Știri
Știri din categoria Știință
Roverul chinezesc Yutu-2 funcționează de peste 7 ani pe fața nevăzută a Lunii, mult peste durata de viață proiectată, iar această longevitate a transformat misiunea într-o sursă rară de date pe termen lung despre un mediu extrem, potrivit IT之家.
Yutu-2 a ajuns pe Lună odată cu misiunea Chang’e-4, care a realizat la 3 ianuarie 2019 prima aselenizare controlată din istorie pe fața nevăzută. Roverul s-a separat de modulul de aselenizare și a început deplasarea, lăsând primele urme de roți în această regiune. Deși fusese proiectat pentru doar trei luni, a depășit cu mult acest prag și a ajuns la peste 2.600 de zile de activitate.
Publicația descrie mediul lunar ca fiind aproape vid, fără protecția unei atmosfere: temperaturile pot depăși 150°C în timpul zilei, iar în noaptea lunară (care durează aproximativ 14 zile terestre) pot coborî până la -180°C. În acest context, elementul-cheie pentru supraviețuirea roverului este sistemul de control termic.
Conform materialului, Yutu-2 folosește:
Tot ca parte a strategiei de fiabilitate, roverul a renunțat la un braț mecanic complex, iar optimizările de greutate l-au făcut, la momentul respectiv, unul dintre cele mai ușoare vehicule lunare.
După peste 1.600 de metri parcurși, Yutu-2 a raportat o serie de observații și măsurători, inclusiv descoperiri de interes pentru geologia Lunii și pentru istoria timpurie a Sistemului Solar.
Printre rezultatele menționate:
În timp ce Yutu-2 și modulul Chang’e-4 continuă observațiile „de rutină” pe fața nevăzută, planificarea programului chinez de explorare lunară merge mai departe: Chang’e-7 este programată, conform articolului, pentru o lansare „la moment oportun” în 2026, cu obiectivul de a investiga zona polului sud lunar, inclusiv posibile resurse de gheață de apă din cratere aflate în umbră permanentă.
Recomandate
China își extinde capacitatea operațională de cercetare la mare adâncime prin lansarea, la Shanghai, a unei platforme plutitoare de 78.000 de tone, proiectată să susțină misiuni până la aproximativ 10.000 de metri adâncime, potrivit Antena 3 . Dincolo de componenta științifică, proiectul ridică miza practică: o infrastructură mobilă, de lungă durată, care poate accelera atât testarea tehnologiilor offshore, cât și cartografierea fundului mării, un domeniu cu utilizări potențial „dual-use” (civil și militar). Platforma este descrisă ca fiind prima „ultra-mare” de cercetare de mare adâncime, destinată activităților care merg de la studierea ecosistemelor marine la testarea echipamentelor offshore avansate. Conform materialului, ar fi concepută pentru explorarea „la întreaga adâncime a oceanelor”, până la circa 10.000 de metri. Cum este gândită platforma și ce autonomie are Proiectul este dezvoltat de Universitatea Jiao Tong din Shanghai și folosește un design semi-submersibil cu două corpuri, o configurație asociată cu stabilitate mai bună în ape agitate. Ideea operațională: să funcționeze ca un laborator pe termen lung, capabil să se deplaseze către mări îndepărtate și să rămână stabil pentru cercetări extinse. Datele prezentate în articol indică: masă de 78.000 de tone metrice ; spațiu de locuit pentru până la 238 de persoane ; autonomie de aproape patru luni fără reaprovizionare; finalizarea proiectului general ar urma să fie în jurul anului 2030 , potrivit presei chineze citate. De ce contează: între cercetare, cartografiere și utilizări strategice Materialul plasează lansarea în contextul unei investigații Reuters, publicată cu câteva zile înainte, despre ani de