Știri
Știri din categoria Justiție

Curtea Constituțională a amânat până pe 7 octombrie o decizie cu miză bugetară de aproape 5 miliarde de lei în disputa dintre Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție privind plata restanțelor salariale ale magistraților, potrivit HotNews. Dosarul vizează o sesizare depusă de premierul Ilie Bolojan pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională.
Amânarea prelungește incertitudinea asupra unei obligații financiare care, în funcție de deznodământ, poate însemna plăți masive din buget și penalități zilnice, într-un litigiu în care instanța supremă a dat deja Guvernul în judecată și a câștigat în primă instanță.
Sesizarea a fost depusă pe 2 iulie, după ce Înalta Curte a acționat în instanță Guvernul în legătură cu neplata restanțelor salariale apărute ca urmare a unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești.
Bolojan a susținut că instanța „nu are competența și nici legitimitatea” să stabilească modul de distribuire a banilor publici și a invocat riscul perturbării echilibrului bugetar, calificând demersul ca o ingerință în activitatea executivului.
Pe 5 mai, Curtea de Apel București a admis acțiunea introdusă de Înalta Curte și a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară.
Instanța a stabilit și un termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru punerea în executare, cu sancțiuni în caz de întârziere:
Cererea de chemare în judecată este semnată de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, iar acțiunea a fost soluționată „în timp record”, chiar de la primul termen, conform sursei.
În sesizarea prezentată, premierul a indicat că Înalta Curte a cerut obligarea Guvernului la plata a 4,8 miliarde lei, reprezentând restanțe salariale câștigate prin procese sau penalități aferente. Tot el a arătat că prima instanță a stabilit penalități de 1% pe zi, pe care le-a cuantificat la 48 de milioane de lei pe zi (aprox. 9 milioane de euro, adică aprox. 45 milioane lei), „în afara amenzilor”.
În plus, premierul a menționat existența unor sume „în zona de Parchet”, de aproximativ 3 miliarde de lei.
Separat, articolul notează că statul ar trebui să plătească magistraților 2 miliarde de euro (aprox. 10 miliarde lei) cu titlu de restanțe salariale, în urma valului de procese din ultimii ani, banii fiind plătiți în tranșe.
Curtea Constituțională a amânat pronunțarea pentru 7 octombrie. Până atunci, rămâne deschisă disputa privind limitele dintre puterea judecătorească și executiv în decizii cu impact direct asupra bugetului public, precum și riscul ca eventualele întârzieri să genereze costuri suplimentare prin penalități.
Recomandate

CCR a limitat folosirea „conflictului constituțional” ca instrument de blocare a plăților stabilite de instanțe , într-o dispută cu miză bugetară majoră privind restanțele salariale ale magistraților, potrivit Digi24 . Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de Ilie Bolojan, în numele Guvernului, în conflictul juridic invocat cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) . De ce contează: un semnal de reglementare pentru executarea hotărârilor judecătorești În esență, majoritatea judecătorilor CCR arată că Executivul nu poate transforma procedura conflictului juridic de natură constituțională într-o cale de a contesta o hotărâre judecătorească și de a evita executarea unor obligații stabilite prin titluri executorii, mai ales când problema pornește de la nerespectarea propriului calendar de plată stabilit prin acte normative ale Guvernului. În motivare este invocat și principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare), în contextul în care conflictul reclamat ar avea ca punct de plecare tocmai nerespectarea de către Guvern a regulilor pe care tot el le-a instituit. Argumentul majorității: CCR nu poate „reforma” hotărâri ale instanțelor CCR reține că sesizarea Guvernului exprimă, în realitate, nemulțumirea unei părți dintr-un litigiu aflat pe rol față de modul în care instanțele au soluționat cauza. Criticile invocate – de la calificarea urgenței, la interpretarea normelor de executare și penalitățile stabilite – țin de competența instanțelor și trebuie analizate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul conflictului constituțional. Curtea mai arată că atribuțiile sale sunt stabilite limitativ de Constituție și de Legea nr. 47/1992 și că nu are competența de a face un control de legalitate sau de constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești în cadrul acestei proceduri. Contextul deciziei include și litigiul în care Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă demersuri bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, inclusiv prin rectificare bugetară „dacă este cazul”, stabilind și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru istoricul deciziei de inadmisibilitate, Digi24 trimite și la materialul anterior: Digi24 . Documentul CCR este disponibil aici: CCR . Ce a susținut Guvernul: risc bugetar și depășirea atribuțiilor de către instanțe În sesizarea către CCR, Ilie Bolojan a argumentat că ÎCCJ și-ar fi depășit atribuțiile prin intervenția în zona procedurii bugetare – elaborarea bugetului, rectificările și alocările fiind, în viziunea Guvernului, atribuții ale Executivului și Parlamentului. Guvernul a invocat și consecințe financiare ale unei obligații de suplimentare bugetară de aproximativ 4,8 miliarde de lei, inclusiv posibile efecte precum majorarea deficitului, reducerea altor cheltuieli sau creșterea taxelor. În plus, Executivul a susținut că penalitatea de 1% pe zi de întârziere ar putea ajunge la circa 48 de milioane de lei pe zi, ceea ce ar crea un mecanism financiar „artificial”, în afara procedurii bugetare. În același timp, Guvernul a arătat că, după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026, funcționa ca Executiv interimar, cu atribuții limitate. Divergențe în CCR: de la „prematur” la „sesizarea trebuia admisă” Motivarea include și opinii separate/concurente, care conturează o dezbatere instituțională mai largă despre limitele intervenției instanțelor în politica bugetară: Asztalos Csaba-Ferenc a fost de acord cu inadmisibilitatea, dar pe alte temeiuri: CCR nu ar fi trebuit atrasă într-un litigiu concret aflat pe rol, iar sesizarea ar fi fost prematură. Simina Tănăsescu și Dacian-Cosmin Dragoș au susținut, în opinie separată, că sesizarea trebuia admisă, argumentând că ÎCCJ ar fi depășit limitele atribuțiilor sale prin intervenția în procedura bugetară. Laura-Iuliana Scântei a susținut, de asemenea, admiterea sesizării, invocând inclusiv riscul de blocaj instituțional și presiunea pe Parlament în cazul unei rectificări impuse sub sancțiunea penalităților. Ce urmează Decizia CCR, în forma motivată, trasează o limită procedurală: nemulțumirile Guvernului față de o hotărâre judecătorească trebuie tranșate pe căile de atac din sistemul judiciar, nu prin conflict constituțional. În paralel, litigiul de fond rămâne legat de executarea obligațiilor bugetare stabilite prin titluri executorii și de modul în care statul își respectă propriile reguli de eșalonare a plăților. [...]

Decizia CEDO privind plata eșalonată a restanțelor salariale ale magistraților oferă Guvernului baza să limiteze presiunea pe buget , susține Ilie Bolojan , care cere Executivului să tranșeze „o chestiune imorală și împovărătoare pentru români”, potrivit HotNews . Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că magistraților români nu le-au fost încălcate drepturile fundamentale prin plata eșalonată a drepturilor salariale câștigate prin hotărâri judecătorești. Într-o reacție pe Facebook, liderul PNL afirmă că verdictul confirmă poziția sa și invocă riscul ca statul să fie obligat să achite „imediat sume uriașe, de ordinul miliardelor de lei”, fără a ține cont de impactul bugetar. Miza: cine decide politica bugetară și cum se execută hotărârile În motivarea deciziei prin care a respins plângerile a cinci magistrați, CEDO arată că nu este de competența instanței naționale să se substituie autorităților naționale în alegerea politicilor bugetare. Curtea menționează că deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au contribuit la „reconfigurarea cadrului juridic” privind remunerația judecătorilor. Bolojan interpretează hotărârea ca pe un semnal că „instanțele și-au depășit atribuțiile” și că deciziile despre „modul în care sunt împărțiți banii țării” trebuie luate de Guvern și Parlament. El mai spune că decizia CEDO „pune sub semnul întrebării” unele hotărâri din România, invocând suspiciuni de conflict de interese în cazul judecătorilor care le-ar fi pronunțat. Reacția ÎCCJ: CEDO nu tranșează litigiul inițiat de instanța supremă Președinta ÎCCJ, Lia Savonea, a declarat pentru HotNews că decizia CEDO trebuie analizată „cu toate argumentele și nuanțele”. Ulterior, Înalta Curte a transmis că speța de la CEDO a vizat compatibilitatea mecanismelor de eșalonare și a întârzierilor în executarea hotărârilor cu garanțiile Convenției. În schimb, potrivit comunicatului, litigiul inițiat de ÎCCJ nu a urmărit contestarea, „în principiu”, a posibilității legale de eșalonare, ci respectarea de către autoritățile executive a propriului cadru normativ și îndeplinirea obligațiilor care decurg din acesta, inclusiv asigurarea resurselor bugetare necesare executării hotărârilor, conform calendarului stabilit de guvern. Instanța supremă insistă asupra distincției dintre dreptul statului de a stabili modalitatea și calendarul executării obligațiilor și obligația autorităților de a respecta regulile pe care le-au instituit, subliniind că decizia CEDO „nu reprezintă o soluționare” a litigiului inițiat de Înalta Curte și nu poate fi prezentată ca validând sau invalidând automat pretenții dintr-un proces cu obiect și temeiuri juridice distincte. [...]

