Știri
Știri din categoria Externe
UE taie finanțarea pentru proiecte cu invertoare chinezești, iar costurile și termenele se schimbă: potrivit Antena 3, Bruxelles-ul interzice folosirea finanțării europene în proiecte de energie curată care includ invertoare solare și de stocare din „țări cu risc ridicat”, în principal China, o decizie care obligă dezvoltatorii să treacă pe alternative europene și riscă să împingă în sus costurile și, în timp, facturile la energie.
Măsura vine într-un moment în care energia solară are o pondere importantă în mixul UE: sistemele solare generează 13,4% din electricitatea Uniunii. Invertoarele sunt componentele care transformă curentul continuu produs de panouri în curent alternativ utilizabil în locuințe și companii, iar dependența de importuri este ridicată: 61% dintre invertoarele importate în UE vin direct din China, iar 80% dintre sistemele solare nou instalate ar folosi invertoare fabricate acolo.
Interdicția se aplică proiectelor aflate în dezvoltare și instalațiilor viitoare și este legată de riscuri de securitate națională și cibernetică. În text este citat Christoph Podewils, secretar general al European Solar Manufacturing Company, care explică faptul că invertoarele moderne sunt conectate la internet pentru actualizări de software și mentenanță, ceea ce deschide posibilitatea unor actualizări „malițioase” care ar putea afecta rețeaua electrică. El susține că, în cazul companiilor chineze, intervine și riscul ca guvernul de la Beijing să poată impune instrucțiuni, ceea ce ar permite Chinei să controleze indirect o capacitate mare de invertoare.
Comisia Europeană le interzice instituțiilor financiare precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare să finanțeze proiecte care folosesc componente chinezești. Înghețarea finanțărilor intră în vigoare imediat, astfel că proiectele care depind de fonduri europene trebuie să oprească achizițiile și să înlocuiască echipamentele chinezești.
Efectele operaționale descrise în material includ:
Ca exemplu, este menționat portofoliul Solaria Utility din Spania: un program de 1,7 miliarde de euro pentru construirea a 100 de centrale solare în Spania, Italia și Portugalia.
Dezvoltatorii sunt împinși către furnizori europeni sau „parteneri de încredere”, precum Japonia și Statele Unite. Sunt menționați ca furnizori-cheie SMA Solar Technology (Germania), Fronius International (Austria), Fimer (Italia) și Victron Energy (Olanda), însă tranziția rapidă poate crea blocaje logistice.
În plus, companiile ar urma să ceară furnizorilor certificări că nici componentele interne (inclusiv plăci de circuite și semiconductori) nu provin din China, iar verificările vamale sunt așteptate să aducă întârzieri administrative suplimentare.
La nivel de costuri, articolul indică:
Materialul notează că dezvoltatorii ar urma să absoarbă inițial costurile mai mari și întârzierile, dar o parte ar putea fi transferată în timp către consumatori, prin creșteri moderate ale prețurilor la electricitate. Totodată, ritmul de implementare a noilor capacități regenerabile ieftine ar putea încetini temporar.
Pe termen mediu, între 2027 și 2030, producătorii europeni ar urma să își extindă producția locală în cadrul Actului privind industria cu zero emisii nete (Net-Zero Industry Act). Consecința anticipată este o rețea mai sigură, dar cu prețuri „structural” ceva mai ridicate, pe fondul costurilor interne de producție mai mari. În același timp, scăderea facturilor ar putea veni mai târziu decât se estima în Strategia UE pentru energie solară, care miza pe o ușurare în 2025–2026 și pe o scădere de 4–25% a prețurilor angro la electricitate până în 2030.
