Știri
Știri din categoria Mărfuri
Aurul a coborât și se îndreaptă spre o pierdere săptămânală, pe fondul scumpirii petrolului care reaprinde temerile de inflație și împinge în sus așteptările privind dobânzi ridicate mai mult timp, potrivit Reuters.
Vineri, tranzacționarea a fost subțire, deoarece piețele financiare din China și India — cei mai mari consumatori de aur — au fost închise pentru sărbători. Aurul spot a scăzut cu 0,6%, la 4.592,99 dolari/uncie (aprox. 21.030 lei), iar pe ansamblul săptămânii era pe minus cu circa 2,4%, după ce miercuri a atins un minim al ultimei luni. Contractele futures pe aur în SUA (livrare iunie) au coborât cu 0,5%, la 4.604,50 dolari/uncie (aprox. 21.080 lei).
Unghiul dominant al pieței rămâne legat de tensiunile geopolitice, care au împins petrolul în sus și au schimbat din nou balanța pentru activele sensibile la dobânzi. Ilya Spivak, șeful analizei macro globale la Tastylive, a descris mișcarea drept revenirea „narațiunii dominante” din tranzacțiile pe tema războiului: aurul în jos, petrolul în sus.
Cotațiile Brent s-au menținut peste 110 dolari/baril (aprox. 510 lei), în condițiile în care eforturile de detensionare a conflictului au stagnat, iar Iranul a transmis că ar răspunde cu „lovituri lungi și dureroase” asupra pozițiilor SUA dacă Washingtonul ar relua atacurile, reiterând și revendicarea sa asupra Strâmtorii Hormuz.
În SUA, inflația anuală a accelerat în martie, pe fondul scumpirii benzinei alimentate de război, ceea ce a întărit așteptările că Rezerva Federală ar putea menține dobânzile neschimbate până bine în anul viitor. În paralel, marile case de brokeraj au redus treptat scenariul anterior de două tăieri de dobândă în 2026, estimările fiind acum împărțite între o relaxare modestă și lipsa oricăror tăieri, pe fondul riscurilor persistente de inflație.
Banca Centrală Europeană și Banca Angliei au păstrat dobânzile neschimbate joi, după decizii similare luate în această săptămână de Fed și Banca Japoniei, toate semnalând îngrijorări legate de inflație.
Deși aurul este văzut tradițional ca protecție împotriva inflației, dobânzile ridicate — folosite pentru a tempera creșterea prețurilor — tind să apese cererea pentru metalul care nu oferă randament (nu plătește dobândă).
Pe piața altor metale prețioase, argintul spot a urcat cu 0,5%, la 73,37 dolari/uncie (aprox. 336 lei), platina a scăzut cu 0,7%, la 1.972,32 dolari/uncie (aprox. 9.030 lei), iar paladiul a coborât marginal, cu 0,1%, la 1.523 dolari/uncie (aprox. 6.970 lei).
Recomandate
Aurul a coborât la un minim al ultimelor șapte săptămâni , pe fondul aprecierii dolarului și al creșterii randamentelor titlurilor de stat americane, care au redus atractivitatea metalului într-un context de inflație alimentată de scumpirea petrolului, potrivit Al Jazeera . Prețul aurului spot a scăzut luni cu 3,3%, până la 4.146,51 dolari pe uncie (aprox. 18.660 lei), cel mai redus nivel din 5 august. Și contractele futures pe aur în SUA au coborât cu 3,3%, la 4.178,40 dolari pe uncie (aprox. 18.800 lei). De ce contează: dobânzile și randamentele „mușcă” din cererea pentru aur Deși aurul este considerat, în mod tradițional, o protecție împotriva inflației, dobânzile mai mari îi diminuează atractivitatea, deoarece investitorii se orientează către active care oferă randament (de exemplu, titluri de stat). Sherif Othman, CEO al Poise Investment Advisors, a explicat pentru Al Jazeera că impactul direct asupra populației ar fi limitat, însă investitorii expuși pe aur resimt scăderea, mai ales în condiții de inflație ridicată. În același sens, Othman a punctat că aurul nu oferă dobândă, iar când randamentele titlurilor de stat cresc, o parte din capital se retrage din aur, ceea ce apasă prețul. Context: petrol mai scump, dolar mai puternic, presiune pe metale Publicația notează că prețurile petrolului au urcat cu aproximativ 3%, după ce președintele SUA, Donald Trump, a respins o ofertă iraniană de soluționare a conflictului și de redeschidere a Strâmtorii Hormuz . În paralel, dolarul american s-a menținut aproape de un maxim al ultimelor două luni, iar randamentele titlurilor de Trezorerie au rămas ridicate, alimentând temerile privind inflația și creând „vânt potrivnic” pentru aur. La începutul lunii, Rezerva Federală (Fed) a majorat dobânda de referință cu 0,25 puncte procentuale și a semnalat că este probabilă cel puțin încă o creștere în lunile următoare. În acest context, mai mulți decidenți au avertizat că riscurile inflaționiste rămân ridicate, iar dobânzile ar putea fi împinse și mai sus. Jim Wyckoff, analist la American Gold Exchange, a descris combinația dintre randamentele mai mari și dolarul puternic drept „o furtună perfectă” care împinge rapid în jos prețurile metalelor. Efect în lanț: argintul și alte metale, în scădere Scăderea nu s-a limitat la aur: argint spot: -4,7%, la 61,27 dolari/uncie (aprox. 