Știri
Știri din categoria Politică
Donald Trump ar lua în calcul condiționarea apărării NATO de pragul de 5% din PIB, potrivit The Telegraph. Publicația britanică relatează despre o posibilă reorganizare a alianței pe un model „plătește pentru a participa”, în contextul nemulțumirii lui Trump față de refuzul unor aliați europeni de a sprijini o inițiativă militară legată de Iran.
Conform informațiilor prezentate, frustrarea ar fi fost alimentată de refuzul unor state europene de a trimite nave militare în Strâmtoarea Hormuz pentru a contracara Iranul. În acest context, Trump ar analiza „o serie de măsuri dure”, inclusiv schimbări care ar afecta modul de luare a deciziilor în NATO și garanțiile de securitate oferite de SUA.
Una dintre propunerile aflate în discuție ar viza limitarea dreptului de vot în interiorul alianței pentru țările care cheltuiesc sub 5% din PIB pentru apărare. Potrivit articolului, restricțiile ar putea privi votul privind misiunile comune, extinderea NATO și alocările bugetare, iar statele care nu ating pragul ar putea ajunge să nu mai beneficieze de protecția SUA în cazul unui atac.
„Nu ar trebui să poți vota cheltuirea unor bani viitori dacă nu plătești. Trebuie să începem o conversație despre ce reprezintă o amenințare și ce face alianța. Trebuie să transmitem mesajul că ceea ce au făcut Spania și Regatul Unit este inacceptabil”, a declarat o sursă pentru The Telegraph.
În paralel, Trump ar intenționa să amenințe cu retragerea forțelor americane din Germania, o idee pe care, potrivit surselor citate, ar fi avut-o în vedere încă de la începutul celui de-al doilea mandat. Aceleași surse susțin că planurile nu ar fi fost discutate oficial la sediul NATO din Bruxelles, deși oficiali americani ar fi promovat în diverse forumuri un model descris ca „plătește sau taci”.
Materialul mai arată că relația dintre Trump și premierul britanic Keir Starmer s-ar fi deteriorat după ce Londra a blocat inițial utilizarea bazei militare Diego Garcia pentru operațiuni ale SUA, iar oficiali de la Pentagon ar fi caracterizat Marea Britanie drept un „aliat nesigur”. În același timp, Trump și-ar fi reluat criticile la adresa NATO, susținând că alianța „a picat testul” prin refuzul de a participa la o operațiune condusă de SUA împotriva Iranului, în timp ce Franța și Spania sunt menționate între statele care au respins implicarea sau folosirea bazelor de pe teritoriul lor.
Recomandate
Summitul NATO de la Ankara împinge UE spre o relație mai pragmatică cu Turcia , cu potențiale efecte directe asupra comerțului și conectivității regionale, inclusiv discuții despre eliminarea barierelor comerciale și modernizarea uniunii vamale, potrivit Adevărul . Pe 29-30 iunie 2026, o delegație de rang înalt a Comisiei Europene – Kaja Kallas (Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate), Marta Kos (comisar pentru Extindere) și Magnus Brunner (comisar pentru Afaceri Interne și Migrație) – a mers la Ankara pentru discuții cu oficiali turci, cu o săptămână înaintea summitului NATO găzduit de Turcia pe 7-8 iulie 2026. Kallas a descris reuniunea drept „cu adevărat istorică”, în contextul tensiunilor transatlantice, al războiului din Ucraina și al instabilității din Orientul Mijlociu. Miza economică: uniunea vamală și „ Coridorul Central ” Dincolo de componenta de securitate, vizita indică o încercare a Bruxellesului de a avansa dosare economice blocate sau lente, într-o logică de „apropiere pragmatică”. În discuții au intrat, potrivit textului, teme precum eliminarea barierelor comerciale, integrarea economică și conectivitatea, inclusiv dezvoltarea „Coridorului Central” – o rută comercială care leagă Asia de Europa ocolind Rusia. Întâlnirile au inclus, pe lângă ministrul de Externe Hakan Fidan, și pe ministrul de Finanțe Mehmet Şimşek, respectiv pe ministrul Transporturilor Abdulkadir Uraloğlu, ceea ce întărește componenta economică și de infrastructură a agendei. Ce s-a discutat: securitate, migrație, economie, extindere Potrivit sursei, discuțiile s-au concentrat pe patru direcții: securitatea regională (Ucraina, Orientul Mijlociu, Mediterana de Est, Caucazul de Sud); migrația și vizele , inclusiv reluarea