Știri
Știri din categoria Justiție

Curtea Constituțională a amânat până pe 21 octombrie decizia privind sesizarea președintelui Nicușor Dan asupra legii care schimbă regulile de decarbonizare în energie, potrivit Agerpres. Miza este una de reglementare: până la verdict, rămâne sub semnul întrebării dacă noile condiții pentru închiderea capacităților pe cărbune și pentru autorizarea unor noi unități sunt compatibile cu Constituția și cu obligațiile asumate de România.
Parlamentul a trimis pe 7 august președintelui, pentru promulgare, Legea de modificare și completare a ordonanței de urgență privind decarbonizarea sectorului energetic. Șeful statului a sesizat CCR, iar Curtea urma să discute cauza miercuri, însă dezbaterile au fost reprogramate pentru 21 octombrie, conform aceleiași surse.
Actul normativ intervine asupra mecanismului juridic de retragere din exploatare a capacităților energetice pe bază de lignit și huilă și asupra condițiilor în care pot fi autorizate anumite capacități pe cărbune. În esență, modificările descrise în sesizare includ:
În argumentația transmisă Curții, președintele susține că intervențiile legislative modifică substanțial mecanismul decarbonizării și pot afecta atât îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, cât și obiectivul constituțional al protecției mediului.
Sesizarea vizează, între altele, compatibilitatea dispozițiilor criticate cu obligațiile europene și cu exigențele constituționale din materia protecției mediului și a politicii energetice, dar și cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, respectiv limitele constituționale ale competențelor autorităților publice.
Un punct central este riscul ca retragerea capacităților existente să depindă de realizarea unei capacități alternative fără un termen maximal „suficient de determinat” și fără garanții juridice efective, ceea ce ar putea face măsura de reducere a impactului asupra mediului lipsită de caracter efectiv.
„Aceste norme constituționale nu stabilesc un anumit model energetic și nu impun în mod direct o anumită tehnologie sau un anumit calendar de retragere a capacităților pe cărbune. Ele stabilesc însă un standard constituțional autonom de protecție a mediului, care limitează marja de apreciere a legiuitorului în alegerea și modificarea instrumentelor prin care această protecție este realizată”, se susține în sesizare.
Președintele mai arată că analiza trebuie făcută și independent de dreptul UE, PNRR și obligațiile europene privind decarbonizarea, prin raportare la articolele 35 și 135 alin. (2) lit. e) din Constituție.
CCR va relua dezbaterile pe 21 octombrie. Până atunci, rămâne în așteptare un verdict care poate influența direct arhitectura legală a retragerii treptate a capacităților pe cărbune și condițiile de autorizare în sectorul energetic, inclusiv prin introducerea unor avize suplimentare în procedurile de licențiere și autorizare.
Recomandate

CCR a confirmat că suspendarea ordinelor de mediu produce efecte doar după rămânerea definitivă a hotărârii , consolidând astfel cadrul procedural aplicabil intervențiilor asupra faunei sălbatice, potrivit Mediafax . Curtea Constituțională a respins, cu majoritate de voturi, ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate și a stabilit că legea de completare a art. 6 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 este constituțională în raport cu criticile formulate. Decizia a fost anunțată printr-un comunicat transmis miercuri, 18 noiembrie, și este definitivă și general obligatorie. Motivarea completă urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, Partea I. Ce efect practic validează CCR CCR arată că reglementarea unei proceduri speciale privind suspendarea executării unui act administrativ nu încalcă prevederile Constituției privind principiul legalității, separația și echilibrul puterilor în stat, dreptul la un proces echitabil și controlul judecătoresc al actelor administrative. Judecătorii constituționali au reținut, între altele, că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor este de competența exclusivă a legiuitorului (în baza articolelor 126 și 129 din Constituție) și că o hotărâre de suspendare a executării unui act administrativ are caracter temporar și provizoriu. Curtea a mai constatat că momentul de la care produce efecte hotărârea pronunțată în primă instanță — respectiv de la data rămânerii definitive — intră în marja de apreciere a legiuitorului. „Legiuitorul nu a exclus de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie și niciun grup social, ci, dimpotrivă, a consacrat posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a formula cereri de suspendare a actelor administrative în formele și în modalitățile instituite de lege”, a transmis CCR. Ce a reclamat Nicușor Dan în sesizarea la CCR Nicușor Dan a contestat prevederea potrivit căreia hotărârile judecătorești de suspendare a ordinelor ministrului Mediului produc efecte numai după ce rămân definitive. Președintele a susținut că modificarea poate lipsi de eficiență controlul judecătoresc asupra actelor administrative care permit intervenții asupra faunei sălbatice, în condițiile în care suspendarea ar deveni aplicabilă abia după executarea ordinului. În sesizare, acesta a argumentat că, în cazul unui ordin care autorizează uciderea unor animale, efectul util al suspendării poate fi pierdut din cauza caracterului ireversibil al măsurii. Președintele a invocat și riscul încălcării Directivei Habitate, arătând că derogările de la regimul de protecție strictă pentru anumite specii (inclusiv ursul brun) ar trebui să poată fi supuse unui control judecătoresc efectiv înainte de producerea unor efecte ireversibile. Totodată, a reclamat încălcarea dreptului de acces la justiție, a principiului proporționalității și a dreptului la un mediu sănătos. Ce urmează Decizia CCR fiind definitivă și general obligatorie, cadrul legal contestat rămâne în vigoare, iar argumentele detaliate ale Curții vor fi cunoscute după publicarea motivării în Monitorul Oficial. [...]

