DE$597.21+2.69%INDA$48.92+0.50%

Previziunile de dublare a aurului până la 8.000 de dolari pe uncie pun în prim-plan rolul băncilor centrale ca motor de preț, nu doar apetitul investitorilor de retail, potrivit unei analize preluate de Adevărul. În scenariul discutat, cererea instituțională – în special din economiile emergente – ar putea menține presiunea de creștere, dar analiștii avertizează că volatilitatea rămâne ridicată, iar o dublare rapidă nu este un rezultat „automat”.

În ultimii ani, aurul a avut o tendință ascendentă, iar articolul indică o creștere de la 1.585 de dolari pe uncie în 2020 la peste 4.500 de dolari pe uncie, cu o „perioadă de calmare” recentă. Contextul este unul în care dobânzile de referință sunt descrise ca relativ scăzute, ceea ce reduce atractivitatea economisirii clasice și împinge o parte din capital către active percepute drept „refugiu”, precum metalele prețioase.

De ce contează: cumpărătorii „inelastici” schimbă dinamica pieței

Un punct central al analizei este schimbarea structurii cererii. Michael Hsueh, analist la Deutsche Bank Research și coautor al unui studiu citat, susține că în perioada 2021–2025 cumpărătorii „inelastici” (care cumpără relativ constant, indiferent de preț), precum băncile centrale, i-au înlocuit treptat pe cumpărătorii „elastici” (mai sensibili la preț), cum sunt persoanele fizice – de pildă, cumpărătorii de bijuterii.

Economiștii de la Deutsche Bank, într-un studiu publicat la 27 aprilie, arată că băncile centrale cumpără tot mai mult aur, iar în prim-plan sunt menționate China, Rusia, India și Turcia, alături de alte economii emergente care își măresc rezervele. Din această perspectivă, aurul ar putea ajunge până în 2031 la 8.000 de dolari pe uncie, ceea ce ar însemna dublarea prețului actual, conform scenariului prezentat.

Ce împinge prețul: dobânzi, dolar, geopolitică și un nou tip de cerere

Frank Schallenberger (Landesbank Baden-Württemberg – LBBW) pune creșterea aurului pe seama unui mix de factori: așteptări de reducere a dobânzilor, slăbirea dolarului american, achiziții masive ale băncilor centrale și cerere ridicată pentru monede și lingouri. În plus, el indică apariția criptomonedelor ca „participant” nou, prin ideea că această clasă de active își poate diversifica rezervele inclusiv prin cumpărarea de aur.

O altă explicație vine de la Thomas Kulp (DZ Bank), care leagă scumpirea aurului de acumularea incertitudinilor geopolitice și de funcția de „refugiu sigur” asociată metalului prețios.

Aurul ca „refugiu”: util, dar nu fără riscuri

Pe tema protecției economiilor, opiniile experților citați sunt nuanțate. Schallenberger nu vede aurul ca soluție „pe scară largă”, dar îl consideră util ca instrument de protecție într-un portofoliu, indicând o pondere de 5%–10% pentru reducerea volatilității. Hsueh argumentează că aurul rămâne relevant ca rezervă de valoare, invocând diversificarea, protecția la riscuri geopolitice și apărarea împotriva inflației. Kulp merge mai departe și îl numește „refugiul sigur suprem”, dar avertizează că prețul poate avea fluctuații considerabile.

Cât de realistă e „dublarea”: consensul lipsește

Deși studiul Deutsche Bank susține ținta de 8.000 de dolari pe uncie până în 2031, Schallenberger respinge explicit ideea unei dublări în următorii cinci ani, invocând diminuarea interesului din partea fondurilor ETF pe aur și a băncilor centrale, fără factori suficient de puternici care să împingă prețul de la nivelurile deja ridicate.

Hsueh își menține însă prognoza, legând-o de o posibilă „reconstrucție” a rezervelor de aur ale băncilor centrale, pe fondul unei creșteri a incertitudinilor geopolitice comparabile cu perioada Războiului Rece. În această logică, el discută și ipoteza unei ponderi a aurului de 40% în rezervele băncilor centrale, în anumite condiții privind rezervele valutare ale economiilor emergente.

Kulp rămâne mai prudent: spune că astfel de prognoze nu sunt surprinzătoare după evoluțiile recente, dar anticipează, pe termen mai scurt, o revenire către 5.000 de dolari pe uncie în următoarele 12 luni, menționând că „factorii fundamentali” ai cererii rămân valabili.

În ansamblu, mesajul pentru investitori este că scenariile de creștere se sprijină tot mai mult pe comportamentul băncilor centrale și pe riscul geopolitic, însă chiar și în acest cadru, estimările diferă semnificativ, iar volatilitatea rămâne un element pe care portofoliile trebuie să îl poată absorbi.