Știri
Știri din categoria Știință
Clasamentele IQ pe țări rămân un indicator fragil, dar setul de date din 2026 arată mutări vizibile în top 10, cu Asia în continuare dominantă și cu creșteri/scăderi care pot ține mai degrabă de eșantionare și context decât de „inteligență” ca trăsătură fixă, potrivit Antena 3. Publicația notează că datele sunt preluate dintr-un material Times of India și provin din eșantioane de participanți testați prin metode standardizate, ceea ce impune prudență în interpretare.
În esență, clasamentul compară scoruri medii ale testelor cognitive între țări, însă specialiștii citați în material atrag atenția că rezultatele pot fi influențate de factori culturali, educaționali și socio-economici. Cu alte cuvinte, valorile reflectă medii de dezvoltare și contexte sistemice, nu diferențe „inerente” ale potențialului cognitiv.
IQ-ul (coeficientul de inteligență) este un scor obținut din teste standardizate care urmăresc abilități precum gândirea logică, rezolvarea de probleme, memoria și înțelegerea verbală. Scorul este raportat la o medie a populației stabilită la 100.
Antena 3 subliniază însă limita majoră: IQ-ul nu acoperă creativitatea, inteligența emoțională sau abilitățile sociale și poate fi influențat de educație, mediu și cultură. Prin urmare, este un indicator parțial, nu o măsură completă a „inteligenței”.
În 2026, primele trei poziții sunt ocupate de Coreea de Sud, China și Japonia, cu scoruri foarte apropiate. Materialul evidențiază și mișcări notabile în interiorul topului, în special creșterile din Vietnam și Australia, respectiv scăderile din Singapore și Iran.
Topul și scorurile medii prezentate:
Un detaliu cu impact asupra credibilității comparațiilor este dimensiunea eșantioanelor, care variază puternic între țări (de la peste 229.000 în China la 1.184 în Noua Zeelandă). În acest context, variațiile anuale – mai ales cele mari – pot reflecta și diferențe de selecție a participanților sau condiții de testare, nu neapărat schimbări structurale rapide.
Materialul indică explicit această limitare în cazul Iranului, unde declinul ar putea fi legat de eșantionare sau de condițiile de testare, „fără o cauză clar identificată”.
Recomandate
China își testează capacitatea de a aduce pe Pământ probe de pe un asteroid , într-o misiune care ar putea-o plasa în 2027 în clubul restrâns al țărilor care au reușit această performanță, potrivit WinFuture . Sonda Tianwen-2 a ajuns la Kamo'oalewa , un „quasi-satelit” al Pământului, și a transmis primele imagini de la mică distanță, înaintea unei tentative de prelevare de material. Tianwen-2 a atins primul obiectiv după o călătorie de 400 de zile. Sonda a realizat imagini detaliate de la aproximativ 20 km de Kamo'oalewa, un corp ceresc care însoțește Pământul pe orbita sa în jurul Soarelui. Misiunea agenției spațiale chineze (CNSA) urmărește să lămurească din ce este alcătuit obiectul și care este originea sa. De la lansarea de la finalul lunii mai 2025, sonda a parcurs circa un miliard de kilometri. Kamo'oalewa (cunoscut și ca 2016 HO3) are aproximativ 40 de metri în diametru, iar noile imagini îl arată ca pe un bolovan asimetric, cu muchii. Ipotezele mai vechi sugerau că ar putea fi un fragment desprins din Luna Pământului, însă analize mai recente indică o posibilă origine în centura de asteroizi. De ce contează: o probă de pe un asteroid, cu riscuri tehnice mari Planul este ca Tianwen-2 să studieze asteroidul aproape un an, folosind 11 instrumente științifice, după care să încerce prelevarea de probe. Conform agenției chineze Xinhua, citată de Space.com, materialul ar urma să ajungă pe Pământ în 2027. Dacă reușește, China ar deveni a treia națiune, după Japonia și SUA, care aduce roci de pe un asteroid pentru analize de laborator. Miza operațională este ridicată din cauza condițiilor fizice: Kamo'oalewa se rotește rapid, cu o perioadă de