Guvernul Bolojan nu va aloca acum bani pentru restanțele salariale ale magistraților, invocând imposibilitatea unei rectificări bugetare cât timp este demis , potrivit HotNews . Miza financiară a litigiului este de aproximativ 5 miliarde de lei (circa 1 miliard de euro), iar decizia instanței este definitivă și executorie, cu termene și penalități prevăzute explicit. Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, a spus că Executivul „interimar” nu poate face rectificare bugetară și, prin urmare, nu poate aloca suma necesară. Ea a susținut că Guvernul a încercat să evite situația „prin toate căile legale de atac, inclusiv la CCR”. Termen de 10 zile și sancțiuni pentru întârziere Conform informațiilor citate de HotNews de la reprezentanții Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Guvernul are la dispoziție 10 zile, începând „de astăzi”, pentru a începe procedurile de alocare a banilor. Purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, Victor Alistar, a precizat că obligația vizează demararea „procedurii de conformare voluntară”, adică inițierea demersurilor pentru stingerea datoriilor. Hotărârea Curții de Apel București , menținută integral de instanța supremă, prevede și sancțiuni în cazul neexecutării în termen: penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere; amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Ce a decis ÎCCJ și de ce contează bugetar Înalta Curte a respins recursul formulat de Guvern și de Ministerul Finanțelor și a menținut decizia din 5 mai a Curții de Apel București, care obligă Executivul să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară. Decizia este definitivă și executorie. În comunicarea instanței, ÎCCJ acuză „caracterul nelegal” al conduitei autorităților executive pentru neasigurarea fondurilor necesare executării unor obligații de plată „certe”, stabilite prin titluri executorii și recunoscute inclusiv prin acte normative de eșalonare. Instanța mai afirmă că statul nu poate recunoaște datoria prin propriile acte și, simultan, să refuze resursele pentru executarea ei. Ce urmează: presiunea se mută pe viitorul guvern Potrivit HotNews, viitorul guvern condus de Luca Niculescu, dacă va fi învestit de Parlament, ar urma să fie obligat să plătească restanțele salariale, estimate la aproximativ 5 miliarde de lei, rezultate din majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Procesul a avut o miză de circa 1 miliard de euro și pronunțarea soluției a fost amânată de șapte ori, în timp ce ÎCCJ a susținut în acțiune că neplata afectează dreptul de proprietate al judecătorilor cu titluri executorii neexecutate de peste zece ani. [...]

CCR obligă procurorii și instanțele să verifice la termen măsurile asigurătorii , după ce a decis că intervalele din Codul de procedură penală nu pot fi tratate ca simple recomandări, ci ca obligații cu efecte directe asupra dreptului de proprietate și a garanțiilor de proces echitabil, potrivit Agerpres . Curtea Constituțională , cu majoritate de voturi, a admis o excepție de neconstituționalitate și a stabilit că dispozițiile art. 250^2 (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că termenele de verificare a măsurilor asigurătorii sunt imperative. Ce prevede articolul din Cod și care sunt termenele Textul legal analizat stabilește că, pe parcursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța verifică periodic dacă mai există temeiurile care au justificat luarea ori menținerea măsurii asigurătorii, „dar nu mai târziu de”: 6 luni în cursul urmăririi penale; un an în cursul judecății. În urma verificării, organul judiciar poate dispune menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii ori ridicarea acesteia. De ce contează: risc de „înghețare” pe termen nedefinit a bunurilor CCR arată că interpretarea acestor termene ca fiind de recomandare creează premisele menținerii „sine die” a măsurilor asigurătorii și, implicit, menținerii lor pentru perioade disproporționate față de scopul urmărit prin indisponibilizarea bunurilor. Curtea leagă acest risc de scopul măsurilor asigurătorii din procesul penal: garantarea executării pedepsei amenzii sau asigurarea posibilității dispunerii confiscării speciale ori a confiscării extinse. În această logică, prelungirea fără limite clare poate duce la încălcarea dreptului de proprietate privată . Dimensiunea procedurală: efecte și asupra dreptului la un proces