Știri
Știri din categoria Politică
Administrația Trump semnalează o reducere a finanțării SUA pentru sprijinul militar al Ucrainei, pe fondul criticilor lui Donald Trump la adresa ajutorului acordat de Joe Biden și al presiunilor bugetare, potrivit G4Media.
Trump a publicat pe X un mesaj în care îl atacă pe Biden pentru sprijinul acordat Ucrainei, susținând că „a părut un prost” și că „au cheltuit 350 de miliarde de dolari (aprox. 1.610 miliarde lei)”. În aceeași postare, Trump afirmă: „Noi nu facem asta” și adaugă că „toată lumea trebuie să plătească”.
„Biden a părut ca un prost și a dat mult din ce aveam noi Ucrainei. Și au cheltuit 350 de miliarde de dolari. Noi nu facem asta.”
În context, articolul notează că administrația președintelui Donald Trump nu a inclus finanțarea ajutorului militar pentru Ucraina în programul „Ukraine Security Assistance Initiative” (USAI) în proiectul de buget al apărării pentru anul fiscal 2027.
Controlorul interimar al Pentagonului, Jules Hurst, a confirmat că proiectul de buget pentru 2027 nu include finanțare pentru programul de sprijin militar pentru Ucraina.
Potrivit informațiilor prezentate, Pentagonul ar urma să utilizeze pachetul de 400 de milioane de dolari aprobat anterior de Congres (aprox. 1,84 miliarde lei), fonduri eliberate recent și care urmează să fie puse în aplicare „foarte curând”.
Materialul mai indică „semnale” că responsabilitatea pentru susținerea Ucrainei este transferată tot mai mult către aliații europeni, pe fondul presiunilor asupra bugetului american.
Recomandate
Republicanii din Congres lasă să treacă termenul-limită din legea puterilor de război fără să forțeze un vot privind Iranul , deși unii dintre ei au invocat explicit data de 1 mai ca moment în care Legislativul ar trebui să intervină, potrivit NPR . Miza imediată este una de reglementare: dacă și cum mai poate Congresul să-și exercite controlul asupra folosirii forței militare, într-un context în care administrația Trump susține că „ceasul” legal nu mai curge din cauza armistițiului. Legea War Powers Resolution (1973) prevede că, în lipsa unei declarații de război sau a unei autorizări explicite, președintele trebuie să oprească acțiunile militare în 60 de zile de la notificarea Congresului (sau în 90 de zile dacă cere o prelungire). Termenul de 60 de zile expiră vineri, 1 mai, însă Congresul nu a inițiat demersuri pentru a impune respectarea cerinței, iar senatorii au plecat în pauză de o săptămână după ce Senatul a respins pentru a șasea oară o încercare a democraților de a opri războiul. De ce nu intervine majoritatea republicană Liderul majorității republicane din Senat, John Thune , a spus că nu intenționează să programeze un vot pentru autorizarea folosirii forței în Iran sau pentru o altă poziționare formală a Senatului. El a indicat că, „în acest moment”, nu vede sprijin suficient în interiorul conferinței republicane pentru un astfel de pas. Reticența de a-l contrazice pe Donald Trump vine, potrivit materialului, într-un moment politic dificil pentru republicani, pe fondul frustrării publice legate de conflict și de efectul acestuia asupra prețurilor la benzină. Chiar și așa, majoritatea parlamentarilor republicani fie susțin conducerea lui Trump în timp de război, fie spun că sunt dispuși să-i acorde mai mult timp în condițiile unui armistițiu „fragil”. Cine cere totuși un rol mai clar al Congresului Câțiva senatori republicani semnalează că vor, în cele din urmă, un vot sau o strategie mai bine definită: Senatoarea Lisa Murkowski (Alaska) a spus într-un discurs în plen că va introduce o autorizare limitată a folosirii forței militare când Senatul revine din pauză, dacă administrația nu prezintă un „plan credibil”. Senatoarea Susan Collins (Maine) a votat pentru prima dată alături de democrați, în încercarea de a opri războiul, și a cerut o strategie clară de încheiere a conflictului, insistând că termenul de 60 de zile „nu este o sugestie, este o cerință”. Senatorul John Curtis (Utah) a spus că nu ar susține finanțarea continuării războiului până când Congresul nu votează o autorizare. În paralel, senatorul Kevin Cramer (Dakota de Nord) a afirmat că ar vota pentru o autorizare dacă Trump ar cere-o, dar a pus sub semnul întrebării chiar constituționalitatea War Powers Resolution. Argumentul administrației: armistițiul „oprește” termenul Administrația Trump nu a arătat interes să ceară aprobarea Congresului și susține că termenele din War Powers Resolution nu se aplică, deoarece războiul s-ar fi încheiat „efectiv” odată cu armistițiul început la începutul lui aprilie. