Știri
Știri din categoria Știință
Un mineral complet nou, denumit Jinxiuite, a fost identificat oficial în sudul Chinei – potrivit ECOTICIAS, acesta provine dintr-unul dintre cele mai bogate zăcăminte de nichel-cobalt din lume, situat în regiunea Guangxi. Confirmarea oficială a fost acordată de Comisia Internațională pentru Minerale Noi, Nomenclatură și Clasificare, iar descoperirea aparține echipei de cercetători de la Academia Chineză de Științe Geologice.
Ce este Jinxiuite?
Noul mineral este un sulfură complexă care conține nichel, bismut, antimoniu, arsen și sulf. El a fost descoperit în iunie 2025 în comitatul autonom Jinxiu Yao, iar numele său provine tocmai de la această zonă muntoasă din sudul Chinei. Deși cristalele sunt minuscule, compoziția lor rară poate fi de mare ajutor în explorarea unor noi depozite metalifere ascunse.
Cum se formează acest mineral rar?
Potrivit geofizicianului Yan Jiayong, Jinxiuite apare atunci când mineralele bogate în nichel existente sunt înlocuite lent de fluide hidrotermale fierbinți, bogate în metale. Aceste fluide se infiltrează prin crăpăturile din rocă, iar când se răcesc, metalele cristalizează în structuri stabile – una dintre acestea fiind chiar Jinxiuite.
Importanța zăcământului Longhua
Locul descoperirii, zăcământul Longhua, este descris ca fiind excepțional din punct de vedere geologic și economic. Conținutul mediu raportat este de 17,5% nichel și 1,5% cobalt – de aproximativ 80 de ori peste pragurile uzuale de exploatare. Această bogăție îl transformă într-o resursă strategică importantă pentru China, mai ales în contextul creșterii cererii de baterii pentru vehicule electrice și sisteme de stocare a energiei.
Posibilă utilizare în cercetarea materialelor
Pe lângă valoarea sa economică, Jinxiuite ar putea deveni un model pentru viitoare materiale artificiale cu proprietăți speciale – de exemplu, rezistență ridicată la coroziune sau conductivitate electrică. Cercetătorii sugerează că structura sa poate inspira dezvoltarea de aliaje sau compuși utili în industria energetică sau electronică.
Jinxiuite – mai mult decât un mineral
Pe termen lung, descoperirea acestui mineral poate contribui la o mai bună înțelegere a modului în care s-au format zăcămintele metalifere ale Terrei, dar și la noi metode de prospecțiune. Faptul că Jinxiuite poate acționa ca mineral-indicator pentru alte depozite ascunse îi crește valoarea și în context geologic, nu doar economic.
Concluzie
Descoperirea Jinxiuitei leagă o regiune izolată din sudul Chinei de marile întrebări legate de resursele critice ale viitorului, tehnologia avansată și evoluția planetei. Cu aplicații potențiale în știința materialelor și implicații directe pentru aprovizionarea cu metale rare, acest mineral promite să joace un rol important în anii ce vin.
