Știri
Știri din categoria Tehnologie & Știință
Samsung își retrage treptat capacitatea de producție pentru LPDDR4, ceea ce forțează o migrare accelerată către LPDDR5 pentru producătorii care încă folosesc acest tip de memorie în dispozitive mai ieftine, potrivit Notebookcheck . Publicația scrie că grupul ar urma să închidă producția de module LPDDR4 până la finalul lui 2026, pe fondul cererii ridicate pentru memorii cu consum redus, mai noi. Conform materialului, informația vine din presa sud-coreeană The Elec, care susține că Samsung a început deja reducerea producției și a oprit preluarea de comenzi noi pentru LPDDR4 și LPDDR4X. Liniile existente ar putea fi modernizate pentru LPDDR5, pentru a răspunde cererii „foarte mari” pentru acest segment. Impact operațional: presiune pe lanțul de aprovizionare pentru produse „entry-level” Închiderea liniilor LPDDR4/LPDDR4X ar crea dificultăți pentru o plajă largă de producători (OEM), deoarece memoria LPDDR4X este folosită încă în sisteme pe cip (SoC) din zona de buget. Notebookcheck notează că astfel de module sunt utilizate de Qualcomm, MediaTek și chiar Samsung Electronics pe platforme mai accesibile. Totodată, LPDDR4/4X apare și în: calculatoare pe o singură placă (single-board computers), dispozitive IoT (internetul lucrurilor), console portabile de gaming ieftine. Pentru aceste categorii, opțiunile devin fie trecerea la LPDDR5, fie găsirea unor furnizori alternativi, precum SK Hynix și Micron, menționați în articol. De ce se închide LPDDR4: standard vechi, iar LPDDR6 intră în ecuație LPDDR4 are circa 10 ani pe piață și a rămas relevantă mai ales datorită cererii, mai scrie publicația. Între timp, specificațiile LPDDR6 au fost ratificate de JEDEC (organismul de standardizare pentru memorii), ceea ce ar urma să împingă produsele de vârf ale unor jucători precum Apple și Qualcomm către noul standard. În acest scenariu, LPDDR5 ar deveni soluția „implicită” pentru produse non-flagship. Cine ar putea umple golul: producători chinezi, inclusiv CXMT Notebookcheck menționează că producători chinezi de memorii, precum CXMT, ar putea acoperi o parte din cererea rămasă pentru LPDDR4. Publicația citează și un alt raport, de la ETNews, potrivit căruia CXMT ar fi colaborat cu GigaDevice (companie „fabless”, adică proiectează cipuri fără să dețină fabrici) pentru a furniza LPDDR4X, DDR4 și chiar DDR3 către companii care încă au nevoie de aceste generații. În paralel, articolul amintește că cererea pentru DDR5 este în creștere, ceea ce îi determină pe unii consumatori să caute alternative mai vechi, iar AMD continuă să mențină platforma AM4 bazată pe DDR4. [...]
NASA a oprit unul dintre ultimele instrumente științifice ale sondei Voyager 1 pentru a economisi energie și a prelungi funcționarea misiunii , într-o decizie care arată cât de strâns a devenit „bugetul” de putere al celui mai îndepărtat obiect construit de om, potrivit NPR . Voyager 1, lansată în 1977 și proiectată inițial pentru o misiune de cinci ani, funcționează de aproape 49 de ani și se află, în această primăvară, la peste 15 miliarde de mile de Pământ (aprox. 24 miliarde km). La această distanță, un semnal radio are nevoie de peste 23 de ore ca să ajungă la sondă, într-un singur sens, ceea ce complică orice intervenție și crește riscul operațional atunci când apar probleme. De ce a fost oprit un instrument: energie în scădere și risc de oprire automată Sonda este alimentată de un generator termolectric cu radioizotopi, care transformă căldura produsă de plutoniu în electricitate. Nu are panouri solare și nici baterii reîncărcabile, iar puterea disponibilă scade cu aproximativ 4 wați pe an. După aproape cinci decenii, această scădere a devenit critică. În urma unei manevre de rutină la final de februarie, nivelul de energie a coborât neașteptat, iar Voyager 1 s-a apropiat de declanșarea unui mecanism automat de protecție (oprire de siguranță), care ar fi forțat echipa să treacă printr-un proces lung și riscant de recuperare. În acest context, inginerii au decis să reducă consumul înainte ca sonda să intre în regim de avarie. Ce a oprit NASA și ce mai funcționează pe Voyager 1 Pe 17 aprilie, echipa misiunii a trimis