Știri
Știri din categoria Apărare
România va cere investiții suplimentare pentru protejarea Flancului estic, mizând pe summitul NATO de la Ankara ca moment de reafirmare a angajamentelor de apărare colectivă, potrivit Știrile Pro TV.
Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu, a legat această poziție de riscurile generate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv de efectele resimțite în proximitatea graniței României. În acest context, ea a indicat că discuțiile din format aliat au fost constante de la începutul conflictului, atât pe componenta de securitate, cât și pe nevoia de pregătire mai bună în NATO pentru întărirea capacității comune de descurajare (capacitatea de a preveni un atac prin credibilitatea răspunsului).
„Este foarte important acest Summit de la Ankara pentru a reafirma articolul 5 şi angajamentul comun pentru securitatea colectivă.”
Țoiu a susținut că statele aflate la granița războiului au „o nevoie suplimentară” de investiții pentru protejarea Flancului estic. Mesajul vine pe fondul discuțiilor din regiune despre o posibilă perioadă mai dificilă în lunile următoare, după ce premierul Poloniei, Donald Tusk, a spus că ar fi primit informații de la aliați în acest sens; ministrul român a încadrat însă subiectul în evaluările și consultările aliate deja existente.
Potrivit ministrului interimar, tema investițiilor și a pregătirii aliate va fi abordată în mai multe formate de lucru la summit:
În lipsa unor detalii suplimentare în material despre nivelul sau forma acestor investiții, rămâne de urmărit dacă discuțiile de la Ankara se vor concretiza în angajamente operaționale sau financiare specifice pentru întărirea Flancului estic.
Recomandate
Summitul NATO de la Ankara mută presiunea de pe „cât cheltuim” pe „ce livrăm”, iar credibilitatea Alianței depinde de capacitatea Europei de a transforma rapid bugete mai mari în putere militară , într-un context în care administrația Trump cere rezultate și sugerează un rol american mai redus în securitatea continentului, potrivit Digi24 . Reuniunea, care începe marți în Turcia, vine după angajamentul luat anul trecut la Haga ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (3,5% pentru nevoi esențiale de apărare și 1,5% pentru nevoi mai largi de securitate). Miza din acest an este însă implementarea: achiziții, capacitate industrială, sprijin pentru Ucraina și arhitectura politică a ceea ce administrația Trump numește „NATO 3.0”, conform analizei citate de Digi24 din CNBC. De la angajamente la execuție: blocajele care pot întârzia reînarmarea Un punct central este dacă „avântul” bugetar european se va vedea efectiv în producție și livrări de armament, nu doar în linii bugetare mai mari. Ulrike Franke (Consiliul European pentru Relații Externe) avertizează că există bani, dar problema este capacitatea de a-i cheltui eficient și de a produce. În text sunt enumerate limitări structurale ale industriei europene de apărare: fragmentarea producției și a programelor naționale; lanțuri de aprovizionare constrânse; birocrație; deficit de forță de muncă; subinvestiții acumulate în timp. Achizițiile comune ar putea reduce costurile și crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a opera împreună), dar guvernele rămân motivate să păstreze contracte, locuri de muncă și venituri fiscale în interiorul granițelor, ceea ce încetinește cooperarea, arată analiza. „Transferul sarcinilor” și riscul lipsei unui plan B fără SUA O altă întrebare majoră este dacă NATO poate menține angajamentul SUA în timp ce Europa preia mai multe responsabilități. Max Bergmann (CSIS) notează că Alianța a fost construită timp de 77 de ani în jurul puterii americane, iar o reducere a implicării Washingtonului – chiar fără retragere completă – ar forța Europa să-și reorganizeze apărarea fără SUA în rol central. În același timp, analiza indică faptul că s-a discutat puțin despre un „plan B” dacă Statele Unite nu mai vor să rămână profund implicate. Pentru europeni, o problemă practică este lipsa de claritate privind eventuale retrageri de forțe, resurse sau capabilități și nevoia unui calendar, dificil de obținut într-un climat politic descris ca imprevizibil. Ucraina: de la beneficiar de ajutor la sursă de inovație militară Ucraina este așteptată să fie un subiect central la Ankara, cu accent pe sprijinul militar pe termen lung, industria de apărare a Kievului și lecțiile operaționale după mai bine de patru ani de război pe scară largă. Analiza menționează intensificarea atacurilor ucrainene cu drone și rachete cu rază lungă pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructură energetică, militară și logistică , ca semn al dezvoltării unor capabilități