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a declarat la o audiere că, în condițiile armistițiului, „înțelegerea” administrației este că termenul de 60 de zile „se pune pe pauză sau se oprește”. Un oficial de rang înalt, citat sub protecția anonimatului, a spus că, în sensul legii, „ostilitățile” începute sâmbătă, 28 februarie, „s-au încheiat”, adăugând că SUA și Iranul nu au mai făcut schimb de focuri de la armistițiul de două săptămâni început pe 7 aprilie. Democrații contestă această interpretare. Senatorul Tim Kaine a spus că nu crede că textul legii ar susține ideea că 1 mai nu ar fi termenul real, iar senatorul Adam Schiff a argumentat că oprirea bombardamentelor, în timp ce alte capabilități militare rămân active, nu ar trebui să „oprească ceasul”. Materialul notează că disputa are loc în timp ce Iranul menține controlul asupra Strâmtorii Hormuz , iar Marina SUA menține o blocadă pentru a împiedica petrolierele iraniene să iasă pe mare. Ce urmează Pe termen scurt, termenul de 1 mai trece fără o acțiune a majorității republicane pentru a forța o autorizare sau pentru a impune oprirea operațiunilor, ceea ce lasă administrației spațiu să-și susțină interpretarea privind armistițiul. Următorul punct de inflexiune indicat în material este revenirea Senatului din pauza de o săptămână, când Murkowski spune că ar putea depune o propunere de autorizare limitată dacă nu apare un „plan credibil” din partea administrației. [...]
Casa Albă susține că ostilitățile cu Iranul s-au „încheiat”, într-un demers care îi permite președintelui Donald Trump să evite, cel puțin politic, presiunea termenului-limită din legea americană a puterilor de război ( War Powers Resolution ), potrivit Reuters . Într-o scrisoare către liderii Congresului, transmisă vineri – chiar în ziua în care expira termenul de 60 de zile prevăzut de rezoluția din 1973 – Trump a afirmat că, de la încetarea focului, nu a mai existat schimb de focuri cu Iranul. În acest context, el a susținut că „ostilitățile care au început la 28 februarie 2026 s-au încheiat”. Miza: termenul legal care obligă președintele să ceară aprobarea Congresului Rezoluția din 1973 limitează posibilitatea unui președinte american de a desfășura acțiuni militare fără autorizarea Congresului la 60 de zile, cu opțiunea unei prelungiri de 30 de zile dacă există o „necesitate militară inevitabilă” legată de siguranța forțelor SUA în timpul retragerii. Trump a notificat formal Congresul la 48 de ore după primele lovituri aeriene, declanșând astfel „ceasul” de 60 de zile care a ajuns la scadență pe 1 mai. Pe măsură ce data se apropia, consilieri ai Congresului și analiști se așteptau ca administrația republicană să ocolească termenul, iar un oficial de rang înalt declarase cu o zi înainte că, în viziunea Casei Albe, termenul din lege nu s-ar aplica. Trump a reiterat și că consideră legea neconstituțională, o poziție invocată de-a lungul timpului și de președinți republicani, și de președinți democrați. Potrivit Reuters, experți juridici spun că această dispută nu a fost tranșată de instanțe. Contestarea democraților: „încetarea focului” nu suspendă obligațiile din lege Democrații din Congres, care au încercat în repetate rânduri să adopte legislație care să-l forțeze pe Trump să încheie războiul sau să ceară autorizare, resping argumentul că o încetare a focului ar „reseta” obligațiile din War Powers Resolution. Senatoarea Jeanne Shaheen , democrată din New Hampshire și liderul democrat din Comisia pentru Relații Externe a Senatului, a descris termenul drept „un prag legal clar” și a criticat lipsa unei strategii. „După șaizeci de zile de conflict, președintele Trump încă nu are o strategie sau o ieșire din acest război prost planificat.” Democrații mai invocă drept indiciu al continuării ostilităților faptul că SUA mențin nave desfășurate pentru a bloca exporturile de petrol ale Iranului. Ce se întâmplă mai departe: negocieri respinse și opțiunea reluării loviturilor Pe plan diplomatic, agenția de stat iraniană IRNA a relatat vineri că Teheranul a transmis, prin mediatori pakistanezi, o nouă propunere de negocieri către SUA, însă Trump a respins-o rapid. În scrisoarea către Congres, Trump a admis totuși că conflictul s-ar putea să nu fie „rezolvat” și a spus că Iranul rămâne o amenințare „semnificativă” pentru SUA și forțele sale armate. Reuters mai notează că, joi, Trump a primit o informare privind planuri pentru noi lovituri militare menite să forțeze Iranul să negocieze încheierea conflictului. Dacă luptele se reiau, președintele poate susține că începe un nou termen de 60 de zile – o practică folosită, potrivit Reuters, de președinți din ambele partide în situații de ostilități intermitente, după adoptarea legii în contextul războiului din Vietnam. Context: costuri economice și presiune electorală Războiul cu Iranul a ucis mii de persoane, a provocat pagube de miliarde de dolari și a zguduit piețele globale, inclusiv prin perturbarea transporturilor de energie și creșterea unei game largi de prețuri de consum, potrivit Reuters. Sondajele indică faptul că războiul este nepopular în rândul americanilor, cu șase luni înainte de alegerile din noiembrie care vor decide controlul asupra Congresului anul viitor. [...]
