Știri
Știri din categoria Știință
O echipă de cercetători de la Universitatea Fudan din China a dezvoltat primul „cip pe fibră” din lume, integrând circuite de înaltă densitate în fibre polimerice moi, mai subțiri decât un fir de păr uman, potrivit DIGITIMES, citând publicarea rezultatelor în revista Nature. Această inovație vine pe fondul limitărilor fizice și de fabricație ale arhitecturilor tradiționale pe bază de siliciu și marchează un pas semnificativ către electronica flexibilă și purtabilă.
Cipul este realizat folosind o arhitectură inovatoare de tip multilayer spin stack, permițând încorporarea directă a circuitelor integrate în fibre textile. Cu o densitate de până la 100.000 de tranzistori pe centimetru, această tehnologie deschide noi perspective în domenii precum interfețele creier-calculator, dispozitivele medicale implantabile sau hainele inteligente.
Spre deosebire de plăcile rigide din siliciu, cipurile pe fibră sunt flexibile și compatibile cu țesături, putând fi împletite direct în materiale textile. Potrivit Yicai Global, avantajele lor cheie includ:
Cercetarea, condusă de profesorii Peng Huisheng și Chen Peining, vine în continuarea unor rezultate anterioare obținute de Universitatea Fudan, precum cipurile hibride 2D-siliciu (2024, Nature Electronics) și memoria flash 2D (2025, Nature Communications).
Deși nu există încă o echivalență clară cu „wafer-ele optice pe fibră”, noua tehnologie se aliniază cu obiectivul global de a dezvolta semiconductori flexibili și conformabili. Cipul pe fibră ar putea deveni o alternativă viabilă pentru electronica portabilă de nouă generație, care necesită flexibilitate, miniaturizare și integrare în materiale moi.
Publicarea în Nature, sub titlul „Fiber Integrated Circuits Based on Multilayer Spin Stack Architecture”, subliniază caracterul revoluționar al acestei realizări. Autorii subliniază potențialul integrării acestor cipuri în textile pentru a crea haine inteligente cu funcții electronice complete.
Recomandate
Sonda chineză Tianwen-2 funcționează normal în drum spre asteroidul Kamoʻoalewa , iar autoritățile de la Beijing confirmă că misiunea de prelevare de probe rămâne în grafic, potrivit SpaceNews . Actualizarea oficială, rară în cazul programului spațial chinez, a fost prezentată pe 9 februarie 2026 de Zhou Jishi, reprezentant al Administrației Naționale Spațiale din China, în cadrul unei reuniuni ONU la Viena. Lansată pe 28 mai 2025, Tianwen-2 se află în prezent pe o traiectorie heliocentrică de transfer către asteroidul apropiat de Pământ 469219 Kamoʻoalewa (2016 HO3). Deși data exactă a sosirii nu a fost anunțată, calendarul indică o posibilă atingere a obiectivului în iulie 2026, urmând ca probele colectate să fie aduse pe Pământ până la sfârșitul lunii noiembrie 2027. Etapele misiunii Apropiere graduală de asteroid, la altitudini de 20 km, 3 km, 600 m și 300 m. Studierea suprafeței cu 11 instrumente științifice, inclusiv camere, spectrometre și radar. Colectarea probelor prin trei metode: prelevare din plutire, atingere rapidă și ancorare. Revenirea pe Pământ cu eșantioane în 2027. Redirecționarea sondei către cometa 311P/PANSTARRS, cu sosire estimată în 2034. Misiunea este considerată complexă deoarece Kamoʻoalewa este un corp mic, cu gravitație foarte redusă, formă și rotație insuficient cunoscute. Se presupune că asteroidul se rotește rapid, ceea ce complică manevrele de apropiere și prelevare. Interesul științific este major. Unele studii sugerează că asteroidul ar putea proveni din material ejectat de pe Lună, posibil dintr-un crater relativ tânăr, în timp ce alte cercetări indică o origine clasică în centura principală de asteroizi, urmată de migrarea spre apropierea Pământului. Probele aduse de Tianwen-2 ar putea clarifica această dispută. Programul face parte din seria Tianwen, care include și Tianwen-3, misiune de aducere de probe de pe Marte programată pentru 2028, și Tianwen-4, dedicată explorării sistemului lui Jupiter în jurul anului 2030. [...]