CCR obligă procurorii și instanțele să verifice la termen măsurile asigurătorii , după ce a decis că intervalele din Codul de procedură penală nu pot fi tratate ca simple recomandări, ci ca obligații cu efecte directe asupra dreptului de proprietate și a garanțiilor de proces echitabil, potrivit Agerpres . Curtea Constituțională , cu majoritate de voturi, a admis o excepție de neconstituționalitate și a stabilit că dispozițiile art. 250^2 (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că termenele de verificare a măsurilor asigurătorii sunt imperative. Ce prevede articolul din Cod și care sunt termenele Textul legal analizat stabilește că, pe parcursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța verifică periodic dacă mai există temeiurile care au justificat luarea ori menținerea măsurii asigurătorii, „dar nu mai târziu de”: 6 luni în cursul urmăririi penale; un an în cursul judecății. În urma verificării, organul judiciar poate dispune menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii ori ridicarea acesteia. De ce contează: risc de „înghețare” pe termen nedefinit a bunurilor CCR arată că interpretarea acestor termene ca fiind de recomandare creează premisele menținerii „sine die” a măsurilor asigurătorii și, implicit, menținerii lor pentru perioade disproporționate față de scopul urmărit prin indisponibilizarea bunurilor. Curtea leagă acest risc de scopul măsurilor asigurătorii din procesul penal: garantarea executării pedepsei amenzii sau asigurarea posibilității dispunerii confiscării speciale ori a confiscării extinse. În această logică, prelungirea fără limite clare poate duce la încălcarea dreptului de proprietate privată . Dimensiunea procedurală: efecte și asupra dreptului la un proces echitabil CCR mai reține că verificarea măsurilor asigurătorii are și o dimensiune procedurală, iar calificarea termenelor ca simple recomandări contravine și dreptului la un proces echitabil . În motivare, Curtea invocă reguli de principiu conturate în jurisprudența CCR, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special exigența de proporționalitate și necesitatea ca astfel de măsuri să fie temporare și revizuite înainte de soluționarea cauzelor. Ce se întâmplă dacă termenele nu sunt respectate În privința sancțiunii pentru nerespectarea termenelor maxime, CCR constată că lipsa unei soluții legislative exprese indică intenția legiuitorului ca, în această ipoteză, să se aplice regulile generale din art. 268 din Codul de procedură penală , privind consecințele nerespectării termenelor. De când curg termenele: CCR indică o direcție, dar nu tranșează definitiv Curtea menționează că, având în vedere că contestația formulată în temeiul art. 250^2 (2) teza finală nu are caracter suspensiv de executare, termenele „ar urma” să curgă de la data pronunțării încheierilor prin care sunt dispuse măsurile asigurătorii. Totuși, CCR precizează că stabilirea exactă a momentului de la care curg termenele ține de interpretarea și aplicarea legii, nu de constituționalitate. [...]