comenzi pentru dezactivarea experimentului Low-energy Charged Particles (LECP), unul dintre instrumentele științifice rămase. LECP a măsurat ioni, electroni și raze cosmice din Sistemul Solar și din afara lui, contribuind la cartografierea mediului interstelar. Instrumentul echivalent de pe Voyager 2 a fost oprit în martie 2025, iar oprirea LECP pe Voyager 1 făcea parte dintr-o ordine stabilită anterior de echipele de știință și inginerie, pentru a conserva energie păstrând cât mai mult din capacitățile considerate esențiale. „Deși oprirea unui instrument științific nu este preferința nimănui, este cea mai bună opțiune disponibilă”, a declarat Kareem Badaruddin, managerul misiunii Voyager la JPL, într-o postare pe blog publicată vineri de NASA. După această oprire, Voyager 1 mai are două instrumente științifice operaționale: unul care „ascultă” undele de plasmă; unul care măsoară câmpurile magnetice. Inginerii estimează că oprirea LECP ar putea oferi misiunii aproximativ încă un an de „respiro”. Ce urmează: planul „Big Bang” și ținta anilor 2030 Echipa lucrează și la un plan mai amplu de economisire a energiei, numit informal „Big Bang”: o schimbare coordonată a mai multor componente alimentate, pentru a înlocui sisteme mai vechi cu alternative cu consum mai mic. Testele pe Voyager 2 sunt programate pentru mai și iunie 2026; dacă acestea merg bine, aceeași procedură ar urma să fie încercată pe Voyager 1 nu mai devreme de iulie. Dacă planul reușește, există chiar o șansă mică ca LECP să poată funcționa din nou. Obiectivul declarat al inginerilor este să mențină cel puțin un instrument activ pe fiecare dintre cele două sonde până în anii 2030, prelungind colectarea de date dintr-o regiune a spațiului în care nicio altă misiune nu operează. [...]
Palantir își publică ideologia corporativă într-un „mini-manifest”, într-un moment de presiune politică asupra contractelor sale cu statul , potrivit TechCrunch . Compania de analiză și supraveghere a postat o sinteză „scurtă” în 22 de puncte a cărții CEO-ului Alexander Karp , „The Technological Republic”, text care atacă „pluralismul” și „incluziunea” și pledează pentru o orientare mai dură a tehnologiei către securitate și apărare. Documentul, semnat de Karp și de Nicholas Zamiska (șeful afacerilor corporative), este prezentat de Palantir ca un răspuns la întrebările primite frecvent despre „teoria” din spatele muncii companiei. În același timp, TechCrunch notează că poziționarea ideologică a Palantir a intrat sub o atenție mai mare, pe fondul dezbaterilor din industrie despre colaborarea companiei cu Immigrations and Customs Enforcement (ICE) și al încadrării publice a Palantir drept organizație care lucrează pentru apărarea „Occidentului”. De ce contează: mesajul public se suprapune peste miza contractelor guvernamentale Publicarea sintezei vine după ce democrați din Congres au trimis recent o scrisoare către ICE și Departamentul pentru Securitate Internă (DHS), cerând mai multe informații despre modul în care instrumente construite de Palantir și „o serie de companii de supraveghere” sunt folosite în strategia agresivă de deportare a administrației Trump, conform articolului. Palantir nu face referire directă la acest context în postare, dar își formulează explicit argumentul despre rolul industriei tehnologice în raport cu statul și societatea, inclusiv ideea că Silicon Valley „datorează o datorie morală” țării care i-a făcut ascensiunea posibilă și că „e-mailul gratuit nu este suficient”. Ce susține Palantir în sinteză: creștere economică, securitate și militarizarea AI Textul este descris ca fiind amplu și atinge mai multe teme, de la critici culturale până la poziții privind utilizarea inteligenței artificiale în domeniul militar. Printre ideile citate de TechCrunch: Palantir afirmă că „decadența” unei culturi și a clasei sale conducătoare ar fi „iertată” doar dacă acea cultură livrează „creștere economică și securitate” pentru public. Compania susține că întrebarea nu este dacă vor fi construite arme bazate pe inteligență artificială, ci cine le va construi și în ce scop, argumentând că adversarii „nu se vor opri” pentru „dezbateri teatrale”. Palantir sugerează că „era atomică se încheie”, iar o nouă eră a descurajării bazate pe inteligență artificială ar urma să înceapă. Postarea include și poziții geopolitice, criticând „dezarmarea” Germaniei și Japoniei după război și sugerând că pacifismul Japoniei ar putea „amenința” echilibrul de putere în Asia. Reacții: Bellingcat avertizează asupra legăturii dintre ideologie și modelul de venituri După publicare, Eliot Higgins, CEO-ul site-ului de investigații Bellingcat, a comentat ironic că este „extrem de normal și în regulă” ca o companie să includă astfel de idei într-o declarație publică. Higgins a mai spus că textul nu este doar o „apărare a Occidentului”, ci și un atac la adresa unor piloni ai democrației care ar avea nevoie de reconstrucție: verificarea, deliberarea și responsabilitatea. În plus, el a legat explicit mesajul de modelul de business al Palantir, argumentând că punctele nu sunt „filozofie” abstractă, ci ideologia publică a unei companii care vinde software operațional către agenții de apărare, informații, imigrație și poliție, iar veniturile ei depind de politica pe care o promovează. La final, Palantir critică „tentația superficială” a unui „pluralism” pe care îl descrie drept „gol” și „hollow”, susținând că o devoțiune oarbă față de pluralism și incluziune ar „acoperi” faptul că unele culturi au produs „minuni”, în timp ce altele ar fi „mediocre” sau chiar „regresive și dăunătoare”. [...]
Un audit de confidențialitate indică riscuri de amenzi de până la 5,8 miliarde de dolari (aprox. 26,7 miliarde lei) pentru companii după ce a constatat că semnalele legale de „renunțare” la urmărirea online sunt ignorate pe scară largă, potrivit unei analize publicate de Economica . Concluzia centrală: mecanismele care ar trebui să oprească instalarea cookie-urilor de urmărire nu sunt respectate consecvent, inclusiv în ecosisteme asociate unor giganți precum Google, Microsoft și Meta. Auditul de Confidențialitate, realizat în martie 2026 de webXray , arată că, deși există Global Privacy Control (GPC) – un semnal prin care utilizatorul transmite că nu dorește să fie urmărit – multe site-uri și servicii îl ignoră și instalează în continuare cookie-uri de urmărire. Aproximativ jumătate dintre site-urile analizate nu ar respecta opțiunile utilizatorilor, iar problema este amplificată de funcționarea defectuoasă a bannerelor de consimțământ pentru cookie-uri în numeroase cazuri. Unde se rupe lanțul de conformare: GPC și bannerele de consimțământ Într-un articol de specialitate citat de Economica, publicat de cybersecuritynews.com, se arată că 194 de servicii de publicitate online setează cookie-uri de urmărire chiar și după ce utilizatorii invocă explicit GPC. Aceleași constatări sunt descrise drept o „neconformitate la scară industrială” cu California Consumer Privacy Act (CCPA), în condițiile în care 55% dintre site-urile auditate ar seta cookie-uri publicitare în pofida opțiunilor de renunțare. Un alt punct sensibil ține de platformele de gestionare a consimțământului (CMP – instrumente care colectează și transmit opțiunile utilizatorilor privind cookie-urile). Studiul menționează că majoritatea bannerelor de cookie-uri nu reușesc să protejeze utilizatorii, iar unele dintre cele certificate oficial de Google ar eșua frecvent în a împiedica setarea cookie-urilor după opțiunea de „nu urmări”. Ce înseamnă pentru companii: expunere la sancțiuni și costuri de conformare Potrivit cercetării citate, ratele de eșec la „option-out” (renunțare) pentru trei furnizori CMP certificați de Google, testați de webXray, au variat între 77% și 91%. În acest context, analiza indică faptul că situația ar putea duce la „amenzi uriașe”, estimate până la 5,8 miliarde de dolari (aprox. 26,7 miliarde lei), și readuce în prim-plan riscurile legate de protecția datelor personale în mediul online. Dincolo de potențialul financiar, concluziile sugerează un risc operațional: companiile care se bazează pe lanțuri complexe de publicitate online (site-uri, furnizori de reclame, instrumente de consimțământ) pot rămâne expuse dacă mecanismele de „opt-out” nu sunt implementate și verificate efectiv, chiar și atunci când utilizatorul a dezactivat urmărirea. [...]
