Știri
Știri din categoria Politică
Emmanuel Macron împinge G7 spre o linie mai dură față de China, dar summitul riscă să livreze puțin pe tema surplusului comercial și a exporturilor chineze subvenționate, pe fondul lipsei de cooperare a Beijingului și al diferențelor de abordare dintre Europa și SUA, potrivit Politico.
Președintele Franței vrea ca reuniunea G7 găzduită la Evian să „converge” spre ideea de a contracara „inundația” de exporturi chineze subvenționate, despre care statele occidentale spun că distorsionează piețele globale. Totuși, încă înainte de întâlnirea liderilor, publicația notează că o acțiune credibilă este un rezultat pe care Macron nu pare să-l poată obține.
Discuția de luni despre „dezechilibre globale” – prima zi a reuniunii – este descrisă ca având șanse mici să producă răspunsuri concrete, în condițiile în care Beijingul respinge inițiativa, iar europenii și americanii nu sunt aliniați în privința modului de a limita surplusul comercial al Chinei, estimat la 1.200 miliarde de dolari.
Macron a prezidat joi o videoconferință prezentată drept „World Convergence for Growth Summit”, cu reprezentanți ai țărilor G7 și ai Chinei, pe tema dezechilibrelor macroeconomice. Însă întâlnirea nu a fost față în față și a reunit doar o parte dintre liderii G7, inclusiv cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, și premierul Canadei, Mark Carney.
Din partea Chinei a participat vicepremierul Zhang Guoqing, care – potrivit articolului – nu are responsabilitate directă pe politica comercială și a reiterat linia oficială despre beneficiile „multilateralismului adevărat”. Un rezumat chinez al discuției, citat de Politico, nu menționează explicit tema dezechilibrelor macroeconomice invocate de guvernele occidentale în legătură cu scăderea producției industriale și a ocupării.
Palatul Élysée a prezentat apelul video drept un succes în sine, iar un oficial a spus că este o dovadă că „acest summit G7 este deja un succes”. Participanții au convenit asupra nevoii de a aborda dezechilibrele globale și de a continua discuțiile la nivelul G20, cu sprijinul Fondului Monetar Internațional, potrivit Élysée.
Economista Agathe Demarais, co-președintă a grupului de experți T7 care consiliază președinția G7, a declarat că nu se așteaptă la un progres la Evian-les-Bains și a argumentat că Beijingul nu are interes să se angajeze cu G7 pe acest subiect.
În rolul de mediator ca președinte al G7, Franța a evitat să atace public China, încadrând discuția în termeni mai neutri și amintind că și SUA ar trebui să-și reducă deficitul bugetar, iar UE să stimuleze investițiile. În paralel însă, Parisul este prezentat drept unul dintre cei mai vocali susținători ai măsurilor UE pentru reducerea deficitului comercial cu China, care a ajuns la 360 miliarde euro anul trecut și a crescut în continuare în primul trimestru din 2026.
Macron a cerut recent ca UE să-și consolideze instrumentele comerciale „în stil american” pentru a confrunta China. Într-o declarație citată de Politico, el a susținut introducerea de tarife și măsuri de „preferință europeană” pentru a răspunde competiției chineze:
„Nu este protecționism, este protecție corectă.”
Și în Germania se vede o schimbare de ton: Friedrich Merz, care în trecut ar fi fost mai reticent din cauza riscului de represalii chineze asupra economiei orientate spre export, este descris ca fiind acum mai deschis la măsuri mai dure.
Comisia Europeană a promis acțiuni pentru a corecta „ceea ce devine un deficit comercial nesustenabil cu China”, după cum a spus comisarul european pentru comerț Maroš Šefčovič. Subiectul urmează să fie pe agenda unei reuniuni a liderilor UE la Bruxelles, joi, imediat după summitul G7.
În același timp, Politico notează că nu există semne că Europa și SUA sunt gata să-și coordoneze politicile față de China, pe fondul tensiunilor comerciale transatlantice. Reprezentantul SUA pentru comerț, Jamieson Greer, a sugerat că Washingtonul nu va aștepta alinierea europeană înainte de a acționa.
