O lucrare academică readuce în discuție riscul de a reglementa AI pe o definiție prea îngustă a conștiinței, după ce doi cercetători argumentează că „minți” ar putea apărea în univers în forme și „materiale” radical diferite de cele biologice, potrivit Futurism.

Autorii sunt Eric Schwitzgebel, profesor de filosofie la University of California, și Jeremy Pober, cercetător postdoctoral la University of Antwerp. Într-un „working paper” (o lucrare în circulație, nefinalizată în mod necesar printr-un proces editorial complet), ei susțin că, având în vedere dimensiunea universului, e plauzibil să existe entități conștiente foarte diferite de viața de pe Pământ.

Un punct central al argumentului este „flexibilitatea substratului” (substrate flexibility) – ideea că aceeași funcție poate fi realizată de materiale diferite. Așa cum un pahar poate fi făcut din mai multe materiale și tot să-și îndeplinească rolul, conștiința ar putea, în această logică, să nu depindă strict de „carne și sânge” pe bază de carbon.

De ce contează pentru discuția despre AI

Miza practică, în lectura autorilor, este că o presupunere „terrocentrică” – că doar arhitectura biologică familiară nouă poate produce conștiință – poate distorsiona modul în care evaluăm posibilitatea ca sisteme artificiale să devină conștiente. Ei notează că modelele de inteligență artificială nu au un corp fizic, ceea ce ar face ca o eventuală „conștiință” a acestora să fie, prin definiție, diferită de cea umană sau animală.

În același timp, materialul descrie o divergență între cei doi cercetători: Pober ar fi de părere că, „până avem motive să credem altfel”, ar trebui să presupunem că cipurile actuale nu pot realiza conștiința, în timp ce Schwitzgebel spune că „ar trebui să fim deschiși” la această posibilitate.

Argumentul „statistic” și principiul mediocrității copernicane

Lucrarea pornește și de la un raționament probabilistic: dacă pe Pământ conștiința ar exista la vertebrate, cefalopode și unele insecte, iar în medie fiecare galaxie ar avea un milion de planete pe care evoluează specii cu un nivel comparabil de sofisticare comportamentală, atunci universul observabil ar găzdui, pe durata sa de viață, „un quintilion” de planete „calificate”, scriu autorii. Cu „atâtea extrageri la loterie”, unele forme de viață ar urma să fie „cu adevărat stranii”.

În concluzie, ei leagă ideea de principiul mediocrității copernicane din cosmologie (că oamenii nu ocupă o poziție privilegiată în univers) și susțin că ar fi o încălcare a acestui principiu să credem că, dintre entități complexe apărute în „substraturi” diverse, doar noi – sau doar cele foarte asemănătoare nouă – ar fi conștiente.

Materialul nu oferă dovezi empirice că astfel de „conștiințe” există, ci prezintă un argument filosofic despre plauzibilitatea lor și despre consecințele pe care le-ar putea avea asupra felului în care definim și evaluăm conștiința, inclusiv în contextul inteligenței artificiale.