cartografiere a fundului mării de către China în Pacific, Indian și Arctic. Experți navali citați de Reuters susțin că astfel de date ar putea ajuta și la pregătirea unor conflicte submarine, ceea ce pune presiune pe „încrederea și transparența” necesare cooperării internaționale în cercetarea oceanică. Reuters ar fi urmărit activitatea a 42 de nave de cercetare pe o perioadă de peste cinci ani și ar fi raportat tipare compatibile cu o cartografiere sistematică în zone considerate strategice, inclusiv misiuni repetate ale navei Dong Fang Hong 3 în apropierea Taiwanului și a teritoriului american Guam în 2024 și 2025. Într-o mărturie citată de Reuters, contraamiralul american Mike Brookes ar fi spus că extinderea sondărilor furnizează date care „permit navigația submarinelor, camuflarea acestora și amplasarea senzorilor sau armelor pe fundul mării”. Beijingul afirmă, potrivit articolului, că expedițiile oceanice servesc obiective civile (explorarea mineralelor, pescuit, cercetare climatică), iar Reuters ar fi notat că unele activități acoperă într-adevăr zone de pescuit și contracte de prospectare minerală. Totuși, investigația ar fi descris preocupări legate de „fuziunea civil-militară” și valoarea cu dublă utilizare a datelor hidrografice și a celor obținute prin senzori. Legătura cu mineritul de mare adâncime și presiunea pe reguli Presa chineză citată susține că platforma ar urma să fie folosită ca teren de testare în larg pentru: sisteme de minerit de mare adâncime, echipamente marine critice, instalații offshore de petrol și gaze. În paralel, articolul notează că reglementările globale sunt încă în lucru: proiectul de reguli privind exploatarea, elaborat de Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor, este în negociere, iar exploatarea comercială nu ar fi fost încă aprobată cât timp regulile sunt în curs de dezvoltare. Ca semnal de risc de mediu, este menționată o analiză din 2025 în Frontiers in Marine Science , care sintetizează preocupări precum distrugerea habitatelor, norii de sedimente și zgomotul subacvatic. Ce promite partea științifică Articolul leagă proiectul și de climat: IPCC arată că oceanul a absorbit peste 90% din excesul de căldură din sistemul climatic și între 20% și 30% din emisiile de dioxid de carbon produse de activitatea umană începând din anii 1980. În plus, relatările din presa chineză invocă beneficii precum îmbunătățirea prognozării taifunurilor și consolidarea capacității de prevenire și reducere a dezastrelor. Separat, NOAA este citată cu ideea că oceanul acoperă aproximativ 70% din suprafața Pământului, însă o parte importantă a fundului oceanic nu este încă mapată în detaliu prin metode moderne. Un detaliu care alimentează întrebările despre „dublă utilizare” Un articol din South China Morning Post este menționat pentru că ar fi citat o lucrare științifică evaluată inter pares despre proiect, în care apar măsuri de protecție împotriva exploziilor nucleare pentru compartimente critice și panouri tip „sandwich” din metamateriale, menite să absoarbă undele de șoc. Antena 3 nu oferă detalii suplimentare despre aplicarea practică a acestor elemente, dar includerea lor în descriere indică o proiectare orientată și către scenarii de risc extrem. În ansamblu, platforma adaugă Chinei o infrastructură care poate susține cercetare și testare offshore pe durate lungi, într-un moment în care cartografierea fundului mării și mineritul de mare adâncime avansează mai repede decât consensul internațional privind transparența și garanțiile de mediu. [...]