Recomandate
Giorgia Meloni cere ca UE să aibă un singur negociator cu mandat comun în eventuale discuții cu Rusia , pentru a evita „fragmentarea” diplomatică și pentru a împiedica apariția unor formate restrânse care nu pot pretinde că reprezintă întregul bloc, potrivit Kyiv Post . Premierul Italiei a făcut apelul joi, în fața parlamentarilor de la Roma, înaintea reuniunilor de săptămâna viitoare ale G7 și ale liderilor europeni. Mesajul central: Europa ar trebui să își mențină sprijinul pentru Ucraina, dar să își construiască și o abordare coordonată pentru orice angajare diplomatică viitoare cu Moscova. În intervenția sa, Meloni a avertizat că fermitatea față de Rusia nu ar trebui să se transforme în „orbire diplomatică” sau în autoexcludere, citată de Bloomberg, conform aceleiași surse. De ce contează: mandatul de negociere și legitimitatea politică Miza propunerii este una de guvernanță și reprezentare: cine vorbește în numele Uniunii Europene dacă se ajunge la negocieri legate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Meloni susține că actualele inițiative diplomatice „în mozaic” produc „fragmentare, confuzie și slăbiciune”, în locul unei poziții europene unitare. În acest context, liderul italian a spus că este „cheie” să existe „cineva care poate reprezenta interesele europene la masa negocierilor”, semnalând sprijin pentru un rol mai centralizat al UE în eventuale eforturi de pace. Contextul imediat: formate restrânse și tensiuni între capitale Declarațiile vin la câteva zile după ce Meloni a fost exclusă de la o întâlnire la Londra la care au participat premierul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz, notează publicația. Deși nu a criticat direct reuniunea, Meloni a indicat că astfel de formate mai mici riscă să adâncească diviziunile în Europa, argumentând că „nicio formulă” de acest tip nu are legitimitatea de a vorbi în numele întregii Europe. Ce urmează Potrivit Kyiv Post , comentariile scot în evidență o dezbatere în creștere în Europa despre reprezentarea blocului în eventuale negocieri viitoare cu Rusia. În timp ce marile puteri europene și-au coordonat tot mai mult diplomația în grupuri restrânse, Italia împinge acum ideea unei structuri cu mandat explicit din partea UE. [...]
Kaja Kallas a respins ideea desființării sau subordonării serviciului diplomatic al UE , într-un moment în care Parisul testează, fie și neoficial, opțiuni de reorganizare care ar muta puterea de politică externă mai aproape de Comisia Europeană. Într-un e-mail către angajați văzut de Politico , șefa diplomației UE a susținut că Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE/EEAS) aduce „valoare adăugată” blocului comunitar. Kallas le-a scris celor aproximativ 5.000 de angajați ai SEAE după apariția unui document de discuție al guvernului francez care ar fi luat în calcul variante „radicale”, inclusiv aducerea completă a serviciului diplomatic sub controlul Comisiei Europene. În mesaj, ea a invocat contextul de securitate, menționând războiul „la scară largă” din Europa drept argument pentru utilitatea instituției. „Aș vrea… să subliniez câtă valoare adăugată am oferit Europei ca echipă, mai ales într-un moment în care în Europa are loc un război la scară largă”, a scris Kallas, potrivit e-mailului citat de publicație. Ce propune documentul francez și de ce contează Potrivit articolului, conținutul documentului francez a fost confirmat de Politico și vine pe fondul unor critici vechi din capitalele naționale și din interiorul UE: diplomația europeană ar fi prea lentă, disfuncțională instituțional și prinsă într-o competiție tot mai dură de atribuții între SEAE și Comisia condusă de Ursula von der Leyen. Documentul ar lista trei opțiuni de reformă pentru SEAE: trecerea completă a SEAE sub autoritatea Comisiei Europene; mutarea funcțiilor-cheie către Consiliul UE (instituția care lucrează în numele celor 27 de guverne); consolidarea rolului funcției de Înalt Reprezentant (postul ocupat de Kallas). Un diplomat UE citat de Politico a spus că documentul este intern, nu a fost aprobat de ministrul francez de Externe sau de consilierii săi și nu reflectă o poziție oficială a Franței. Materialul a fost relatat inițial de Financial Times și Reuters, potrivit aceleiași surse. Răspunsul lui Kallas: deschidere la reformă, dar în limitele tratatelor Kallas, fost premier al Estoniei și Înalt Reprezentant al UE din 2024, a transmis că acceptă o dezbatere despre reformă și a amintit că relația dintre SEAE, Comisie și statele membre este discutată încă de la înființarea serviciului. În același timp, ea a subliniat că „rolurile și responsabilitățile” instituțiilor UE sunt stabilite în tratate și că acest cadru „rămâne neschimbat”. Politico notează însă că, deși rolul de Înalt Reprezentant este menționat în Tratatul de la Lisabona, organizarea și funcționarea SEAE se stabilesc printr-o decizie a Consiliului. Kallas a mai spus că intenționează să discute idei de reformă la o reuniune informală a miniștrilor de Externe, după vară. [...]