dialogului privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci; economia și conectivitatea , cu accent pe modernizarea uniunii vamale UE–Turcia și integrarea în lanțurile europene de aprovizionare; extinderea UE , deși procesul de aderare este descris ca fiind blocat de ani din cauza preocupărilor privind statul de drept. Kallas a admis public existența problemelor legate de libertăți, dar a pus accent pe rolul strategic al Turciei în NATO. Pragmatismul UE, frânat de tensiunile interne și de dosarul statului de drept Textul descrie o diferență de abordare între instituțiile UE: Comisia și Consiliul ar urmări o linie mai pragmatică, în timp ce Parlamentul European insistă pe condiționalități legate de statul de drept. În acest context, Ankara ar avea spațiu de manevră, putând valorifica diferențele de ton dintre „Bruxellesul oficial” și „Bruxellesul politic”. În paralel, relația rămâne încărcată de subiecte sensibile: aspirația Turciei de a adera la UE este „înghețată”, iar guvernul Erdoğan este criticat de organizații pentru drepturile omului, inclusiv în legătură cu cazul primarului Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, menționat ca fiind în închisoare din martie 2025 și negând acuzațiile de corupție. Contextul NATO: de ce Ankara contează acum Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie 2026) este prezentat ca primul găzduit de Turcia după reuniunea de la Istanbul din 2004. Sursa enumeră argumentele care fac Turcia greu de ocolit în arhitectura de securitate: a doua armată ca mărime din NATO, o industrie de apărare în creștere și o poziție geografică la intersecția mai multor regiuni strategice, inclusiv controlul Strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Ce urmează: testul „rezultatelor concrete” după summit Pe 2 iulie este programat la Istanbul un dialog economic la nivel înalt, iar după summitul NATO, efectele vizitei delegației europene ar urma să fie evaluate în săptămânile următoare. Ankara ar urmări, potrivit sursei, progrese pe modernizarea uniunii vamale și liberalizarea vizelor, în timp ce Bruxellesul ar căuta confirmări privind cooperarea pe migrație și o aliniere cel puțin parțială pe dosare precum Ucraina și Orientul Mijlociu. Rămâne însă o incertitudine majoră: dacă fereastra de pragmatism deschisă de crizele de securitate va duce la pași durabili în relația UE–Turcia sau doar la beneficii punctuale, fără progrese pe condiționalitățile democratice invocate de partea europeană. [...]
Franța și Germania împing UE spre o reorganizare a deciziei externe, cu miza mutării puterii și banilor între instituții , într-o dezbatere care vizează direct Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și relația lui cu Comisia Europeană, potrivit Digi24 . În centrul discuției este întrebarea cine conduce efectiv politica externă a Uniunii și cine controlează instrumentele financiare care o fac aplicabilă. SEAE, lansat în 2011, este descris ca fiind prins între o luptă de influență cu o Comisie mai puternică și probleme interne care afectează funcționarea de zi cu zi, în timp ce capitalele caută o soluție structurală pe termen mai lung. Nevoia de schimbare este prezentată ca urgentă, pe fondul presiunii geopolitice crescute și al faptului că UE rămâne fragmentată în luarea deciziilor. Două direcții diferite: întărirea șefului diplomației vs. transfer spre Comisie Parisul pledează pentru consolidarea rolului șefului diplomației UE, funcție ocupată în prezent de Kaja Kallas , pe care Franța a susținut-o la numirea din 2024. În schimb, poziția Berlinului este mai puțin unitară: în interiorul coaliției de guvernare există semnale diferite, iar o parte dintre oficiali ar favoriza diluarea puterilor șefului diplomației și transferul lor către Comisia Europeană. Fostul șef al diplomației UE, Josep Borrell, rezumă problema ca una de arhitectură instituțională și responsabilități neclare: „Primul lucru de făcut este să clarificăm cine ce face.” Trei modele de reformă și un calendar de discuții Un document de discuție francez, aflat într-un stadiu incipient și prezentat inițial de Financial Times, conturează trei opțiuni pentru reformarea arhitecturii politicii