Știri
Știri din categoria Știință
China vizează trimiterea de astronauți pe Lună până în 2030, într-un program care poate eroda avantajul Statelor Unite în zborurile spațiale cu echipaj uman, potrivit AGERPRES, care preia o analiză AFP publicată pe 26 martie 2026.
În timp ce NASA pregătește pentru începutul lunii aprilie misiunea Artemis 2, primul zbor cu echipaj uman în jurul Lunii după o pauză de peste 50 de ani, analiza notează că Beijingul mizează pe o strategie pe termen lung, construită în ultimele trei decenii, pentru a ajunge la aselenizare și, ulterior, la o prezență permanentă.
Programul chinez pentru zboruri cu echipaj uman a fost lansat în 1992, după ce China a fost exclusă treptat din cooperarea internațională de către Statele Unite. De atunci, și-a dezvoltat în mare parte singură capacitățile, realizând aproximativ 15 misiuni cu echipaj uman după primul zbor al astronautului Yang Liwei, în 2003.
Un punct de sprijin este stația spațială Tiangong („Palatul celest”), construită după ce SUA au interzis participarea Chinei la proiectul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Tiangong și-a primit primii rezidenți în 2021 și este ocupată în prezent de trei astronauți, oferind experiență pentru ieșiri în spațiu, andocări, mentenanță și studii privind efectele asupra corpului uman.
„Această eficacitate se explică printr-o fermă voință politică la vârful statului, finanțări stabile, ingineri spațiali de prim rang la nivel internațional, prioritate acordată mai degrabă progreselor tehnice decât presiunilor exercitate de calendarul misiunilor și prin integrarea întregului lanț industrial în proces”, a subliniat Richard de Grijs, profesor la Universitatea Macquarie din Australia.
Agenția spațială chineză CNSA indică drept țintă anul 2030 pentru momentul în care astronauții chinezi ar urma să pășească pe Lună. China a trimis deja roboți pe Lună și a adus pe Terra eșantioane lunare, însă o misiune cu echipaj uman presupune sisteme diferite, aflate acum în testare.
Elementele-cheie menționate în analiză sunt:
China afirmă că vrea o bază pe Lună și urmărește ca până în 2035 să construiască o versiune „de bază” a unei stații științifice locuibile, Stația Internațională de Cercetare Lunară (ILRS), în apropierea polului sudic lunar, unde este prezumată existența apei sub formă de gheață. Proiectul este derulat împreună cu Rusia și include și alte țări asociate, precum Thailanda, Pakistan și Belarus.
Construcția ar urma să folosească „cărămizi” realizate la fața locului din regolit lunar (stratul de praf și fragmente de rocă de la suprafață), cu imprimante 3D; tehnica a fost testată pe Terra și pe Tiangong și ar urma să fie testată pe Lună în misiunea robotizată Chang’e-8, programată în 2028. În paralel, China dezvoltă constelația de sateliți „Queqiao”, destinată serviciilor de comunicații, navigație și teledetecție pentru activitățile lunare.
Analiza subliniază că Beijingul evită să vorbească despre o „cursă” cu SUA, însă miza practică există: dacă China ar instala prima o bază, ar putea complica planurile americane, în condițiile în care zonele favorabile din apropierea polului sudic sunt limitate. În același timp, un specialist citat, Chen Lan, spune că China rămâne deocamdată în urma SUA la zboruri cu echipaj uman, invocând superioritatea vehiculelor Dragon și Orion față de Shenzhou, dar că o aselenizare în 2030 ar însemna recuperarea decalajului.
După 2040, potrivit CNSA, baza lunară ar urma să fie folosită pentru „validarea tehnologiilor și capacităților” necesare unei misiuni cu echipaj uman spre Marte, însă Chen Lan apreciază că proiecte concrete pentru „Planeta Roșie” nu vor apărea înainte de aselenizare și de prima etapă a bazei lunare.