China a testat cu succes racheta Long March-10, pregătind reutilizarea lansatoarelor, potrivit Xinhua , un pas important pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman spre Lună. Testele au avut loc pe 11 februarie 2026, la centrul spațial Wenchang din provincia Hainan, iar ora anunțată local – 20:08 (14:08 în România). În cadrul exercițiului, autoritățile chineze au efectuat: un zbor demonstrativ la altitudine joasă al rachetei Long March-10; un test de abort la presiune dinamică maximă pentru noua navă spațială cu echipaj, Mengzhou. Racheta, aflată încă în fază de prototip, are aproximativ 55 de metri lungime și este echipată cu șapte motoare cu oxigen lichid și kerosen, dezvoltând o tracțiune de aproape 1.000 de tone – cea mai mare pentru un modul unic construit până acum în China. Seria Long March-10 va avea două versiuni: una cu trei trepte și propulsoare auxiliare și varianta Long March-10A, cu două trepte, fără propulsoare laterale. Testul a verificat trei elemente esențiale: condițiile de evacuare în timpul urcării navei Mengzhou, funcționarea simultană a mai multor etaje și tehnologiile de revenire controlată. După separarea capsulei, prima treaptă a continuat zborul până la altitudinea stabilită, a oprit motoarele și a intrat într-o fază de planare, ajustându-și poziția pentru reintrare. La circa 110 kilometri altitudine, au fost desfășurate patru aripioare de ghidaj pentru stabilizare. Secvența de revenire a inclus reaprinderea motoarelor pentru frânare, corecții aerodinamice și o coborâre controlată în mare, în zona prestabilită. La aproximativ 120 de metri deasupra apei a fost activat un sistem care simulează capturarea cu o plasă montată la sol, parte a viitoarei soluții de recuperare coordonată rachetă-sol. Potrivit experților companiei China Aerospace Science and Technology Corporation, reutilizarea rachetelor ar putea reduce costurile de lansare și crește frecvența misiunilor. În 2025, aceeași rachetă a trecut prin două teste statice ale motoarelor, iar folosirea repetată a aceluiași prototip a permis acumularea de date și reducerea cheltuielilor de dezvoltare. Programul Long March-10 este esențial pentru ambițiile Chinei de a trimite echipaje umane pe Lună în următorii ani. [...]
Cercetători din China, Franța și Macao au reușit să crească eficiența celulelor solare pe bază de perovskit la 26,74%, menținând totodată performanța acestora timp de peste 1.000 de ore sub lumină constantă , conform Interesting Engineering . Această descoperire adresează una dintre cele mai mari probleme ale tehnologiei: instabilitatea în timp , care până acum împiedica comercializarea pe scară largă a acestui tip promițător de panouri solare. Ce sunt celulele solare cu perovskit? Perovskitul este un material semiconductiv care promite eficiență ridicată la un cost de producție mult mai redus decât siliciul, utilizat în panourile fotovoltaice clasice. Problema majoră a acestui material o constituie însă degradarea internă cauzată de lumină și oxigen , care duce la scăderea performanței în doar câteva sute de ore. Soluția: protecție chimică inteligentă Cercetătorii au integrat în structura celulei un stabilizator de lumină din clasa aminelor steric-hindrede , folosit deja în industria plasticului. Acesta funcționează astfel: Sub lumină , amina formează un radical nitroxilic; Acest radical neutralizează superoxidele formate în interiorul stratului de perovskit; Se previne astfel distrugerea legăturilor dintre iodură de plumb și ionii organici. Un avantaj major al acestei metode este faptul că procesul este regenerativ , ceea ce înseamnă că stabilizatorul poate funcționa pe termen lung fără a fi consumat. Beneficii suplimentare – mai puține defecte, flux electric mai curat Pe lângă protecția chimică, stabilizatorul reușește și să: Lege chimic defectele de la granițele cristalelor , locuri unde se pierde energie; Crească dimensiunea cristalelor , rezultând o structură mai uniformă; Scadă pierderile neradiative și prelungească durata de viață a purtătorilor de sarcină . Rezultatele: eficiență record și durabilitate remarcabilă Celulele realizate cu această metodă au fost testate fără a fi încapsulate , adică fără protecție fizică suplimentară, și au menținut peste 95% din performanța inițială după 1.000 de ore de expunere continuă la lumină . Parametru Valoare obținută Eficiență de conversie 26,74% (certificată) Timp de testare 1.000 ore sub iluminare continuă Pierdere de performanță Sub 5% Condiții de fabricație Aer ambient Protecție suplimentară Nu (fără încapsulare) Aceste rezultate reprezintă un pas semnificativ spre comercializarea celulelor cu perovskit , în special pentru aplicații precum panouri integrate în clădiri sau module hibride împreună cu siliciu. Impact mai larg și potențial extins Studiul sugerează că strategia de protecție chimică aplicată aici ar putea fi utilizată și în alte domenii care implică materiale sensibile la lumină, cum ar fi LED-urile sau fotodetectorii. Autorii cercetării afirmă că soluția propusă este ușor de integrat în procesele actuale de fabricație și nu presupune costuri suplimentare semnificative. Studiul complet a fost publicat în jurnalul științific eScience . [...]