aproximativ 28 de minute, iar sonda cântărește circa două tone, un raport de masă nefavorabil în raport cu un corp atât de mic. Inginerii trebuie să calculeze extrem de precis apropierea și contactul, pentru a evita devierea asteroidului de pe traiectoria sa obișnuită. Cum ar putea fi colectate probele Pentru recoltarea materialului sunt luate în calcul mai multe tehnici, inclusiv: ancorarea pe suprafață și utilizarea unui burghiu cu ultrasunete; folosirea unor duze cu gaz pentru a ridica particule, care să fie apoi colectate într-un recipient. Publicația notează că mecanica necesară este complexă și, implicit, mai predispusă la erori, mai ales în condițiile unei execuții automatizate la mare distanță de Pământ. Datele și, eventual, probele ar trebui să ajute la înțelegerea formării Sistemului Solar. În privința întrebării-cheie — dacă Kamo'oalewa este într-adevăr un fragment din Luna Pământului sau provine din regiuni mai îndepărtate — sursa precizează că un răspuns cert ar putea veni abia după analizele de laborator ale probelor, dacă acestea vor fi aduse pe Pământ. [...]
Recuperarea rămășițelor de „mamut” de pe malul Dunării a devenit o cursă contra degradării , după ce oasele, ținute mult timp în apă, încep să se deterioreze rapid la contactul cu aerul, potrivit Antena 3 . Specialiștii din Bulgaria au început deja lucrările de recuperare și transport, urmând ca piesele să fie conservate și analizate la muzeu. Descoperirea a fost făcută pe malul Dunării, lângă satul Riakovo (regiunea Ruse), după scăderea nivelului fluviului. Un localnic a semnalat inițial oasele, iar autoritățile și Muzeul Regional de Istorie din Ruse au trimis o echipă pentru verificări la fața locului. Ce au găsit cercetătorii și ce urmează Până acum, echipa a identificat o mandibulă inferioară, colți, o omoplată, coaste și alte fragmente osoase. Există posibilitatea ca o parte importantă a scheletului să fie încă îngropată în sol. Ipoteza preliminară de lucru este că rămășițele aparțin unui mamut lânos (Mammuthus primigenius). Expertul citat de Antena 3 spune că datarea este dificilă, dar specia ar fi existat până acum aproximativ 7.000–10.000 de ani și ar fi apărut în urmă cu aproximativ 500.000–800.000 de ani. După conservare și examinare, rămășițele ar urma să fie expuse la Muzeul Eco cu Acvariu al Muzeului Regional de Istorie din Ruse, dacă starea lor va permite. Ipoteze: aduse de fluviu sau animalul a murit acolo Krasimir Kirov, curator în secția de natură a muzeului, ia în calcul varianta ca Dunărea să fi transportat și acumulat în zonă rămășițe de animale, nu doar de mamut, într-un fel de „bancă de depozitare” creată de particularitățile terenului. În același timp, directorul Muzeului Regional de Istorie, Nikolai Nenov, a indicat pentru BTA că există și semne preliminare că rămășițele s-ar putea să nu fi fost aduse de fluviu. Un argument este că, spre deosebire de alte descoperiri similare din sedimentele fluviului (recuperate cu dragare), de această dată oasele sunt concentrate într-un singur loc, ceea ce ar putea sugera că animalul a murit acolo. O ipoteză menționată este că zona ar fi fost, cu mii de ani în urmă, o mlaștină. De ce contează conservarea: oasele se degradează la aer Potrivit specialistului citat, oasele nu sunt într-o stare bună, deoarece după o perioadă îndelungată în mediul acvatic încep să se degradeze când sunt expuse la aer. Din acest motiv, recuperarea se face cu grijă, pentru a permite transportul și conservarea. Un indiciu discutat de echipă este culoarea foarte închisă a oaselor (aproape negru sau maro închis), care poate sugera un mediu mlăștinos, însă, deocamdată, aceasta rămâne „doar o teorie de lucru”, conform declarațiilor din articol. În paralel, cercetătorii se așteaptă la noi descoperiri în zonă, despre care spun că este cunoscută și pentru copaci fosilizați, unii vechi de câteva milioane de ani. [...]