Recomandate
Livrarea a aproape 7 tone de consumabile la Tiangong consolidează ritmul operațional al Chinei în zborurile cu echipaj. Potrivit Space , cargoșierul robotic Tianzhou 10 a ajuns la stația spațială Tiangong cu o încărcătură de circa 6,9 tone, într-o misiune care include combustibil, experimente științifice și un nou costum pentru ieșiri în spațiu. Tianzhou 10 a fost lansat la bordul unei rachete Long March 7 de la centrul Wenchang, pe insula Hainan, duminică, 10 mai, la ora 20:14 EDT (luni, 11 mai, ora 03:14 în România). Televiziunea de stat CCTV a indicat că transportul a inclus peste 220 de articole. Ce conține transportul și de ce contează pentru operarea stației Încărcătura livrată acoperă nevoi critice pentru funcționarea stației și pentru activitatea echipajului: aproximativ 280 kg de experimente științifice (inclusiv în fizica fluidelor și alte domenii); 700 kg de propulsant (combustibil); ultimul dintr-un set de trei costume noi pentru activități extravehiculare (ieșiri în spațiu). Primele două costume au fost livrate anterior, în cadrul zborului cargo Tianzhou 9, lansat în iulie anul trecut. Tianzhou 9 a părăsit stația miercuri, 6 mai, pentru a face loc noului transport. Context: o flotă de cargoșipuri „consumabile” și un program în maturizare Tianzhou 10 este a 10-a navă din seria Tianzhou („Vas ceresc”). Aceste cargoșipuri sunt proiectate să fie consumabile: la finalul misiunii, ard în atmosfera Pământului. Misiunile Tianzhou au început înaintea actualei stații Tiangong: prima navă a fost lansată în aprilie 2017 și a andocat la Tiangong 2, un laborator spațial prototip. Construcția stației Tiangong a început în aprilie 2021, odată cu lansarea modulului central Tianhe, urmat de modulele Wentian (iulie 2022) și Mengtian (octombrie 2022). Tiangong găzduiește, de regulă, trei astronauți. În prezent, la bord se află Zhang Lu, Wu Fei și Zhang Hongzhang, sosiți pe 31 octombrie în misiunea Shenzhou 21. [...]
Misiunea China–Chile în șanțurile oceanice Atacama și Mussau a produs descoperiri care pot schimba înțelegerea vieții la mari adâncimi , după ce nava de cercetare Tansuo-1, cu submersibilul cu echipaj „Fendouzhe”, a revenit duminică la Guangzhou, potrivit Global Times , care citează China Media Group (CMG). Expediția a fost coordonată de Laboratorul de Stat pentru Știința Adâncurilor și Tehnologie Inteligentă, din cadrul Institutului de Știință și Inginerie a Adâncurilor al Academiei Chineze de Științe. Misiunea a plecat din Sanya la 6 decembrie 2025, a durat 156 de zile și a acoperit peste 40.000 km, aproximativ echivalentul unei înconjurări a Pământului pe la Ecuator, conform CMG. La bord au participat 83 de cercetători din șase țări (China, Chile, Germania, Danemarca, Canada și Spania). Cercetările au vizat teme de „frontieră” în zona hadală (cele mai adânci regiuni ale oceanelor), inclusiv biodiversitatea, ecosisteme bazate pe chemosinteză (producerea de energie biologică din reacții chimice, nu din lumină), activitatea fluidelor din adânc și mecanismele de subducție a plăcilor tectonice, potrivit aceleiași surse. Ce a făcut expediția posibilă, operațional Submersibilul cu echipaj „Fendouzhe” a efectuat 63 de scufundări, dintre care 50 la adâncimi mai mari de 6.000 de metri. Echipa a colectat un număr mare de probe biologice și geologice și imagini subacvatice de înaltă definiție, care ar urma să susțină cercetări interdisciplinare despre geologia, viața și mediul din zona hadală, conform CMG. Descoperirile cu miză științifică Potrivit CMG, expediția a dus la mai multe rezultate considerate majore: identificarea, pentru prima dată, a celui mai adânc ecosistem chemosintetic cunoscut din emisfera sudică, cu implicații pentru ipoteza unui „coridor global” al vieții chemosintetice în șanțurile oceanice; documentarea unei diversități ridicate de organisme hadale, inclusiv mai multe specii de pești melc (snailfish) și numeroase viețuitoare bentonice (de pe fundul mării), dintre care multe ar putea fi specii necunoscute anterior; descoperirea unor structuri de rupere a faliilor de pe fundul mării asociate cu cutremure istorice majore, oferind dovezi „in situ” despre felul în care seismologia modelează relieful abisal și influențează habitatele marine. În ansamblu, misiunea este prezentată ca un pas înainte pentru cercetarea fundamentală în zona hadală și ar urma să contribuie la dezvoltarea cercetărilor despre limitele vieții în adânc, ciclul carbonului în oceanul profund și circulația materialelor în interiorul Pământului, cu potențiale aplicații în studii privind resursele marine, mecanismele dezastrelor și schimbările climatice, potrivit CMG. Context: programul internațional și ce urmează Expediția China–Chile a fost una dintre misiunile emblematice ale Global Hadal Exploration Program , inclus în Deceniul ONU al Științei Oceanului pentru Dezvoltare Durabilă (2021–2030). Programul urmărește o înțelegere sistematică a celor mai adânci regiuni oceanice prin cooperare internațională, tehnologie de scufundare la mare adâncime și cercetare interdisciplinară. China intenționează să aprofundeze cooperarea internațională în știința adâncurilor, inclusiv prin observații hadale pe termen lung, studii despre viața în medii extreme, mecanisme geologice–ecologice și programe comune de formare pentru tineri cercetători, conform CMG. [...]