Guvernul japonez a confirmat recuperarea unor sedimente conținând pământuri rare din adâncuri marine, la o adâncime de 6.000 de metri, în cadrul unei misiuni de explorare fără precedent, desfășurată cu vasul de foraj Chikyu . Potrivit The Japan Times , aceasta este prima încercare la nivel global de a accesa resurse minerale critice dintr-o asemenea adâncime, iar descoperirea are implicații importante atât pentru securitatea economică , cât și pentru dezvoltarea maritimă strategică a Japoniei. Ce sunt pământurile rare și de ce sunt importante Pământurile rare sunt un grup de 17 elemente chimice esențiale în fabricarea de tehnologii avansate, de la cipuri și baterii pentru vehicule electrice, până la turbine eoliene și sisteme de ghidare militară. În prezent, China domină peste 80% din producția globală , iar Japonia a căutat în ultimul deceniu alternative pentru a-și diversifica aprovizionarea. Purtătorul de cuvânt guvernamental, Kei Sato, a subliniat că urmează o analiză detaliată pentru a determina cantitatea exactă de pământuri rare prezentă în mostrele extrase. Totuși, el a calificat misiunea drept „o realizare semnificativă” , cu implicații directe asupra reducerii vulnerabilităților externe. Contextul geopolitic și economic Descoperirea vine într-un moment tensionat pe plan internațional: Piețele asiatice au fost zdruncinate de prăbușirea prețurilor metalelor prețioase (aur și argint), în paralel cu temeri privind o bulă speculativă în domeniul inteligenței artificiale. Nominalizarea lui Kevin Warsh la conducerea Fed a întărit dolarul american, afectând prețurile materiilor prime și accentuând volatilitatea în piețe. Totodată, scăderea prețului argintului cu 30% în doar o zi și căderile bursiere din Coreea de Sud (indicele KOSPI -5%) și Hong Kong (+2,5%) sugerează că investitorii încep să caute materii prime alternative sau mai sigure. Ce urmează? Japonia va analiza dacă extracția la scară industrială este fezabilă și sustenabilă. Dacă resursele confirmate sunt suficiente, ar putea începe o nouă eră a exploatării miniere submarine – un domeniu controversat, dar extrem de promițător din punct de vedere economic și strategic. Această descoperire plasează Japonia într-o poziție rară – de lider tehnologic în accesarea de resurse critice de sub fundul oceanului, într-un moment în care lanțurile globale de aprovizionare sunt sub presiune. [...]