Marile companii Big Tech își cresc presiunea pe guverne pentru a-și securiza lanțurile de aprovizionare și proiectele de inteligență artificială , pe fondul incertitudinilor economice și operaționale generate de războiul din Orientul Mijlociu, potrivit Profit . Contextul invocat este deteriorarea mediului global de afaceri: scumpiri ale petrolului și perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, în timp ce infrastructura din regiune a devenit țintă militară. În paralel, analiștii avertizează asupra riscului de deficit de materiale considerate esențiale pentru dezvoltarea infrastructurii de inteligență artificială, notează News.ro, citată de Profit. În acest cadru, companiile americane din tehnologie ar lucra mai intens cu oficiali guvernamentali atât în SUA, cât și în regiune. Sean Evins, partener la firma de consultanță strategică Kekst CNC, a declarat pentru CNBC că firmele colaborează activ cu diplomați americani din Orientul Mijlociu, cu oficiali regionali, dar și cu reprezentanți ai Casei Albe și ai Pentagonului . De ce contează pentru sectorul tech Miza imediată este una operațională și de investiții: dacă lanțurile de aprovizionare se fragilizează sau anumite materiale devin mai greu de procurat, proiectele de extindere a centrelor de date și a infrastructurii necesare aplicațiilor de inteligență artificială pot întârzia sau se pot scumpi. Totodată, intensificarea lobby-ului indică o preocupare crescută pentru decizii guvernamentale care pot influența rapid costurile și ritmul proiectelor – de la securitatea rutelor logistice până la prioritizarea unor livrări și coordonarea cu autoritățile în zone de risc. Ce se vede în teren: canale de influență mai largi Potrivit informațiilor citate, dialogul companiilor nu se limitează la un singur nivel instituțional, ci acoperă mai multe paliere: diplomați americani din Orientul Mijlociu; oficiali regionali; administrația de la Washington ( Casa Albă ); Pentagonul. Articolul nu oferă detalii despre companiile implicate sau despre solicitările punctuale transmise guvernelor, iar textul disponibil este trunchiat, astfel că amploarea exactă a demersurilor și țintele concrete ale lobby-ului nu pot fi evaluate din informația furnizată. [...]
Canon ar urma să extindă gama V către full-frame, cu accent pe video RAW pe 12 biți , o mișcare care ar împinge seria dincolo de segmentul entry-level și ar putea repoziționa oferta companiei pentru creatorii de conținut, potrivit ITmedia . Informația este atribuită de publicație site-ului Canon Rumors , care susține că lansarea ar avea loc săptămâna viitoare și că noul model ar sta „deasupra” actualului EOS R50 V, într-o poziționare „sus-jos” în aceeași familie de produse. Ce se știe despre cameră: orientare video și compromisuri de design Conform detaliilor citate, camera ar urma să folosească un senzor CMOS full-frame „front-illuminated” (cu iluminare frontală, adică nu de tip BSI), iar specificațiile generale ar fi „complet superioare” lui R50 V. Corpul ar include fante de disipare a căldurii, pentru filmare video pe durate mai lungi, însă sursa estimează că nu va exista un sistem de răcire activă, având în vedere prețul și poziționarea anticipate. Pe partea de funcții, Canon Rumors indică: îmbunătățiri la fotografiere față de R50 V; înregistrare video RAW pe 12 biți; lipsa unui vizor electronic (EVF); un ecran LCD mai mare și cu rezoluție mai ridicată decât la R50 V. Unde s-ar încadra în gamă și de ce contează Publicația notează că nu este încă stabilit dacă modelul este mai apropiat de un ipotetic „EOS R6 V” sau „EOS R8 V”. Totuși, Canon Rumors argumentează că, în actuala linie Canon, zona de produse high-end în intervalul 3.000–6.000 dolari (aprox. 13.800–27.600 lei) este deja „acoperită”, ceea ce ar lăsa puțin spațiu pentru încă un model premium nou. Din acest motiv, sursa înclină spre ideea că noul aparat ar fi mai degrabă un echivalent de tip „EOS R8 V”, adică o cameră full-frame de intrare în gamă, orientată în special către video. Posibil obiectiv nou în aceeași fereastră de lansare Separat, Canon ar putea prezenta săptămâna viitoare și un obiectiv RF 20–50mm F4 IS STM PZ, cu zoom electric (power zoom), care ar fi așteptat să fie oferit ca obiectiv de kit pentru un posibil „EOS R8 V”, potrivit aceleiași surse citate. [...]
