Știri
Știri din categoria Politică
Casa Albă susține că ostilitățile cu Iranul s-au „încheiat”, într-un demers care îi permite președintelui Donald Trump să evite, cel puțin politic, presiunea termenului-limită din legea americană a puterilor de război (War Powers Resolution), potrivit Reuters.
Într-o scrisoare către liderii Congresului, transmisă vineri – chiar în ziua în care expira termenul de 60 de zile prevăzut de rezoluția din 1973 – Trump a afirmat că, de la încetarea focului, nu a mai existat schimb de focuri cu Iranul. În acest context, el a susținut că „ostilitățile care au început la 28 februarie 2026 s-au încheiat”.
Rezoluția din 1973 limitează posibilitatea unui președinte american de a desfășura acțiuni militare fără autorizarea Congresului la 60 de zile, cu opțiunea unei prelungiri de 30 de zile dacă există o „necesitate militară inevitabilă” legată de siguranța forțelor SUA în timpul retragerii.
Trump a notificat formal Congresul la 48 de ore după primele lovituri aeriene, declanșând astfel „ceasul” de 60 de zile care a ajuns la scadență pe 1 mai. Pe măsură ce data se apropia, consilieri ai Congresului și analiști se așteptau ca administrația republicană să ocolească termenul, iar un oficial de rang înalt declarase cu o zi înainte că, în viziunea Casei Albe, termenul din lege nu s-ar aplica.
Trump a reiterat și că consideră legea neconstituțională, o poziție invocată de-a lungul timpului și de președinți republicani, și de președinți democrați. Potrivit Reuters, experți juridici spun că această dispută nu a fost tranșată de instanțe.
Democrații din Congres, care au încercat în repetate rânduri să adopte legislație care să-l forțeze pe Trump să încheie războiul sau să ceară autorizare, resping argumentul că o încetare a focului ar „reseta” obligațiile din War Powers Resolution.
Senatoarea Jeanne Shaheen, democrată din New Hampshire și liderul democrat din Comisia pentru Relații Externe a Senatului, a descris termenul drept „un prag legal clar” și a criticat lipsa unei strategii.
„După șaizeci de zile de conflict, președintele Trump încă nu are o strategie sau o ieșire din acest război prost planificat.”
Democrații mai invocă drept indiciu al continuării ostilităților faptul că SUA mențin nave desfășurate pentru a bloca exporturile de petrol ale Iranului.
Pe plan diplomatic, agenția de stat iraniană IRNA a relatat vineri că Teheranul a transmis, prin mediatori pakistanezi, o nouă propunere de negocieri către SUA, însă Trump a respins-o rapid.
În scrisoarea către Congres, Trump a admis totuși că conflictul s-ar putea să nu fie „rezolvat” și a spus că Iranul rămâne o amenințare „semnificativă” pentru SUA și forțele sale armate. Reuters mai notează că, joi, Trump a primit o informare privind planuri pentru noi lovituri militare menite să forțeze Iranul să negocieze încheierea conflictului.
Dacă luptele se reiau, președintele poate susține că începe un nou termen de 60 de zile – o practică folosită, potrivit Reuters, de președinți din ambele partide în situații de ostilități intermitente, după adoptarea legii în contextul războiului din Vietnam.
Războiul cu Iranul a ucis mii de persoane, a provocat pagube de miliarde de dolari și a zguduit piețele globale, inclusiv prin perturbarea transporturilor de energie și creșterea unei game largi de prețuri de consum, potrivit Reuters. Sondajele indică faptul că războiul este nepopular în rândul americanilor, cu șase luni înainte de alegerile din noiembrie care vor decide controlul asupra Congresului anul viitor.
