Franța și Germania împing UE spre reformarea politicii externe - miza: mai multă putere pentru șefa diplomației sau transfer de atribuții către Comisia Europeană

Franța și Germania împing UE spre o reorganizare a deciziei externe, cu miza mutării puterii și banilor între instituții , într-o dezbatere care vizează direct Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și relația lui cu Comisia Europeană, potrivit Digi24 . În centrul discuției este întrebarea cine conduce efectiv politica externă a Uniunii și cine controlează instrumentele financiare care o fac aplicabilă. SEAE, lansat în 2011, este descris ca fiind prins între o luptă de influență cu o Comisie mai puternică și probleme interne care afectează funcționarea de zi cu zi, în timp ce capitalele caută o soluție structurală pe termen mai lung. Nevoia de schimbare este prezentată ca urgentă, pe fondul presiunii geopolitice crescute și al faptului că UE rămâne fragmentată în luarea deciziilor. Două direcții diferite: întărirea șefului diplomației vs. transfer spre Comisie Parisul pledează pentru consolidarea rolului șefului diplomației UE, funcție ocupată în prezent de Kaja Kallas , pe care Franța a susținut-o la numirea din 2024. În schimb, poziția Berlinului este mai puțin unitară: în interiorul coaliției de guvernare există semnale diferite, iar o parte dintre oficiali ar favoriza diluarea puterilor șefului diplomației și transferul lor către Comisia Europeană. Fostul șef al diplomației UE, Josep Borrell, rezumă problema ca una de arhitectură instituțională și responsabilități neclare: „Primul lucru de făcut este să clarificăm cine ce face.” Trei modele de reformă și un calendar de discuții Un document de discuție francez, aflat într-un stadiu incipient și prezentat inițial de Financial Times, conturează trei opțiuni pentru reformarea arhitecturii politicii externe a UE: acordarea unor competențe mai mari Comisiei Europene; apropierea SEAE de Consiliu (instituția care reprezintă statele membre); consolidarea simultană a ambelor instituții. În varianta a treia, Kaja Kallas ar primi competențe semnificative în cadrul Comisiei, devenind primul vicepreședinte executiv, cu autoritate asupra comisarilor și direcțiilor generale relevante (inclusiv pe zone precum afaceri externe, comerț și dezvoltare). Această opțiune este indicată drept preferată de Paris, potrivit diplomaților și analiștilor citați în material. Miniștrii de externe ai UE ar urma să înceapă discuțiile la începutul lunii septembrie, la Wicklow, în Irlanda, iar un posibil proces de decizie ar putea depinde și de o propunere prezentată de Kallas, conform diplomaților citați. „Banii vorbesc”: unde e diferența de putere în practică Un element-cheie al disputei este controlul resurselor. Deși SEAE supraveghează politica externă și de securitate, Comisia gestionează o parte importantă din instrumentele de politică și resursele financiare folosite pentru proiectarea influenței UE în exterior. Materialul indică o diferență majoră de ordin bugetar: SEAE are un buget de aproximativ 900 de milioane de euro (preponderent administrativ), în timp ce programele de dezvoltare sunt de circa 11 miliarde de euro și se află, în ultimă instanță, în sfera de competență a Comisiei. În acest context, una dintre căile prin care Comisia și-ar putea extinde rolul ar fi, potrivit articolului, continuarea tendinței de a marginaliza SEAE inclusiv prin fonduri. Obstacole politice: majoritatea calificată și profilul lui Kallas Germania a ridicat și tema accelerării deciziei în politica externă prin vot cu majoritate calificată, în locul unanimității, însă ministrul german de externe Johann Wadephul a recunoscut că nici măcar jumătate dintre cele 27 de state membre nu susțin această abordare în prezent. În paralel, diplomați citați în material susțin că unele controverse asociate lui Kallas îngreunează eforturile de a-i consolida rolul, iar analiștii notează dificultatea tranziției de la un rol executiv național la constrângerile instituționale de la Bruxelles. Miza imediată rămâne, însă, una de guvernanță: dacă UE își poate reduce fragmentarea în politica externă printr-o redistribuire de competențe și bugete între SEAE, Consiliu și Comisie — și dacă marile capitale pot ajunge la un compromis asupra centrului de comandă. [...]