CCR a limitat folosirea „conflictului constituțional” ca instrument de blocare a plăților stabilite de instanțe , într-o dispută cu miză bugetară majoră privind restanțele salariale ale magistraților, potrivit Digi24 . Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de Ilie Bolojan, în numele Guvernului, în conflictul juridic invocat cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) . De ce contează: un semnal de reglementare pentru executarea hotărârilor judecătorești În esență, majoritatea judecătorilor CCR arată că Executivul nu poate transforma procedura conflictului juridic de natură constituțională într-o cale de a contesta o hotărâre judecătorească și de a evita executarea unor obligații stabilite prin titluri executorii, mai ales când problema pornește de la nerespectarea propriului calendar de plată stabilit prin acte normative ale Guvernului. În motivare este invocat și principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare), în contextul în care conflictul reclamat ar avea ca punct de plecare tocmai nerespectarea de către Guvern a regulilor pe care tot el le-a instituit. Argumentul majorității: CCR nu poate „reforma” hotărâri ale instanțelor CCR reține că sesizarea Guvernului exprimă, în realitate, nemulțumirea unei părți dintr-un litigiu aflat pe rol față de modul în care instanțele au soluționat cauza. Criticile invocate – de la calificarea urgenței, la interpretarea normelor de executare și penalitățile stabilite – țin de competența instanțelor și trebuie analizate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul conflictului constituțional. Curtea mai arată că atribuțiile sale sunt stabilite limitativ de Constituție și de Legea nr. 47/1992 și că nu are competența de a face un control de legalitate sau de constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești în cadrul acestei proceduri. Contextul deciziei include și litigiul în care Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă demersuri bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, inclusiv prin rectificare bugetară „dacă este cazul”, stabilind și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru istoricul deciziei de inadmisibilitate, Digi24 trimite și la materialul anterior: Digi24 . Documentul CCR este disponibil aici: CCR . Ce a susținut Guvernul: risc bugetar și depășirea atribuțiilor de către instanțe În sesizarea către CCR, Ilie Bolojan a argumentat că ÎCCJ și-ar fi depășit atribuțiile prin intervenția în zona procedurii bugetare – elaborarea bugetului, rectificările și alocările fiind, în viziunea Guvernului, atribuții ale Executivului și Parlamentului. Guvernul a invocat și consecințe financiare ale unei obligații de suplimentare bugetară de aproximativ 4,8 miliarde de lei, inclusiv posibile efecte precum majorarea deficitului, reducerea altor cheltuieli sau creșterea taxelor. În plus, Executivul a susținut că penalitatea de 1% pe zi de întârziere ar putea ajunge la circa 48 de milioane de lei pe zi, ceea ce ar crea un mecanism financiar „artificial”, în afara procedurii bugetare. În același timp, Guvernul a arătat că, după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026, funcționa ca Executiv interimar, cu atribuții limitate. Divergențe în CCR: de la „prematur” la „sesizarea trebuia admisă” Motivarea include și opinii separate/concurente, care conturează o dezbatere instituțională mai largă despre limitele intervenției instanțelor în politica bugetară: Asztalos Csaba-Ferenc a fost de acord cu inadmisibilitatea, dar pe alte temeiuri: CCR nu ar fi trebuit atrasă într-un litigiu concret aflat pe rol, iar sesizarea ar fi fost prematură. Simina Tănăsescu și Dacian-Cosmin Dragoș au susținut, în opinie separată, că sesizarea trebuia admisă, argumentând că ÎCCJ ar fi depășit limitele atribuțiilor sale prin intervenția în procedura bugetară. Laura-Iuliana Scântei a susținut, de asemenea, admiterea sesizării, invocând inclusiv riscul de blocaj instituțional și presiunea pe Parlament în cazul unei rectificări impuse sub sancțiunea penalităților. Ce urmează Decizia CCR, în forma motivată, trasează o limită procedurală: nemulțumirile Guvernului față de o hotărâre judecătorească trebuie tranșate pe căile de atac din sistemul judiciar, nu prin conflict constituțional. În paralel, litigiul de fond rămâne legat de executarea obligațiilor bugetare stabilite prin titluri executorii și de modul în care statul își respectă propriile reguli de eșalonare a plăților. [...]