proprii. Franke susține că NATO ar trebui să privească Ucraina și ca furnizor de inovație, în special în domeniul dronelor, al combaterii dronelor și al utilizării datelor de pe câmpul de luptă. Turcia, gazdă și beneficiar potențial al noilor bugete europene Găzduirea summitului adaugă o dimensiune politică și economică: Turcia ar urmări să-și promoveze propriile priorități de securitate și industria de apărare, inclusiv accesul la achizițiile generate de creșterea cheltuielilor militare europene. Bergmann sugerează că Ankara se teme să nu fie exclusă pe măsură ce UE direcționează o parte din cheltuieli către producători europeni, în condițiile în care Turcia este în NATO, dar nu și în UE. În ansamblu, summitul este descris ca un test de credibilitate: dacă Europa nu poate converti rapid banii în capabilități, iar NATO nu poate gestiona tranziția către o implicare americană mai redusă fără fracturi politice, presiunea asupra arhitecturii de securitate europene va crește. [...]
Suedia își accelerează „apărarea totală” pe insula Gotland , mizând pe combinația dintre remilitarizare și reziliență civilă, într-un context în care autoritățile văd insula drept un punct-cheie pentru controlul Mării Baltice, potrivit Adevărul . Gotland, o insulă suedeză din Marea Baltică, este descrisă ca având o importanță strategică majoră: „cine controlează Gotland, controlează Marea Baltică”, iar în planurile de apărare ale Suediei pentru 2025–2030 un atac surpriză asupra insulei (aerian sau maritim) este inclus între cele șapte scenarii critice care cer planificare prioritară. Remilitarizare rapidă, după un deceniu de retragere Articolul descrie revenirea accelerată a prezenței militare pe insulă, după ce în 2005 Suedia a desființat ultimul regiment din Gotland și a lăsat apărarea în sarcina unui batalion redus al Gărzii Naționale. În perioada de vârf a Războiului Rece, insula găzduia patru regimente și putea mobiliza până la 25.000 de soldați. Un exemplu al acestui efort este cazul unei tinere de 19 ani, aflată în serviciul militar obligatoriu, care participă la exerciții la o bază din Gotland și urmează să plece în prima misiune oficială la Stockholm, pentru paza familiei regale. Ea este prezentată ca parte a „sutelor de recruți” trimiși la baza de lângă orașul fortificat Visby. „Marea NATO” și presiunea pe echipamente în Europa Gotland este poziționată la aproximativ 275 de kilometri de Kaliningrad, exclava rusă puternic militarizată dintre Lituania și Polonia. În acest context, colonelul Andreas Gustafsson , comandantul forțelor armate suedeze din Gotland, leagă direct controlul insulei de securitatea regională și de NATO: „Dacă poți controla insula Gotland, poți controla întreaga Mare Baltică. Prin urmare, trebuie să menținem controlul aici – pentru Suedia, dar și pentru NATO.” După aderarea Suediei la NATO, insula a devenit un teren constant pentru exerciții militare comune. Totuși, extinderea capabilităților este încetinită de lipsa de echipamente la nivel european, pe fondul cererii ridicate, în special pentru sisteme de artilerie, ceea ce prelungește timpii de livrare, potrivit aceluiași comandant. Componenta civilă: autosuficiență și pregătire pentru crize Pe lângă dimensiunea militară, autoritățile pun accent pe „apărarea totală” – un model care include pregătirea civilă pentru scenarii de criză, inspirată din lecțiile războiului din Ucraina. Mikael Frisell, directorul general al Agenției Suedeze pentru Apărare Civilă și Reziliență (MSB), argumentează că izolarea geografică poate face insula vulnerabilă, inclusiv prin riscul de a fi blocată în caz de conflict, motiv pentru care se urmărește transformarea Gotland într-o zonă cât mai autosuficientă. Serviciile de urgență sunt instruite pentru: gestionarea unui număr mare de victime; neutralizarea muniției neexplodate; căutare și salvare în clădiri dărâmate. La nivel comunitar, inițiative precum Stark socken („Comunitatea Puternică”) implică locuitorii din mediul rural în cartografierea surselor de apă, verificarea stocurilor de alimente și a generatoarelor și organizarea unor centre comunitare unde oamenii se pot adăposti, găti și primi informații în caz de criză. În același timp, articolul notează că, deși un atac convențional pe termen scurt este considerat puțin probabil, riscurile de spionaj și sabotaj rămân ridicate, iar oficialii suedezi avertizează că un eventual acord de încetare a focului în Ucraina ar putea permite Rusiei să își redirecționeze rapid forțele către Finlanda și statele baltice. Modelul de „apărare totală” din Gotland este prezentat ca reper pentru reziliența în fața amenințărilor hibride și ar fi atras atenția altor state NATO, inclusiv a Marii Britanii. [...]