Clasamentele IQ pe țări rămân un indicator fragil, dar setul de date din 2026 arată mutări vizibile în top 10 , cu Asia în continuare dominantă și cu creșteri/scăderi care pot ține mai degrabă de eșantionare și context decât de „inteligență” ca trăsătură fixă, potrivit Antena 3 . Publicația notează că datele sunt preluate dintr-un material Times of India și provin din eșantioane de participanți testați prin metode standardizate, ceea ce impune prudență în interpretare. În esență, clasamentul compară scoruri medii ale testelor cognitive între țări, însă specialiștii citați în material atrag atenția că rezultatele pot fi influențate de factori culturali, educaționali și socio-economici. Cu alte cuvinte, valorile reflectă medii de dezvoltare și contexte sistemice, nu diferențe „inerente” ale potențialului cognitiv. Ce măsoară, de fapt, IQ-ul IQ-ul (coeficientul de inteligență) este un scor obținut din teste standardizate care urmăresc abilități precum gândirea logică, rezolvarea de probleme, memoria și înțelegerea verbală. Scorul este raportat la o medie a populației stabilită la 100. Antena 3 subliniază însă limita majoră: IQ-ul nu acoperă creativitatea, inteligența emoțională sau abilitățile sociale și poate fi influențat de educație, mediu și cultură. Prin urmare, este un indicator parțial, nu o măsură completă a „inteligenței”. Top 10 în 2026: Asia conduce, iar unele țări au variații mari În 2026, primele trei poziții sunt ocupate de Coreea de Sud, China și Japonia, cu scoruri foarte apropiate. Materialul evidențiază și mișcări notabile în interiorul topului, în special creșterile din Vietnam și Australia, respectiv scăderile din Singapore și Iran. Topul și scorurile medii prezentate: Coreea de Sud – 106,97 (peste 26.999 participanți) China – 106,48 (peste 229.000 participanți; în scădere față de 107,19 anul trecut) Japonia – 106,30 (aprox. 56.000 participanți; variație -0,10) Iran – 104,80 (peste 10.000 participanți; scădere -1,50) Australia – 104,45 (sub 4.000 participanți; creștere +1,88) Rusia – 103,78 (29.170 participanți; creștere +0,62) Singapore – 103,56 (6.880 participanți; scădere -1,58) Mongolia – 102,61 (2.437 participanți; variație -0,25) Noua Zeelandă – 102,35 (1.184 participanți; creștere +0,27) Vietnam – 102,26 (14.915 participanți; creștere +2,14) De ce contează: mărimea eșantionului și „salturile” pot schimba lectura Un detaliu cu impact asupra credibilității comparațiilor este dimensiunea eșantioanelor, care variază puternic între țări (de la peste 229.000 în China la 1.184 în Noua Zeelandă). În acest context, variațiile anuale – mai ales cele mari – pot reflecta și diferențe de selecție a participanților sau condiții de testare, nu neapărat schimbări structurale rapide. Materialul indică explicit această limitare în cazul Iranului, unde declinul ar putea fi legat de eșantionare sau de condițiile de testare, „fără o cauză clar identificată”. [...]
China a plasat pe orbită satelitul pakistanez PRSC-EO3 , într-o misiune care consolidează cooperarea spațială China–Pakistan și extinde capacitatea Pakistanului de a obține date de teledetecție (observarea Pământului) cu utilizări economice directe, potrivit IT之家 . Lansarea a avut loc pe 25 aprilie 2026, la ora 20:15 (ora Beijingului), de la Centrul de lansare a sateliților Taiyuan, folosind racheta purtătoare Long March 6 . Satelitul a intrat „cu succes” pe orbita planificată, iar misiunea a fost declarată încheiată fără incidente. Un element relevant pentru ritmul operațional al programului spațial chinez este că aceasta a fost a 640-a misiune a familiei de rachete Long March, conform aceleiași surse. Ce este PRSC-EO3 și de ce contează pentru utilizarea civilă PRSC-EO3 face parte din constelația pakistaneză de sateliți de teledetecție PRSC-EO, care, potrivit informațiilor publice citate, este alcătuită în prezent din trei sateliți. Platformele folosesc o concepție de proiectare unificată și sunt echipate cu încărcături optice de înaltă rezoluție (senzori care captează imagini detaliate). Publicația notează că masa la lansare a fiecărui satelit depășește 500 kg, iar PRSC-EO este prezentat drept cel mai mare satelit dezvoltat autonom de Pakistan până acum. Datele de teledetecție obținute de satelit ar urma să fie folosite pe scară largă în Pakistan, inclusiv pentru: evaluări în agricultură; planificare urbană și rurală; monitorizarea mediului. Context: lansarea anterioară a unei misiuni pakistaneze IT之家 amintește că precedenta lansare menționată în acest context a avut loc la 12 februarie 2026, când au fost trimiși pe orbită PRSC-EO2 și alți sateliți (în total șapte), într-o misiune desfășurată de la Taiyuan, din zona maritimă din apropierea Yangjiang (Guangdong), folosind racheta Jielong-3. [...]