echitabil CCR mai reține că verificarea măsurilor asigurătorii are și o dimensiune procedurală, iar calificarea termenelor ca simple recomandări contravine și dreptului la un proces echitabil . În motivare, Curtea invocă reguli de principiu conturate în jurisprudența CCR, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special exigența de proporționalitate și necesitatea ca astfel de măsuri să fie temporare și revizuite înainte de soluționarea cauzelor. Ce se întâmplă dacă termenele nu sunt respectate În privința sancțiunii pentru nerespectarea termenelor maxime, CCR constată că lipsa unei soluții legislative exprese indică intenția legiuitorului ca, în această ipoteză, să se aplice regulile generale din art. 268 din Codul de procedură penală , privind consecințele nerespectării termenelor. De când curg termenele: CCR indică o direcție, dar nu tranșează definitiv Curtea menționează că, având în vedere că contestația formulată în temeiul art. 250^2 (2) teza finală nu are caracter suspensiv de executare, termenele „ar urma” să curgă de la data pronunțării încheierilor prin care sunt dispuse măsurile asigurătorii. Totuși, CCR precizează că stabilirea exactă a momentului de la care curg termenele ține de interpretarea și aplicarea legii, nu de constituționalitate. [...]

CCR a confirmat că suspendarea ordinelor de mediu produce efecte doar după rămânerea definitivă a hotărârii , consolidând astfel cadrul procedural aplicabil intervențiilor asupra faunei sălbatice, potrivit Mediafax . Curtea Constituțională a respins, cu majoritate de voturi, ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate și a stabilit că legea de completare a art. 6 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 este constituțională în raport cu criticile formulate. Decizia a fost anunțată printr-un comunicat transmis miercuri, 18 noiembrie, și este definitivă și general obligatorie. Motivarea completă urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, Partea I. Ce efect practic validează CCR CCR arată că reglementarea unei proceduri speciale privind suspendarea executării unui act administrativ nu încalcă prevederile Constituției privind principiul legalității, separația și echilibrul puterilor în stat, dreptul la un proces echitabil și controlul judecătoresc al actelor administrative. Judecătorii constituționali au reținut, între altele, că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor este de competența exclusivă a legiuitorului (în baza articolelor 126 și 129 din Constituție) și că o hotărâre de suspendare a executării unui act administrativ are caracter temporar și provizoriu. Curtea a mai constatat că momentul de la care produce efecte hotărârea pronunțată în primă instanță — respectiv de la data rămânerii definitive — intră în marja de apreciere a legiuitorului. „Legiuitorul nu a exclus de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie și niciun grup social, ci, dimpotrivă, a consacrat posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a formula cereri de suspendare a actelor administrative în formele și în modalitățile instituite de lege”, a transmis CCR. Ce a reclamat Nicușor Dan în sesizarea la CCR Nicușor Dan a contestat prevederea potrivit căreia hotărârile judecătorești de suspendare a ordinelor ministrului Mediului produc efecte numai după ce rămân definitive. Președintele a susținut că modificarea poate lipsi de eficiență controlul judecătoresc asupra actelor administrative care permit intervenții asupra faunei sălbatice, în condițiile în care suspendarea ar deveni aplicabilă abia după executarea ordinului. În sesizare, acesta a argumentat că, în cazul unui ordin care autorizează uciderea unor animale, efectul util al suspendării poate fi pierdut din cauza caracterului ireversibil al măsurii. Președintele a invocat și riscul încălcării Directivei Habitate, arătând că derogările de la regimul de protecție strictă pentru anumite specii (inclusiv ursul brun) ar trebui să poată fi supuse unui control judecătoresc efectiv înainte de producerea unor efecte ireversibile. Totodată, a reclamat încălcarea dreptului de acces la justiție, a principiului proporționalității și a dreptului la un mediu sănătos. Ce urmează Decizia CCR fiind definitivă și general obligatorie, cadrul legal contestat rămâne în vigoare, iar argumentele detaliate ale Curții vor fi cunoscute după publicarea motivării în Monitorul Oficial. [...]