NATO a făcut pentru prima dată poliție aeriană de pe un portavion european , după ce două avioane britanice F-35 au decolat de pe HMS Prince of Wales pentru a escorta un avion rusesc de patrulare maritimă care s-a apropiat de grupul de luptă aflat sub comanda Alianței, relatează HotNews , citând BBC. Incidentul a avut loc joi în Marea Norvegiei, dar a fost făcut public luni. Potrivit Ministerului britanic al Apărării, avionul rus Tu-142 „Bear-F” a zburat la altitudine joasă și „la o distanță inutil de mică” de portavion, iar în zonă „se crede” că a aruncat în apă 10 sonobuoy-uri – dispozitive care folosesc sonar pentru detectarea submarinelor. Forțele britanice au încercat să contacteze aeronava pe frecvențele internaționale, însă aceasta nu a răspuns. În aceste condiții, cele două F-35 au fost lansate de pe portavion pentru a escorta avionul rus departe de grupul de luptă. Oficialii britanici au descris activitatea Rusiei în Marea Norvegiei drept „periculoasă și neprofesionistă”. Ce înseamnă „premiera” pentru operațiunile NATO Evenimentul este prezentat ca o premieră deoarece ar fi prima dată când NATO desfășoară operațiuni de poliție aeriană de pe un portavion european, un detaliu cu relevanță operațională: extinde practic modul în care Alianța poate reacționa rapid în zone maritime sensibile, fără a depinde exclusiv de baze terestre. Contextul: grupul de luptă și mesajul de descurajare Grupul de luptă condus de HMS Prince of Wales este dislocat în largul Islandei și are la bord 1.500 de militari. Din componență fac parte portavionul, distrugătorul HMS Duncan (tip 45), avioane F-35, elicoptere Merlin și Wildcat, cu sprijin logistic de la nava-cisternă RFA Tidespring. Secretarul britanic al Apărării, Dan Jarvis, a declarat pentru Channel 4 News că amenințarea Rusiei există „în toate domeniile” – de la sub apă până la spațiul cibernetic – și a susținut că astfel de desfășurări îmbunătățesc descurajarea și apărarea în cadrul NATO. Presiune pe bugetele de apărare În același context, guvernul britanic a publicat recent planul privind investițiile în apărare, iar premierul în exercițiu Keir Starmer a anunțat o creștere de 15 miliarde de lire sterline (aprox. 88 miliarde lei) a cheltuielilor militare, parțial finanțată prin reducerea bugetelor altor ministere. Nivelul investițiilor este contestat de opoziție și de voci din armată, care îl consideră insuficient raportat la riscurile atribuite Rusiei. NATO a estimat, totodată, că Rusia ar putea fi pregătită să recurgă la forța militară până în 2030, ceea ce pune aceste episoade de „testare” a apărării într-un cadru mai larg de planificare și reacție operațională. [...]