externe a UE: acordarea unor competențe mai mari Comisiei Europene; apropierea SEAE de Consiliu (instituția care reprezintă statele membre); consolidarea simultană a ambelor instituții. În varianta a treia, Kaja Kallas ar primi competențe semnificative în cadrul Comisiei, devenind primul vicepreședinte executiv, cu autoritate asupra comisarilor și direcțiilor generale relevante (inclusiv pe zone precum afaceri externe, comerț și dezvoltare). Această opțiune este indicată drept preferată de Paris, potrivit diplomaților și analiștilor citați în material. Miniștrii de externe ai UE ar urma să înceapă discuțiile la începutul lunii septembrie, la Wicklow, în Irlanda, iar un posibil proces de decizie ar putea depinde și de o propunere prezentată de Kallas, conform diplomaților citați. „Banii vorbesc”: unde e diferența de putere în practică Un element-cheie al disputei este controlul resurselor. Deși SEAE supraveghează politica externă și de securitate, Comisia gestionează o parte importantă din instrumentele de politică și resursele financiare folosite pentru proiectarea influenței UE în exterior. Materialul indică o diferență majoră de ordin bugetar: SEAE are un buget de aproximativ 900 de milioane de euro (preponderent administrativ), în timp ce programele de dezvoltare sunt de circa 11 miliarde de euro și se află, în ultimă instanță, în sfera de competență a Comisiei. În acest context, una dintre căile prin care Comisia și-ar putea extinde rolul ar fi, potrivit articolului, continuarea tendinței de a marginaliza SEAE inclusiv prin fonduri. Obstacole politice: majoritatea calificată și profilul lui Kallas Germania a ridicat și tema accelerării deciziei în politica externă prin vot cu majoritate calificată, în locul unanimității, însă ministrul german de externe Johann Wadephul a recunoscut că nici măcar jumătate dintre cele 27 de state membre nu susțin această abordare în prezent. În paralel, diplomați citați în material susțin că unele controverse asociate lui Kallas îngreunează eforturile de a-i consolida rolul, iar analiștii notează dificultatea tranziției de la un rol executiv național la constrângerile instituționale de la Bruxelles. Miza imediată rămâne, însă, una de guvernanță: dacă UE își poate reduce fragmentarea în politica externă printr-o redistribuire de competențe și bugete între SEAE, Consiliu și Comisie — și dacă marile capitale pot ajunge la un compromis asupra centrului de comandă. [...]
Alice Weidel, copreședinta AfD, cere reluarea importurilor de petrol și gaze din Rusia pentru a reduce costurile energiei și a susține economia Germaniei , potrivit Reuters . Declarațiile vin în contextul în care partidul de extremă dreapta conduce în sondaje înaintea alegerilor regionale din septembrie din Saxonia-Anhalt și Mecklenburg‑Vorpommern, pe care Weidel le descrie drept pași spre cancelarie. Weidel susține că „energia ieftină din Rusia” a fost un element-cheie al succesului „Made in Germany” și că pierderea acesteia ar fi împins economia înapoi „cu ani”, ar fi dus la pierderea a „sute de mii de locuri de muncă” și ar fi crescut dependența de Statele Unite, care ar vinde energie „la prețuri mult mai mari”. Miza economică: energia, industria și presiunea pe locurile de muncă Înainte de sancțiunile impuse după invazia Rusiei în Ucraina din 2022, Rusia furniza peste o treime din importurile de țiței ale Germaniei și mai mult de jumătate din gazul natural, notează Reuters. Germania a fost lovită și de oprirea conductei submarine Nord Stream , afectată de explozii în septembrie 2022, iar industria a rămas sub presiune după creșterea costurilor energetice. În acest context, Reuters amintește că Volkswagen ia în calcul reducerea a până la 100.000 de locuri de muncă, un exemplu al tensiunilor din economie pe care AfD încearcă să le capitalizeze politic. Alegerile din est și riscul de fractură politică pe linia sancțiunilor Weidel a spus că alegerile din Saxonia‑Anhalt și Mecklenburg‑Vorpommern sunt „repere decisive” și că vede AfD „în cancelarie” fie la următoarele alegeri naționale, fie la cele de după (următoarele alegeri sunt programate până în 2029). O eventuală preluare a conducerii în aceste