276 lei) platină: -2,9%, la 1.726,30 dolari/uncie (aprox. 7.770 lei) paladiu: -4,4%, la 1.211,45 dolari/uncie (aprox. 5.450 lei) Pentru investitori, mesajul central al mișcării de piață este că, în perioade cu dobânzi în creștere și dolar puternic, aurul poate pierde teren chiar și atunci când inflația rămâne o preocupare majoră. [...]
Un zăcământ de cupru și aur din deșertul Nevada ar putea susține decenii de exploatare , cu implicații directe pentru oferta de cupru – metal-cheie pentru electrificare – dacă proiectul trece de etapele de studii și autorizare, potrivit Antena 3 . Descoperirea descrisă ca o masă vastă de rocă bogată în metale a fost confirmată după ani de cartografiere, urmați de luni de foraje, analize de laborator și verificări succesive. Conform materialului, sub straturile de tuf și pietriș erodat se află un sistem de intruziuni de porfir (roci asociate frecvent cu mineralizații de cupru), care a generat un zăcământ „hibrid”: cupru ca metal principal și aur ca element asociat. De ce contează economic: cuprul, metalul tranziției energetice Articolul plasează miza în rolul cuprului în electrificare: rețele electrice, vehicule electrice, motoare avansate și infrastructura centrelor de date. În acest context, un zăcământ cu „volum continuu” și durată lungă de viață ar putea reduce riscurile din lanțul de aprovizionare, printr-o sursă internă (SUA) de materie primă. „Amploarea este cea care uimește. Nu este vorba de cele mai ridicate conținuturi, ci de un volum continuu care garantează decenii de exploatare”, a declarat Eric Mason, consultant în planificarea exploatărilor miniere. Evaluările inițiale indică, potrivit sursei, o resursă „de miliarde de dolari”, fără a fi oferită o cifră exactă. Totodată, minereul ar fi la adâncimi exploatabile, suficient de aproape pentru a permite proiectarea unor cariere la suprafață, dar destul de adânc încât „amprenta inițială” să rămână sub control. Ce urmează: studii, capital și testul autorizațiilor Materialul descrie următoarea etapă ca o „cascadă” de studii – actualizări ale resurselor, compromisuri inginerești, modele hidrologice și studii privind resursele culturale – care ar urma să reducă incertitudinile și să contureze fezabilitatea proiectului. În paralel, sunt anticipate nevoi mari de infrastructură: drumuri, fabrici de procesare, sisteme de tratare a apei și utilaje grele adaptate condițiilor din deșert. La nivel local, o firmă regională de logistică spune că se pregătește pentru o posibilă accelerare a activității. „Se simte cum ritmul accelerează. Dacă lucrurile vor evolua în acest sens, vom angaja și instrui personalul cât mai repede posibil”, a spus Carla Nunez, care conduce o firmă regională de logistică. Riscuri operaționale și de mediu: apă, comunități, „licența socială” Antena 3 notează că orice dezvoltare va fi analizată atent, inclusiv din perspectiva resurselor de apă, a impactului asupra mediului și a comunităților locale. În text este menționată ideea că proiectele miniere moderne depind de autorizații, încrederea comunității și monitorizare transparentă, iar operatorii pot apela la tehnologii precum sortarea avansată a minereului, dinamitarea de precizie și dispecerizarea ghidată de inteligența artificială pentru a reduce deșeurile și consumul. „Dorim un proces responsabil, nu o accelerare cu orice preț. Arătați planul privind apa, arătați măsurile de atenuare a impactului și mențineți comunitatea la masă”, a declarat Dana Lopez, activistă locală pentru mediu. În lipsa unor date publice detaliate despre dimensiunea resursei și calendarul proiectului, miza rămâne, deocamdată, la nivel de potențial: un activ de cupru și aur evaluat preliminar la „miliarde de dolari”, care ar putea intra într-un traseu lung de validare tehnică, finanțare și autorizare înainte de orice producție efectivă. [...]