Blue Origin a reușit prima recuperare a unui booster reutilizabil pentru racheta New Glenn , un pas operațional esențial pentru scăderea costurilor și creșterea ritmului de lansări, într-o piață dominată de SpaceX, potrivit Profit . Compania aerospațială a anunțat duminică faptul că boosterul rachetei New Glenn a aterizat cu succes după lansare, marcând prima recuperare reușită a unui booster reutilizat din acest program. Informația este atribuită de Profit agenției Reuters. Într-o postare pe platforma X, Blue Origin a transmis mesajul „BOOSTER TOUCHDOWN! ‘Never Tell Me The Odds’ a reușit din nou!”, referindu-se la numele dat boosterului folosit în misiune, potrivit News.ro. De ce contează: reutilizarea, condiția pentru competitivitate New Glenn este racheta orbitală de mare capacitate dezvoltată de Blue Origin, compania fondată de Jeff Bezos , și este prezentată drept principala încercare a firmei de a concura direct cu rachetele reutilizabile Falcon 9 și Falcon Heavy ale SpaceX. Sistemul este proiectat să transporte: sateliți comerciali, misiuni guvernamentale, iar pe viitor, echipamente pentru explorarea spațială profundă. Recuperarea boosterului este un element-cheie în modelul rachetelor reutilizabile, deoarece permite refolosirea unor componente scumpe și, în consecință, poate reduce costul per lansare și poate susține o frecvență mai mare a misiunilor. Profit nu oferă, în materialul citat, detalii despre costuri, calendarul următoarelor lansări sau numărul de reutilizări vizate pentru acest booster. [...]
Modelele AI „de ultimă generație” pot da greș la sarcini de birou simple, iar asta împinge companiile spre modele mai mici, mai ieftine și mai rapide , pe fondul presiunii de a scala aplicațiile la volume mari de utilizare, potrivit South China Morning Post , care îl citează pe David Meyer, senior vice-president of product la Databricks . Executivul spune că trăsăturile care fac un model „state-of-the-art” (Sota) performant la probleme complexe pot deveni un dezavantaj în munca de birou. Exemplul dat: pus să identifice un număr greșit pe o factură, un astfel de model „de multe ori corectează greșeala”, în loc să extragă eroarea pentru a fi reparată ulterior în fluxul de lucru. De ce contează pentru companii: cost, viteză și control operațional Diferența de performanță nu se limitează la sarcini administrative. Meyer afirmă că, deși modele avansate precum Claude (Anthropic) sunt puternice la programare, pot rămâne în urmă la „data engineering” (inginerie de date) față de modele cu antrenament și date mult mai specializate pe această zonă. În context, ingineria de date înseamnă transformarea seturilor de date la scară și operațiuni de curățare, inclusiv tratarea valorilor lipsă și a zerourilor. În viziunea lui Meyer, concluzia e una practică: nu există un singur model, indiferent cât de mare, care să fie la fel de bun la toate. „Un singur model, indiferent cât de mare, nu poate fi la fel de bun la toate.” Trecerea la modele mici: „ordine de mărime” mai ieftin și cu latență mai mică Ca alternativă, Meyer indică folosirea unor modele open-source mai mici, rafinate cu „reinforcement learning” (învățare prin recompensă), pentru scopuri specifice. Avantajul invocat este costul de antrenare „cu ordine de mărime” mai mic decât în cazul modelelor Sota. Tendința se vede și în produsele Databricks. Compania folosește, între altele, Genie – un asistent care traduce limbajul natural în interogări de date, susținut de un sistem de „agenți” și modele AI. Observând interacțiunile clienților cu platforma, Meyer spune că preferința pentru modele mai mici a crescut puternic, pe fondul a două beneficii: cost redus și latență mai mică (timpul până la primul răspuns și până la răspunsul complet). „Modelele mici, prin natura lor, sunt mult mai rapide” în timpul până la primul token și până la răspuns. Argumentul devine critic când aplicațiile trebuie să scaleze la „un număr uimitor de mare de interogări pe secundă”, situație în care companiile au nevoie de modele ieftine pentru a susține volumul. Limitări de utilizare: modelele chinezești și bariera de conformitate Meyer mai spune că, deși există entuziasm pentru modelele Qwen, iar modelele open-source din China sunt „uimitoare” ca performanță, latență și cost, preocupările de reglementare și conformitate le limitează, în prezent, utilizarea în mediul enterprise. Seria Qwen este dezvoltată de Alibaba Cloud. Context financiar: investiții accelerate, dar cu atenție la bilanț În pofida acestor constrângeri, graba de a integra AI în companii continuă, alimentată de teama de a nu rămâne în urmă, potrivit lui Meyer. El adaugă că firmele listate tind să fie mai prudente în privința impactului cheltuielilor cu AI asupra bilanțului, în timp ce companiile private sunt, în general, mai dispuse să cheltuiască. Databricks a anunțat în februarie că a încheiat o finanțare de circa 5 miliarde de dolari (aprox. 23 mld. lei) la o evaluare de 134 miliarde de dolari (aprox. 616 mld. lei). Compania a raportat o creștere de peste 65% de la an la an în ultimul trimestru din 2025 și estimează că este pe cale să genereze 5,4 miliarde de dolari (aprox. 25 mld. lei) în următoarele 12 luni. [...]