landuri ar putea aduce o contestare mai directă a politicilor Berlinului, inclusiv pe migrație, și ar putea tensiona modelul german de guvernare bazat pe compromis și comitete, potrivit aceleiași surse. Pentru partidele mainstream, inclusiv creștin-democrații cancelarului Friedrich Merz, care au exclus cooperarea cu AfD, o victorie în Saxonia‑Anhalt ar lovi în „cordonul sanitar” politic construit pentru a ține AfD departe de putere, mai scrie Reuters. Nord Stream, Gazprom și semnale de repoziționare Declarațiile lui Weidel vin după o vizită în Rusia a deputatului AfD Markus Frohnmaier, care s-a întâlnit cu Alexei Miller, șeful Gazprom, și a cerut redeschiderea Nord Stream. Frohnmaier a afirmat că ar înțelege că investitori americani analizează redeschiderea rutei Nord Stream către Germania, ceea ce ar putea implica plata unei taxe pentru acces la gazul rusesc. Tot Frohnmaier a spus că Miller i-ar fi indicat un interval de trei luni pentru reluarea livrărilor de gaz, dacă s-ar decide repornirea. Un deputat creștin-democrat, Roderich Kiesewetter, a criticat poziționarea pro-rusă a AfD, spunând că aceasta distorsionează dezbaterea publică, potrivit Reuters. Weidel a respins acuzațiile de extremism, deși AfD a fost clasificată anul trecut de serviciul german de informații interne, și a susținut că partidul nu ar „întoarce totul pe dos” dacă ar ajunge la putere. Ce urmează Următorul test politic sunt alegerile regionale din septembrie din Saxonia‑Anhalt și Mecklenburg‑Vorpommern, unde AfD conduce în sondaje, potrivit Reuters. Rezultatul va indica cât de mult poate cântări tema energiei – inclusiv perspectiva revenirii la resurse rusești – în reconfigurarea politicii germane și, implicit, a poziționării Berlinului în arhitectura de sancțiuni și sprijin pentru Ucraina. [...]
Un grup de 50 de eurodeputați cere declanșarea unei anchete etice la FIFA , după ce președintele federației, Gianni Infantino , a introdus un „Premiu FIFA pentru Pace” și i l-a acordat inaugural președintelui SUA, Donald Trump, pe fondul acuzațiilor că a încălcat regulile interne de neutralitate politică, potrivit Politico . Demersul este formulat într-o scrisoare obținută de publicație, în care europarlamentarii își exprimă sprijinul pentru o plângere depusă de ONG-ul pentru drepturile omului FairSquare. Aceasta solicită comitetului de etică al FIFA să analizeze „deciziile de a introduce un premiu anual FIFA pentru Pace și apoi de a acorda premiul președintelui Trump”. Miza, din perspectiva eurodeputaților, este una de guvernanță și conformitate internă: ei susțin că declarațiile publice ale lui Infantino în favoarea lui Trump ar încălca statutul FIFA, care prevede că „FIFA rămâne neutră în chestiuni de politică și religie”. Inițiatorul scrisorii, eurodeputatul Renew Barry Andrews, argumentează că gestul afectează credibilitatea organizației și a competiției, într-un moment de vizibilitate maximă pentru FIFA. „Cupa Mondială ar trebui să unească lumea. Când președintele FIFA Infantino favorizează un președinte în detrimentul altuia, asta aduce FIFA și întregul turneu în discredit”, a spus Andrews. Cronologia și acuzațiile: premiu creat fără informarea Consiliului FIFA Trump a primit premiul pe 5 decembrie 2025, iar plângerea FairSquare a fost depusă trei zile mai târziu. Potrivit relatării, Infantino nu ar fi informat Consiliul FIFA înainte de a crea premiul, iar criticii au interpretat acordarea distincției drept o încercare de a-și câștiga bunăvoința președintelui american. Scrisoarea eurodeputaților cere comitetului de etică să investigheze acordarea premiului și să se asigure că este respectată „procedura corespunzătoare”, conform lui Andrews. Răspunsul FIFA: confirmare de primire, fără reacție pe fond FIFA a confirmat că a primit plângerea în decembrie, dar nu a răspuns încă scrisorii eurodeputaților. De asemenea, federația nu a răspuns imediat solicitării de comentarii transmise de Politico. Contextul politic nu este nou: europarlamentari criticaseră anterior FIFA și pentru decizia de a acorda Cupa Mondială din 2034 Arabiei Saudite, invocând preocupări legate de drepturile omului, acuzații respinse ulterior de un oficial FIFA. [...]
