Știri
Știri din categoria Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție va sesiza instituțiile europene după ce Curtea Constituțională a declarat constituționale modificările privind pensiile speciale ale magistraților, a transmis președinta instanței supreme, Lia Savonea, potrivit Digi24.ro.
În reacția oferită publicației, șefa ÎCCJ a precizat că instanța „a parcurs toate demersurile legale disponibile în plan intern pentru apărarea independenței magistraților” și a avertizat că „slăbirea standardelor de protecție constituțională este profund îngrijorătoare”. Potrivit acesteia, instituția va acționa prin toate mijloacele legale și instituționale pentru a apăra independența justiției, inclusiv prin sesizarea forurilor europene competente.
Declarațiile vin după ce Curtea Constituțională a României a stabilit că legea care prevede tăierea pensiilor speciale și majorarea vârstei de pensionare a magistraților este în acord cu Legea fundamentală. Decizia CCR a generat reacții divergente în spațiul public și instituțional.
La polul opus, președintele Nicușor Dan a descris hotărârea Curții drept „un gest de echitate așteptat de societate”. De asemenea, premierul Ilie Bolojan a afirmat că Guvernul va continua demersurile pentru recuperarea fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență, în contextul reformelor asumate.
Contextul este unul sensibil, întrucât modificările privind pensiile magistraților au fost parte a angajamentelor asumate de România în relația cu instituțiile europene. Rămâne de văzut care va fi parcursul sesizării anunțate de ÎCCJ și dacă aceasta va produce efecte la nivel european.
Recomandate

CCR a limitat folosirea „conflictului constituțional” ca instrument de blocare a plăților stabilite de instanțe , într-o dispută cu miză bugetară majoră privind restanțele salariale ale magistraților, potrivit Digi24 . Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de Ilie Bolojan, în numele Guvernului, în conflictul juridic invocat cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) . De ce contează: un semnal de reglementare pentru executarea hotărârilor judecătorești În esență, majoritatea judecătorilor CCR arată că Executivul nu poate transforma procedura conflictului juridic de natură constituțională într-o cale de a contesta o hotărâre judecătorească și de a evita executarea unor obligații stabilite prin titluri executorii, mai ales când problema pornește de la nerespectarea propriului calendar de plată stabilit prin acte normative ale Guvernului. În motivare este invocat și principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare), în contextul în care conflictul reclamat ar avea ca punct de plecare tocmai nerespectarea de către Guvern a regulilor pe care tot el le-a instituit. Argumentul majorității: CCR nu poate „reforma” hotărâri ale instanțelor CCR reține că sesizarea Guvernului exprimă, în realitate, nemulțumirea unei părți dintr-un litigiu aflat pe rol față de modul în care instanțele au soluționat cauza. Criticile invocate – de la calificarea urgenței, la interpretarea normelor de executare și penalitățile stabilite – țin de competența instanțelor și trebuie analizate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul conflictului constituțional. Curtea mai arată că atribuțiile sale sunt stabilite limitativ de Constituție și de Legea nr. 47/1992 și că nu are competența de a face un control de legalitate sau de constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești în cadrul acestei proceduri. Contextul deciziei include și litigiul în care Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă demersuri bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, inclusiv prin rectificare bugetară „dacă este cazul”, stabilind și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru istoricul deciziei de inadmisibilitate, Digi24 trimite și la materialul anterior: Digi24 . Documentul CCR este disponibil aici: CCR . Ce a susținut Guvernul: risc bugetar și depășirea atribuțiilor de către instanțe În sesizarea către CCR, Ilie Bolojan a argumentat că ÎCCJ și-ar fi depășit atribuțiile prin intervenția în zona procedurii bugetare – elaborarea bugetului, rectificările și alocările fiind, în viziunea Guvernului, atribuții ale Executivului și Parlamentului. Guvernul a invocat și consecințe financiare ale unei obligații de suplimentare bugetară de aproximativ 4,8 miliarde de lei, inclusiv posibile efecte precum majorarea deficitului, reducerea altor cheltuieli sau creșterea taxelor. În plus, Executivul a susținut că