Cotația BNR a aurului a urcat cu 4,84 lei/gram într-o singură zi , semnalând o accelerare a scumpirii metalului prețios la final de săptămână, potrivit Adevărul . Vineri, 4 septembrie 2026, Banca Națională a României (BNR) a anunțat un preț de 649,5183 lei pentru un gram de aur, față de 644,6814 lei în ședința precedentă. Creșterea zilnică este de 4,8369 lei/gram, iar față de ultima ședință de tranzacționare din săptămâna anterioară (28 august), avansul ajunge la 20,4149 lei: atunci, gramul de aur era evaluat de BNR la 629,1034 lei. Ritmul scumpirii din ultimele ședințe În ședințele recente, evoluția a fost ascendentă, cu o urcare de la 629,1034 lei (28 august) la 644,6814 lei (3 septembrie) și apoi la 649,5183 lei (4 septembrie). Practic, în mai puțin de o săptămână de cotații, aurul a câștigat peste 20 de lei/gram, ceea ce contează pentru cei care folosesc aurul ca reper pentru economii sau investiții. Unde se află față de maximele și minimele din 2026 BNR indică pentru 2026: maxim : 752,0815 lei/gram (2 martie); minim : 588,7371 lei/gram (17 iulie). La nivelul de 649,5183 lei, gramul de aur este cu 163,8781 lei sub maximul anual și cu 60,7812 lei peste minimul din 2026. Ce măsoară, de fapt, cotația BNR și ce nu măsoară Cotația comunicată de BNR este exprimată în lei și se referă la un gram de aur fin , fiind actualizată în zilele în care banca centrală publică noile valori. Aceasta poate varia în funcție de prețul aurului pe piețele internaționale și de cursul valutar. În același timp, cotația BNR nu este același lucru cu prețul efectiv la care o persoană fizică poate cumpăra sau vinde aur, care poate diferi în funcție de comerciant, forma aurului tranzacționat și condițiile operațiunii. Pentru context despre diferența dintre cotație și prețul efectiv din piață, publicația trimite la explicațiile din materialul dedicat „prețului la care aurul poate fi cumpărat sau vândut”. [...]
Raliul aurului readuce în prim-plan pragul de 4.500 de dolari , un nivel tehnic care poate confirma sau infirma schimbarea de tendință după luni de presiune la vânzare, potrivit unei analize din Adevărul . Metalul prețios se tranzacționează din nou în jurul a 4.400 de dolari pe uncie troy (31,1034768 grame), după un avans de 7,7% într-o săptămână și de aproape 32% față de aceeași perioadă a anului trecut. Creșterea săptămânală este cea mai puternică de la o săptămână la alta din martie 2020, după ce aurul trecuse printr-o perioadă dificilă și coborâse până în jurul a 4.000 de dolari pe uncie, nivel la care s-a conturat ulterior un suport tehnic. În ultima lună, aurul s-a scumpit cu aproximativ 9,7%, conform datelor citate. De ce contează pragul de 4.500 de dolari Următorul reper urmărit de piață este 4.500 de dolari pe uncie, zonă în care se află și media mobilă la 200 de zile, un indicator tehnic folosit de investitori pentru a identifica tendințe. Victor Dima, Manager de Trezorerie la Tavex România , avertizează că nivelurile de preț, luate izolat, nu sunt „garanții” pentru direcția viitoare. În evaluarea sa, testul din jurul a 4.500 de dolari ar trebui să arate dacă mișcarea recentă este doar o revenire pe termen scurt sau începutul unei schimbări mai durabile. „Zona din jurul nivelului de 4.500 de dolari este importantă deoarece aici piața va trebui să arate dacă evoluția recentă reprezintă doar o revenire pe termen scurt sau marchează începutul unei schimbări mai durabile de tendință.” Ce a alimentat revenirea: geopolitică, ETF-uri și Asia Analiza indică mai mulți factori care au susținut revenirea, între care speranțele privind un acord între părțile aflate în conflict, care ar permite reluarea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz , și creșterea cererii prin fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri), mai ales pe piețele asiatice. „O creștere de 7,7% într-o singură săptămână reprezintă, fără îndoială, o mișcare semnificativă, însă procentul în sine nu este cel mai important semnal. Mai relevant este ceea ce se află în spatele acestei reveniri.” Contextul recent