Recomandate
Premierul Albaniei cere UE să accelereze extinderea, avertizând că întârzierea poate împinge Balcanii de Vest spre influențe rivale , într-un mesaj cu miză de reglementare și securitate pentru blocul comunitar, potrivit Antena 3 . Edi Rama a îndemnat Uniunea Europeană „să fie mai îndrăzneață” și să avanseze cu extinderea înainte ca statele vizate să riște să se îndepărteze de proiectul european. El și-a exprimat frustrarea față de ritmul lent al procesului de aderare și a ironizat impredictibilitatea UE prin formula: „Trei lucruri pe care nu le poți prezice: Dumnezeu, sexul și UE”. De ce contează: presiune pentru o integrare mai rapidă, înainte de aderarea deplină În argumentația sa, Rama a sugerat că UE ar trebui să găsească formule de apropiere mai rapidă a țărilor candidate, pentru a evita o „zonă gri” prelungită. Într-o comparație, el a spus că după căderea Zidului Berlinului, Helmut Kohl nu le-ar fi cerut est-germanilor să parcurgă „35 de capitole” înainte de reunificare. Tot în această logică, premierul albanez a avertizat împotriva unei atitudini a UE „ca un părinte indiferent”, sugerând că lăsarea țărilor candidate „cu vecinii” le poate expune la influențe externe. Într-o glumă, el a invocat „bande rusești” și „păpuși chinezești” ca metafore pentru astfel de influențe. Unde este Albania în procesul de aderare Albania a solicitat aderarea la UE în 2009 și are statut de țară candidată din 2014, însă discuțiile oficiale de aderare au început abia în 2022, conform articolului. Rama s-a declarat deschis inclusiv la aderarea în condiții „mai puțin favorabile” dacă asta ar accelera procesul. Deși Albania își stabilise anterior 2030 ca posibil orizont pentru aderare, el a respins vineri speculațiile privind calendarul. Context european: propuneri franco-germane și condiționalități de mediu Articolul menționează că joi a fost prezentat un document franco-german care subliniază modalități de a menține țările din Balcanii de Vest mai strâns implicate în UE înainte de aderarea deplină. Rama a salutat documentul, dar i-a îndemnat pe Friedrich Merz, cancelarul german, și pe Emmanuel Macron, președintele Franței, să fie „mai mult ca Kohl și Mitterrand”. Separat, președintele Consiliului European, António Costa, a refuzat să comenteze direct o controversă internă din Albania legată de un proiect de dezvoltare asociat cu Donald Trump într-o arie naturală protejată, dar a spus că Tirana „se așteaptă să își alinieze pe deplin legislația de mediu cu acquis-ul european” (ansamblul regulilor UE). În același timp, Muntenegru intenționează să încheie în curând negocierile cu UE, potrivit materialului. [...]
Taiwan a acuzat o „provocare” coordonată a Chinei în jurul insulelor Pratas , după ce o navă a pazei de coastă chineze și o navă de cercetare au operat împreună în apele din jurul arhipelagului, un punct strategic din Marea Chinei de Sud, potrivit Reuters . Mișcarea ridică miza operațiunilor „gri” (sub pragul unui conflict deschis) și complică gestionarea riscurilor de securitate într-o zonă cu rute maritime vitale pentru comerțul regional. Ce s-a întâmplat, potrivit autorităților din Taiwan Garda de coastă taiwaneză a transmis că, după ce o navă a pazei de coastă chineze s-a apropiat de Pratas vineri, sâmbătă a venit și o navă oceanografică de cercetare, descriind episodul drept „prima instanță observată” în care cele două tipuri de nave au acționat coordonat pentru a „provoca” Taiwanul. Insulele Pratas , controlate de Taiwan, sunt un parc național în nordul Mării Chinei de Sud și sunt apărate ușor, în principal de garda de coastă. Arhipelagul este situat între sudul Taiwanului și Hong Kong și se află la peste 400 km de insula Taiwan, distanță