penalitatea de 1% pe zi de întârziere ar putea ajunge la circa 48 de milioane de lei pe zi, ceea ce ar crea un mecanism financiar „artificial”, în afara procedurii bugetare. În același timp, Guvernul a arătat că, după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026, funcționa ca Executiv interimar, cu atribuții limitate. Divergențe în CCR: de la „prematur” la „sesizarea trebuia admisă” Motivarea include și opinii separate/concurente, care conturează o dezbatere instituțională mai largă despre limitele intervenției instanțelor în politica bugetară: Asztalos Csaba-Ferenc a fost de acord cu inadmisibilitatea, dar pe alte temeiuri: CCR nu ar fi trebuit atrasă într-un litigiu concret aflat pe rol, iar sesizarea ar fi fost prematură. Simina Tănăsescu și Dacian-Cosmin Dragoș au susținut, în opinie separată, că sesizarea trebuia admisă, argumentând că ÎCCJ ar fi depășit limitele atribuțiilor sale prin intervenția în procedura bugetară. Laura-Iuliana Scântei a susținut, de asemenea, admiterea sesizării, invocând inclusiv riscul de blocaj instituțional și presiunea pe Parlament în cazul unei rectificări impuse sub sancțiunea penalităților. Ce urmează Decizia CCR, în forma motivată, trasează o limită procedurală: nemulțumirile Guvernului față de o hotărâre judecătorească trebuie tranșate pe căile de atac din sistemul judiciar, nu prin conflict constituțional. În paralel, litigiul de fond rămâne legat de executarea obligațiilor bugetare stabilite prin titluri executorii și de modul în care statul își respectă propriile reguli de eșalonare a plăților. [...]

ÎCCJ a stabilit definitiv că hotărârile CEDO nu duc automat la revizuirea deciziilor interne , respingând cererea fostului judecător Cristi Dănileț de redeschidere a dosarului disciplinar și de anulare a sancțiunii salariale din 2019, potrivit Libertatea . Decizia a fost pronunțată luni, 16 noiembrie 2026, de un complet de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dănileț ceruse revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă , invocând hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care a constatat încălcarea libertății sale de exprimare, verdict confirmat ulterior de Marea Cameră. De ce a respins ÎCCJ revizuirea, deși CEDO a dat dreptate reclamantului Instanța supremă arată că respingerea nu contrazice concluziile CEDO, ci se bazează pe condițiile legale pentru redeschiderea unei hotărâri definitive. ÎCCJ a apreciat că, în acest dosar, nu este îndeplinită cerința existenței unor „consecințe grave” care să continue să se producă asupra reclamantului. În motivarea din comunicatul citat de publicație, ÎCCJ indică elementele care au cântărit în evaluare: sancțiunea disciplinară a fost o reducere cu 5% a indemnizației, pe o perioadă de două luni; efectele patrimoniale au fost „reduse” și s-au epuizat la scurt timp după aplicare; sancțiunea a fost ulterior radiată de drept; hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu ar fi influențat soluții din alte dosare de răspundere disciplinară ale lui Cristi Dănileț. ÎCCJ mai subliniază că revizuirea este un remediu excepțional, aplicabil doar când persoana suportă în continuare consecințe grave ale unei hotărâri interne care a încălcat drepturi fundamentale. Ce efecte spune ÎCCJ că are hotărârea CEDO În același comunicat, instanța supremă afirmă că hotărârea CEDO rămâne obligatorie pentru statul român și pentru instanțele judecătorești, care trebuie să aplice „necondiționat” criteriile stabilite la Strasbourg privind libertatea de exprimare a magistraților. Motivarea integrală a deciziei din 16 noiembrie 2026 urmează să fie publicată după redactare, potrivit ÎCCJ. Reacția lui Cristi Dănileț și miza financiară invocată După pronunțare, Cristi Dănileț a criticat decizia pe Facebook, susținând că refuzul redeschiderii dosarului îl împiedică să își recupereze partea de salariu reținută, dobânzile aferente și cheltuielile de judecată, precum și să obțină radierea sancțiunii din „cazierul disciplinar”. „ÎCCJ încalcă iar drepturile omului”, a transmis Cristi Dănileț, într-o postare citată de Libertatea. Context: sancțiunea din 2019 și parcursul la CEDO Dănileț a fost sancționat disciplinar în 2019 cu diminuarea salariului cu 5% timp de două luni, pentru două postări pe Facebook. Plângerea la CEDO a fost înregistrată în martie 2021, iar în februarie 2024 o Cameră a CEDO a constatat încălcarea libertății de exprimare; ulterior, Marea Cameră a confirmat hotărârea în decembrie 2025. Despre decizia ÎCCJ a relatat și Agerpres, notează publicația. [...]