Donald Trump a reluat ideea că sprijinul financiar al SUA pentru Ucraina prelungește războiul , susținând că administrația Biden ar fi oferit Kievului 350 de miliarde de dolari (aprox. 1.610 miliarde lei), o cifră pe care analiștii și datele oficiale americane o contestă ca fiind puternic umflată, potrivit Kyiv Post . Declarațiile au fost făcute joi, în timpul unui briefing în Biroul Oval. Trump a argumentat că susținerea financiară a Washingtonului ar fi unul dintre motivele pentru care conflictul continuă și a sugerat că luptele s-ar fi putut încheia fără sprijinul american. „Biden le-a dat 350 de miliarde de dolari, ceea ce a fost o nebunie. Ăsta este unul dintre motivele pentru care războiul continuă.” Miza: presiune politică pe bugetul de sprijin și pe rolul SUA În aceeași intervenție, Trump a pus sub semnul întrebării de ce Statele Unite ar trebui să rămână „puternic implicate” într-un război care afectează direct Europa, invocând distanța geografică și faptul că țările europene sunt mai aproape de teatru de operațiuni. Totodată, el a repetat cifra de 350 de miliarde de dolari, folosită și în alte contexte când a criticat sprijinul SUA pentru Ucraina. Ce spun datele invocate de publicație Materialul notează că analiști independenți și surse oficiale americane, inclusiv rapoarte ale Congressional Research Service, au concluzionat că suma menționată de Trump este „substanțial supraestimată”. Estimările privind asistența totală acordată Ucrainei după invazia pe scară largă a Rusiei din 2022 ar fi semnificativ mai mici și includ componente militare, umanitare, financiare și de securitate, distribuite pe mai mulți ani. Context: tensiuni cu aliații europeni și discuții despre trupe Pe fondul unor tensiuni mai largi între Washington și mai mulți aliați europeni, Trump a spus, în același briefing, că ia în calcul reducerea numărului de militari americani staționați în Europa, inclusiv în Germania, Italia și Spania. „Da, probabil. De ce nu? Italia nu ne-a ajutat deloc, iar Spania s-a comportat îngrozitor – absolut îngrozitor.” Publicația leagă aceste critici de neînțelegeri cu mai mulți membri NATO din Europa privind chestiuni de securitate, inclusiv operațiuni militare în Orientul Mijlociu. În acest context, sunt menționate refuzuri raportate ale unor țări precum Spania, Italia, Germania și Franța de a oferi sprijin logistic pentru o operațiune și critici față de escaladare. Ce urmează Din informațiile prezentate nu rezultă o decizie concretă privind reducerea trupelor sau schimbarea imediată a sprijinului pentru Ucraina, însă mesajul politic indică o posibilă repoziționare a SUA față de costurile și împărțirea responsabilităților cu Europa, dacă aceste idei se transformă în politici. [...]
Moartea lui Csaba Takács, fostul „numărul 2” al UDMR , deschide o perioadă de tranziție internă într-o organizație în care el a deținut timp de trei decenii o funcție-cheie. Potrivit HotNews , Takács a murit într-un accident după ce a fost prins sub un tractor, informație confirmată public de președintele UDMR, Kelemen Hunor . Takács Csaba avea 71 de ani și a fost, conform aceleiași surse, președinte executiv al UDMR timp de 30 de ani, cea mai lungă perioadă în care această funcție a fost ocupată în istoria partidului (conform Telex, citat de HotNews). În partid, el a fost considerat „nr. 2”, iar Kelemen Hunor l-a descris drept mentorul său. Ce s-a întâmplat și ce au transmis autoritățile Accidentul a avut loc în localitatea Corneni, comuna Aluniș, județul Cluj. ISU Cluj a anunțat că pompierii din cadrul Punctului de Lucru Gherla au intervenit după ce s-a raportat că un bărbat a fost prins sub un tractor. Conform comunicării ISU Cluj, forțele de intervenție au găsit victima prinsă sub tractorul care avea atașat un utilaj agricol, iar bărbatul „de aproximativ 70 de ani” a fost declarat decedat. Mesajul lui Kelemen Hunor și rolul lui Takács în UDMR Kelemen Hunor a transmis un mesaj public pe Facebook, în care a anunțat decesul și a vorbit despre relația personală și politică pe care a avut-o cu Takács. „Csaba Takács a murit într-un accident tragic. O frază de neînțeles. Niciodată nu crezi că vei ajunge să o rostești.” Într-un mesaj mai amplu, liderul UDMR l-a numit pe Takács „eternul președinte executiv al UDMR”, „inima comunității” și „conștiința” organizației, subliniind că i-a fost mentor și „cel mai loial prieten”. De ce contează pentru UDMR Dincolo de dimensiunea personală, dispariția lui Takács are relevanță organizațională: el a ocupat o funcție de conducere timp de trei decenii și a fost o figură de continuitate în structura internă a UDMR. HotNews notează că decesul a fost relatat și de News.ro și Observator News, care au indicat că fostul lider a murit după ce a fost prins sub un tractor. [...]