China pregătește extinderea stației Tiangong la șase module și circa 180 de tone , o mișcare care ar putea să-i consolideze poziția operațională în orbita joasă a Pământului într-un moment în care Stația Spațială Internațională (ISS) urmează să fie retrasă în 2030, potrivit Interesting Engineering . Planul vizează transformarea configurației actuale, în formă de „T”, într-una „în cruce”, cu evoluție către o structură cu șase module. Publicația notează că, deși nu există un calendar ferm făcut public, extinderea este gândită să răspundă cererii în creștere pentru cercetare în microgravitație și să lărgească spațiul pentru parteneriate internaționale. Ce presupune extinderea și de ce contează operațional Potrivit informațiilor citate de Interesting Engineering, primul pas ar urma să fie adăugarea unui modul multifuncțional la nucleul Tianhe, relatat de South China Morning Post (SCMP). Acest al patrulea modul ar urma să funcționeze ca un „nod” central, cu mai multe interfețe de andocare și o ecluză dedicată ieșirilor în spațiu, fiind și punctul principal de montaj pentru două viitoare module de laborator. În scenariul unei asamblări complete cu șase module, masa totală a stației ar ajunge la aproximativ 180 de tone (198 tons), ceea ce ar crește capacitatea pentru cercetare internațională și pentru ședere pe termen lung. Infrastructura necesară: rachetă și robotică Extinderea ar fi susținută de modernizări hardware, inclusiv o versiune mai puternică, în mai multe trepte, a rachetei Long March 5B , cu un carenaj (învelișul care protejează încărcătura) de dimensiuni mai mari, conform aceleiași surse. În paralel, inginerii de la China Academy of Space Technology lucrează la îmbunătățirea brațelor robotice ale stației, pentru a crește precizia și forța necesare unor operațiuni de asamblare și mentenanță mai complexe. Presiune pe capacitate și deschidere către astronauți străini Interesting Engineering arată că Tiangong „se apropie de capacitate” pe fondul creșterii numărului de încărcături utile internaționale și al diversificării echipajelor. Stația, finalizată în 2022 și descrisă ca având dimensiunea aproximativă a unui apartament cu trei dormitoare, a găzduit peste două duzini de astronauți și a susținut peste 260 de experimente. Beijing își extinde și baza de selecție: astronauți din Pakistan, Hong Kong și Macau sunt așteptați să participe la misiuni „chiar din acest an”, potrivit publicației. În context, articolul amintește că NASA este împiedicată prin lege să colaboreze cu China, în timp ce Beijingul își promovează stația ca „laborator global”. Tiangong este proiectată să opereze 15 ani, iar dacă ISS va fi scoasă din orbită în 2030 cu ajutorul unui „vehicul de deorbitare” al SpaceX, China ar putea rămâne cu singura stație spațială operațională în orbita joasă a Pământului, în funcție de ritmul în care vor avansa proiectele alternative ale SUA. [...]