a inclus tensiuni în zona Golfului Persic, conflictul dintre Statele Unite și Iran și închiderea Strâmtorii Ormuz, cu efecte în lanț: șoc pe piața petrolului, așteptări mai mari privind inflația, randamente ale obligațiunilor la niveluri ridicate și episoade de vânzări de aur alimentate de nevoia de lichiditate. Băncile centrale revin în forță la cumpărare Un element cu miză mai mare pentru perspectiva pe termen lung este cererea băncilor centrale. Primul trimestru din 2026 a fost revizuit puternic în jos: de la estimări inițiale de aproximativ 244 de tone la doar 57 de tone, după includerea unor vânzări importante și a unor tranzacții ale unor bănci centrale. În trimestrul al doilea, achizițiile nete au urcat la 288,9 tone, de circa cinci ori peste nivelul revizuit din primul trimestru și cel mai ridicat nivel pentru un al doilea trimestru în seria de date disponibilă. „Băncile centrale nu cumpără aur cu un orizont de o săptămână sau de o lună. Pentru acestea, aurul face parte din gestionarea rezervelor, diversificarea acestora și consolidarea rezilienței financiare pe termen lung.” La ce se uită piața în continuare Pe termen scurt, atenția rămâne pe zona de 4.500 de dolari: o depășire susținută ar putea confirma schimbarea de tendință sugerată de raliul recent, însă direcția va depinde în continuare de condițiile financiare, evoluțiile geopolitice și cererea pentru metalul prețios. În același timp, analiza amintește că aurul rămâne volatil chiar și într-o tendință generală ascendentă: poate scădea rapid în funcție de dobânzi, dolar, randamentele obligațiunilor, inflație sau episoade în care investitorii caută lichiditate. Estimările anterioare ale lui Victor Dima pentru 2026 indicau un interval larg, de aproximativ 4.000–5.300 de dolari pe uncie, în funcție de scenariul economic și geopolitic. [...]
Scumpirea petrolului devine principalul risc pentru costurile fermelor în următoarele trei luni , chiar dacă prețurile la cereale și oleaginoase au rămas, per ansamblu, fără o direcție fermă la final de iulie, potrivit unei analize Agronet . Pentru România, publicația indică intervale de preț în euro/tonă pentru august–octombrie și avertizează că energia poate susține cotațiile „nominale” fără să îmbunătățească automat marjele fermierilor. În iulie, energia „s-a desprins” de marile culturi: în timp ce grâul, porumbul și soia au închis luna aproape de nivelurile de la începutul intervalului analizat, petrolul a urcat puternic, schimbând perspectiva asupra costurilor cu motorina, transportul și procesarea. Energia: petrolul urcă, gazele naturale scad În ultimele patru săptămâni analizate (închideri din 10, 17, 24 și 31 iulie), Brent și WTI au câștigat aproximativ 18,6%, iar publicația notează că avansul a fost alimentat de riscuri asupra fluxurilor din Orientul Mijlociu și de incertitudinea privind rutele maritime. În același timp, gazele naturale au scăzut în interval. Agronet citează și un sondaj Reuters de la final de iulie, care indică pentru 2026 medii estimate de 85,22 dolari/baril pentru Brent și 80,14 dolari/baril pentru WTI, niveluri considerate suficient de ridicate pentru a menține presiune pe costurile de transport și procesare. Cereale și oleaginoase: avansul de la mijlocul lunii nu s-a menținut Pe segmentul marilor culturi, mișcarea dominantă a fost corecția de după maximele atinse în jurul datei de 24 iulie: porumbul, soia și canola au coborât într-o singură săptămână cu aproximativ 4,8%, 5,3% și, respectiv, 8,1%. Interpretarea din analiză este că „prima de risc” legată de vreme nu a putut fi păstrată în preț, iar cumpărătorii nu au confirmat o tendință generală de creștere. În același timp, raportul WASDE din iulie (USDA) este prezentat ca un factor care poate susține prețurile la corecții, dar care limitează, deocamdată, probabilitatea unei creșteri continue: stocuri mondiale de grâu estimate mai mici, dar producție majorată pentru Rusia și Ucraina; la porumb, stocuri mondiale estimate mai mici; la oleaginoase, producție mondială anticipată mai mare. Scenariul pentru