Analiza Comisiei de la Veneția asupra „amendamentului Fritz” redeschide discuția despre retroactivitatea Legii 180/2026 , într-un dosar cu potențial impact de reglementare asupra modului în care pot înceta automat mandatele aleșilor locali, potrivit Digi24 . O delegație a Comisiei a fost primită la Curtea Constituțională (CCR), care a transmis spre studiu decizia prin care a considerat prevederea constituțională. Întâlnirea a avut loc joi, când președinta CCR, Elena-Simina Tănăsescu, și alți șapte judecători constituționali au discutat cu delegația Comisiei de la Veneția despre compatibilitatea cu standardele europene și internaționale a dispozițiilor tranzitorii din Legea nr. 180/2026 privind pierderea mandatului aleșilor locali. Un punct central a fost efectul retroactiv invocat în spațiul public și în contestări. Ce verifică, de fapt, Comisia de la Veneția CCR arată, într-un comunicat citat de Digi24, că tema comună a întrevederilor a vizat „compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii” ale Legii 180/2026 cu standardele europene și internaționale aplicabile. Curtea a precizat că Decizia nr. 883 din 17 august 2026 a fost tradusă și transmisă delegației. Documentul include atât raționamentul majorității, cât și opinia separată a judecătorilor Simina Tănăsescu, Iulia Scântei și Dacian Cosmin Dragoș. Reprezentanții Comisiei de la Veneția au indicat că au programate întrevederi pe aceeași temă „cu toate instituțiile și părțile implicate”. Contextul: de la decizia CCR la sesizarea internațională Comisia de la Veneția a fost sesizată pe 24 septembrie, la solicitarea unor parlamentari USR, după ce CCR a decis pe 17 august că așa-numitul „amendament Fritz” este constituțional. Demersul pentru obținerea unui aviz a fost anunțat public tot pe 24 septembrie: președinta Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei , Gunn Marit Helgesen, a transmis o solicitare oficială, la cererea a doi parlamentari USR (Diana Stoica și Sorin Șipoș). Solicitarea viza compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii ale Legii 180/2026, în special a efectului lor retroactiv, cu standardele europene și internaționale. În scrisoare se atrăgea atenția că prevederile pot duce la încetarea automată a unor mandate elective locale, fără evaluare individualizată, la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii (în jurul datei de 30 septembrie 2026). Avizele Comisiei de la Veneția au caracter consultativ și nu sunt obligatorii juridic. Ce a decis CCR și de ce contează pentru aleșii locali Pe 17 august 2026, CCR a stabilit că prevederea din noua Lege a integrității care duce la încetarea mandatelor aleșilor locali, în cazurile în care a fost constatată definitiv incompatibilitatea sau conflictul de interese, este constituțională. Amendamentul prevede că aleșii aflați în funcție, pentru care astfel de situații au fost constatate definitiv înainte de intrarea în vigoare a noii legi, își pierd mandatul în termen de 30 de zile. În spațiul public, prevederea a fost asociată cu cazul primarului Timișoarei, Dominic Fritz, după o constatare ANI din iulie 2024 privind un conflict de interese administrativ. Decizia CCR a fost luată cu cinci voturi pentru și trei împotrivă, iar opinie separată au avut președinta CCR și doi judecători. Argumentul CCR privind retroactivitatea În motivarea publicată pe 21 august, CCR a susținut că norma tranzitorie nu introduce o nouă sancțiune personală pentru o faptă din trecut, ci „pune capăt unei funcții sau unui mandat a cărui integritate a fost afectată”. „Ca atare, o situație de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează și afectează integritatea funcției, demnității publice ori a mandatului (...)”, se arată în motivarea CCR, citată de Digi24. Curtea a făcut distincția între aplicarea unei noi sancțiuni pentru fapte trecute și efecte juridice care continuă să se producă în prezent, concluzionând că protejarea integrității funcției publice justifică intervenția legiuitorului. Un indicator de presiune instituțională: volumul sesizărilor la CCR În discuțiile cu delegația Comisiei de la Veneția a fost abordată și activitatea jurisdicțională a CCR, inclusiv volumul sesizărilor. Președinta Curții a indicat o creștere în ultimii doi ani: aproximativ 14.000 de sesizări în 2025 și 15.000 de la începutul lui 2026 până în prezent, potrivit comunicatului. Delegația Comisiei de la Veneția a fost formată din Iain Cameron (Suedia), Regina Kiener (Elveția), Tomáš Langášek (Cehia) și reprezentanți ai Secretariatului instituției. [...]