China pregătește extinderea stației Tiangong la o configurație cu șase module , potrivit Interesting Engineering , pe fondul apropierii retragerii Stației Spațiale Internaționale (ISS), programată de NASA pentru 2030. Planul ar duce laboratorul orbital chinez la o masă totală de aproximativ 180 de tone (198 „tons”, în sistemul anglo-saxon), într-un moment în care SUA încă nu au finalizat un înlocuitor pentru ISS. Miza este una de poziționare în orbita joasă a Pământului (LEO): odată cu ieșirea din uz a ISS, Tiangong ar putea rămâne singura stație spațială operațională, dacă Beijingul își atinge obiectivele. Publicația notează că stația chineză „atinge deja capacitatea”, pe fondul creșterii numărului de încărcături utile internaționale și al diversificării echipajelor. Cum ar arăta extinderea și ce capacitate urmărește China În prezent, Tiangong are o structură în formă de „T”, iar planul descris vizează trecerea la o configurație în cruce, cu șase module. Extinderea ar începe cu adăugarea unui modul multifuncțional mai mare decât nucleul actual, Tianhe, care ar funcționa ca un „hub” central, cu mai multe interfețe de andocare și o ecluză dedicată ieșirilor în spațiu. Conform relatării, acest al patrulea modul ar deveni și punctul principal de montare pentru două viitoare module de laborator. Un calendar ferm nu este public, însă obiectivul declarat este să răspundă cererii în creștere pentru cercetare orbitală și să lărgească spațiul pentru parteneriate internaționale. Trecerea de la configurația actuală în „T” la una în cruce, cu șase module Adăugarea unui modul multifuncțional (al patrulea), cu interfețe multiple de andocare și ecluză pentru activități extravehiculare Montarea a două module de laborator suplimentare Creșterea masei totale a stației la circa 180 de tone (198 „tons”) Infrastructură de lansare și mentenanță: rachetă și brațe robotice Extinderea ar fi susținută de modernizări tehnice, inclusiv o variantă mai puternică, în mai multe trepte, a rachetei Long March 5B, cu un carenaj (înveliș aerodinamic) de sarcină utilă mărit, potrivit articolului. În paralel, inginerii de la China Academy of Space Technology ar îmbunătăți brațele robotice ale stației, pentru mai multă precizie și forță, necesare asamblării și mentenanței mai complexe. În același context, Interesting Engineering amintește că NASA intenționează să retragă ISS și să folosească un „vehicul de deorbitare” furnizat de SpaceX pentru a ghida stația către reintrarea controlată în atmosferă, deasupra Pacificului de Sud. Dimensiunea „diplomației spațiale” și deschiderea către echipaje noi Tiangong a fost finalizată în 2022 și este descrisă ca având aproximativ dimensiunea unui apartament cu trei dormitoare. De atunci, ar fi găzduit peste două duzini de astronauți și ar fi susținut peste 260 de experimente, mai notează publicația. Un element cu greutate politică este extinderea accesului la misiuni: astronauți din Pakistan, Hong Kong și Macao sunt așteptați să participe „chiar din acest an”, conform articolului. În paralel, textul subliniază că NASA este împiedicată prin lege să colaboreze cu China, în timp ce Beijingul își promovează stația ca laborator deschis. „Astronauți din Pakistan, Hong Kong și Macao sunt așteptați să se alăture misiunilor chiar din acest an.” [...]
China mizează pe scăderea costurilor de operare ale calculatoarelor cuantice prin Hanyuan-2, un sistem de 200 de qubiți care ar consuma sub 7 kW, ceea ce l-ar putea face mai ușor de instalat și întreținut în contexte industriale, potrivit Interesting Engineering . Hanyuan-2 este descris ca „primul calculator cuantic dual-core” și folosește o arhitectură cu două unități de procesare cuantică ce pot lucra simultan. Conform relatărilor din presa chineză citate de publicație, cele două „nuclee” ar putea împărți sarcinile de calcul și ar ajuta la identificarea și corectarea erorilor în timpul procesării, cu potențial efect asupra vitezei și fiabilității. De ce contează: energie mai puțină, infrastructură mai simplă Spre deosebire de multe sisteme cuantice care au nevoie de temperaturi extrem de joase, apropiate de zero absolut, Hanyuan-2 este construit pe tehnologie cu atomi neutri, considerată mai eficientă energetic și mai ușor de operat. Pentru că atomii neutri nu au sarcină electrică, sistemul ar evita o parte din cerințele de răcire „extremă” asociate altor abordări (ioni, fotoni sau „atomi sintetici”), ceea ce ar putea reduce complexitatea infrastructurii. Managerul general al CAS Cold Atom Technology , Tang Biao, a declarat că sistemul are un design integrat, de tip cabinet, și folosește un sistem relativ mic de răcire cu laser. În acest context, consumul total ar fi „mai mic de 7 kilowați”, ceea ce ar permite funcționarea în medii mai convenționale, nu exclusiv în condiții de temperatură ultra-joasă. 200 de qubiți și orientare spre aplicații industriale Hanyuan-2 a fost dezvoltat de CAS Cold Atom Technology, companie asociată Academiei Chineze de Științe și cu sediul în Wuhan. Potrivit publicației, direcția declarată este tranziția de la cercetare experimentală la utilizare practică în industrie, iar The South China Morning Post este citat în acest context. Articolul reamintește că „scalarea” (creșterea numărului de qubiți menținând stabilitatea) rămâne una dintre cele mai dificile probleme ale domeniului. În loc să urmărească sisteme uriașe, Hanyuan-2 ar pune accent pe performanță și stabilitate într-un design mai „gestionabil”, cu 200 de qubiți. Presa de stat chineză, citată de Interesting Engineering, susține că indicatori precum durata de viață și fiabilitatea qubiților ar fi ajuns la niveluri „de clasă mondială” — o evaluare care nu este detaliată în articol prin date comparabile. Comercializare: precedentul Hanyuan-1 Compania ar fi început deja pași spre comercializare: modelul anterior, Hanyuan-1, ar fi obținut primele contracte în noiembrie anul trecut, atât din China, cât și din piețe externe, conform aceleiași surse. Pentru piață, semnalul important este că reducerea cerințelor de energie și răcire este prezentată ca o condiție-cheie pentru a coborî costurile de operare și a extinde utilizarea în afara laboratoarelor. [...]