Costul redus al dronei Geran-2, raportat la prețul interceptării, complică apărarea antiaeriană și explică de ce astfel de aparate rămân o problemă operațională chiar și pentru sisteme moderne, potrivit Libertatea . Publicația notează că o dronă de acest tip costă între 20.000 și 50.000 de dolari (aprox. 92.000–230.000 lei), în timp ce o rachetă interceptoare modernă poate ajunge la „câteva milioane de dolari”. În România, o dronă Geran-2 cu încărcătură explozivă cu fragmentare s-a prăbușit în noaptea de 24 spre 25 aprilie într-un cartier din Galați. Deși este prezentată ca produs al industriei rusești de apărare, aparatul este descris ca o variantă adaptată a dronei iraniene Shahed-136 . De ce contează: „cost disproporționat” și tactici de saturare Geran-2 este caracterizată drept o armă „low-cost” care nu mizează pe viteză, ci pe eficiență și pe posibilitatea de a fi folosită în număr mare. În material sunt menționate mai multe elemente care îngreunează apărarea antiaeriană: amprentă radar redusă , pe fondul dimensiunilor relativ mici și al materialelor compozite; zbor la joasă altitudine , ceea ce poate limita detectarea; atac în „roi” (lansări în grupuri mari) pentru a satura apărarea, cu logica că, chiar dacă o parte sunt doborâte, restul pot ajunge la țintă; diferența de cost între dronă și muniția de interceptare. Specificațiile tehnice menționate Potrivit informațiilor sintetizate de Libertatea , Geran-2 are: lungime: aprox. 3,5 metri ; anvergura aripilor: 2,5 metri ; greutate totală: aprox. 200 kg ; încărcătură explozivă: 30–50 kg ; viteză maximă: până la 200 km/h ; autonomie estimată: 1.000–2.500 km ; propulsie: motor cu piston (MD550 sau echivalent) . Publicația mai arată că „succesul” acestui tip de dronă ar veni din folosirea unor componente civile ușor de procurat , integrate într-un design robust, nu din tehnologie de vârf. Sunt menționate și „rapoarte” potrivit cărora Rusia ar fi început producția proprie într-o fabrică din regiunea Alabuga și ar încerca să îmbunătățească navigația prin integrarea modulelor Glonass (sistem de navigație prin satelit). Context operațional: de ce nu a fost doborâtă în aer În cazul incidentului din Galați, Ministerul Apărării Naționale a explicat de ce piloții avioanelor Eurofighter nu au doborât drona, deși au primit permisiunea. „Piloții au avut autorizare să angajeze ținta, însă aceasta s-a aflat în permanență deasupra teritoriului ucrainean, astfel că nu s-a putut trage asupra ei”, se arată într-o informare a MApN. Dincolo de efectele materiale, articolul menționează și impactul psihologic asociat acestor drone, inclusiv prin zgomotul motorului și alarmele aeriene prelungite raportate de civili în orașele ucrainene. [...]
JAXA a trimis pe orbită 8 nanosateliți pentru testarea tehnologiilor, inclusiv un demonstrator „origami” care se extinde de 25 de ori , într-o misiune ce vizează reducerea volumului la lansare și creșterea capacităților după desfășurare, potrivit IT之家 . Sateliții au fost plasați pe o orbită heliosincronă la circa 540 km altitudine. Lansarea a făcut parte din programul JAXA „ Innovative Satellite Technology Demonstration-4 ”, destinat testării unor tehnologii spațiale avansate dezvoltate de start-up-uri și universități. Misiunea „Kakushin Rising” a fost realizată împreună cu Rocket Lab , folosind racheta Electron. Electron a decolat la 22 aprilie, ora 23:09 (ora Coastei de Est a SUA), respectiv 23 aprilie, 11:09 ora Beijingului, iar încărcătura a fost livrată pe orbita planificată la aproximativ o oră după lansare. Pentru Rocket Lab, acesta a fost al 87-lea zbor și al optulea din acest an, conform informațiilor din material. De ce contează: volum minim la lansare, capacitate maximă după desfășurare Dintre cele opt vehicule spațiale, atenția se concentrează pe satelitul demonstrator cu structură „origami”, proiectat să fie stocat foarte compact și să se desfășoare în spațiu până la de 25 de ori dimensiunea inițială. JAXA descrie soluția ca o antenă tip rețea (array) ușoară și extensibilă , cu elemente de antenă atașate pe o peliculă subțire cu două straturi, pliată prin tehnici inspirate din origami. Din punct de vedere al implementării, echipa a folosit un tip de pliere numit „flash” (redat astfel în sursă), care permite stocarea și desfășurarea în formă de spirală. Materialul nu precizează parametri de performanță ai antenei sau un calendar al testelor în orbită, dincolo de obiectivul general de demonstrare tehnologică. [...]
