Știri
Știri din categoria Politică monetară
Dobânzile pe piața interbancară rămân stabile la final de ianuarie 2026, iar indicele IRCC trimestrial indică o menținere a condițiilor restrictive de creditare. Potrivit Băncii Naționale a României, ratele ROBOR la 3 luni și 6 luni, utilizate frecvent ca referință pentru creditele în lei, se situează la 5,89% și respectiv 5,99%, în ușoară scădere față de valorile din ziua precedentă. În paralel, IRCC aferent trimestrului al treilea din 2025 este de 5,68%, ceea ce confirmă o tendință de platou în costurile reale ale împrumuturilor.
| Maturitate | ROBID (%) | ROBOR (%) |
|---|---|---|
| O/N | 5,35 | 5,64 |
| T/N | 5,35 | 5,64 |
| 1W | 5,36 | 5,65 |
| 1M | 5,39 | 5,68 |
| 3M | 5,59 | 5,89 |
| 6M | 5,65 | 5,99 |
| 12M | 5,80 | 6,13 |
Această stabilitate a ratelor este în linie cu decizia recentă a Consiliului de Administrație al BNR din 19 ianuarie 2026, care a menținut dobânda-cheie la 6,5%, cu o marjă de facilități între 5,5% (facilitate de depozit) și 7,5% (facilitate de creditare). Acest cadru indică o prudență în relaxarea politicii monetare, în contextul unei inflații aflate încă peste ținta anuală.
Pe 28 ianuarie 2026, Ministerul Finanțelor a emis obligațiuni în lei cu scadențe în 2029 și 2034, la randamente medii de 6,22% și 6,67%. Aceste randamente ridicate indică o cerere solidă din partea investitorilor, dar și un cost semnificativ de finanțare pentru statul român.
Indicele de referință al titlurilor de stat pe 10 ani, la ora 12:00, este de 6,73% la BID și 6,54% la ASK, sugerând o ușoară volatilitate în percepția riscului pe termen lung.
Setul actual de date publicate de BNR evidențiază o menținere a politicii monetare restrictive, cu dobânzi ridicate în continuare, menite să țină sub control presiunile inflaționiste. Lipsa unor modificări majore ale ROBOR sau IRCC semnalează că, cel puțin pentru începutul anului 2026, direcția politicii monetare rămâne orientată spre prudență și stabilitate.
Recomandate
BNR avertizează că riscurile pentru cursul leului rămân ridicate , pe fondul volatilității internaționale și al deficitelor interne încă mari, iar banca centrală cere continuarea ajustării fiscal-bugetare pentru a reduce presiunea asupra costurilor de finanțare, potrivit Ziarul Financiar . În minuta ședinței de politică monetară din 7 aprilie, membrii Consiliului de administrație al BNR leagă riscurile de curs de creșterea volatilității pe piețele financiare internaționale și de aversiunea globală față de risc, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, dar și de „ deficitele gemene ” ale României – bugetar și de cont curent – care rămân la niveluri ridicate. Deficitele și „prima de risc” suverană, în centrul mesajului Conducerea băncii centrale reiterează importanța „implementării consecvente” a măsurilor fiscal-bugetare deja adoptate și a celor care ar putea fi aprobate ulterior, cu obiectivul continuării corecției bugetare. BNR indică faptul că o astfel de corecție ar putea contribui și la o ajustare treptată a deficitului de cont curent, cu efecte favorabile asupra primei de risc suveran (costul perceput de investitori pentru a finanța statul), implicit asupra costurilor de finanțare din economie. Semnale de încetinire economică la început de 2026 BNR anticipează „o nouă scădere a dinamicii anuale a PIB” în primul trimestru din 2026, influențată probabil în principal de evoluția investițiilor (formarea brută de capital fix), pe baza indicatorilor cu frecvență ridicată disponibili. Banca centrală mai arată că influențe în același sens ar putea veni și dinspre exportul net, în condițiile în care, în ianuarie 2026, variația anuală a exporturilor de bunuri și servicii și-a redus vizibil ecartul pozitiv față de cea a importurilor, ajungând în teritoriu negativ după o scădere mai pronunțată față de trimestrul IV 2025. Totuși, noile evaluări ale BNR indică o ușoară redresare a activității economice în primul semestru din 2026 față de ultimul trimestru din 2025, cu „coborârea deficitului de cerere agregată” la valori mai joase decât cele anticipate anterior pentru acest interval. Inflația: peste așteptările anterioare pe termen scurt Pe partea de prețuri, BNR estimează că rata anuală a inflației va crește și se va menține în intervalul martie–iunie 2026 la valori mai ridicate decât cele prognozate anterior, în februarie. În ansamblu, mesajul băncii centrale pune accent pe legătura dintre disciplina fiscală, percepția de risc a României și stabilitatea cursului, într-un context extern mai volatil și cu presiuni interne venite din deficite. [...]