Recomandate
Republicanii din Congres lasă să treacă termenul-limită din legea puterilor de război fără să forțeze un vot privind Iranul , deși unii dintre ei au invocat explicit data de 1 mai ca moment în care Legislativul ar trebui să intervină, potrivit NPR . Miza imediată este una de reglementare: dacă și cum mai poate Congresul să-și exercite controlul asupra folosirii forței militare, într-un context în care administrația Trump susține că „ceasul” legal nu mai curge din cauza armistițiului. Legea War Powers Resolution (1973) prevede că, în lipsa unei declarații de război sau a unei autorizări explicite, președintele trebuie să oprească acțiunile militare în 60 de zile de la notificarea Congresului (sau în 90 de zile dacă cere o prelungire). Termenul de 60 de zile expiră vineri, 1 mai, însă Congresul nu a inițiat demersuri pentru a impune respectarea cerinței, iar senatorii au plecat în pauză de o săptămână după ce Senatul a respins pentru a șasea oară o încercare a democraților de a opri războiul. De ce nu intervine majoritatea republicană Liderul majorității republicane din Senat, John Thune , a spus că nu intenționează să programeze un vot pentru autorizarea folosirii forței în Iran sau pentru o altă poziționare formală a Senatului. El a indicat că, „în acest moment”, nu vede sprijin suficient în interiorul conferinței republicane pentru un astfel de pas. Reticența de a-l contrazice pe Donald Trump vine, potrivit materialului, într-un moment politic dificil pentru republicani, pe fondul frustrării publice legate de conflict și de efectul acestuia asupra prețurilor la benzină. Chiar și așa, majoritatea parlamentarilor republicani fie susțin conducerea lui Trump în timp de război, fie spun că sunt dispuși să-i acorde mai mult timp în condițiile unui armistițiu „fragil”. Cine cere totuși un rol mai clar al Congresului Câțiva senatori republicani semnalează că vor, în cele din urmă, un vot sau o strategie mai bine definită: Senatoarea Lisa Murkowski (Alaska) a spus într-un discurs în plen că va introduce o autorizare limitată a folosirii forței militare când Senatul revine din pauză, dacă administrația nu prezintă un „plan credibil”. Senatoarea Susan Collins (Maine) a votat pentru prima dată alături de democrați, în încercarea de a opri războiul, și a cerut o strategie clară de încheiere a conflictului, insistând că termenul de 60 de zile „nu este o sugestie, este o cerință”. Senatorul John Curtis (Utah) a spus că nu ar susține finanțarea continuării războiului până când Congresul nu votează o autorizare. În paralel, senatorul Kevin Cramer (Dakota de Nord) a afirmat că ar vota pentru o autorizare dacă Trump ar cere-o, dar a pus sub semnul întrebării chiar constituționalitatea War Powers Resolution. Argumentul administrației: armistițiul „oprește” termenul Administrația Trump nu a arătat interes să ceară aprobarea Congresului și susține că termenele din War Powers Resolution nu se aplică, deoarece războiul s-ar fi încheiat „efectiv” odată cu armistițiul început la începutul lui aprilie. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a declarat la o audiere că, în condițiile armistițiului, „înțelegerea” administrației este că termenul de 60 de zile „se pune pe pauză sau se oprește”. Un oficial de rang înalt, citat sub protecția anonimatului, a spus că, în sensul legii, „ostilitățile” începute sâmbătă, 28 februarie, „s-au încheiat”, adăugând că SUA și Iranul nu au mai făcut schimb de focuri de la armistițiul de două săptămâni început pe 7 aprilie. Democrații contestă această interpretare. Senatorul Tim Kaine a spus că nu crede că textul legii ar susține ideea că 1 mai nu ar fi termenul real, iar senatorul Adam Schiff a argumentat că oprirea bombardamentelor, în timp ce alte capabilități militare rămân active, nu ar trebui să „oprească ceasul”. Materialul notează că disputa are loc în timp ce Iranul menține controlul asupra Strâmtorii Hormuz , iar Marina SUA menține o blocadă pentru a împiedica petrolierele iraniene să iasă pe mare. Ce urmează Pe termen scurt, termenul de 1 mai trece fără o acțiune a majorității republicane pentru a forța o autorizare sau pentru a impune oprirea operațiunilor, ceea ce lasă administrației spațiu să-și susțină interpretarea privind armistițiul. Următorul punct de inflexiune indicat în material este revenirea Senatului din pauza de o săptămână, când Murkowski spune că ar putea depune o propunere de autorizare limitată dacă nu apare un „plan credibil” din partea administrației. [...]