NASA introduce o misiune suplimentară de test înaintea revenirii astronauților pe Lună potrivit Reuters , agenția spațială americană modifică semnificativ programul Artemis și amână în practică momentul aselenizării cu echipaj. Anunțul a fost făcut pe 27 februarie 2026, la Centrul Spațial Kennedy din Florida, de administratorul NASA , Jared Isaacman, care a explicat că noua strategie este „singura cale” pentru a respecta termenele și a reduce riscurile tehnice. Noua misiune, programată pentru 2027 pe orbită joasă a Pământului, va testa andocarea capsulei Orion cu unul sau ambele module lunare dezvoltate de SpaceX, compania lui Elon Musk, și Blue Origin, fondată de Jeff Bezos. Testul este considerat esențial înainte ca NASA să trimită astronauți pe suprafața Lunii, misiune planificată acum pentru 2028, în cadrul Artemis IV . Ce se schimbă în programul Artemis Introducerea unei misiuni de andocare pe orbită terestră înaintea aselenizării. Renunțarea la modernizarea rachetei Space Launch System (SLS). Creșterea ritmului de producție și lansare a actualei versiuni SLS, cu obiectivul de cel puțin o lansare pe an. Decizia de a abandona dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice pentru SLS afectează un contract de aproximativ 2 miliarde de dolari al companiei Boeing. NASA mizează însă pe accelerarea lansărilor, în condițiile în care în prezent racheta zboară o dată la doi sau trei ani. Programul Artemis, lansat în 2017 ca succesor al misiunilor Apollo încheiate în 1972, se confruntă cu întârzieri tehnice. Artemis II, prima misiune cu echipaj, ar urma să ducă patru astronauți – trei americani și un canadian – într-un zbor de zece zile în jurul Lunii. Recent, o scurgere de hidrogen și o problemă la treapta superioară a rachetei au forțat NASA să retragă vehiculul pentru reparații. Reconfigurarea programului are loc pe fondul competiției cu China, care vizează o aselenizare cu echipaj până în 2030. Oficialii americani subliniază că testele suplimentare sunt necesare pentru siguranța echipajelor și pentru a asigura un calendar sustenabil al misiunilor lunare. [...]
NASA a revizuit programul lunar Artemis și a introdus o misiune suplimentară de testare, înaintea primei aselenizări cu astronauți americani după mai bine de 50 de ani, potrivit Agerpres , care citează Reuters. Ajustarea vine pe fondul intensificării competiției spațiale cu China și al avertismentelor interne privind necesitatea unor verificări suplimentare de siguranță. Modificarea centrală este introducerea, în cadrul Artemis III, a unui test de andocare (cuplare în spațiu) pe orbita joasă a Pământului între capsula Orion și unul sau chiar ambele module de aselenizare aflate în dezvoltare. Misiunea Artemis III este planificată pentru 2027 și ar urma să includă astronauți la bordul capsulei Orion, tocmai pentru a demonstra, în condiții reale, că procedura de andocare poate fi realizată înainte de etapa de coborâre spre Lună. În noua arhitectură a programului, aselenizarea cu echipaj, care anterior era asociată cu Artemis III, este împinsă în cadrul Artemis IV, programată pentru 2028. Reuters notează că decizia este legată și de evaluările experților americani în siguranța zborurilor, care au indicat că sunt necesare mai multe teste înainte ca NASA să încerce trimiterea unui echipaj pe suprafața Lunii, în timp ce China își menține obiectivul de a trimite astronauți pe Lună în 2030. Revizuirea include și o schimbare de direcție pentru racheta Space Launch System (SLS): NASA renunță la planul de modernizare pentru a se concentra pe creșterea producției și a frecvenței lansărilor, care a fost până acum relativ redusă față de rachete mai noi. Decizia afectează un contract de 2 miliarde de dolari cu Boeing pentru dezvoltarea unei trepte superioare mai puternice a SLS, plan care a fost anulat, conform informațiilor transmise. În paralel, programul Artemis rămâne dependent de un lanț industrial complex: SpaceX (Elon Musk) și Blue Origin (Jeff Bezos) dezvoltă module de aselenizare concurente, în timp ce Boeing și Northrop Grumman construiesc SLS, iar Lockheed Martin produce capsula Orion. NASA a efectuat deja un zbor de test fără echipaj cu SLS și Orion în 2022, iar pentru Artemis II are în vedere luna aprilie 2026, misiune care ar urma să ducă patru astronauți în jurul Lunii și înapoi pe Pământ. În acest context, noul test de andocare din Artemis III este prezentat ca un pas intermediar menit să reducă riscurile înaintea aselenizării propriu-zise. [...]