Drone relativ ieftine au generat pagube economice semnificative în Europa, blocând temporar aeroporturi și expunând o vulnerabilitate a apărării aeriene la joasă altitudine , potrivit unei analize citate de Focus . Un raport al International Institute for Strategic Studies (IISS) leagă o serie de incidente din 2025 de o operațiune atribuită cu probabilitate ridicată Kremlinului, cu efecte operaționale și economice disproporționate față de costul echipamentelor. Cost mic, efect mare: trafic aerian oprit și costuri indirecte Raportul IISS susține că dronele nu au produs pagube directe, însă au provocat „daune economice considerabile” prin plasarea zborurilor în proximitatea unor aeroporturi mari, unde traficul civil a fost oprit temporar. Sunt menționate, între altele, aeroporturi din Bruxelles, Copenhaga, München, Oslo și Vilnius. Potrivit estimărilor experților citați în raport, fiecare dronă ar fi costat între 80.000 și 120.000 de euro (aprox. 400.000–600.000 lei), ceea ce indică un raport cost–impact favorabil pentru autorii acțiunilor, dacă scopul a fost perturbarea și testarea reacțiilor. Incidentul Volkel: o bază sensibilă și o reacție întârziată Unul dintre episoadele centrale descrise în raport a avut loc pe 21 noiembrie 2025, când zece drone ar fi survolat la joasă altitudine baza militară Volkel din Olanda și ar fi dispărut fără a fi oprite. Baza este considerată deosebit de sensibilă deoarece, potrivit raportului, acolo sunt stocate bombe nucleare americane B61-12. Între orele 19:00 și 21:00, dronele ar fi intrat în spațiul aerian olandez; ar fi fost aparate cu aripă fixă, cu anvergura între trei și șase metri. Militarii de la sol le-ar fi văzut cu ochiul liber și ar fi tras cu arme ușoare, iar tehnici de bruiaj (perturbare electronică) ar fi fost folosite, fără rezultat. Pe 7 decembrie a urmat un nou incident deasupra aceleiași baze: Ministerul Apărării ar fi ridicat două avioane F-35, însă drona ar fi dispărut înainte ca aeronavele să poată interveni. Vulnerabilitate operațională: „gaură” de radar la altitudine mică Concluzia raportului, citată de Focus, este dură: episodul este descris drept „un eșec strategic al apărării aeriene aliate”. Problema-cheie ar fi detectarea la joasă altitudine: dronele ar fi zburat atât de jos încât radarele clasice occidentale de apărare aeriană nu le-ar fi surprins, iar bruiajul nu ar fi funcționat. Autorii consideră că zborurile au urmărit să testeze reacția NATO: timpii de răspuns, posibilitatea doborârii, procedurile din lanțul de comandă și punctele slabe ale supravegherii radar. Dimensiunea europeană: 144 de incidente, inclusiv în Germania Raportul IISS documentează 144 de incidente în 13 țări europene (cu posibilitatea unor alarme false, potrivit autorilor). În Germania ar fi fost înregistrate 58 de cazuri, în Belgia 25, iar în Danemarca 16. În Germania, dronele ar fi apărut, între altele, deasupra bazei aeriene americane Ramstein, a unor instalații ale BASF și a unui terminal de gaze naturale lichefiate (LNG) din zona Hamburg. Cine ar fi în spate și ce spun autoritățile olandeze Raportul indică drept probabilă o operațiune amplă coordonată de Kremlin. În plus, autorii susțin că incidentele s-ar fi oprit abia după ce autorități și marine europene au intensificat controalele asupra unor nave suspecte ale „flotei din umbră” rusești din Marea Nordului, pe care le consideră posibile platforme mobile de lansare și comunicații (vapoare de marfă sau petroliere). Ministerul Apărării din Olanda nu a comentat raportul, iar un purtător de cuvânt a invocat, potrivit Het Parool, motive operaționale și de securitate pentru a nu face declarații despre origine, motive sau posibili participanți. [...]