care, potrivit unor experți în securitate citați de Reuters, îl face vulnerabil. De ce contează: presiune „cvasi-militară” și o dispută de jurisdicție Taiwanul afirmă că Pratas a devenit un nou punct de presiune în operațiunile militare și cvasi-militare ale Chinei în jurul insulei, în contextul în care Beijingul își susține revendicările de suveranitate. Potrivit gărzii de coastă taiwaneze, nava chineză a transmis prin radio că desfășoară operațiuni de aplicare a legii și că „viitorul Taiwanului se află în reunificarea națională”. Taiwanul a răspuns trimițând propriile nave și, conform aceleiași surse, a transmis la rândul său un mesaj radio: „Opriți subminarea păcii. Ar trebui să vă întoarceți și să urmați democrația – acesta este modul corect de a vă servi țara.” Garda de coastă taiwaneză a mai acuzat China că încearcă să creeze o „falsă iluzie” de jurisdicție asupra zonei și a spus că „suveranitatea maritimă a Taiwanului nu tolerează provocări”. Reacții și poziții oficiale Secretarul general al Consiliului Național de Securitate al Taiwanului, Joseph Wu , a calificat acțiunile drept „foarte provocatoare” într-o postare pe platforma X, în care a inclus și o hartă cu traseul celor două nave. Biroul pentru Afaceri cu Taiwanul al Chinei nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii, potrivit Reuters. China consideră Taiwanul și Pratas drept teritoriu chinez, în timp ce guvernul de la Taipei respinge aceste pretenții și susține că doar populația insulei poate decide viitorul său. [...]
Kremlinul testează o „punte” informală spre UE, dar Bruxelles-ul respinge rolul lui Schröder : Vladimir Putin s-a întâlnit la Moscova, într-un format tête-à-tête, cu fostul cancelar german Gerhard Schröder , pe care liderul rus l-a indicat recent drept interlocutor preferat pentru reluarea dialogului cu europenii, potrivit HotNews . Consilierul pentru politică externă al Kremlinului, Iuri Ușakov, a descris discuția drept „plăcută și prietenoasă” și a precizat că a fost o întâlnire „față în față”. Totuși, Ușakov a spus că nu cunoaște detalii despre conținutul conversației și a indicat doar locul: Kremlinul, la Moscova. În același context, Ușakov a vorbit despre existența unor „numeroase contacte informale” între oficiali ruși, sugerând că o parte dintre aceste interacțiuni nu ajung în spațiul public. De ce contează: semnal politic către Europa, cu un mediator contestat Întâlnirea vine după ce Putin a spus, la începutul lunii mai, că îl preferă „personal” pe Gerhard Schröder pentru reluarea dialogului cu europenii. Inițiativa a provocat reacții contradictorii în Germania, iar la nivelul Uniunii Europene a fost respinsă explicit: miniștrii de externe reuniți la Bruxelles au respins ideea unui rol pentru Schröder, iar șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a avertizat că o asemenea formulă i-ar permite fostului cancelar să „stea de ambele părți ale mesei”. Context: legăturile lui Schröder cu Rusia și costurile politice în Germania Schröder a condus Germania între 1998 și 2005, ca lider al Partidului Social-Democrat (SPD). După plecarea din funcție, a lucrat pentru companii de stat rusești și a menținut o relație apropiată cu Putin. Refuzul de a condamna invazia Rusiei în Ucraina din 2022 i-a atras critici în interiorul SPD și i-a redus o parte dintre beneficiile asociate statutului de fost cancelar. În plus, a avut roluri cheie în proiectele Nord Stream 1 și 2 și a fost membru în consiliul de administrație al companiei ruse Rosneft , din care a demisionat în 2022. Anul trecut, Schröder a anunțat că suferă de „burnout serios” și că s-a internat într-o clinică, în timp ce era în desfășurare o anchetă privind gazoductul Nord Stream 2. [...]