Extensiile Wi‑Fi tind să fie o investiție proastă pentru performanță , pentru că pot reduce viteza, cresc latența și aglomerează rețeaua de acasă, în timp ce sistemele Wi‑Fi de tip „mesh” (rețea cu mai multe noduri) oferă acoperire mai bună fără aceleași compromisuri, potrivit BGR . Dincolo de promisiunea simplă – „întinde” semnalul în camerele unde routerul nu ajunge bine – un extender funcționează ca un repetor: preia semnalul și îl retransmite. Problema, arată testele invocate de publicație, este că acest mecanism duce la viteze mai mici , latență mai mare (întârzierea răspunsului în rețea) și mai multă congestie în rețeaua locală. De ce extensiile pot „tăia” din lățimea de bandă BGR descrie un proces în patru pași: extenderul primește date de la router, le trimite către dispozitiv, primește răspunsul de la dispozitiv și apoi îl retrimite către router. Practic, dispozitivul face „dublă muncă”, ceea ce înseamnă că lățimea de bandă disponibilă se înjumătățește . În plus, prin retransmiterea frecvenței, extenderul poate interfera cu restul rețelei, adăugând trafic și zgomot radio suplimentar. Publicația notează totuși că există cazuri rare în care un extender poate ajuta: atunci când trebuie acoperite zone moarte foarte specifice (dead zones), pe distanțe mici, unde semnalul cade complet. De ce „mesh” a devenit alternativa practică În comparație, un sistem Wi‑Fi mesh folosește mai multe noduri care creează o singură rețea unitară , cu semnal continuu între camere. BGR susține că aceasta este una dintre cele mai bune metode de a crește viteza internetului, în timp ce extinzi acoperirea, iar testele arată că cele mai bune sisteme mesh folosesc un canal dedicat de „ backhaul ” (legătură internă între noduri) pentru a transporta eficient traficul între puncte. Rezultatul: vitezele obținute la un nod pot fi comparabile cu cele de lângă routerul principal. Ce poți încerca înainte să cumperi echipamente noi Înainte de a investi într-un extender sau într-un sistem mesh, BGR recomandă câteva soluții care pot rezolva problemele fără costuri suplimentare: mutarea routerului într-o poziție mai bună în locuință; plasarea unei folii de aluminiu în spatele routerului, un „truc” despre care publicația spune că are susținere științifică pentru reducerea zonelor moarte; conectarea prin cablu Ethernet direct la router, descrisă ca soluția care oferă în continuare viteza maximă. Dacă este totuși necesară extinderea acoperirii Wi‑Fi, concluzia materialului este că mesh-ul este opțiunea preferabilă , iar extensiile rămân o soluție de nișă, cu efecte secundare care pot degrada experiența în întreaga rețea. [...]