Disputa politică dintre Marcel Ciolacu și Ilie Bolojan mută în prim-plan cine controlează și pe ce reguli se atribuie contracte din programul SAFE, un pachet de înzestrare militară de 16 miliarde euro (aprox. 80 miliarde lei) , potrivit Mediafax , care relatează reacția fostului premier la declarațiile actualului prim-ministru. Ciolacu a scris pe rețelele de socializare că Bolojan „minte cu nerușinare” când afirmă că „în mandatul premierului Marcel Ciolacu s-a stabilit și votat schema de gestionare a programului SAFE” și a susținut că Bolojan ar fi „disperat” pentru că „va fi demis peste 4 zile”. Ce contestă Ciolacu: actele și semnăturile pentru arhitectura SAFE Fostul premier afirmă că „documentele oficiale” ar contrazice varianta prezentată de Ilie Bolojan și indică două repere: desemnarea Cancelariei prim-ministrului ca „integrator” al programului SAFE ar fi fost făcută prin OUG 62/2025, adoptată la 20 noiembrie 2025, „sub guvernul Bolojan, nu sub guvernul Ciolacu”; decizia de numire a grupului de lucru interinstituțional ar fi semnată de Ilie Bolojan, nu de Marcel Ciolacu. Miza operațională: criteriile de atribuire și concentrarea contractelor Ciolacu critică și modul de organizare a programului, susținând că este „o structură politică” și că, în forma actuală, „nimeni să nu știe cine a stabilit ca prețul și ca termenul să cântărească 100% în decizie”. În aceeași postare, el acuză o concentrare a contractelor către un singur producător străin, indicând că 5,69 miliarde euro (aprox. 28,5 miliarde lei) ar reprezenta 68,3% din pachet și ar merge către „un uriaș grup industrial german”, care ar primi 7 din 15 contracte. Materialul Mediafax notează că Ciolacu s-a referit și la proiecte industriale din domeniul apărării, însă pasajul este redat trunchiat în textul disponibil, astfel că detaliile nu pot fi verificate din această sursă. [...]
Presiunea publică pentru schimbarea Guvernului crește , cu 58% dintre români care spun că premierul Ilie Bolojan ar trebui să demisioneze, potrivit unui sondaj CURS citat de Agerpres . În același timp, AUR conduce intenția de vot pentru parlamentare, cu 34%, pe fondul unei crize politice intens mediatizate. CURS arată că 40% dintre respondenți se opun demisiei premierului, iar 2% nu au o opinie. În comunicatul institutului, rezultatul este interpretat ca „o majoritate clară” în favoarea demisiei și ca un semnal de presiune publică asupra șefului Guvernului. Criza politică: nivel ridicat de informare în populație Sondajul indică un grad mare de expunere la subiect: 81% dintre respondenți spun că au auzit despre tensiunile din coaliția de guvernare, 10% declară că au auzit doar parțial, iar 6% nu sunt la curent. Alți 3% nu au răspuns. Intenția de vot: AUR pe primul loc, partidele mari rămân „în zonă competitivă” Dacă alegerile parlamentare ar avea loc „duminica viitoare”, distribuția intenției de vot este: AUR: 34% PSD: 23% PNL: 18% USR: 10% UDMR: 5% SOS România: 3% PNRR-Piedone: 3% Partidul Oamenilor Tineri (POT): 2% CURS leagă evoluțiile electorale de nemulțumirea din contextul crizei politice, susținând că aceasta se reflectă în „consolidarea unui actor politic” care capitalizează starea de tensiune, în timp ce partidele tradiționale rămân într-o competiție strânsă între ele. Metodologie Cercetarea a fost realizată în perioada 28 aprilie – 1 mai 2026, pe un eșantion național de 1.098 respondenți (18+), prin metoda CATI (interviuri telefonice asistate de calculator). Marja de eroare este de ±3%, la un nivel de încredere de 95%, iar eșantionul este descris ca probabilist, multistadial și stratificat. [...]