În cei opt ani cu Jerome Powell la conducerea Fed, costul creditului pentru populație a rămas, per ansamblu, mai ridicat, iar scumpirea bunurilor a erodat puterea de cumpărare , arată o analiză CNN . Deși dobânda-cheie a băncii centrale americane este acum cu 2,25 puncte procentuale peste nivelul din martie 2018, efectele pentru consumatori se văd cel mai direct în ratele la credite (carduri, auto, ipotecare) și în randamentele la economisire. Powell a prezidat prima ședință a Comitetului Federal pentru Piața Deschisă (FOMC) în martie 2018 și, de atunci, comitetul a majorat dobânda de politică monetară de 15 ori și a redus-o de 11 ori, potrivit datelor Fed. La ultima ședință menționată în material, FOMC a decis, așa cum se aștepta piața, să mențină dobânzile neschimbate. Context: oscilații mari ale dobânzii-cheie Dobânda Fed a trecut, în mandatul lui Powell, printr-un interval foarte larg: de la 0%–0,25% în pandemie până la 5,25%–5,50% între mijlocul lui iulie 2023 și mijlocul lui septembrie 2024, perioadă în care banca centrală încerca să reducă inflația. Aceste decizii influențează direct sau indirect cât câștigă populația din economii și cât plătește pentru datorii, inclusiv prin prețurile din economie. Inflația: +32% la prețurile de consum în opt ani Un produs care costa 1.000 de dolari în martie 2018 a ajuns să coste 1.323 de dolari în martie anul acesta, potrivit unui calculator CPI al Biroului de Statistică a Muncii din SUA, ceea ce înseamnă o creștere totală a prețurilor de consum de 32% în perioada mandatului. CNN notează că, deși avansul pare mare, nu este cel mai ridicat pentru perioade comparabile de opt ani (martie–martie) din 1957 până în prezent: recordul ar fi între martie 1973 și martie 1981, când prețurile au urcat cu 104%, potrivit calculelor realizate de Alicia Wallace (CNN). Economisirea: randamente mai bune, dar cu diferențe mari între produse Analiza arată că depozitele clasice în bănci fizice au rămas puțin atractive, cu randamente medii sub 0,5% (și uneori sub 0,1%). În schimb, alternativele au oferit câștiguri mai bune: Conturi de economii online cu dobândă ridicată : media a urcat de la 1,53% în martie 2018 la 3,43% în această lună, potrivit lui Ken Tumin (DepositQuest.com). Cele mai bune oferte erau între 4,2% și 4,4% la 27 aprilie. Conturi de tip „piață monetară” (money market accounts) : randamentul mediu a crescut de la 0,15% (mijlocul lui martie 2018) la 0,51% (mijlocul lui martie anul acesta), potrivit Bankrate, iar unele oferte din piață ajung la 3%–4%. Certificate de depozit (CD) : media pentru un CD pe un an a crescut de la circa 0,5% (martie 2018) la 1,92% în prezent, potrivit Bankrate. CNN dă exemplul unor CD-uri noi pe un an listate la Schwab.com, cu randamente anuale între 3,8% și 4,25%. Datoriile: cardurile, ipotecile și creditele auto au devenit mai scumpe Pe partea de creditare, materialul subliniază că ieftinirea banilor se transmite cu întârziere către dobânzile plătite de consumatori, iar nivelurile actuale rămân peste cele din 2018 pentru mai multe produse-cheie: Carduri de credit : dobânda medie a urcat de la 16,84% (mijlocul lui martie 2018) la 19,57% (săptămâna trecută), potrivit Bankrate. Ambele niveluri sunt sub maximul de 20,79% atins în august 2024. Pentru cardurile de retail (emise de magazine), media a fost 25,64% în 2018 versus 30,14% în 2025, conform Bankrate. Ipoteci : dobânda fixă pe 30 de ani a fost 4,44% în mijlocul lui martie 2018 și 6,23% săptămâna trecută, potrivit Freddie Mac. CNN precizează că ipotecile sunt mai strâns legate de randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani decât de decizia FOMC, deși sunt influențate și de mișcările Fed. Credite garantate cu locuința : linia de credit pe baza capitalului propriu (HELOC), de regulă cu dobândă variabilă, a crescut de la 5,77% (mijlocul lui