Analiza Comisiei de la Veneția asupra „amendamentului Fritz” redeschide discuția despre retroactivitatea Legii 180/2026 , într-un dosar cu potențial impact de reglementare asupra modului în care pot înceta automat mandatele aleșilor locali, potrivit Digi24 . O delegație a Comisiei a fost primită la Curtea Constituțională (CCR), care a transmis spre studiu decizia prin care a considerat prevederea constituțională. Întâlnirea a avut loc joi, când președinta CCR, Elena-Simina Tănăsescu, și alți șapte judecători constituționali au discutat cu delegația Comisiei de la Veneția despre compatibilitatea cu standardele europene și internaționale a dispozițiilor tranzitorii din Legea nr. 180/2026 privind pierderea mandatului aleșilor locali. Un punct central a fost efectul retroactiv invocat în spațiul public și în contestări. Ce verifică, de fapt, Comisia de la Veneția CCR arată, într-un comunicat citat de Digi24, că tema comună a întrevederilor a vizat „compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii” ale Legii 180/2026 cu standardele europene și internaționale aplicabile. Curtea a precizat că Decizia nr. 883 din 17 august 2026 a fost tradusă și transmisă delegației. Documentul include atât raționamentul majorității, cât și opinia separată a judecătorilor Simina Tănăsescu, Iulia Scântei și Dacian Cosmin Dragoș. Reprezentanții Comisiei de la Veneția au indicat că au programate întrevederi pe aceeași temă „cu toate instituțiile și părțile implicate”. Contextul: de la decizia CCR la sesizarea internațională Comisia de la Veneția a fost sesizată pe 24 septembrie, la solicitarea unor parlamentari USR, după ce CCR a decis pe 17 august că așa-numitul „amendament Fritz” este constituțional. Demersul pentru obținerea unui aviz a fost anunțat public tot pe 24 septembrie: președinta Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei , Gunn Marit Helgesen, a transmis o solicitare oficială, la cererea a doi parlamentari USR (Diana Stoica și Sorin Șipoș). Solicitarea viza compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii ale Legii 180/2026, în special a efectului lor retroactiv, cu standardele europene și internaționale. În scrisoare se atrăgea atenția că prevederile pot duce la încetarea automată a unor mandate elective locale, fără evaluare individualizată, la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii (în jurul datei de 30 septembrie 2026). Avizele Comisiei de la Veneția au caracter consultativ și nu sunt obligatorii juridic. Ce a decis CCR și de ce contează pentru aleșii locali Pe 17 august 2026, CCR a stabilit că prevederea din noua Lege a integrității care duce la încetarea mandatelor aleșilor locali, în cazurile în care a fost constatată definitiv incompatibilitatea sau conflictul de interese, este constituțională. Amendamentul prevede că aleșii aflați în funcție, pentru care astfel de situații au fost constatate definitiv înainte de intrarea în vigoare a noii legi, își pierd mandatul în termen de 30 de zile. În spațiul public, prevederea a fost asociată cu cazul primarului Timișoarei, Dominic Fritz, după o constatare ANI din iulie 2024 privind un conflict de interese administrativ. Decizia CCR a fost luată cu cinci voturi pentru și trei împotrivă, iar opinie separată au avut președinta CCR și doi judecători. Argumentul CCR privind retroactivitatea În motivarea publicată pe 21 august, CCR a susținut că norma tranzitorie nu introduce o nouă sancțiune personală pentru o faptă din trecut, ci „pune capăt unei funcții sau unui mandat a cărui integritate a fost afectată”. „Ca atare, o situație de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează și afectează integritatea funcției, demnității publice ori a mandatului (...)”, se arată în motivarea CCR, citată de Digi24. Curtea a făcut distincția între aplicarea unei noi sancțiuni pentru fapte trecute și efecte juridice care continuă să se producă în prezent, concluzionând că protejarea integrității funcției publice justifică intervenția legiuitorului. Un indicator de presiune instituțională: volumul sesizărilor la CCR În discuțiile cu delegația Comisiei de la Veneția a fost abordată și activitatea jurisdicțională a CCR, inclusiv volumul sesizărilor. Președinta Curții a indicat o creștere în ultimii doi ani: aproximativ 14.000 de sesizări în 2025 și 15.000 de la începutul lui 2026 până în prezent, potrivit comunicatului. Delegația Comisiei de la Veneția a fost formată din Iain Cameron (Suedia), Regina Kiener (Elveția), Tomáš Langášek (Cehia) și reprezentanți ai Secretariatului instituției. [...]