Huawei mizează pe un format „telefon-tabletă” pentru Pura X Max , iar primele imagini cu dispozitivul sugerează o schimbare de utilizare spre aplicații și funcții de tip tabletă, nu doar un pliabil clasic, potrivit IT之家 . Modelul, prezentat oficial și programat pentru lansare pe 20 aprilie, este descris ca „prima” soluție din industrie de tip pliabil lat, cu deschidere pe orizontală. Din imaginile distribuite de bloggerul @i冰宇宙, Pura X Max apare cu design cu două ecrane (interior și exterior) : ecranul extern ar semăna cu cel al modelului Pura X, iar după deschidere dispozitivul „arată ca o mică tabletă” de tip MatePad Mini. În același timp, pliul de pe ecranul interior pare discret în fotografiile publicate. Ce indică scurgerea de informații: accent pe ecosistem de tabletă și productivitate Fotografiile mai arată și o parte dintre aplicațiile deja instalate. Publicația notează că se vede suport pentru instalarea aplicației 天生会画, ceea ce ar sugera existența unui accesoriu de tip stylus (creion) pentru scris/desen și, posibil, deschiderea către instalarea unor aplicații de tabletă. Pe baza proporțiilor și dimensiunii ecranului interior, sursa mai avansează ipoteza că telefonul ar putea suporta autentificarea WeChat în varianta de tabletă . Separat, prin comparație cu seria pliabilă în trei ( Mate XT / XTs ), care după deschidere ar rula și unele programe de PC, Pura X Max „ar putea” primi capabilități similare — însă articolul subliniază că funcțiile finale rămân de confirmat de Huawei . Lansare și variante Conform informațiilor de pe site-ul oficial citate de publicație, Pura X Max va avea cinci opțiuni de culoare , inclusiv „Phantom Night Black” și „Olive Gold”, și va exista și o variantă „Collector’s Edition” (ediție de colecție). IT之家 amintește că Huawei a promovat anterior pentru acest model mai multe funcții, între care „noul Xiaoyi” cu AI (asistent), „întoarcerea paginii cu privirea” și alte instrumente AI, dar fără a oferi în acest material detalii suplimentare despre specificații sau preț. [...]
Vercel confirmă o breșă cu acces neautorizat la sisteme interne , iar incidentul ridică riscuri operaționale pentru clienți prin posibila expunere a „secretelor” folosite în aplicații (chei și tokenuri), potrivit Bleeping Computer . Platforma de dezvoltare și găzduire în cloud, cunoscută inclusiv pentru Next.js, spune într-un buletin de securitate că a identificat „un incident de securitate care a implicat acces neautorizat la anumite sisteme interne Vercel” și că a fost afectat „un subset limitat” de clienți. Compania afirmă că investighează, a angajat experți în răspuns la incidente, a notificat autoritățile și va actualiza informațiile pe măsură ce ancheta avansează. Vercel susține că serviciile sale „nu au fost afectate” și că lucrează direct cu clienții impactați. Ca măsuri de protecție, compania recomandă clienților să își revizuiască variabilele de mediu (configurări care pot include parole, chei și alte date sensibile), să folosească funcția de „variabile de mediu sensibile ” și să rotească secretele dacă este necesar. Buletinul de securitate al companiei este disponibil aici: Vercel , iar documentația pentru funcția menționată: Vercel . Ce susțin atacatorii și ce rămâne neconfirmat Dezvăluirea vine după ce un actor de amenințare care pretinde că este „ShinyHunters” a postat pe un forum că ar fi compromis Vercel și că ar vinde acces la date ale companiei. Totuși, aceeași sursă notează că actori asociați unor atacuri recente atribuite grupării ShinyHunters au negat că ar fi implicați în acest incident. Atacatorul a afirmat că ar vinde, între altele, chei de acces, cod sursă și date din baze de date, precum și acces la implementări interne și chei API. În postare apare și un fragment prezentat drept „dovadă”, care menționează tokenuri NPM și GitHub. Atacatorul a mai distribuit un fișier text cu informații despre angajați Vercel, descris ca având 580 de înregistrări (nume, adrese de e-mail Vercel, status de cont și marcaje temporale de activitate), plus o captură de ecran care ar părea să provină dintr-un tablou de bord intern Vercel Enterprise. Publicația precizează că nu a putut confirma independent autenticitatea datelor sau a capturii. Miza pentru clienți: rotația „secretelor” și controlul accesului Din perspectiva impactului operațional, recomandarea de a revizui variabilele de mediu și de a roti secretele indică un risc tipic în astfel de incidente: dacă tokenurile sau cheile au fost expuse, ele pot fi folosite pentru acces neautorizat la servicii și fluxuri de livrare software (de exemplu, publicare de pachete, acces la depozite de cod sau la API-uri). În mesaje distribuite pe Telegram, atacatorul a mai susținut că ar fi discutat cu Vercel despre o presupusă cerere de răscumpărare de 2 milioane de dolari (aprox. 9 milioane lei). Bleeping Computer spune că a cerut companiei clarificări, inclusiv dacă au fost expuse date sensibile sau credențiale și dacă există negocieri cu atacatorii, urmând să actualizeze informațiile dacă primește un răspuns. [...]