Recomandate
Numărul femeilor cercetătoare și ingineri din Uniunea Europeană a ajuns la 7,9 milioane în 2024 , potrivit Eurostat , marcând un progres semnificativ față de 3,4 milioane în 2008 și 5,2 milioane în 2014. Creșterea este evidențiată în contextul celebrării Zilei Internaționale a Femeilor și Fetelor în Știință , la 11 februarie, și reflectă progresele în ceea ce privește egalitatea de gen în domeniile științei și ingineriei. În 2024, femeile reprezentau 40,5% din totalul cercetătorilor și inginerilor din UE , cu o prezență mai ridicată în serviciile intensive în cunoaștere (45,1%) și în servicii în general (45,0%). În schimb, în sectorul de producție industrială , proporția scade la 22,4%, iar în alte activități economice – la 23,6%. Disparități mari între țări și regiuni Proporția femeilor în domeniile științei și ingineriei variază considerabil între statele membre . Cele mai mari ponderi în 2024 s-au înregistrat în: Letonia – 50,9% Danemarca – 48,8% Estonia – 47,9% Spania – 47,6% Bulgaria și Irlanda – ambele cu 47,3% La polul opus, cele mai scăzute procente au fost raportate în: Finlanda – 30,7% Ungaria – 31,7% Luxemburg – 32,4% Slovacia – 33,6% Germania – 34,6% La nivel regional (NUTS 1), femeile au devenit majoritare în 11 regiuni ale Uniunii. Printre acestea: Canarias (58,8%) , Centro (52,5%) , Noroeste (52,4%) și Sur (50,3%) din Spania Regiunea Autonomă Azore (57,3%) și Madeira (56,4%) din Portugalia Makroregion Centralny (54,8%) și Makroregion Wschodni (54,0%) din Polonia Severna i Yugoiztochna din Bulgaria – 53,3% Norra Sverige din Suedia – 52,0% Letonia – 50,9% (reprezentată ca o singură regiune) În contrast, cele mai scăzute proporții regionale s-au înregistrat în: Közép-Magyarország (Ungaria) – 30,0% Manner-Suomi (Finlanda) – 30,7% Sud (Italia) – 31,1% Rheinland-Pfalz , Baden-Württemberg și Hessen (Germania) – între 31,3% și 32,3% Concluzie Deși progresul este vizibil la nivelul întregii Uniuni Europene, datele din 2024 evidențiază în continuare disparități semnificative între sectoare și regiuni . Participarea femeilor este încă modestă în domeniile industriale, iar diferențele geografice arată că politicile naționale și regionale joacă un rol esențial în promovarea egalității de gen în știință și tehnologie. Aceste cifre subliniază importanța menținerii și extinderii inițiativelor care sprijină accesul fetelor și femeilor în domenii STEM, în special în zonele unde reprezentarea este încă scăzută. [...]
Sonda chineză Tianwen-2 funcționează normal în drum spre asteroidul Kamoʻoalewa , iar autoritățile de la Beijing confirmă că misiunea de prelevare de probe rămâne în grafic, potrivit SpaceNews . Actualizarea oficială, rară în cazul programului spațial chinez, a fost prezentată pe 9 februarie 2026 de Zhou Jishi, reprezentant al Administrației Naționale Spațiale din China, în cadrul unei reuniuni ONU la Viena. Lansată pe 28 mai 2025, Tianwen-2 se află în prezent pe o traiectorie heliocentrică de transfer către asteroidul apropiat de Pământ 469219 Kamoʻoalewa (2016 HO3). Deși data exactă a sosirii nu a fost anunțată, calendarul indică o posibilă atingere a obiectivului în iulie 2026, urmând ca probele colectate să fie aduse pe Pământ până la sfârșitul lunii noiembrie 2027. Etapele misiunii Apropiere graduală de asteroid, la altitudini de 20 km, 3 km, 600 m și 300 m. Studierea suprafeței cu 11 instrumente științifice, inclusiv camere, spectrometre și radar. Colectarea probelor prin trei metode: prelevare din plutire, atingere rapidă și ancorare. Revenirea pe Pământ cu eșantioane în 2027. Redirecționarea sondei către cometa 311P/PANSTARRS, cu sosire estimată în 2034. Misiunea este considerată complexă deoarece Kamoʻoalewa este un corp mic, cu gravitație foarte redusă, formă și rotație insuficient cunoscute. Se presupune că asteroidul se rotește rapid, ceea ce complică manevrele de apropiere și prelevare. Interesul științific este major. Unele studii sugerează că asteroidul ar putea proveni din material ejectat de pe Lună, posibil dintr-un crater relativ tânăr, în timp ce alte cercetări indică o origine clasică în centura principală de asteroizi, urmată de migrarea spre apropierea Pământului. Probele aduse de Tianwen-2 ar putea clarifica această dispută. Programul face parte din seria Tianwen, care include și Tianwen-3, misiune de aducere de probe de pe Marte programată pentru 2028, și Tianwen-4, dedicată explorării sistemului lui Jupiter în jurul anului 2030. [...]