Tăierile de granturi federale împing laboratoare americane spre finanțare „din bacșiș” online , arată Futurism , care descrie cazul unui grup de cercetători de la University of California, Los Angeles (UCLA) ajunși să folosească OnlyFans pentru a strânge bani după reducerea finanțării publice. Este vorba despre biologul Daniel Blumstein , cunoscut pentru studiile sale asupra marmotelor, care, după anularea de către administrația Trump a unor granturi federale de cercetare în valoare de miliarde de dolari, a decis împreună cu colegii să creeze conținut dedicat acestor animale pe OnlyFans. Potrivit SFGate (citat de Futurism), contul se numește „OnlyMarms” și promite postări aproape zilnice cu „conținut nefiltrat” despre marmote cu burtă galbenă din Munții Stâncoși. Abonarea este gratuită, însă utilizatorii pot lăsa bacșiș (tips), bani care sunt direcționați către finanțarea cercetării. O studentă din laboratorul lui Blumstein, Emily Renkey, care a pornit contul, spune că uneori alege clipuri „care să strângă cele mai multe «aah»-uri”, dar preferă momentele în care poate folosi imagini cu comportamente specifice pentru a educa publicul, potrivit aceleiași relatări SFGate. Contextul: reducerea finanțării și efectul în lanț asupra proiectelor pe termen lung Futurism plasează cazul în contextul unui program mai amplu de reducere a cheltuielilor care a afectat cercetarea științifică din SUA. Publicația notează că, în inițiative conduse de Department of Government Efficiency (instituție descrisă ca fiind între timp desființată), au fost anulate peste 1.700 de granturi, în valoare de aproximativ 1,4 miliarde de dolari (aprox. 6,4 miliarde lei), la National Science Foundation (NSF) în 2025. În 2026, NSF ar fi acordat până acum doar o fracțiune din cele 9 miliarde de dolari (aprox. 41 miliarde lei) pe care le distribuia, de regulă, în anii recenți, iar Casa Albă ar fi propus reducerea bugetului agenției cu aproape jumătate pentru anul fiscal 2027, potrivit Futurism. Publicația mai susține că multe anulări au avut motivație politică, vizând cercetări despre schimbările climatice sau chiar proiecte care conțin cuvântul „climă”. În plus, administrația ar fi admis în documente depuse în instanță că a anulat granturi în anumite state „bazându-se exclusiv” pe faptul că acestea l-au susținut pe Trump la alegerile din 2024, conform articolului. Cât poate aduce o astfel de soluție și ce urmează Deși exemplul „OnlyMarms” arată o adaptare rapidă, veniturile rămân limitate: contul ar fi adus „doar câteva sute de dolari”, iar laboratorul caută și surse mai tradiționale de finanțare, potrivit Futurism. În paralel, Blumstein afirmă că proiectele de acest tip — studii de lungă durată pe mamifere care trăiesc în libertate — pun „unele dintre cele mai importante întrebări ale vremurilor noastre” și oferă o fereastră rară către evoluția observată în timp real. Totuși, el spune că, după ce a încercat de trei ori să reînnoiască finanțarea, un responsabil de program i-ar fi transmis să nu mai aplice, pe motiv că echipa „are prea multe date”, potrivit relatării SFGate preluate de Futurism. Pentru mediul de cercetare, miza nu este platforma folosită, ci semnalul economic: când granturile se opresc, proiectele ajung să depindă de finanțări mici, volatile și greu de planificat, ceea ce poate afecta continuitatea studiilor pe termen lung. [...]