Riscul major pentru Israel este erodarea sprijinului centrist din SUA , pe fondul unei divergențe tot mai mari între felul în care Washingtonul și Ierusalimul înțeleg războiul cu Iranul, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Autorul susține că, dincolo de succesele tactice revendicate de ambele țări, alianța strategică poate fi slăbită de oboseala electoratului american și de presiunea electorală internă asupra liderilor. Analiza pornește de la ideea că Israelul și Statele Unite „luptă același inamic, dar nu același război” – iar acum nici măcar nu ar mai avea o înțelegere comună a adversarului. În timp ce Israelul ar trata confruntarea ca pe una existențială, autorul descrie o Americă tot mai puțin dispusă să susțină un conflict prelungit, mai ales dacă acesta seamănă, în percepția publică, cu războaie costisitoare fără final clar. De ce „victoriile” pot să nu conteze strategic Textul afirmă că SUA și Israel au prezentat „victorii timpurii” după operațiuni care ar fi afectat capabilități convenționale iraniene (navă, apărare antiaeriană, facilități nucleare țintite). Problema, în lectura autorului, este că aceste repere ar reflecta criterii „occidentale” de măsurare a succesului, în timp ce Iranul și-ar fi construit centrul de greutate în zona războiului asimetric și a rețelelor de influență. Sunt invocate câteva exemple de adaptare iraniană după lovituri asupra infrastructurii convenționale: trecerea la tactici navale cu ambarcațiuni mici („roiuri”) capabile să hărțuiască și să blocheze traficul petrolier, cu efect asupra Strâmtorii Hormuz și, implicit, asupra economiei globale; menținerea unor stocuri de rachete balistice „adânc îngropate”, care ar putea străpunge apărări regionale și ar putea „schimba piețele globale într-o singură după-amiază”; reziliența aparatului ideologic și instituțional, descris ca „hidra” în care liderii eliminați sunt rapid înlocuiți. Autorul mai afirmă că forța internă a regimului ar sta în aparatul de securitate, menționând că poliția internă și Gardienii Revoluției (IRGC) ar fi ucis „peste 40.000” de propriii cetățeni pentru a-și menține controlul. Aceste afirmații sunt prezentate ca parte a argumentației din opinie, fără detalii suplimentare de verificare în textul citat. Miza politică: „Middle America” și presiunea alegerilor Un punct central al analizei este riscul ca Israelul să piardă sprijinul „centrului” american, nu doar al unor grupuri marginale. Autorul citează o relatare din The Wall Street Journal (fără link în input) care ar indica o „schimbare structurală”: premierul Benjamin Netanyahu ar fi pierdut „Middle America”, adică acel segment moderat considerat esențial pentru susținerea pe termen lung a alianței SUA–Israel. În paralel, textul descrie o dinamică electorală complicată pentru ambii lideri: Donald Trump ar fi ajuns la limita sprijinului public pentru război, iar baza „America First” ar transmite oboseală față de campanii externe fără beneficii interne; Netanyahu s-ar confrunta cu o scădere a încrederii publice în capacitatea sa de a livra un plan „rezonabil” și aplicabil pentru securitatea pe termen lung, pe fondul temerilor privind izolarea internațională și un „război fără sfârșit”. Ce recomandă autorul: realiniere sau „iluzia victoriei” Concluzia opiniei este că slăbirea amenințării iraniene nu ar trebui confundată cu victoria și că, fără o coordonare mai riguroasă a „narațiunilor” și a așteptărilor publice de ambele părți ale Atlanticului, se poate ajunge la un scenariu în care sunt câștigate confruntări tactice, dar se pierde „ce contează”. Autorul formulează o alternativă dură: fie o strategie care vizează schimbarea regimului, fie acceptarea „iluziei victoriei”, în condițiile în care amenințarea ar continua prin mijloace asimetrice chiar și fără componenta nucleară. [...]