Donald Trump a reluat ideea că sprijinul financiar al SUA pentru Ucraina prelungește războiul , susținând că administrația Biden ar fi oferit Kievului 350 de miliarde de dolari (aprox. 1.610 miliarde lei), o cifră pe care analiștii și datele oficiale americane o contestă ca fiind puternic umflată, potrivit Kyiv Post . Declarațiile au fost făcute joi, în timpul unui briefing în Biroul Oval. Trump a argumentat că susținerea financiară a Washingtonului ar fi unul dintre motivele pentru care conflictul continuă și a sugerat că luptele s-ar fi putut încheia fără sprijinul american. „Biden le-a dat 350 de miliarde de dolari, ceea ce a fost o nebunie. Ăsta este unul dintre motivele pentru care războiul continuă.” Miza: presiune politică pe bugetul de sprijin și pe rolul SUA În aceeași intervenție, Trump a pus sub semnul întrebării de ce Statele Unite ar trebui să rămână „puternic implicate” într-un război care afectează direct Europa, invocând distanța geografică și faptul că țările europene sunt mai aproape de teatru de operațiuni. Totodată, el a repetat cifra de 350 de miliarde de dolari, folosită și în alte contexte când a criticat sprijinul SUA pentru Ucraina. Ce spun datele invocate de publicație Materialul notează că analiști independenți și surse oficiale americane, inclusiv rapoarte ale Congressional Research Service, au concluzionat că suma menționată de Trump este „substanțial supraestimată”. Estimările privind asistența totală acordată Ucrainei după invazia pe scară largă a Rusiei din 2022 ar fi semnificativ mai mici și includ componente militare, umanitare, financiare și de securitate, distribuite pe mai mulți ani. Context: tensiuni cu aliații europeni și discuții despre trupe Pe fondul unor tensiuni mai largi între Washington și mai mulți aliați europeni, Trump a spus, în același briefing, că ia în calcul reducerea numărului de militari americani staționați în Europa, inclusiv în Germania, Italia și Spania. „Da, probabil. De ce nu? Italia nu ne-a ajutat deloc, iar Spania s-a comportat îngrozitor – absolut îngrozitor.” Publicația leagă aceste critici de neînțelegeri cu mai mulți membri NATO din Europa privind chestiuni de securitate, inclusiv operațiuni militare în Orientul Mijlociu. În acest context, sunt menționate refuzuri raportate ale unor țări precum Spania, Italia, Germania și Franța de a oferi sprijin logistic pentru o operațiune și critici față de escaladare. Ce urmează Din informațiile prezentate nu rezultă o decizie concretă privind reducerea trupelor sau schimbarea imediată a sprijinului pentru Ucraina, însă mesajul politic indică o posibilă repoziționare a SUA față de costurile și împărțirea responsabilităților cu Europa, dacă aceste idei se transformă în politici. [...]