Declasificarea unei arhive de 162 de fișiere despre OZN-uri mută discuția din zona speculațiilor în cea a documentării oficiale , dar fără să ofere, cel puțin în cazul „OZN-ului german” din 1944, o concluzie verificată privind autenticitatea, potrivit Libertatea . Statele Unite au publicat vineri, 8 mai, o serie de documente desecretizate despre obiecte zburătoare neidentificate, cu obiectivul declarat de a crește transparența pe un subiect controversat. Arhiva reunește raportări din intervalul 1948–2026, inclusiv observații din Irak, Siria și alte locații. Ce conține arhiva și cine a furnizat materialele Prima tranșă include 162 de fișiere, dintre care: 120 de documente PDF, 28 de videoclipuri, 14 imagini. Materialele provin de la instituții precum Departamentul Apărării, FBI, NASA și Departamentul de Stat, conform articolului. Episodul din 1944: un „disc” descris într-un raport al FBI Între documentele publicate se află pagini care fac referire la un presupus aparat de zbor al Germaniei naziste, construit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatare atribuită de Libertatea publicației Euronews (fără ca dosarele să ofere, în sine, o validare a faptelor). Conform unui raport al FBI citat în material, un bărbat numit Paul Peyerl ar fi furnizat informații despre un dispozitiv construit în 1944 în Pădurea Neagră. Descrierea din document indică: formă de disc, diametru de aproximativ 6,4 metri, control de la distanță, mai multe motoare cu reacție montate pe exterior, o parte exterioară care „se rotea” în jurul unei cupole centrale „nemişcate”. Peyerl mai susține că a fost însărcinat să fotografieze dispozitivul în zbor și că a păstrat un negativ realizat de la o altitudine de 7.000 de metri. În arhiva desecretizată ar exista o copie xerox a negativului, precum și o imagine a dispozitivului într-un hangar, despre care acesta afirmă că a fost făcută „cu riscul vieții”. Limitarea-cheie: FBI nu își asumă concluzii Documentele subliniază explicit că FBI nu își asumă concluzii sau recomandări privind autenticitatea informațiilor despre presupusul „OZN nazist”, iar raportul notează dificultatea evaluării. „Este aproape imposibil de evaluat dacă un așa-numit OZN nazist a existat cu adevărat sau nu”, notează raportul, conform articolului. În același context, materialul amintește că Germania nazistă a dezvoltat tehnologii avansate pentru epocă, precum racheta V-2 și avionul de luptă Messerschmitt Me 262. De ce contează: presiune pentru transparență și dosare parțial redactate Arhiva include și raportări mai recente despre „fenomene aeriene neidentificate”, inclusiv un document din 2022 privind un posibil „mic UAP” (fenomen anomal neidentificat) în Irak și raportări din 2024 despre flash-uri luminoase în Siria. Totodată, sunt menționate relatări ale soldaților americani din Emiratele Arabe Unite și Grecia, însă multe fișiere sunt redactate parțial pentru protejarea identităților și a locațiilor. Pe fondul acestor publicări, membri ai Congresului SUA cer o transparență mai mare și eliberarea completă a documentelor, pentru a înțelege mai bine natura fenomenelor raportate. [...]