Premierul desemnat Eugen Tomac susține că are deja „peste 200” de parlamentari care sprijină proiectul său de guvernare, în pofida anunțului USR că nu va vota învestirea, potrivit news.ro . Miza imediată este dacă această susținere se transformă într-o majoritate funcțională la votul din Parlament, în condițiile în care și PNL a anunțat că nu sprijină Cabinetul. Tomac a declarat vineri seară, la Antena 3, că a luat act de poziția USR și că este „pregătit și hotărât” să continue demersul, urmând să depună la Parlament lista de miniștri și Programul de guvernare. „Am luat notă de poziţia lor şi evident că sunt pregătit şi hotărât să merg mai departe, pentru că ţara are nevoie de un guvern stabil, de un guvern nou şi nicidecum de jocuri politice cu iz electoral, pentru că alegerile sunt în 2028.” Ce spune Tomac despre sprijinul din Parlament Premierul desemnat afirmă că, în acest moment, are susținere din partea a „peste 200” de deputați și senatori și că va continua discuțiile și sâmbătă, „cu deputați și senatori din toate partidele politice”. „Sunt în prezent peste 200 de membri ai Parlamentului României care susţin proiectul pe care l-am propus (…) eu vin în faţa Parlamentului cu un guvern din afara arcului politic.” Totodată, Tomac a precizat că nu va discuta cu parlamentari pe care i-a numit „nefrecventabili”, adăugând că își păstrează „linia” asumată. Criteriile invocate pentru negocieri și argumentul economic Întrebat cu cine negociază pentru susținerea Guvernului, Tomac a indicat un set de criterii politice și de politici publice, între care orientarea pro-europeană și parteneriatul cu SUA, dar și teme cu impact bugetar și de investiții: oprirea risipei banului public și evitarea pierderii „resurselor uriașe” puse la dispoziție de Uniunea Europeană. În același context, el a legat nevoia de stabilitate de riscul „adâncirii crizei economice” și a spus că populația a suportat deja costuri pentru a corecta „o parte din erorile clasei politice”. Context: USR și PNL au anunțat că nu votează USR a anunțat vineri că nu va susține învestirea Guvernului Tomac, după ce PNL făcuse un anunț similar joi. În acest cadru, Tomac mizează pe o susținere transpartinică pentru a trece votul de învestitură, urmând să înainteze Parlamentului lista de miniștri și Programul de guvernare. [...]
PNL își condiționează următoarea mișcare la Cotroceni de eșecul Guvernului Tomac , iar Ilie Bolojan indică faptul că, „în condiții normale”, PSD ar trebui să revendice funcția de premier, ca partid cu cea mai mare pondere parlamentară, potrivit HotNews . Președintele PNL a declarat vineri, într-un interviu la Radio România Actualități, că liberalii vor participa la o nouă rundă de consultări la Palatul Cotroceni „dacă va fi cazul”, în scenariul în care Guvernul Tomac nu trece. În acest context, Bolojan a fost întrebat și despre posibilitatea ca PNL să îl propună din nou pe el pentru funcția de prim-ministru. Miza: cine își asumă mandatul de premier după criză Bolojan a susținut că „cea mai bună formulă” este revenirea la „realitățile politice”, argumentând că PSD, ca „cel mai mare partid din Parlament” și formațiunea care „a generat criza politică”, ar trebui să își revendice funcția de prim-ministru. El a precizat că președintele poate încredința sau nu acest mandat PSD și a punctat că, dacă mandatul este încredințat și trece, „lucrurile se închid”. „Avem un partid care a generat criza politică, care este cel mai mare partid din Parlament şi în condiţii normale ar trebui să-şi revendice postul de premier.” Dacă PNL ar ajunge să propună premier: decizia rămâne internă Întrebat direct dacă se ia în calcul ca el să fie propus pentru funcția de prim-ministru, liderul PNL a spus că numele propus președintelui va fi decis în forurile de conducere ale partidului. Bolojan a adăugat că, dacă s-ar ajunge la această ipoteză, PNL „va veni cu o soluție”, dar fără a avansa detalii, invocând procedura internă de decizie. Totodată, el a afirmat că PNL încearcă să nu creeze așteptări pe care nu le poate onora și să nu facă promisiuni pe care nu le poate respecta. Relația cu președintele: fără discuții „imediat” înainte sau după decizia PNL Întrebat dacă președintele Nicușor Dan l-a sunat pentru a-i cere ca PNL să susțină Guvernul Tomac, Bolojan a răspuns că nu a existat o discuție „imediat înainte” sau „după” decizia PNL. [...]