O scrisoare strict confidențială arată că regimul iranian s-a divizat pe negocierile nucleare cu SUA , potrivit Bild . Documentul, adresat lui Mojtaba Khamenei, ar indica faptul că o parte a conducerii consideră actuala linie „nesustenabilă” și cere deschiderea de discuții cu Washingtonul pe tema programului atomic. Miza este una de reglementare și politică externă: dacă Iranul acceptă sau nu să includă programul nuclear pe agenda negocierilor cu SUA. În material se arată că „hardlinerii” tratează chiar și simpla discuție despre dosarul nuclear drept o depășire a unei „linii roșii”, despre care se afirmă că ar fi fost stabilită intern de Khamenei: subiectul nu ar trebui negociat cu Washingtonul. Cine susține negocierile și cine se opune Scrisoarea ar fi fost semnată de unii dintre cei mai importanți oficiali, în timp ce alții ar fi refuzat să o sprijine. Printre susținătorii menționați se numără: președintele Masoud Pezeshkian ; președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf . De cealaltă parte, opoziția față de demers este asociată cu figuri din zona dură a regimului. Bild notează că diplomatul Ali Bagheri Kani ar fi fost printre cei care ar fi contribuit la răspândirea scrisorii, deși aceasta era „strict confidențială”. Efectul scurgerii: presiune pe echipa de negociere și mesaj public de „unitate” În paralel, disputa ar fi escaladat în jurul negocierilor aflate în derulare, iar „hardlinerii” ar acuza echipa de negociere că ar fi încălcat deliberat linia conducerii. Vicepreședintele Comisiei pentru Securitate Națională, Mahmoud Nabavian, este citat cu formularea „eroare strategică”. În exterior, liderii iranieni ar încerca să mascheze conflictul prin mesaje de unitate, cu declarații aproape identice. Ghalibaf este citat spunând: „În Iran nu există hardlineri sau moderați. Suntem cu toții iranieni și revoluționari.” În aceeași logică, și președintele Pezeshkian ar fi insistat public pe ideea de unitate. Totuși, scurgerea scrisorii subminează această linie, pentru că indică un conflict de fond, cu implicații directe asupra direcției negocierilor nucleare cu SUA. [...]
Disputa Ciolacu–Bolojan mută presiunea pe guvernanță și criteriile de achiziție din SAFE, un program de 16 miliarde euro. Într-o postare pe Facebook, fostul premier PSD Marcel Ciolacu susține, citat de Digi24 , că „schema de gestionare” a Programului SAFE a fost construită în mandatul Guvernului Bolojan, nu în perioada în care el a condus Executivul, și acuză actuala formulă de coordonare că este una politizată. Ciolacu afirmă că desemnarea Cancelariei prim-ministrului ca „integrator” al Programului SAFE a fost făcută prin OUG 62/2025 , adoptată la 20 noiembrie 2025, „sub Guvernul Bolojan”. El mai spune că Decizia prim-ministrului nr. 524/21 noiembrie 2025, care stabilește componența grupului de lucru interinstituțional, este semnată de Ilie Bolojan, iar votul din Senat pentru OUG 62/2025 a avut loc pe 17 decembrie 2025, tot în perioada guvernării Bolojan. În plus, Ciolacu invocă Legea 4/2026, care „finalizează cadrul juridic”, promulgată în 2026. În argumentația sa, fostul premier separă cadrul european de cel național și susține că singurul element anterior mandatului lui Bolojan este Regulamentul (UE) 2025/1106 , adoptat de Consiliul UE pe 27 mai 2025, pe care îl descrie drept „act european”, nu „schemă românească de gestionare”. Miza operațională: cine conduce și după ce reguli se iau deciziile Ciolacu atacă direct arhitectura de coordonare a SAFE, pe care o descrie ca fiind „o structură politică”, condusă de șeful Cancelariei, și susține că reprezentanții unor instituții precum MApN, MAI, MAE, Ministerul Finanțelor și SRI ar fi „în poziție subordonată, nu de decizie politică finală”. El enumeră componența grupului de lucru și îl indică pe Mihai Jurca, șeful Cancelariei, ca președinte al grupului, alături de alți membri (secretar de stat, consilier de stat, consilier prezidențial și reprezentanți ai mai multor instituții). Tot în această cheie, Ciolacu susține că în actele normative votate de Parlament nu ar exista „grila de criterii completă” și afirmă că s-a ajuns ca „prețul și termenul să cântărească 100% în decizie”. Controversa alocărilor: pondere mare către un producător din Germania Fostul premier leagă modul de guvernanță de rezultatul alocărilor și afirmă că pachetul SAFE ar fi concentrat „masiv” către „un singur producător străin”: 5,69 miliarde euro, adică 68,3% din pachet, către „un uriaș grup industrial german”, cu 7 din 15 contracte, potrivit afirmațiilor sale. În același mesaj, Ciolacu susține că premierul ar încerca să „coafeze” situația atunci când vorbește despre „minim 50% producție în România”. Replica lui Bolojan: decizia ar fi fost luată în mandatul Ciolacu Disputa a fost alimentată de o declarație a premierului Ilie Bolojan, întrebat într-o conferință de presă la Suceava cine a decis ca cinci miliarde de euro din proiectele SAFE să meargă către o firmă din Germania și doar 800 de milioane către o firmă din România. Bolojan a respins întrebarea ca fiind „tendențioasă și eronată” și a susținut că „în mandatul premierului Marcel Ciolacu s-a stabilit și s-a votat schema de gestionare” a SAFE, iar Cancelaria ar fi fost desemnată integrator „la propunerea premierului” de atunci. El a mai afirmat că această decizie „a trebuit respectată” pentru continuitate și a îndemnat la verificarea persoanelor aflate atunci în funcții. Ce urmează Din informațiile prezentate, conflictul rămâne centrat pe două puncte cu impact direct asupra implementării: cine își asumă cadrul juridic și instituțional al SAFE și dacă regulile de selecție și distribuția contractelor pot fi justificate public prin criterii transparente, în condițiile în care programul este descris ca având o valoare de 16 miliarde euro. [...]
Premierul desemnat al Ungariei, Péter Magyar , își apără numirea cumnatului la Justiție, pe fondul presiunii de a debloca fonduri UE. Potrivit Politico , liderul Tisza susține că alegerea avocatului Márton Melléthei-Barna are la bază competența profesională și promite măsuri pentru a evita „chiar și aparența” unui conflict între puteri. Magyar a spus că faptul că viitorul ministru al justiției este căsătorit cu sora sa, Anna Ilona Melléthei-Barna, i-a creat „o dilemă serioasă” și a admis că îngrijorările legate de o relație de familie în echipa guvernamentală sunt „de înțeles”. În același timp, el a insistat că „competența profesională” a lui Melléthei-Barna este „dincolo de orice îndoială”. Pentru a reduce riscurile de percepție privind amestecul instituțional, Magyar a anunțat într-un mesaj video publicat pe X că soția viitorului ministru — judecătoare — va face „un alt sacrificiu” și va demisiona din magistratură „pentru a evita chiar și aparența unei împletiri a ramurilor puterii”. Miza: credibilitatea reformei statului de drept, cu bani europeni în joc Contextul politic și de reglementare este sensibil: Magyar a câștigat alegerile parlamentare din 13 aprilie 2026, învingând partidul Fidesz al lui Viktor Orbán și punând capăt unei guvernări de 16 ani. El a prezentat inițial șapte numiri ministeriale în aprilie, iar restul echipei a fost anunțat joi, înaintea preluării puterii. În paralel, Magyar s-a întâlnit în această săptămână cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , în timp ce încearcă să deblocheze miliarde de euro din fonduri UE înghețate din cauza problemelor legate de statul de drept. Oficialii de la Bruxelles se așteaptă ca Ungaria să rămână aliniată pe dosarul Ucraina și să arate progrese pe temele care au dus la blocarea banilor, pentru ca finanțarea să fie eliberată. Ce argumente aduce Magyar pentru numire În mesajul video, Magyar a susținut că Melléthei-Barna a fost parte a mișcării Tisza „de la început” și că selecția este „obiectivă”. El a afirmat că decizia s-a bazat pe pregătirea și angajamentul față de statul de drept, nu pe „un calcul politic”. În același mesaj, Magyar a acuzat Fidesz că „a distrus statul de drept”, iar „certitudinea juridică și egalitatea în fața legii” ar fi încetat să mai existe în Ungaria, motiv pentru care ar fi căutat o persoană capabilă să ducă la capăt „această sarcină enormă, istorică”. Guvernul urmează să își preia mandatul pe 9 mai, de Ziua Europei. [...]
Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan intră la vot cu semne de fragmentare și presiuni în interiorul Opoziției , pe fondul negocierilor „de la om la om” pentru parlamentarii indeciși, potrivit Știrile Pro TV . Miza imediată este aritmetica votului de marți, dar semnalul mai amplu este instabilitatea alianțelor și a grupurilor parlamentare care poate schimba rapid raportul de forțe în Parlament. Negocierile pentru vot se poartă atât direct, cât și pe rețelele de socializare, în condițiile în care PSD și AUR încearcă să strângă sprijin pentru a da jos Guvernul condus de Ilie Bolojan. O deputată neafiliată care a semnat moțiunea, dar nu este sigură că o va vota, spune că este supusă presiunilor din ambele tabere și invocă inclusiv riscul unor „mesaje în presă” despre ea și colegii săi. „Foarte multă presiune. Să fim atenți cum votăm, este posibil să apară anumite mesaje în presă despre mine, despre colegii noștri... Stilul clasic de intimidare.” — Dumitrița Albu, prim-vicepreședinte Partidul Unit Tensiuni în POT, pe fondul moțiunii În paralel cu bătălia pentru moțiune, în grupul POT de la Camera Deputaților au apărut tensiuni: 10 membri cer redenumirea grupului, pentru că nu mai vor să fie asociați cu Anamaria Gavrilă. Demersul de schimbare a numelui a fost suspendat în Biroul Permanent al Camerei Deputaților marți, după depunerea moțiunii. Liderul deputaților POT, Răzvan Chiriță, afirmă că votul pentru suspendarea demersului a venit din partea inițiatorilor moțiunii și sugerează că grupul nu vrea să fie folosit în jocul politic al altor partide. „N-aș vrea să fim instrumentul prin care fie unul sau fie alt partid își atinge obiectivele.” — Răzvan Chiriță, liderul deputaților POT Contactată de Pro TV, Anamaria Gavrilă nu a dorit să comenteze situația. Presiune și în mediul digital: emailuri și apeluri publice Înaintea votului, vicepremierul Oana Gheorghiu a trimis fiecărui parlamentar un email cu raportul privind listarea pe bursă a companiilor de stat și le cere aleșilor să se informeze înainte de decizia de marți. „Am convingerea că veți lua această decizie nu pentru beneficiul unui șef de partid, ci pentru cele 19 milioane de români.” — Oana Gheorghiu, vicepremier Pe Facebook, Silviu Dehelean, președintele USR Bihor, i se adresează deputatei PSD Corina Ene, invocând poziționări mai vechi legate de Ordonanța 13 și traseul ei profesional și politic. PSD susține că are voturile, PNL mizează pe eșecul moțiunii Inițiatorii moțiunii – PSD, AUR și PACE – susțin că demersurile de convingere nu schimbă situația și că parlamentarii care au semnat vor vota. Corina Ene afirmă că nu există posibilitatea să nu voteze moțiunea, iar senatorul PSD Radu Oprea spune că sunt „253 de semnături” pe moțiune și că acestea ar fi suficiente pentru a trece. De cealaltă parte, Valeriu Iftime, președinte interimar PNL Botoșani, afirmă că a discutat cu deputați de la PSD și AUR care i-ar fi spus că nu votează și crede că moțiunea va pica. Toate partidele, notează Pro TV, susțin că nu au făcut presiuni asupra vreunui parlamentar. [...]