NASA introduce o misiune suplimentară de test înaintea revenirii astronauților pe Lună potrivit Reuters , agenția spațială americană modifică semnificativ programul Artemis și amână în practică momentul aselenizării cu echipaj. Anunțul a fost făcut pe 27 februarie 2026, la Centrul Spațial Kennedy din Florida, de administratorul NASA , Jared Isaacman, care a explicat că noua strategie este „singura cale” pentru a respecta termenele și a reduce riscurile tehnice. Noua misiune, programată pentru 2027 pe orbită joasă a Pământului, va testa andocarea capsulei Orion cu unul sau ambele module lunare dezvoltate de SpaceX, compania lui Elon Musk, și Blue Origin, fondată de Jeff Bezos. Testul este considerat esențial înainte ca NASA să trimită astronauți pe suprafața Lunii, misiune planificată acum pentru 2028, în cadrul Artemis IV . Ce se schimbă în programul Artemis Introducerea unei misiuni de andocare pe orbită terestră înaintea aselenizării. Renunțarea la modernizarea rachetei Space Launch System (SLS). Creșterea ritmului de producție și lansare a actualei versiuni SLS, cu obiectivul de cel puțin o lansare pe an. Decizia de a abandona dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS afectează un contract de aproximativ 2 miliarde de dolari al companiei Boeing. NASA mizează însă pe accelerarea lansărilor, în condițiile în care în prezent racheta zboară o dată la doi sau trei ani. Programul Artemis, lansat în 2017 ca succesor al misiunilor Apollo încheiate în 1972, se confruntă cu întârzieri tehnice. Artemis II, prima misiune cu echipaj, ar urma să ducă patru astronauți – trei americani și un canadian – într-un zbor de zece zile în jurul Lunii. Recent, o scurgere de hidrogen și o problemă la treapta superioară a rachetei au forțat NASA să retragă vehiculul pentru reparații. Reconfigurarea programului are loc pe fondul competiției cu China, care vizează o aselenizare cu echipaj până în 2030. Oficialii americani subliniază că testele suplimentare sunt necesare pentru siguranța echipajelor și pentru a asigura un calendar sustenabil al misiunilor lunare. [...]
NASA a revizuit programul lunar Artemis și a introdus o misiune suplimentară de testare, înaintea primei aselenizări cu astronauți americani după mai bine de 50 de ani, potrivit Agerpres , care citează Reuters. Ajustarea vine pe fondul intensificării competiției spațiale cu China și al avertismentelor interne privind necesitatea unor verificări suplimentare de siguranță. Modificarea centrală este introducerea, în cadrul Artemis III, a unui test de andocare (cuplare în spațiu) pe orbita joasă a Pământului între capsula Orion și unul sau chiar ambele module de aselenizare aflate în dezvoltare. Misiunea Artemis III este planificată pentru 2027 și ar urma să includă astronauți la bordul capsulei Orion, tocmai pentru a demonstra, în condiții reale, că procedura de andocare poate fi realizată înainte de etapa de coborâre spre Lună. În noua arhitectură a programului, aselenizarea cu echipaj, care anterior era asociată cu Artemis III, este împinsă în cadrul Artemis IV, programată pentru 2028. Reuters notează că decizia este legată și de evaluările experților americani în siguranța zborurilor, care au indicat că sunt necesare mai multe teste înainte ca NASA să încerce trimiterea unui echipaj pe suprafața Lunii, în timp ce China își menține obiectivul de a trimite astronauți pe Lună în 2030. Revizuirea include și o schimbare de direcție pentru racheta Space Launch System (SLS): NASA renunță la planul de modernizare pentru a se concentra pe creșterea producției și a frecvenței lansărilor, care a fost până acum relativ redusă față de rachete mai noi. Decizia afectează un contract de 2 miliarde de dolari cu Boeing pentru dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice a SLS, plan care a fost anulat, conform informațiilor transmise. În paralel, programul Artemis rămâne dependent de un lanț industrial complex: SpaceX (Elon Musk) și Blue Origin (Jeff Bezos) dezvoltă module de aselenizare concurente, în timp ce Boeing și Northrop Grumman construiesc SLS, iar Lockheed Martin produce capsula Orion. NASA a efectuat deja un zbor de test fără echipaj cu SLS și Orion în 2022, iar pentru Artemis II are în vedere luna aprilie 2026, misiune care ar urma să ducă patru astronauți în jurul Lunii și înapoi pe Pământ. În acest context, noul test de andocare din Artemis III este prezentat ca un pas intermediar menit să reducă riscurile înaintea aselenizării propriu-zise. [...]