Jean‑Luc Mélenchon propune ieșirea Franței din NATO, o schimbare care ar reseta poziționarea strategică a Parisului în Europa și ar pune sub semnul întrebării arhitectura de securitate construită în jurul Alianței, potrivit Stirile Pro TV . Liderul stângii radicale, candidat al partidului La France Insoumise (LFI) la prezidențialele franceze, susține și o „nealiniere cooperativă”, cu o cooperare mai strânsă cu Rusia și China. Declarațiile au fost făcute sâmbătă, la un colocviu pe teme geopolitice organizat de Institutul La Boétie , un think tank cu legături cu LFI, iar relatarea este atribuită agenției AFP în materialul citat. Ce ar însemna „nealinierea cooperativă” în viziunea lui Mélenchon Mélenchon afirmă că Franța nu ar trebui să rămână în NATO și nici să intre în „noi coaliții militare” care s-ar configura cu Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie pentru a răspunde provocărilor din zona Asia-Pacific. În același timp, el respinge „diplomația cluburilor închise”, precum G7 și G20, și leagă această repoziționare de ideea că ar fi început „declinul” Statelor Unite, context în care ar trebui urmărită o „ONU reînnoită”. Relația cu UE, Rusia și Ucraina: continuități și rupturi Deși pledează pentru ieșirea din NATO, Mélenchon spune că nu vede un inconvenient în păstrarea acordurilor de apărare cu țări din Uniunea Europeană. În privința Rusiei, el susține necesitatea unor discuții care să ducă la „garanții reciproce” după retragerea trupelor ruse din Ucraina. În logica unui acord de pace, afirmă că nu ar trebui excluse „schimbări de trasări de frontiere”, dar că acestea ar trebui făcute „cu acordul populațiilor”. În discurs, Mélenchon a minimalizat și responsabilitatea Rusiei pentru războiul din Ucraina, despre care spune că „a fost în mare parte creat” de cei care „azi îi deplâng consecințele”. China și „noua direcție a muncii” Liderul LFI pledează pentru un dialog intens cu China și pentru refuzul „politicii confruntării violente” cu Beijingul, în favoarea unei „cooperări consolidate”. Fără să detalieze pe dimensiuni precum comerț, securitate sau drepturile omului, el afirmă că nu vrea „să ascundă” ceea ce ar fi „o nouă direcție a muncii” dacă va fi ales președinte anul viitor. În același registru, Mélenchon apreciază că dezvoltarea economică a Chinei nu ar fi fost însoțită de „practici imperialiste”, pe care le asociază în schimb cu Statele Unite. [...]
Blocajul la desemnarea premierului prelungește interimatul și întârzie agenda legislativă legată de fondurile UE , după ce președintele Nicușor Dan nu a acceptat varianta susținută de PNL, USR și UDMR, potrivit Adevărul . Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat marți seară, la TVR 1, că șeful statului „nu a agreat” propunerea ca europarlamentarul Siegfried Mureșan să fie desemnat prim-ministru, subiect discutat la Palatul Cotroceni. Bolojan a spus că nu a văzut „deschidere” pentru această variantă. „În discuția pe care am avut-o la Cotroceni, domnul președinte nu a agreat asemenea propunere. Nu am văzut deschidere pentru asta.” De ce contează: interimatul rămâne, iar negocierile se reiau Bolojan a susținut că propunerea nu a întrunit sprijin nici la președinte, nici la PSD, ceea ce a dus la concluzia că, fără susținere, „nu se mai fac nominalizări”. „Dânsul a fost o propunere pe care domnul Nicușor Dan a respins-o. Pe care PSD a respins-o la susținere. Și atunci a fost o logică că dacă nu există o susținere, nu se mai fac nominalizări.” În acest context, premierul interimar a descris situația drept „o formulă de blocaj” și a indicat că urmează noi discuții pentru formarea unui Executiv cu sprijin politic. „Suntem într-o formulă de blocaj, ceea ce înseamnă un dialog în perioada următoare, pentru a găsi o formulă pentru România.” Impact operațional: Guvernul interimar trebuie să pregătească legi pentru banii europeni Până la desemnarea unui nou premier, Bolojan a spus că Executivul interimar trebuie să își continue activitatea și să pregătească proiectele legislative necesare pentru accesarea fondurilor europene, inclusiv un „pachet de legi” care să intre în Parlament și să fie adoptat. „În primul rând, trebuie să fac ceea ce ține de mine, ca premier, chiar dacă sunt în această formulă de interimat, pentru ca țara asta să funcționeze în condiții normale, pentru a pregăti pachetul de legi care să intre în Parlament, să fie adoptat, pentru că asta înseamnă absorbția de bani europeni.” În același timp, Bolojan a afirmat că PNL „nu a generat această criză” și că sprijinul partidului „nu trebuie să fie niciodată un cec în alb”, fără a detalia un calendar al negocierilor sau o alternativă concretă de premier în declarațiile citate. [...]
