Știri
Știri din categoria Știință

NASA a adus X-59 la parametrii necesari pentru zboruri deasupra zonelor locuite , un pas operațional esențial înaintea testelor în care agenția vrea să măsoare reacția populației la „bubuitura” atenuată a unui avion supersonic, potrivit IT之家 . Aeronava de cercetare X-59 a finalizat la începutul acestei luni primul său zbor supersonic, iar NASA spune că a fost verificată atingerea vitezei și altitudinii cerute pentru viitoarele zboruri de test deasupra zonelor rezidențiale din SUA. Miza programului este demonstrarea unui zbor supersonic fără „boom sonic” puternic, înlocuit de un sunet mai slab, descris ca un zgomot surd. În cel mai recent zbor de test (vinerea trecută), X-59 a atins 1,4 Mach (aprox. 924 mile/oră, adică circa 1.487 km/h) și a urcat la 55.000 de picioare (aprox. 16,8 km). În testul anterior, din 5 iunie, aeronava a zburat cu 1,1 Mach. De ce contează testul: pregătirea pentru misiunea Quesst NASA a indicat că acest zbor a fost mai „cheie” decât cel precedent, deoarece avionul a îndeplinit mai mulți indicatori de bază care urmează să fie replicați în misiunea „Quiet Supersonic Technology Demonstration” (Quesst). Lansarea efectivă a misiunii este estimată peste câteva luni. Ce urmează: validare acustică și feedback de la populație Înainte de zborurile peste zone dens populate, X-59 intră într-o etapă de validare acustică, în care echipa va măsura caracteristicile sonore la regim supersonic pentru a confirma că, la trecerea barierei sunetului, nu apare un boom sonic clasic. În testele Quesst, X-59 va survola zone locuite, iar NASA va colecta feedback de la oamenii de la sol pentru a evalua cum este perceput în practică acest tip de zgomot redus — un element critic pentru orice discuție viitoare despre acceptabilitatea zborului supersonic deasupra uscatului. [...]

Un val de căldură neobișnuit în Antarctica a declanșat topire de suprafață în plină iarnă australă , un semnal care, cumulat cu tendința de încălzire observată de decenii, crește riscul de pierdere accelerată a gheții și, implicit, presiunea pe scenariile de creștere a nivelului mărilor, potrivit Futurism . Pe parcursul lunii iunie, temperaturile au urcat în unele zone cu până la 36°F peste medie (aprox. 20°C). Publicația notează că pe 6 iunie, cercetători aflați pe Peninsula Trinity – punctul cel mai nordic al continentului – au înregistrat maxime de 15,4°C, peste pragul de îngheț. Profesorul de climatologie Raúl Cordero, de la Universitatea din Groningen, a descris pentru The Guardian amplitudinea abaterii ca fiind excepțională: „Este absolut nebunesc. Este, de asemenea, cu aproximativ 20°C peste normal pentru perioada asta a anului. Este o anomalie uriașă.” Efect operațional imediat: ploaie și topire pe un ghețar care ar fi trebuit să acumuleze zăpadă Glaciologul chilian Luis Muñoz a declarat pentru aceeași publicație că, în timpul unei urcări recente pe ghețarul Collins (în extremitatea nord-vestică a peninsulei), el și un coleg au găsit condiții de topire la suprafață: „tot ce era afară s-a topit”. În mod obișnuit, în această perioadă ar exista circa 20 cm de zăpadă și multă gheață la sol, însă echipa a observat ploaie, iar precipitațiile au fost suficient de calde încât să topească gheața de la suprafață. Muñoz a avertizat că impactul este direct asupra ghețarului, într-un moment în care acesta ar trebui să primească zăpadă, nu să piardă masă prin ablație (procesul prin care gheața se reduce prin topire sau sublimare). De ce contează: valurile de căldură nu „distrug” singure gheața, dar se adaugă unei tendințe de încălzire Cordero a explicat că un episod singular nu va distruge de unul singur gheața Antarcticii, însă evenimentul vine pe fondul unor temperaturi în creștere observate de decenii pe continent. În relatarea citată, el pune valul de căldură pe seama unor vânturi vestice „extrem de puternice” și spune că astfel de condiții au devenit mai frecvente din anii 1980, fenomen asociat cu schimbările climatice. În același context, Futurism amintește că lumea a trecut prin a doua cea mai caldă lună mai din istoria măsurătorilor și că Antarctica se confruntă cu reducerea rapidă a acoperirii glaciare, inclusiv în zona ghețarului Thwaites, supranumit „ghețarul apocalipsei” din cauza temerilor privind efectele asupra coastelor la nivel global dacă se dezintegrează. Proiecții: topirea ar putea crește semnificativ până în 2100, în funcție de traiectoria emisiilor O analiză recentă a Antarctic Research Center (Te Herenga Waka – Victoria University of Wellington) , citată de Futurism, indică faptul că topirea ar putea ajunge până la de zece ori nivelul actual înainte de 2100, dacă nu sunt reduse drastic emisiile de carbon. Nicholas Golledge, profesor de climatologie la Te Herenga Waka și coautor al studiului, a avertizat că, într-un scenariu cu o creștere a temperaturilor globale de aproximativ 3,5–4°C peste nivelurile preindustriale, topirea de suprafață sporește vulnerabilitatea platformelor de gheață la colaps rapid și la creșterea nivelului mării; peste 4°C, riscul de colaps rapid devine și mai pronunțat. [...]