ÎCCJ susține că decizia CEDO nu tranșează litigiul cu Guvernul , pentru că dosarele au obiecte juridice diferite, potrivit Mediafax . Mesajul instanței supreme vizează direct modul în care trebuie înțeleasă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în dezbaterea despre plata restanțelor salariale: ca reper de principiu, nu ca „validare” sau „invalidare” automată a pretențiilor din procesul intern. Înalta Curte arată că hotărârea CEDO trebuie citită „în integralitatea sa” și nu poate fi folosită pentru concluzii rapide despre procesul pe care instanța supremă l-a deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor . În comunicatul citat, ÎCCJ spune că decizia instanței europene reafirmă principii ale statului de drept, inclusiv obligația autorităților de a respecta hotărârile judecătorești definitive și de a asigura punerea lor în aplicare. Ce separă cauza CEDO de procesul ÎCCJ cu Guvernul Diferența centrală, potrivit ÎCCJ, ține de întrebarea juridică pusă în fiecare dosar: În cauza analizată de CEDO , discuția a vizat întârzierile statului în plata unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești și dacă aceste întârzieri respectă drepturile persoanelor vizate. În litigiul ÎCCJ cu Guvernul și Ministerul Finanțelor , instanța supremă spune că nu contestă, „în principiu”, dreptul statului de a amâna sau eșalona plățile, ci urmărește să lămurească dacă autoritățile respectă propriile reguli și asigură resursele bugetare necesare pentru plata sumelor datorate, conform calendarului stabilit. În această logică, ÎCCJ insistă că una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării obligațiilor, și alta este obligația autorităților de a respecta chiar regulile instituite. De ce contează: efectul asupra interpretării publice și a obligațiilor bugetare Poziția ÎCCJ are un impact de reglementare și de practică administrativă: mută discuția de la „are voie statul să eșaloneze?” la „respectă statul propriul mecanism de eșalonare și finanțează plățile la termenele stabilite?”. În consecință, chiar dacă CEDO a respins plângeri privind eșalonarea unor restanțe salariale, instanța supremă susține că acest lucru nu închide automat disputa internă despre respectarea cadrului normativ și a calendarului de plată. Context: ce a decis CEDO în dosarele privind restanțele salariale CEDO a respins plângerile formulate de șase magistrați români care au contestat eșalonarea plății unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, apreciind că măsurile Guvernului nu au încălcat drepturile invocate, conform informațiilor prezentate. Hotărârea vine pe fondul unei dispute mai ample privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților, în care ÎCCJ este parte într-un litigiu separat cu Guvernul. [...]