Atacurile ucrainene în adâncul Rusiei încep să transforme războiul într-un cost vizibil acasă , iar Kremlinului îi devine tot mai greu să țină populația departe de consecințele economice și umane ale conflictului, potrivit unei analize citate de Adevărul . Pe măsură ce loviturile ajung inclusiv în apropierea Sankt Petersburgului, războiul nu mai poate fi prezentat ca un eveniment îndepărtat, fără impact direct asupra marilor orașe. Analiza The Telegraph, preluată de publicația românească, notează că Ucraina a dezvoltat accelerat drone și rachete care aduc Moscova și Sankt Petersburgul în raza atacurilor. Pentru milioane de locuitori din centrele urbane, amenințarea începe să afecteze viața de zi cu zi, iar teama de o mobilizare care să atingă și clasa de mijloc urbană se extinde. Presiune economică: deficit de forță de muncă și lovituri în infrastructură Un semnal al tensiunii interne este deficitul de forță de muncă. Potrivit unor informații apărute în presa internațională, Rusia ar atrage tot mai mulți muncitori din India și din alte state asiatice pentru a acoperi golurile lăsate de bărbații trimiși pe front, uciși sau plecați din țară pentru a evita recrutarea. În text sunt menționate și acuzații că o parte dintre acești cetățeni străini ar fi ajuns mai aproape de zonele de conflict decât li s-ar fi promis inițial. În paralel, loviturile ucrainene asupra rafinăriilor, porturilor și infrastructurii industriale încep să afecteze sectoare importante ale economiei ruse. În acest context, sunt amintite informații publicate anterior de Reuters , potrivit cărora Vladimir Putin le-ar fi cerut oficialilor soluții pentru relansarea creșterii economice, în timp ce reprezentanți ai mediului de afaceri ar fi transmis că cea mai eficientă măsură ar fi încheierea războiului. Costuri politice: securizarea capitalei și erodarea „invulnerabilității” The Telegraph mai arată că nevoia de măsuri de securitate fără precedent pentru protejarea Moscovei, inclusiv la evenimente simbolice precum paradele militare, indică fisuri în imaginea de forță proiectată de Kremlin. Într-un sistem în care simbolurile au greutate politică, orice semn că autoritățile nu pot garanta securitatea deplină a capitalei devine o vulnerabilitate. În același registru, publicația amintește rolul comunicării strategice a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și dimensiunea psihologică a mesajelor legate de parada din 9 mai de la Moscova. „Lecția Siriei” și limita intimidării Autorii comparației invocate în analiză pun strategia Rusiei alături de tactici folosite de regimul lui Bashar al-Assad în Siria, unde atacurile asupra populației civile au fost utilizate pentru a forța capitularea adversarilor. Concluzia este că presiunile extreme nu duc automat la cedare și pot, în unele cazuri, să întărească rezistența, crescând costurile politice pentru liderii care mizează exclusiv pe forță. În ansamblu, deși cifrele exacte ale pierderilor rămân disputate, analiza indică un consens privind nivelul foarte ridicat al pierderilor de ambele părți și subliniază că, pentru Moscova, combinația dintre presiunea militară și cea economică face tot mai dificilă menținerea sprijinului intern pe termen lung. Rămâne neclar dacă aceste presiuni vor produce schimbări majore pe termen scurt, însă semnele de erodare treptată a stabilității interne ar deveni tot mai greu de ascuns. [...]