CCR ar putea limita joi puterea unui Guvern demis de a emite ordonanțe de urgență , într-un dosar care vizează Programul SAFE și raportul de forțe dintre Executiv și Parlament, potrivit Adevărul . Curtea Constituțională ar urma să se pronunțe pe 22 octombrie asupra sesizării depuse de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu , care reclamă un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament. Disputa are ca obiect Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2026, legată de programul SAFE, adoptată de Cabinetul Bolojan după ce Executivul a fost demis prin moțiune de cenzură. Grindeanu susține că, după retragerea încrederii Parlamentului la 5 mai 2026, Guvernul ar fi putut exercita doar atribuții de „administrare curentă”, nu și atribuții de legiferare. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial pe 8 mai. De ce contează: precedent pentru ordonanțele emise după demitere Sesizarea ridică o problemă de reglementare cu impact direct asupra modului în care funcționează statul în perioade de tranziție politică: dacă un Guvern demis poate adopta ordonanțe de urgență cu efecte imediate sau trebuie să se limiteze strict la administrarea curentă. O decizie a CCR în acest sens ar putea seta o limită practică pentru viitoare cabinete aflate în aceeași situație. Argumentele invocate de Sorin Grindeanu Președintele Camerei Deputaților indică două motive principale pentru care consideră ordonanța neconstituțională: Guvernul demis ar fi continuat să exercite atribuții de legiferare, deși mandatul său ar fi fost limitat la administrarea curentă a treburilor publice. Domeniile reglementate prin OUG ar fi fost deja acoperite de proiecte de lege și propuneri legislative aflate în dezbaterea Parlamentului sau pe ordinea de zi a plenului, ceea ce, în interpretarea lui Grindeanu, ar echivala cu substituirea Guvernului în rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. În plus, liderul PSD susține că publicarea ordonanței a produs efecte juridice imediate, iar continuarea procedurilor legislative parlamentare pe aceleași materii riscă să devină „lipsită de finalitate practică”. Ce cere CCR să stabilească Grindeanu solicită Curții să constate existența conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament și Guvern și să stabilească măsuri pentru „restabilirea ordinii constituționale”. Concret, el cere, între altele, constatarea că OUG nr. 38/2026 a fost adoptată cu depășirea competențelor unui Guvern demis și obligarea Executivului să se abțină de la emiterea de acte normative cu forță de lege primară cât timp exercită doar atribuții de administrare curentă. Totodată, solicită recunoașterea dreptului Parlamentului de a continua procedurile legislative aflate în desfășurare pentru domeniile reglementate prin ordonanță. Judecătorii CCR amânaseră pronunțarea în acest caz la 7 octombrie, stabilind termenul pentru joi, 22 octombrie 2026. [...]

Trimiterea în judecată în dosarul „Elicopterul” mută disputa despre TVA și formalități vamale într-o fază cu risc financiar direct , după ce Parchetul Militar a decis să trimită în instanță 17 inculpați, inclusiv pe șeful DSU, Raed Arafat , potrivit Digi24 . Miza dosarului este o presupusă pagubă la bugetul de stat legată de TVA datorat în vamă pentru un elicopter adus în România ca despăgubire. Dosarul vizează înlocuirea unui elicopter al ISU prăbușit în 2016 în Republica Moldova, iar trimiterea în judecată reiese din datele publicate pe portalul instanțelor . Arafat a spus vineri, pentru Digi24, că nu a fost informat oficial despre trimiterea cauzei în instanță. Ce prejudiciu indică procurorii și de unde vine suma Parchetul Militar susține că aeronava obținută în 2017 de Inspectoratul General de Aviație , sub formă de despăgubire, ar fi fost introdusă în România și exploatată ulterior fără îndeplinirea formalităților vamale. Consecința invocată: o pagubă la bugetul de stat „de natura TVA datorat în vamă”. Potrivit comunicatului citat în material, cuantumul pagubei este de 4.435.269 de lei , iar cu dobânzi și penalități suma ajunge la 8 milioane de lei . Poziția lui Raed Arafat și măsurile asigurătorii Într-un mesaj publicat pe Facebook, Raed Arafat respinge acuzațiile și afirmă că nu a comis fapte penale. „Resping categoric acuzațiile care mi se aduc și îmi mențin poziția exprimată încă de la începutul acestei anchete. Nu am săvârșit nicio faptă penală și consider că acuzațiile formulate împotriva mea sunt lipsite de fundament factual și juridic”. În același dosar, procurorii au instituit sechestru pe averea șefului DSU, conform informațiilor prezentate. Contextul administrativ invocat de Arafat În varianta prezentată anterior de Arafat, acesta a spus că în 2017 a cerut un punct de vedere de la Vamă și că i s-ar fi comunicat că nu trebuie plătit TVA pentru elicopterul adus în țară sub formă de donație. Tot el a atras atenția asupra riscului ca interpretări administrative mai vechi să fie contestate ulterior, la distanță de ani. Ce urmează Trimiterea în judecată înseamnă că dosarul intră în faza de judecată, unde instanța va analiza acuzațiile privind regimul vamal și stabilirea eventualului prejudiciu. Din informațiile disponibile în material nu rezultă un termen de judecată sau un calendar procedural detaliat. [...]