Canada își accelerează reînarmarea navală prin selectarea ThyssenKrupp pentru 12 submarine , o decizie care vine pe fondul presiunilor din NATO pentru creșterea cheltuielilor de apărare și înaintea summitului Alianței de la Ankara, potrivit Agerpres . Informația a fost publicată de ziarul canadian Globe and Mail și preluată de Reuters, care notează că anunțul oficial ar urma să fie făcut înainte de plecarea premierului Mark Carney la summitul NATO de marți și miercuri, la Ankara. Cancelaria prim-ministrului nu a comentat imediat. Oferta companiei germane ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) ar fi bazată pe submarine din clasa 212CD , pe care TKMS le furnizează deja marinei militare norvegiene. Reuters mai arată că ThyssenKrupp speră ca aceste nave, cu formă romboidală și construite din oțel inoxidabil non-magnetic, să devină un nou standard în NATO. De ce contează: semnal politic și industrial înainte de summitul NATO Reuters apreciază că opțiunea pentru firma germană ar consolida relațiile Canadei cu Europa chiar înaintea reuniunii NATO. În același timp, agenția notează că alegerea unui producător din Coreea de Sud ar fi reflectat obiectivul lui Carney de a crește volumul schimburilor cu Asia. Potrivit aceleiași surse, guvernul de la Ottawa ar fi luat în considerare și o ofertă a constructorului sud-coreean Hanwha Ocean, care nu a comentat. Context: presiuni pentru creșterea bugetelor de apărare Canada este descrisă ca fiind presată de SUA să își majoreze cheltuielile pentru apărare și susține că a atins ținta de 2% din PIB mai devreme decât era planificat. În paralel, liderii statelor membre NATO au convenit alocarea a 5% din PIB pentru apărare (din care o parte pentru investiții legate de securitate) până cel mai târziu în 2035, mai notează Agerpres. Reacția pieței Știrea a fost urmată de o creștere de 12,9% a acțiunilor TKMS, care au atins un maxim al ultimelor patru luni, potrivit Reuters. [...]
NATO pregătește contracte de „câteva zeci de miliarde de dolari” pentru achiziții militare , într-un semnal că țintele mai ambițioase de cheltuieli se traduc în comenzi concrete pentru industria de apărare, potrivit Agerpres . Anunțul a fost făcut de secretarul general al NATO, Mark Rutte , la Ankara, în ajunul summitului Alianței care începe marți. Rutte a spus că noile contracte, estimate la „câteva zeci de miliarde de dolari”, ar urma să permită dotarea cu „echipamente esențiale” pentru descurajare și apărare. În termeni simpli, este vorba despre achiziții care cresc capacitatea militară a NATO și care, implicit, pot accelera producția și livrările în lanțurile industriale de apărare. Cheltuieli mai mari, presiune pentru planuri credibile până în 2035 Șeful NATO a indicat că aliații europeni și Canada și-au ridicat deja cheltuielile totale de apărare la circa 4% din PIB. El a mai afirmat că, anul trecut, aceștia au cheltuit cu aproape 20% mai mult pentru „apărarea propriu-zisă” față de anul anterior. Pentru 2025 și 2026 cumulat, Rutte a avansat cifra de 258 de miliarde de dolari (aprox. 1.186 miliarde de lei) în „investiții suplimentare”, adăugând că „tendința continuă”. La summitul de anul trecut de la Haga, statele NATO au convenit ca până în 2035 cheltuielile de apărare să ajungă la 5% din PIB, împărțite astfel: 3,5% din PIB pentru investiții în apărarea propriu-zisă; 1,5% din PIB pentru cheltuieli conexe apărării. Rutte a spus că la Ankara se așteaptă ca țările să prezinte „planuri clare, concrete și credibile” pentru atingerea țintei de 5%. Context: presiunea SUA și agenda Ucraina În declarațiile citate de Agerpres , Rutte a amintit criticile repetate ale președintelui american Donald Trump privind nivelul insuficient al investițiilor europene în apărare și amenințările legate de o posibilă retragere a SUA din Alianță dacă unele state nu își asumă mai mult din povara securității. În paralel, secretarul general a insistat că NATO trebuie să se asigure că Ucraina primește sprijinul necesar pentru a se apăra de Rusia, făcând apel ca aliații „să își asume deplin responsabilitățile” în acest sens. Mesaj către NATO și dinspre China Rutte a mai afirmat că testul cu rachetă efectuat luni de China de pe un submarin cu propulsie nucleară în Pacific „trimite un mesaj către NATO” și a invocat sprijinul Chinei pentru Moscova, pe care l-a descris drept „furnizor esențial” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Summitul NATO de la Ankara începe marți, iar anunțurile privind contractele sunt așteptate să fie parte a pachetului de măsuri legate de consolidarea capacităților de apărare ale Alianței. [...]