martie 2018) la peste 7% în prezent, potrivit Bankrate. Împrumuturile de tip „home equity loan” (de regulă cu dobândă fixă) au urcat de la 5,53% la aproape 8%. Credite auto noi : în martie 2018, un cumpărător mediu împrumuta 31.020 dolari pe 69,5 luni la o dobândă anuală (APR) de 5,7%, cu rată lunară de 527 dolari și dobândă totală de 5.473 dolari, potrivit Edmunds.com. În martie 2026, media a fost 43.732 dolari pe 70,4 luni la 7% APR, cu rată lunară de 770 dolari și dobândă totală de 9.731 dolari. Credite auto second-hand : în martie 2018, media era 21.202 dolari pe 67,2 luni la 8,7% APR (393 dolari/lună; 5.637 dolari dobândă totală). Luna trecută, media a fost 29.266 dolari pe 70 luni la 11% APR (560 dolari/lună; 10.508 dolari dobândă totală). În ansamblu, tabloul din mandatul lui Powell indică o perioadă în care politica monetară a oscilat puternic, iar pentru consumatori „normalizarea” dobânzilor după pandemie s-a tradus prin credite mai scumpe, chiar dacă economisirea a devenit mai bine remunerată în produsele unde concurența este mai mare (în special online). [...]
Cursa pentru succesiunea la BCE intră în faza de lobby, deși mandatul lui Lagarde expiră în 2027 , iar numirea rămâne un proces politic opac, cu potențial de a influența anticipațiile piețelor privind direcția politicii monetare din zona euro, potrivit Ziarul Financiar . Fostul guvernator al băncii centrale a Spaniei, Pablo Hernández de Cos , este considerat cel mai bine pregătit candidat într-o competiție „extrem de strânsă” pentru a-i succeda lui Christine Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene (BCE), conform unui sondaj realizat de think-tank-ul OMFIF în rândul experților în politică monetară și citat de Financial Times. În sondajul OMFIF, 20 de specialiști consultați în această lună l-au plasat pe Hernández de Cos pe primul loc într-o listă de cinci pretendenți principali, evaluați după nouă criterii, între care experiența în banca centrală, capacitatea de leadership și de construire a consensului, reputația profesională și abilitatea de a gestiona crize. În prezent, Hernández de Cos este director general al Băncii Reglementelor Internaționale din Basel. Cine sunt principalii candidați și cum sunt percepuți Clasamentul din sondaj îl plasează pe Hernández de Cos înaintea unor nume grele din zona euro: Joachim Nagel, președintele Bundesbank ; Klaas Knot, fostul șef al băncii centrale olandeze; François Villeroy de Galhau, guvernatorul francez aflat la final de mandat. Din punct de vedere ideologic, Hernández de Cos este perceput ca un centrist cu o ușoară înclinație spre politici monetare mai relaxate, iar Villeroy de Galhau este văzut, de asemenea, ca moderat. În schimb, Nagel și Knot sunt considerați adepți ai unei linii mai stricte în politica monetară. De ce contează: numirea e politică, iar negocierile pot începe mai devreme Numirea președintelui BCE este descrisă ca un proces „notoriu de opac”, decis de guvernele Uniunii Europene și influențat de jocuri politice. Vicepreședintele OMFIF, John Orchard, avertizează că rezultatul este greu de anticipat, întrucât negocierile de ultim moment și înțelegerile informale între state au avut istoric un rol decisiv. Deși mandatul lui Christine Lagarde expiră abia în octombrie 2027, Orchard spune că „un proces discret de lobby a început deja” în rândul candidaților, ceea ce sugerează că decizia privind succesiunea ar putea veni mai devreme decât se anticipa. În ecuația politică intră și echilibrul între marile state: Spania și Germania sunt cele mai mari economii din zona euro care nu au deținut până acum această funcție în cei 27 de ani de existență ai BCE. Totuși, șansele Germaniei ar fi afectate de faptul că președinția Comisiei Europene este deja ocupată de un reprezentant german, un obstacol major pentru candidatura lui Nagel. [...]