CCR ar putea limita joi puterea unui Guvern demis de a emite ordonanțe de urgență , într-un dosar care vizează Programul SAFE și raportul de forțe dintre Executiv și Parlament, potrivit Adevărul . Curtea Constituțională ar urma să se pronunțe pe 22 octombrie asupra sesizării depuse de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu , care reclamă un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament. Disputa are ca obiect Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2026, legată de programul SAFE, adoptată de Cabinetul Bolojan după ce Executivul a fost demis prin moțiune de cenzură. Grindeanu susține că, după retragerea încrederii Parlamentului la 5 mai 2026, Guvernul ar fi putut exercita doar atribuții de „administrare curentă”, nu și atribuții de legiferare. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial pe 8 mai. De ce contează: precedent pentru ordonanțele emise după demitere Sesizarea ridică o problemă de reglementare cu impact direct asupra modului în care funcționează statul în perioade de tranziție politică: dacă un Guvern demis poate adopta ordonanțe de urgență cu efecte imediate sau trebuie să se limiteze strict la administrarea curentă. O decizie a CCR în acest sens ar putea seta o limită practică pentru viitoare cabinete aflate în aceeași situație. Argumentele invocate de Sorin Grindeanu Președintele Camerei Deputaților indică două motive principale pentru care consideră ordonanța neconstituțională: Guvernul demis ar fi continuat să exercite atribuții de legiferare, deși mandatul său ar fi fost limitat la administrarea curentă a treburilor publice. Domeniile reglementate prin OUG ar fi fost deja acoperite de proiecte de lege și propuneri legislative aflate în dezbaterea Parlamentului sau pe ordinea de zi a plenului, ceea ce, în interpretarea lui Grindeanu, ar echivala cu substituirea Guvernului în rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. În plus, liderul PSD susține că publicarea ordonanței a produs efecte juridice imediate, iar continuarea procedurilor legislative parlamentare pe aceleași materii riscă să devină „lipsită de finalitate practică”. Ce cere CCR să stabilească Grindeanu solicită Curții să constate existența conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament și Guvern și să stabilească măsuri pentru „restabilirea ordinii constituționale”. Concret, el cere, între altele, constatarea că OUG nr. 38/2026 a fost adoptată cu depășirea competențelor unui Guvern demis și obligarea Executivului să se abțină de la emiterea de acte normative cu forță de lege primară cât timp exercită doar atribuții de administrare curentă. Totodată, solicită recunoașterea dreptului Parlamentului de a continua procedurile legislative aflate în desfășurare pentru domeniile reglementate prin ordonanță. Judecătorii CCR amânaseră pronunțarea în acest caz la 7 octombrie, stabilind termenul pentru joi, 22 octombrie 2026. [...]

Tribunalul Timiș a trimis la CJUE întrebări care pot redesena regulile de încetare automată a mandatelor aleșilor locali , într-un dosar ce vizează mandatul primarului Timișoarei, Dominic Fritz , potrivit G4Media . Judecătorul a cerut ca trimiterea preliminară să fie analizată în procedură accelerată, iar procesul intern a fost suspendat până la decizia instanței europene. Miza depășește cazul punctual: întrebările adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) ating compatibilitatea cu dreptul UE a unor sancțiuni naționale care duc la încetarea de drept a mandatului, inclusiv în situații în care fapta a fost deja sancționată sub o reglementare veche sau a fost ulterior scoasă din categoria conflictului de interese. Ce a decis Tribunalul Timiș Instanța a admis cererea de sesizare a CJUE formulată de reclamant și a trimis patru întrebări preliminare, în baza articolului 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) . Totodată, a solicitat examinarea trimiterii potrivit procedurii accelerate, conform Regulamentului de procedură al CJUE. În același timp, Tribunalul Timiș a constatat suspendarea de drept a judecării cauzei până la pronunțarea hotărârii preliminare de către CJUE. Potrivit minutei, se poate formula recurs pe durata suspendării doar cu privire la măsura suspendării. Întrebările-cheie: eligibilitate, neretroactivitate și proporționalitate Cele patru întrebări, sintetizate în articol, vizează: dacă dreptul UE protejează doar alegerea unui cetățean UE într-o funcție locală într-un alt stat membru sau și exercitarea efectivă a mandatului; dacă o prevedere națională nouă poate adăuga o sancțiune suplimentară într-un caz de conflict de interese deja constatat și sancționat sub vechea reglementare; dacă încetarea automată a mandatului mai poate fi aplicată când noua lege exclude de la sancțiune fapta pentru care exista o sancțiune pe legea veche; dacă dreptul UE se opune încetării automate a mandatului fără ca vreo autoritate sau instanță să poată analiza gravitatea faptei, mai ales după schimbarea reglementării. În minuta citată de publicație, instanța invocă, între altele, principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și neretroactivității, precum și principiul proporționalității, cu trimitere la o hotărâre CJUE din 4 mai 2023 (cauza C-40/21). Ce urmează în dosar Pe fond, cauza privind anularea ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului a fost suspendată până la decizia CJUE. Dacă instanța europeană acceptă procedura accelerată, calendarul ar putea fi mai scurt decât în mod obișnuit, însă articolul nu indică un termen estimat. [...]