Japonia a testat la limită manevrele de „apărare planetară” , după ce sonda Hayabusa2 a trecut la doar 400 de metri de suprafața asteroidului Torifune, un record pentru acest tip de misiune, relatează HotNews , citând AFP și Agerpres. Survolul este relevant operațional: demonstrează controlul fin al traiectoriei necesar pentru eventuale intervenții de deviere a unor obiecte potențial periculoase. Pe 5 iulie, Hayabusa2 (o sondă „de mărimea unui frigider”) a trecut pe lângă Torifune cu o viteză de peste 18.000 km/h. Potrivit Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială (JAXA), sonda s-a apropiat la 400 de metri de suprafața asteroidului și la 744 de metri de centrul acestuia, depășind estimarea inițială a agenției, care viza o apropiere de 800 de metri față de centru. „Rezultatele arată că, în comparație cu toate sondele spațiale din lume care au efectuat misiuni de survol, aceasta a trecut cel mai aproape de un asteroid”, a declarat Yuya Mimasu, cercetător JAXA. Recordul anterior ar fi aparținut unei sonde chineze, care a zburat la 770 de metri de suprafața unui asteroid, potrivit cotidianului economic Nikkei, menționat în material. Ce a arătat survolul: precizie și date noi despre Torifune După manevră, JAXA a publicat imagini alb-negru realizate cu o cameră telescopică, în care Torifune apare cu o formă ce amintește de „un om de zăpadă” — două corpuri rotunjite care par conectate. Publicația notează că se știa că asteroidul are o formă alungită, însă aceste detalii nu erau cunoscute până acum. Context: cursa pentru capacități de deviere a asteroizilor Misiunea japoneză vine după testul reușit al NASA din 2022 , când agenția americană a modificat orbita asteroidului Dimorphos printr-un impact intenționat cu un dispozitiv spațial. În paralel, JAXA și Agenția Spațială Europeană (ESA) au o asociere pentru o misiune de „apărare planetară” care vizează explorarea asteroidului Apophis, ce va trece în apropiere de Terra în aprilie 2029. Ce urmează pentru Hayabusa2 Hayabusa2 a fost lansată în 2014 și a devenit cunoscută pentru misiunea la asteroidul Ryugu, de unde a colectat materie la circa 300 de milioane de kilometri de Pământ. Șase ani mai târziu, sonda a adus pe Terra eșantioanele, care au oferit indicii despre Sistemul Solar timpuriu (aprox. 4,6 miliarde de ani în urmă), potrivit materialului. După survolul Torifune, sonda ar urma să încerce în 2031 o „întâlnire” cu asteroidul 1998KY26 — o manevră ce presupune zborul alături de obiect sau plasarea pe acesta pentru a colecta date detaliate. [...]