Analiza Comisiei de la Veneția asupra „amendamentului Fritz” redeschide discuția despre retroactivitatea Legii 180/2026 , într-un dosar cu potențial impact de reglementare asupra modului în care pot înceta automat mandatele aleșilor locali, potrivit Digi24 . O delegație a Comisiei a fost primită la Curtea Constituțională (CCR), care a transmis spre studiu decizia prin care a considerat prevederea constituțională. Întâlnirea a avut loc joi, când președinta CCR, Elena-Simina Tănăsescu, și alți șapte judecători constituționali au discutat cu delegația Comisiei de la Veneția despre compatibilitatea cu standardele europene și internaționale a dispozițiilor tranzitorii din Legea nr. 180/2026 privind pierderea mandatului aleșilor locali. Un punct central a fost efectul retroactiv invocat în spațiul public și în contestări. Ce verifică, de fapt, Comisia de la Veneția CCR arată, într-un comunicat citat de Digi24, că tema comună a întrevederilor a vizat „compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii” ale Legii 180/2026 cu standardele europene și internaționale aplicabile. Curtea a precizat că Decizia nr. 883 din 17 august 2026 a fost tradusă și transmisă delegației. Documentul include atât raționamentul majorității, cât și opinia separată a judecătorilor Simina Tănăsescu, Iulia Scântei și Dacian Cosmin Dragoș. Reprezentanții Comisiei de la Veneția au indicat că au programate întrevederi pe aceeași temă „cu toate instituțiile și părțile implicate”. Contextul: de la decizia CCR la sesizarea internațională Comisia de la Veneția a fost sesizată pe 24 septembrie, la solicitarea unor parlamentari USR, după ce CCR a decis pe 17 august că așa-numitul „amendament Fritz” este constituțional. Demersul pentru obținerea unui aviz a fost anunțat public tot pe 24 septembrie: președinta Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei , Gunn Marit Helgesen, a transmis o solicitare oficială, la cererea a doi parlamentari USR (Diana Stoica și Sorin Șipoș). Solicitarea viza compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii ale Legii 180/2026, în special a efectului lor retroactiv, cu standardele europene și internaționale. În scrisoare se atrăgea atenția că prevederile pot duce la încetarea automată a unor mandate elective locale, fără evaluare individualizată, la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii (în jurul datei de 30 septembrie 2026). Avizele Comisiei de la Veneția au caracter consultativ și nu sunt obligatorii juridic. Ce a decis CCR și de ce contează pentru aleșii locali Pe 17 august 2026, CCR a stabilit că prevederea din noua Lege a integrității care duce la încetarea mandatelor aleșilor locali, în cazurile în care a fost constatată definitiv incompatibilitatea sau conflictul de interese, este constituțională. Amendamentul prevede că aleșii aflați în funcție, pentru care astfel de situații au fost constatate definitiv înainte de intrarea în vigoare a noii legi, își pierd mandatul în termen de 30 de zile. În spațiul public, prevederea a fost asociată cu cazul primarului Timișoarei, Dominic Fritz, după o constatare ANI din iulie 2024 privind un conflict de interese administrativ. Decizia CCR a fost luată cu cinci voturi pentru și trei împotrivă, iar opinie separată au avut președinta CCR și doi judecători. Argumentul CCR privind retroactivitatea În motivarea publicată pe 21 august, CCR a susținut că norma tranzitorie nu introduce o nouă sancțiune personală pentru o faptă din trecut, ci „pune capăt unei funcții sau unui mandat a cărui integritate a fost afectată”. „Ca atare, o situație de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează și afectează integritatea funcției, demnității publice ori a mandatului (...)”, se arată în motivarea CCR, citată de Digi24. Curtea a făcut distincția între aplicarea unei noi sancțiuni pentru fapte trecute și efecte juridice care continuă să se producă în prezent, concluzionând că protejarea integrității funcției publice justifică intervenția legiuitorului. Un indicator de presiune instituțională: volumul sesizărilor la CCR În discuțiile cu delegația Comisiei de la Veneția a fost abordată și activitatea jurisdicțională a CCR, inclusiv volumul sesizărilor. Președinta Curții a indicat o creștere în ultimii doi ani: aproximativ 14.000 de sesizări în 2025 și 15.000 de la începutul lui 2026 până în prezent, potrivit comunicatului. Delegația Comisiei de la Veneția a fost formată din Iain Cameron (Suedia), Regina Kiener (Elveția), Tomáš Langášek (Cehia) și reprezentanți ai Secretariatului instituției. [...]