BCE semnalează că ar putea înăspri politica monetară dacă șocul energetic împinge inflația peste țintă pe termen mai lung , iar riscul major este „de-ancorarea” așteptărilor inflaționiste, care ar face mai dificilă readucerea prețurilor sub control, potrivit Economica , cu puțin timp înaintea ședinței de politică monetară din 30 aprilie. Christine Lagarde a spus că instituția este pregătită să acționeze dacă va fi necesar, subliniind că războiul din Orientul Mijlociu a crescut incertitudinea și a amplificat riscurile la adresa inflației, dar și riscurile negative pentru evoluția economiei. Impactul imediat este așteptat să vină prin prețuri mai mari la energie, în timp ce efectele pe termen mediu depind de intensitatea și durata conflictului. Ce urmărește BCE și de ce contează pentru dobânzi Lagarde a reiterat că BCE nu se angajează în avans la o traiectorie specifică a ratei dobânzii, iar deciziile vor depinde de date. Mesajul central este că, dacă banca centrală ajunge să se aștepte la o abatere „semnificativă și persistentă” a inflației de la țintă, răspunsul ar trebui să fie „corespunzător de puternic sau persistent”, pentru a evita slăbirea ancorării așteptărilor inflaționiste. „Dacă ne aşteptăm ca rata inflaţiei să devieze semnificativ şi persistent de ţintă, răspunsul trebuie să fie corespunzător de puternic sau persistent. Altfel, riscul de-ancorării aşteptărilor inflaţioniste va deveni acut.” În acest context, BCE caută „semne timpurii” că șocul energetic se transmite în restul economiei și se reflectă în dinamici mai largi ale inflației, inclusiv prin salarii și așteptările inflaționiste. Context: inflația a urcat în martie, iar scenariile BCE rămân tensionate Inflația anuală în zona euro a crescut la 2,6% în martie, de la 1,9% în februarie, pe fondul șocului energetic, conform Eurostat . Ținta BCE pe termen mediu este 2%. În scenariul de bază al BCE, inflația este estimată la 2,6% anul acesta, față de aproximativ 2% anul trecut. În scenariul „nefavorabil”, inflația ar depăși 4% în semestrul doi din 2026, dar ar reveni la țintă până la mijlocul anului viitor, iar în scenariul „sever” ar depăși 6% la începutul anului viitor și nu ar reveni la țintă în anii următori. Luna trecută, BCE a menținut nemodificate ratele dobânzilor, dar a semnalat că urmărește atent riscurile pentru inflație și creștere economică venite din scumpirea petrolului și că este pregătită să acționeze, dacă va fi necesar. În paralel, analiștii citați de Economica se așteaptă la două majorări de dobândă în acest an, pe fondul anticipației că inflația va rămâne peste țintă în următorii ani. [...]