Refuzul vizelor pentru o parte importantă din stafful tehnic al Iranului riscă să complice logistic participarea echipei la Cupa Mondială 2026 , într-un turneu găzduit inclusiv de SUA, pe fondul conflictului deschis dintre cele două țări, potrivit HotNews . Iranul a denunțat sâmbătă un „tratament discriminatoriu”, după ce Statele Unite ar fi refuzat să elibereze vize pentru mai mulți membri ai staffului tehnic al naționalei, relatează News.ro, citată de publicație. Ambasada Iranului în Turcia a susținut, într-un mesaj pe X, că vizele au fost refuzate „unei mari părți” din personalul de conducere și antrenori, consilieri tehnici și altor persoane considerate „parte integrantă” a echipei, calificând situația drept „cel mai înalt nivel de discriminare intenționată”. Reacția a venit după o declarație a ambasadorului SUA în Turcia, Tom Barrack, care a afirmat că jucătorii și „personalul de sprijin necesar” au primit vizele pentru Statele Unite. Diferența de formulare – „personal de sprijin necesar” versus „o mare parte” din stafful tehnic – indică o dispută cu potențial efect direct asupra modului în care echipa își poate organiza pregătirea și activitatea în timpul competiției. Mutarea bazei din SUA în Mexic, pe fondul problemelor de vize Teheranul a negociat mutarea în ultimul moment a bazei echipei din Arizona la Tijuana , în Mexic, invocând problemele legate de vize și un sentiment tot mai puternic în Iran că prezența echipei în SUA ar trebui redusă la minimum. Jucătorii naționalei Iranului pleacă spre Mexic pentru Cupa Mondială FIFA 2026, care se desfășoară între 11 iunie și 19 iulie și este găzduită în comun de 16 orașe din SUA, Canada și Mexic. Context: un turneu cu miză geopolitică Potrivit aceleiași surse, conflictul dintre SUA și Iran a transformat Cupa Mondială într-o competiție cu încărcătură geopolitică, ambele părți părând să folosească turneul pentru a-și afișa poziția politică. Publicația notează că este prima Cupă Mondială, de la înființarea sa în 1930, în care o țară gazdă urmează să primească o țară cu care se află în război. Iranul urmează să ajungă la Tijuana duminică dimineața. În Grupa G, primul meci este programat pe 15 iunie, contra Noii Zeelande, la Los Angeles; Iranul va mai juca la Los Angeles cu Belgia și apoi la Seattle împotriva Egiptului. [...]
Pete Hegseth cere Europei să accelereze reînarmarea și să-și asume o parte mai mare din costul securității , într-un mesaj care mută din nou presiunea pe bugetele de apărare ale statelor europene și pe capacitatea lor industrială de a susține efortul militar, potrivit Libertatea . Discursul a fost ținut sâmbătă dimineață la cimitirul militar american din Colleville-sur-Mer (Franța), în cadrul comemorărilor legate de Debarcarea din Normandia , iar informațiile sunt relatate de AFP, citată de publicație. Mesajul central: mai multă „forță” pe ambele maluri ale Atlanticului Hegseth a insistat că pacea este „garantată doar de forță” și că această forță trebuie consolidată „de ambele părți ale Atlanticului”, prin pregătire, capacități militare comune și „voință politică neclintită”. În același registru, a cerut ca aliații să fie „umăr la umăr” cu SUA. „Pacea se asigură numai prin forță și este forță de ambele părți ale Atlanticului, întărită prin pregătire, prin capacități militare comune și prin voință politică neclintită.” În discurs, șeful Pentagonului a avertizat că „o mare parte din Occident” ar fi devenit „comodă” după al Doilea Război Mondial și a reluat ideea că „libertatea nu este gratuită”. Fără referiri la Iran și Ucraina, dar cu un mesaj despre imigrație Potrivit aceleiași surse, Hegseth a evitat să menționeze conflictele în curs din Iran și Ucraina, însă a introdus un mesaj despre imigrație, pe care a descris-o drept un pericol pentru „civilizația occidentală”, folosind o analogie cu Debarcarea din Normandia. „Oare vor acționa capitalele europene împotriva acestei invazii sau este deja prea târziu?” Contextul comemorării: dimensiunea operațiunii din 6 iunie 1944 Debarcarea din Normandia (Ziua Z), din 6 iunie 1944, este prezentată drept cea mai mare operațiune amfibie din istorie. Conform datelor citate, au participat 6.939 de nave și 132.700 de soldați britanici, americani, belgieni, canadieni, norvegieni și polonezi, care au atacat 80 de kilometri de plaje din Normandia, operațiune ce a contribuit decisiv la înfrângerea Germaniei naziste. [...]