Două minerale lunare noi, confirmate oficial, ar putea deveni „repere” pentru identificarea originii probelor extraterestre , după ce au fost găsite în eşantioane aduse de misiunea chineză Chang’e-5 , potrivit Știrile Pro TV . Descoperirile au fost anunţate la deschiderea Zilei Spaţiale a Chinei 2026, la Chengdu, de Administraţia Spaţială Naţională a Chinei (CNSA) . Cele două minerale – magnesiochangesite-(Y) şi changesite-(Ce) – au fost aprobate de Comisia pentru Minerale Noi, Nomenclatură şi Clasificare (CNMNC) din cadrul Asociaţiei Internaţionale de Mineralogie. De ce contează: „minerale de referinţă” pentru probe lunare Changesite-(Ce) este descris ca o nouă „specie” minerală din grupul merrillitelor, bogată în ceriu (Ce), un element din categoria pământurilor rare (REE). Potrivit lui Hou Zengqian (Academia Chineză de Ştiinţe), mineralele de tip changesite au particularităţi de îmbogăţire în REE care le diferenţiază de minerale similare găsite în eşantioane de pe Pământ, Marte şi asteroizi. Această diferenţă ar permite folosirea lor ca „minerale de referinţă”, adică repere mineralogice prin care cercetătorii pot distinge mai uşor originea unor eşantioane (lunare versus alte corpuri cereşti). Ce s-a găsit în probele Chang’e-5 Magnesiochangesite-(Y) a fost identificat în rămăşiţe bazaltice din mostre forate în scoarţa selenară şi aduse pe Pământ de Chang’e-5 în 2020, a explicat Li Ziying, cercetător-şef la Corporaţia Nucleară Naţională a Chinei (CNNC) şi liderul echipei. Mineralul este un fosfat de calciu asociat pământurilor rare şi a fost descris ca având cristale extrem de mici, cu granule de 2–30 microni (invizibile cu ochiul liber). Directorul adjunct Ge Xiangkun (Institutul de Analiză din cadrul Institutului de Cercetare Geologică a Uraniului din Beijing, afiliat CNNC) a precizat că eşantioanele Chang’e-5 sunt formate din particule foarte fine, iar echipa a analizat nenumărate granule de regolit până a găsit un cristal potrivit pentru testare, de circa 20 microni. Confirmare din două surse: Lună şi meteorit lunar Pentru changesite-(Ce), Wang Yanjuan (cercetător la Academia Chineză de Ştiinţe Geologice – CAGS) a indicat că identificarea s-a bazat pe două tipuri de probe: unele din regiunea Oceanus Procellarum (faţa vizibilă a Lunii), colectate de Chang’e-5, şi altele dintr-un meteorit lunar găsit în deşertul Taklamakan (Xinjiang) în 2024, descris ca primul meteorit lunar descoperit pe teritoriul chinez şi certificat oficial de organizaţii internaţionale. Un membru al CNMNC a caracterizat situaţia drept o descoperire remarcabilă „atât pe Lună, cât şi pe un meteorit care a căzut pe Pământ”. Context: câte minerale lunare noi sunt recunoscute Materialul notează că aceasta este cea mai recentă realizare după identificarea changesite-(Y) în 2022. Până acum, numărul total al mineralelor noi descoperite la nivel mondial în eşantioane lunare a ajuns la opt. Totodată, după descoperirea changesite-(Y) de către o echipă chineză, oameni de ştiinţă din Statele Unite au raportat ulterior acelaşi mineral în eşantioane aduse de misiunile Apollo. Ce urmează în cercetare Potrivit lui Wang Yanjuan, există diferenţe între eşantioanele Apollo şi cele Chang’e-5 în ceea ce priveşte tipul de pământuri rare predominante (grele versus uşoare), ceea ce ar indica o diferenţiere în comportamentul acestor elemente în timpul evoluţiei magmei lunare. În paralel, Ge Xiangkun a spus că echipa a dezvoltat un „sistem tehnic matur” pentru studierea noilor minerale din solul lunar, inclusiv pregătirea probelor monocristaline la scară micronică. [...]