Astronautul NASA Mike Fincke s-a întors mai devreme pe Pământ după un incident medical petrecut pe Stația Spațială Internațională , potrivit unei postări publicate de NASA pe platforma X, la solicitarea acestuia. În mesaj, Fincke explică faptul că pe 7 ianuarie 2026, în timp ce se afla la bordul stației, a suferit un eveniment medical care a necesitat intervenția rapidă a colegilor și consultarea medicilor NASA. După evaluări suplimentare, agenția spațială a stabilit că cea mai sigură opțiune este revenirea anticipată a echipajului Crew-11. Potrivit astronautului, nu a fost o situație de urgență, ci o decizie coordonată pentru a permite efectuarea unor investigații medicale avansate, indisponibile pe Stația Spațială Internațională. Capsula a amerizat pe 15 ianuarie 2026, în largul coastelor orașului San Diego, după o misiune de aproximativ cinci luni și jumătate. În declarația sa, Mike Fincke le-a mulțumit colegilor din Expediția 74 – Zena Cardman, Kimiya Yui, Oleg Platonov, Chris Williams, Sergey Kud-Sverchkov și Sergei Mikayev – precum și echipelor NASA, SpaceX și personalului medical de la Scripps Memorial Hospital La Jolla, implicat în îngrijirea sa. El a precizat că se simte bine și că urmează programul standard de recuperare post-zbor la Centrul Spațial Johnson din Houston. Mesajul subliniază că reacția rapidă a echipajului și coordonarea cu specialiștii medicali au contribuit la stabilizarea stării sale, iar revenirea pe Pământ a fost o măsură preventivă pentru a asigura cele mai bune condiții de evaluare și tratament. [...]
NASA trimite patru astronauți în jurul Lunii, în prima misiune cu echipaj după 50 de ani , prin programul Artemis II, care marchează revenirea SUA la zboruri lunare cu oameni la bord. Potrivit Observer , lansarea este programată cel mai devreme pentru luna martie 2026, după ce un test recent a fost întrerupt din cauza unei scurgeri de hidrogen lichid. Echipajul este format din Reid Wiseman (comandant), Victor Glover (pilot), Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen, care va deveni primul astronaut din Canada ce ajunge la distanță lunară. Trei dintre cei patru au deja experiență în spațiu. Misiunea va dura aproximativ 10 zile și presupune un zbor în jurul Lunii, fără aselenizare, urmat de revenirea pe Pământ. Artemis II va utiliza racheta Space Launch System (SLS) și capsula Orion, lansate de la Centrul Spațial Kennedy din Florida. SLS, în configurația actuală, are 98 de metri înălțime și generează o forță de aproximativ 8,8 milioane de livre-forță la decolare, depășind performanțele rachetei Saturn V din era Apollo. Programul Artemis, lansat în forma actuală în timpul administrației Trump și continuat ulterior, are ca obiectiv revenirea durabilă a oamenilor pe Lună și pregătirea misiunilor către Marte. Costurile totale estimate până în anul fiscal 2025 ajung la circa 93 de miliarde de dolari. Pentru 2026, Congresul american a alocat 24,4 miliarde de dolari pentru NASA, dintre care 7,8 miliarde pentru explorare. Artemis I, desfășurată în 2022 fără echipaj, a testat cu succes sistemul de lansare și capsula Orion. Artemis II va valida funcționarea acestora cu astronauți la bord, inclusiv sistemele de susținere a vieții și reintrarea în atmosferă la viteze mult mai mari decât cele ale misiunilor pe orbită joasă. Prima aselenizare din noua eră este planificată prin Artemis III, nu mai devreme de 2028. Pentru coborârea pe Lună, NASA colaborează cu SpaceX și Blue Origin, care dezvoltă module comerciale de aselenizare. Relansarea ambițiilor lunare are loc într-un context de competiție internațională intensificată, China anunțând la rândul său planuri pentru trimiterea de astronauți pe Lună până în 2030. [...]