România: intervale de preț și riscuri la porumb și floarea-soarelui Pentru România, Agronet pornește de la cotații oficiale UE integrate în Bursa Agronet și construiește intervale pentru august–octombrie (în euro/tonă), cu mențiunea că echivalentul în lei depinde și de cursul valutar din momentul tranzacției. Reperele și intervalele prezentate pentru următoarele trei luni includ: Grâu de panificație (media națională): 180–195 (august), 185–205 (septembrie), 190–215 (octombrie) – stabilizare, apoi ușoară revenire Orz furajer (media națională): 160–175, 165–180, 168–185 – lateral spre ușor ascendent Porumb furajer (media națională): 195–215, 185–210, 190–220 – presiune la recoltare, risc de revenire Rapiță (plecare din siloz): 455–490, 460–505, 470–520 – volatilitate, cu suport din energie și uleiuri Floarea-soarelui (plecare din siloz): 455–500, 440–490, 455–510 – scădere sezonieră, urmată de stabilizare (ultima observație disponibilă este din săptămâna 6–12 iulie) Soia (plecare din siloz): 385–415, 380–420, 390–435 – lateral, dependentă de piața mondială Publicația mai arată că, la grâu, reperul FOB Portul Constanța era de 212,34 euro/tonă, dar diferența față de media națională „nu trebuie interpretată ca o marjă accesibilă automat fermierului”, deoarece include condiții comerciale diferite, transport, calitate și costuri logistice. Riscul major de abatere față de intervalele estimate este indicat la porumb și floarea-soarelui , pe fondul secetei: Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a raportat accentuarea secetei severe în vestul României, iar la nivel european prognozele de randament pentru porumb și floarea-soarelui au fost reduse cu 6–7%. O deteriorare suplimentară a culturilor din România ar putea diminua presiunea de recoltare și ar împinge prețurile spre partea superioară a intervalelor. De ce contează: energia poate „susține” prețurile, dar nu și marjele Concluzia centrală a scenariului este că menținerea Brent aproape de 90–100 dolari/baril ar putea majora costurile cu motorina, transportul și procesarea și, implicit, ar putea susține cotațiile nominale la unele produse (în special oleaginoase și biocombustibili), fără ca acest lucru să se traducă automat într-o marjă mai bună pentru fermieri. Invers, o detensionare rapidă pe piața petrolului ar reduce costurile, dar ar putea diminua și o parte din sprijinul de preț asociat energiei. [...]
Creșterea accelerată a cuprului mută atenția investitorilor de la aur spre metalele „strategice” , iar România intră în ecuație prin proiecte miniere declarate strategice la nivelul UE, potrivit Newsweek . În 2026, cuprul industrial a urcat cu 15,8% de la începutul anului și cu peste 30% în ultimele 12 luni, în timp ce aurul a scăzut pe mai multe repere: contractele futures pe aur au coborât cu 4,11% de la începutul anului și cu 4,52% în ultimele 12 luni, iar aurul „spot” (cu livrare imediată) a scăzut cu 4,89% în ultimele 12 luni și cu 4% de la începutul anului. De ce se scumpește cuprul și de ce contează economic Articolul leagă avansul cuprului de investițiile masive în inteligență artificială, modernizarea rețelelor energetice, dezvoltarea mașinilor electrice, creșterea bugetelor militare și reașezarea geopolitică a lanțurilor de aprovizionare. În acest context, accesul la cupru este tratat tot mai mult ca o chestiune de securitate națională, nu doar ca o problemă comercială. CNBC notează că analiștii sunt împărțiți în privința modului în care o eventuală corecție a investițiilor în inteligență artificială ar putea influența piața cuprului, iar cererea din sectorul tehnologic este descrisă ca fiind „practic inelastică” (adică nu scade semnificativ chiar dacă prețurile cresc), inclusiv din cauza ritmului de construire a centrelor de date. Efectul SUA: tarife, stocuri mutate și tensiuni în industrie Un factor suplimentar menționat este incertitudinea de reglementare din Washington. Recomandarea Departamentului Comerțului din SUA de a impune un tarif de 15% la importurile de cupru rafinat începând cu ianuarie 2027 