Votul pentru Guvernul Tomac riscă să eșueze, iar PNL pregătește varianta unui guvern minoritar , în condițiile în care USR intră vineri în ședința decisivă cu o poziție aproape unanimă împotriva susținerii noului Executiv, potrivit HotNews . Comitetul Politic al USR se reunește de la ora 17:00, for care include conducerea restrânsă, parlamentari, europarlamentari, președinți de filiale și primari cu rezultate bune la alegeri, conform statutului partidului. Consultările din filiale au indicat o opoziție aproape unanimă față de un vot „pentru” Guvernul Tomac, chiar dacă în ultima săptămână au existat discuții între Dominic Fritz și premierul desemnat, potrivit unor surse din partid citate de publicație. Cu câteva ore înainte de ședință, Eugen Tomac a transmis către USR lista de miniștri, însă pe listă nu se regăsesc actualii miniștri USR, așa cum ceruse Dominic Fritz imediat după desemnarea lui Tomac. În USR, ședința de vineri este descrisă drept mai degrabă o formalitate, după o întâlnire informală anterioară în care liderii au menținut linia că un guvern tehnocrat nu este potrivit în acest moment. PNL: refuz pentru „paravan” și plan de guvern minoritar PNL a decis în unanimitate că nu susține Guvernul Tomac, pe care îl consideră „o formulă de paravan pentru a scuti PSD de răspundere”, după cum a explicat Ilie Bolojan. Liberalii acuză că pe lista de miniștri se află persoane apropiate de PSD. În paralel, potrivit unor surse din conducerea PNL, dacă Guvernul Tomac pică și președintele declanșează o nouă rundă de consultări, liberalii ar fi pregătiți să îi propună lui Nicușor Dan un guvern minoritar format din PNL, USR și UDMR. Dominic Fritz declarase anterior, înainte de moțiune, că varianta unui guvern minoritar este „sănătoasă” și „realistă”. UDMR și PSD își temporizează deciziile UDMR urmează să decidă în weekend dacă susține Guvernul Tomac, însă Kelemen Hunor a indicat o reticență puternică, invocând dificultatea de a vota un guvern din care formațiunea nu face parte, după ce a fost îndepărtată prin moțiune de cenzură. Totodată, UDMR nu își dorește un guvern care să depindă permanent de voturile parlamentarilor plecați din POT și S.O.S România, ajunși în grupurile Uniți pentru România și PACE. PSD a amânat pentru începutul săptămânii viitoare ședința în care să decidă dacă susține sau nu Guvernul Tomac, pe motiv că vrea să vadă depuse la Parlament programul de guvernare și lista de miniștri. Social-democrații iau în calcul fie să nu voteze „pentru”, pentru a nu fi singurul mare partid care susține guvernul, fie să lase votul la latitudinea fiecărui parlamentar. Ce ar însemna lipsa sprijinului marilor partide În lipsa voturilor PSD, PNL, USR, UDMR și AUR (care a anunțat că nu îl susține), Eugen Tomac ar rămâne, potrivit calculelor prezentate de HotNews, cu voturile Minorităților Naționale, ale grupurilor PACE și UPR și ale neafiliaților – 65 în total – însă nici acestea nu sunt garantate (PACE, de exemplu, așteaptă să vadă programul de guvernare). La Palatul Cotroceni este luată în calcul desemnarea unui nou tehnocrat dacă Guvernul Tomac nu trece de votul din Parlament, potrivit surselor HotNews. [...]