Roma analizează testarea semafoarelor cu patru culori , inclusiv un semnal alb dedicat vehiculelor autonome, potrivit Libertatea . Ideea este ca lumina albă să se aprindă doar când la intersecție ajunge un număr suficient de mașini autonome, astfel încât opririle „inutile” să fie reduse prin coordonare automată. Inițiativa ar transforma capitala Italiei într-un spațiu de testare pentru o soluție de management al traficului bazată pe inteligență artificială, cu scopul de a fluidiza intersecțiile aglomerate. Conceptul este inspirat din testele făcute în Statele Unite și este analizat de autoritățile locale, conform informațiilor preluate de Libertatea. Cum ar funcționa „semaforul alb” Spre deosebire de roșu, galben și verde, lumina albă ar fi gândită în primul rând pentru mașinile autonome, nu pentru șoferii umani. Conform studiilor realizate la Universitatea din Carolina de Nord, semnalul alb se activează doar când există suficiente vehicule autonome la intersecție, moment în care sistemul preia coordonarea fluxurilor pentru a optimiza circulația. Pentru șoferii de mașini convenționale, regula propusă este diferită de logica obișnuită a semaforului: ei nu ar mai aștepta neapărat „verde”, ci ar urma mișcarea coloanei. În formularea din material, șoferii trebuie să „urmeze mișcarea” vehiculului din față: dacă acesta pornește, pot avansa; dacă se oprește, se opresc și ei. „În loc să aștepte trecerea la verde, aceștia trebuie să «urmeze mișcarea».” De ce contează: timp, consum și emisii Miza economică și de mediu este reducerea timpilor pierduți în trafic. Implementarea unui astfel de semnal alb ar putea reduce timpii de așteptare la intersecții cu peste 25%, relatează Libertatea, citând sursa menționată în text. Prin coordonarea fluxului cu ajutorul inteligenței artificiale, opririle inutile ar fi eliminate mai des, ceea ce ar putea coborî consumul de combustibil și emisiile de dioxid de carbon. Materialul mai arată că, atunci când vehiculele convenționale devin majoritare, sistemul ar reveni la culorile clasice, însă obiectivul pe termen lung rămâne automatizarea gestionării traficului în zone dense pentru a preveni blocajele. Unde se testează și ce condiții sunt necesare Potrivit informațiilor din articol, semafoarele cu lumină albă sunt testate în medii controlate, în zone cu trafic pietonal redus, precum porturi și districte industriale. Pentru extindere la scară largă, ar fi necesar ca între 30% și 40% dintre vehiculele de pe drumuri să fie autonome, ceea ce face tranziția încă îndepărtată. Conceptul a fost dezvoltat de cercetători de la North Carolina State University (NCSU), coordonați de profesorul Ali Hajbabaie. În Statele Unite, testele sunt în desfășurare în Carolina de Nord, cu sprijinul autorităților din Michigan, iar între 2024 și 2025 sistemul a fost verificat în simulări computerizate și în zone industriale cu trafic autonom controlat. Alte idei: semafor albastru și contoare pentru pietoni Modernizarea semnalizării nu se oprește la lumina albă. Start-up-ul francez Mondial analizează un „semafor albastru”, destinat comunicării cu autoturismele conectate, mai notează articolul. Separat, în Franța, guvernul a autorizat testarea contoarelor de timp la semafoarele pietonale, afișaje care arată timpul rămas pentru traversare sau așteptare, o soluție folosită deja în multe orașe mari pentru a reduce accidentele și tensiunea în trafic. Ce urmează și ce trebuie urmărit În cazul Romei, demersul este, deocamdată, la nivel de analiză și intenție de testare, în linie cu ideea de „laborator deschis” pentru această tehnologie. Evoluția proiectului va depinde de cadrul de testare, de gradul de adopție al vehiculelor autonome și de modul în care autoritățile vor integra reguli noi pentru șoferii de mașini convenționale. În esență, „semaforul alb” este o soluție care devine relevantă doar când există suficient trafic autonom pentru ca algoritmii să coordoneze eficient intersecțiile, iar pragul de 30%-40% vehicule autonome indică un orizont încă îndepărtat pentru implementare pe scară largă. Lumina albă s-ar activa doar când la intersecție ajunge un număr suficient de mașini autonome. Inteligența artificială ar coordona vehiculele autonome pentru a optimiza fluxul. Șoferii mașinilor convenționale ar urma mișcarea vehiculului din față, nu neapărat schimbarea la verde. Extinderea ar necesita ca 30%-40% dintre vehicule să fie autonome, conform materialului. [...]