China pregătește o misiune de „apărare planetară” care ar testa, în condiții reale, distrugerea controlată a unui asteroid , un scenariu cu implicații directe pentru viitoarele programe spațiale și pentru modul în care statele își calibrează capabilitățile tehnologice în domeniul securității spațiale, potrivit PiataAuto . Planul, prezentat de o echipă de ingineri condusă de Li Mingtao , vizează nu doar devierea traiectoriei unui corp ceresc (cum s-a întâmplat în cazul unei misiuni NASA), ci „spulberarea” asteroidului în particule mici, printr-un impact la viteză mai mare, cu obiectivul declarat de a testa un scenariu aplicabil unui pericol real pentru Pământ. Ce anume vor să facă inginerii chinezi Misiunea ar urma să aibă loc în 2029 sau 2030, în fereastra în care asteroidul vizat se va apropia la mai puțin de 7 milioane de kilometri de Pământ. Conform planului descris, o navă ar urma să lovească asteroidul, iar o a doua navă ar însoți misiunea pentru a monitoriza traiectoriile și a filma procesul. Diferența-cheie față de abordările anterioare, așa cum este prezentată în articol, este intenția de a produce o fragmentare a asteroidului, nu doar o modificare a orbitei lui. Viteza de impact și miza tehnică: fragmentarea fără risc Dacă misiunea DART a NASA a lovit asteroidul-țintă cu 6,15 km/s (aprox. 22.122 km/h), echipa chineză ar urmări o viteză de 9 km/s, echivalentul a aproape Mach 26, notează publicația. O componentă critică a proiectului este calculul precis al forței și al unghiului de impact, astfel încât fragmentele rezultate să rămână inofensive pentru Pământ. În lipsa acestor calcule, fragmentarea ar putea crea riscuri suplimentare, nu să le reducă. Ce asteroid este vizat și de ce contează alegerea lui Ținta este asteroidul 2015 XF261, descoperit în 2015, cu un diametru de 30 de metri. În comparație, asteroidul lovit în misiunea DART avea 160 de metri, conform datelor din articol. O dificultate importantă este detectarea și țintirea: asteroidul este „foarte slab vizibil” și a fost observat de doar 74 de ori de la descoperire până în prezent. În acest context, misiunea ar funcționa și ca demonstrație de capabilitate tehnologică, nu doar ca exercițiu de „bine general”, mai ales că, potrivit sursei, asteroidul nu este considerat periculos pentru planetă prin traiectoria sa, dar dimensiunea îl face potrivit ca obiect de test. Context: ce s-a făcut deja și ce ar fi nou aici Articolul amintește misiunea DART (2022), care a demonstrat efectul cinetic al unui impact controlat de oameni și a produs schimbări mici, dar măsurabile, în dinamica sistemului de asteroizi țintit. În interpretarea prezentată de inginerii chinezi, acel test nu ar fi schimbat orbita corpului „în raport cu Pământul”, ceea ce ar limita aplicabilitatea într-un scenariu de pericol direct. Prin urmare, dacă misiunea chineză va fi realizată, ea ar muta accentul de la „deviație demonstrativă” la un test de distrugere controlată, cu o complexitate și o forță de impact mai mari, dar și cu cerințe mai stricte de control al consecințelor. [...]
Trei cutremure mici, în mai puțin de șase ore, au fost înregistrate în zona Vrancea , un tipar care menține presiunea pe monitorizarea seismică și pe evaluarea riscurilor pentru localitățile din proximitate, potrivit Mediafax , pe baza datelor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) . Cel mai puternic seism a avut magnitudinea 3,5 pe scara Richter și s-a produs duminică, 26 iulie, la ora 02:35, în zona seismică Vrancea , județul Buzău, la o adâncime de 147,7 kilometri, specifică seismelor intermediare din regiune. Cutremurul a fost localizat la aproximativ 56 km est de Brașov, 57 km sud-est de Sfântu Gheorghe, 57 km sud de Buzău, 64 km nord de Ploiești, 73 km sud de Focșani și 91 km nord-est de Târgoviște. Cronologia seismelor din noaptea de sâmbătă spre duminică Pe lângă seismul de 3,5, INCDFP a raportat încă două cutremure: sâmbătă, 25 iulie, ora 23:20: magnitudine 3,2, în zona seismică Vrancea (județul Buzău), la adâncimea de 89 km; duminică, 26 iulie, ora 04:52: magnitudine 2,4, în zona seismică Vrancea (județul Vrancea), la adâncimea de 18,8 km. De ce contează: Vrancea rămâne principalul „motor” seismic al României Seria de cutremure nu este considerată neobișnuită pentru Vrancea, descrisă drept cea mai activă zonă seismică din România și una dintre cele mai importante din Europa din punct de vedere tectonic. Majoritatea seismelor de aici sunt de intensitate redusă și nu produc pagube, însă sunt urmărite îndeaproape deoarece regiunea generează și cele mai puternice cutremure resimțite pe teritoriul țării. [...]