ar fi determinat schimbări în volumele globale. Într-o declarație pentru CNBC, Ian Pyle (Aberdeen Investments) spune că, pe fondul potențialelor tarife vamale americane, o parte importantă din stocurile mondiale ar fi fost mutate în Statele Unite. În același timp, Mining.com este citat cu un exemplu din industrie: Aurubis, cel mai mare producător european, ar fi oferit clienților o primă record de 347 dolari pe tonă pentru livrările din 2027, pe fondul transferului unor volume către depozite americane, ceea ce ar fi lăsat alte piețe cu baze de stoc mai reduse. Prețuri record și prognoze contradictorii Newsweek arată că prețurile cuprului au atins recorduri recente: la Bursa de Metale din Londra (LME) metalul a fost tranzacționat la aproape 14.800 dolari pe tonă, iar pe Comex (New York) la 6,80 dolari pe livră. Pe termen mediu, estimările pentru 2026 ar fi urcat la aproximativ 13.500 dolari pe tonă, însă perspectivele pe termen lung diferă puternic, potrivit unei analize Mining.com: Macquarie descrie creșterea drept „marele pariu pe cupru” și prognozează surplusuri anuale de peste 700.000 de tone după 2027, invocând extinderi la mine-cheie și o posibilă încetinire în China, inclusiv o trecere către aluminiu. BMO Capital Markets și-a majorat previziunile pe termen lung cu 47%, la 16.000 dolari pe tonă, argumentând că stocurile acumulate în SUA ar reflecta mai degrabă o redistribuire geografică decât un surplus și că nivelurile ridicate indică o penurie „fundamentală”, nu o bulă speculativă. Deutsche Bank avansează cea mai agresivă prognoză: analistul Daniel Galli avertizează că SUA și China ar putea controla în curând 71% din rezervele mondiale, iar într-un astfel de scenariu cuprul ar putea deveni „complet indisponibil” pentru restul lumii până la finalul lui 2028, dacă prețurile nu urcă la 22.050 dolari pe tonă (10 dolari pe livră). Pe termen scurt, piața rămâne volatilă: Mining.com notează o scădere față de maximul ultimelor trei săptămâni, pe fondul datelor de inflație din SUA care au crescut probabilitatea unei noi majorări a dobânzii de către Rezerva Federală. Presiunea pe ofertă s-ar fi redus și după un acord preliminar pentru evitarea unei greve la mina Escondida (BHP) din Chile. România: proiecte strategice și miza materiilor prime critice În plan local, Newsweek susține că România începe să redeschidă mine, însă miza se mută de la aur către materii prime critice pentru infrastructură energetică, baterii și industrie: grafit, cupru, magneziu și pământuri rare. Potrivit Comisiei Europene, România are trei proiecte miniere declarate strategice în cadrul Critical Raw Materials Act (regulament european pentru materii prime critice): grafitul de la Baia de Fier, magneziul de la Budureasa și cuprul de la Rovina, cu investiții totale estimate de peste 615 milioane de euro. Articolul mai indică: la Baia de Fier (Gorj), statul ar vrea redeschiderea minei de grafit abandonate la începutul anilor 2000; Agenția Internațională pentru Energie estimează că cererea globală de grafit pentru baterii ar putea crește de peste patru ori până în 2040, iar proiectul românesc ar putea primi aproape 200 de milioane de euro finanțare europeană; la Budureasa (Bihor), este pregătită exploatarea magneziului, pe fondul dependenței Europei de China pentru procesare; Curtea Europeană de Conturi este citată cu estimarea că China controlează aproximativ 97% din procesarea mondială a magneziului; la Roșia Poieni (Apuseni) se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa; la Rovina (Hunedoara), proiectul de extracție a cuprului și aurului este descris ca unul dintre cele mai mari de acest tip din UE; la Jolotca (Harghita) sunt menționate rezerve importante de pământuri rare. În ansamblu, potrivit datelor europene citate, România ar deține 16 dintre cele 34 de materii prime critice identificate de UE, ceea ce îi poate crește relevanța economică și strategică într-un moment în care Europa încearcă să reducă dependența de importurile asiatice și să-și securizeze industria verde și de apărare. [...]