România rămâne la ani distanță de adoptarea euro din cauza dezechilibrelor fiscale și a inflației, iar intrarea în zona euro „nu poate avea loc” fără deficite bugetare mici și o datorie publică sustenabilă, potrivit unui studiu al BNR citat de Antena 3 . Mesajul central al documentului este că problemele economice ale României nu sunt generate de faptul că nu folosește euro, ci de „erori în politica fiscală/bugetară”. În acest cadru, BNR indică drept condiții esențiale pentru aderare menținerea deficitului bugetar în jur de 3% din PIB, o inflație scăzută și stabilă și o datorie publică sustenabilă. „Aderarea la zona euro nu poate avea loc atât timp cât nu avem deficite bugetare mici (3 la sută din PIB) și o inflație joasă în mod sustenabil, o datorie publică sustenabilă. Necazurile din România sunt cauzate, în principal, nu de nonapartenența la zona euro, ci de erori în politica fiscală/bugetară”, precizează raportul BNR. De ce comparația cu Bulgaria „nu se potrivește” direct Studiul arată că raportarea la Bulgaria este incompletă dacă ignoră rolul regimului de „ consiliu monetar ” (currency board) introdus acolo în urmă cu aproximativ trei decenii. Acest regim a limitat aproape complet autonomia politicii monetare: banca centrală nu putea emite bani decât în limita rezervelor valutare, iar moneda națională a fost legată fix de euro, în schimbul stabilității macroeconomice și al disciplinei fiscale. În această logică, trecerea Bulgariei la euro este descrisă mai degrabă ca o continuare instituțională a unui regim deja apropiat de moneda unică, nu ca o schimbare majoră de politică economică. Deficitele mari, miza care împinge calendarul euro în viitor Documentul BNR citat în material include și o radiografie a poziției fiscale recente, în contextul consolidării bugetare. Potrivit studiului, anul 2024 s-a încheiat cu un deficit cash de 8,7% din PIB și un deficit ESA de 9,3% din PIB, cele mai ridicate din UE. Pentru 2025, BNR notează că deficitul „ar fi fost mai înalt de 10% din PIB” în absența înghețării salariilor bugetarilor și a pensiilor la nivelul din noiembrie 2024. Totodată, programul de corecție bugetară ar fi coborât deficitul cash la 7,65% din PIB, sub ținta de 8,4% din PIB (în varianta cash), pe fondul unor factori precum restructurarea PNRR (mutarea unor proiecte de la împrumuturi la granturi), cheltuieli cu dobânzile mai mici decât cele programate și unele economii la cheltuieli, alături de creșterea unor venituri bugetare. Ce urmează: ținta de deficit și riscul șocurilor energetice În același context, BNR menționează că, dacă Guvernul țintește un deficit cash de 6,2% din PIB în acest an, „nu ar fi nevoie de noi taxe și impozite” în afara celor din pachetele de măsuri deja adoptate. În plus, măsurile de răspuns la un nou șoc energetic nu ar trebui, în viziunea BNR, să scoată de pe traiectorie consolidarea fiscal-bugetară. Separat, materialul amintește o declarație a guvernatorului Mugur Isărescu din 2 aprilie, potrivit căreia România nu poate adopta euro până când întreaga țară, nu doar zonele dezvoltate, îndeplinește criteriile economice necesare; el a indicat și aderarea la OCDE drept proiect strategic aflat în faza finală, iar adoptarea euro ca obiectiv ulterior, potrivit Agerpres. [...]
Banca Națională a Bulgariei (BNB) înăsprește cerințele macroprudențiale pentru creditele de locuințe, obligând băncile să aloce capital suplimentar în perioadele de creștere accelerată a creditării, ca măsură preventivă de reducere a riscurilor sistemice, potrivit Economica , care citează Agerpres. Măsura urmărește să forțeze băncile să își construiască rezerve financiare ce pot fi folosite dacă se deteriorează condițiile economice. În logica BNB, acumularea de capital în fazele de expansiune ar trebui să limiteze instabilitatea potențială din sector, atunci când riscurile cresc. De ce contează: mai mult capital „pus deoparte” înseamnă frână preventivă la creditare Analistul financiar Boris Petrov apreciază că banca centrală revine la o linie de politică pe termen lung, orientată spre păstrarea rezervelor de capital și temperarea ritmului de creștere a creditării. „BNB a luat o scurtă pauză dar acum a reluat aceste măsuri preventive menite să prezerve rezervele de capital (capital buffers) din sectorul bancar şi să atenueze ritmul creşterii creditării” Din perspectiva pieței, un reprezentant al sectorului imobiliar, Anton Andonov, spune că este puțin probabil ca decizia să aibă efecte imediate asupra persoanelor care iau credite, argumentând că măsurile nu schimbă direct procesul de creditare, ci mai degrabă echilibrează expunerea băncilor la ipotecare. „Aceste măsuri nu vor afecta direct procesul de creditare, şi vor echilibra expunerea băncilor la creditele ipotecare” Context: Bulgaria își păstrează profilul „conservator” în supravegherea riscurilor Decizia continuă direcția începută în 2017 și plasează Bulgaria între statele europene cu cerințe macroprudențiale relativ stricte. În material se arată că, inclusiv după intrarea în zona euro, BNB rămâne între băncile centrale considerate conservatoare în regiune, alături de Danemarca, Suedia și Țările de Jos. Autoritățile invocă drept factori principali atât condițiile economice interne, cât și incertitudinile globale, pe fondul unui nivel ridicat al creditării în ultimele luni în Bulgaria. [...]
