Știri
Știri din categoria Interviuri

Carnețelele președintelui Nicușor Dan funcționează ca un instrument de lucru cu informații sensibile, iar accesul la ele rămâne practic limitat la cercul său apropiat, potrivit detaliilor oferite de șeful statului în materialul publicat de Adevărul. Miza, dincolo de elementul de culise, este una operațională: cum își gestionează președintele agenda și notițele într-un format analogic, care poate include „chestiuni mai secrete, de serviciu”.
Într-un interviu acordat pentru Observator, Nicușor Dan a explicat că în carnețele notează „un amestec între chestiuni personale și unele mai secrete, de serviciu”. Președintele a arătat agenda pe care o folosește în prezent și a indicat ritmul în care o completează.
Șeful statului spune că agenda pe care o folosește acum a fost începută pe 18 martie 2026 și este „aproape de final”, ceea ce, în estimarea sa, înseamnă că are nevoie de aproximativ trei agende pe an. În același context, a menționat că în carnețel mai desenează și copiii.
Nicușor Dan a relatat și cum a primit mai multe carnețele după ce a cumpărat unul: firma de la care îl achiziționase i-ar fi trimis „o cutie la Cotroceni”, ca gest de apreciere pentru faptul că le folosește frecvent.
„Mi-am cumpărat una și apoi firma de unde mi-am cumpărat-o mi-a trimis o cutie la Cotroceni. Mi-a spus foarte frumos: «Am văzut că le folosiți. Cadou din partea noastră»”.”
Recomandate

România nu poate concura cu China la costul de producție fără automatizare și o strategie de specializare , iar miza se mută pe domenii unde există resurse locale și valoare adăugată mai mare, potrivit unui interviu citat de HotNews cu omul de afaceri Iulian Stanciu , fostul șef eMAG, după o vizită în China. Stanciu susține că diferența de competitivitate în producția cu forță de muncă intensă este structurală: program de lucru mult mai lung, salarii mai mici și presiune ridicată pe productivitate, ceea ce duce la un cost pe operațiune „de vreo 10 ori mai mic” decât în România. În acest context, el spune că unele tipuri de producție (exemplul dat: asamblarea de jucării) ar fi „imposibil” de făcut competitiv local. De ce contează: presiune pe industria europeană și pe modelul economic local În viziunea lui Stanciu, companiile chineze nu mai rămân doar furnizori pentru branduri occidentale, ci vin direct în Europa cu propriile branduri și, tot mai mult, cu servicii tehnologice (inclusiv modele de inteligență artificială). Consecința pentru România și Europa ar fi o competiție mai dură nu doar pe preț, ci și pe segmente cu valoare adăugată, ceea ce obligă la alegeri strategice, nu la încercarea de a acoperi „toate” domeniile. Unde vede Stanciu șanse reale pentru România Omul de afaceri indică două direcții principale în care România ar putea construi avantaje competitive: Energie : pornește de la ideea unui mix energetic „bun” și în dezvoltare și afirmă că, în „2-3 ani”, România ar putea ajunge chiar exportator net de energie; provocarea ar fi transformarea energiei în produse și servicii cu valoare adăugată mai mare. Tehnologie : pleacă de la ponderea sectorului IT în PIB și argumentează că România ar putea trece de la munca pentru proprietate intelectuală creată în altă parte la mai multă proprietate intelectuală și produse dezvoltate local . Ce lipsește: capital, competențe și un cadru legislativ care să susțină investițiile Stanciu pune accent pe deficitul de finanțare și infrastructură investițională: mai mult capital privat, fonduri de venture capital (capital de risc) și private equity (fonduri care cumpără participații în companii), plus expertiză managerială și tehnică. El afirmă că România este „pe ultimul loc din Europa” la „stocul disponibil” de capital (formulare din interviu, fără detalii metodologice în fragmentul citat). Pe partea de politici publice, el leagă dezvoltarea de legislație și de capacitatea industriei de a-și reprezenta interesele prin organizații. În acest context, este menționată asociația ANIS și rolul ei în propuneri pentru dezvoltarea ecosistemului de investitori de tip „angel” (investitori individuali care finanțează start-up-uri la început). Ce urmează, în logica interviului Mesajul central este că România ar trebui să-și aleagă câteva pariuri economice unde poate urca pe lanțuri de valoare (de la resurse la produse finite și servicii), iar pentru a contracara avantajul de cost al Asiei, soluția realistă ar fi tehnologizarea, robotizarea și automatizarea acolo unde producția locală are sens economic. Interviul nu oferă un calendar de implementare sau măsuri concrete, ci conturează direcții și condiții necesare. [...]

În mai puțin de trei ani, SGR a pus pe piață un flux industrial de materiale reciclabile , iar miza economică pentru România este să transforme aceste volume în capacități locale de procesare și valoare adăugată, nu doar în colectare, potrivit unui interviu acordat de Adela Smeu , CEO RetuRO , pentru HotNews . În acest interval, prin Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) au fost colectate peste 12 miliarde de ambalaje de băuturi, echivalentul a aproape 900.000 de tone de materiale direcționate către reciclare. În viziunea CEO-ului RetuRO, oportunitatea pentru economie este „să păstrăm cât mai mult din valoarea acestor materiale în circuitul economic” și să se construiască „capacitate în jurul unor fluxuri care sunt deja stabile”. De ce contează economic: predictibilitatea volumelor poate susține investiții Adela Smeu susține că valoarea infrastructurii circulare apare atunci când materialele colectate sunt tratate ca resurse care reintră în economie, nu ca deșeuri. În acest sens, SGR ar oferi reciclatorilor fluxuri constante de plastic, metal și sticlă, „mai ușor de procesat”, iar pentru companii predictibilitatea volumelor ar putea susține investiții în: capacități de procesare; tehnologie; eficientizarea operațiunilor. În același timp, disponibilitatea materiilor prime secundare (materiale rezultate din reciclare, folosite din nou în producție) devine mai importantă într-un context european în care se urmărește reducerea dependenței de materii prime virgine. Cum funcționează „partea invizibilă” a sistemului După returnarea ambalajului de către consumator, începe lanțul operațional gestionat de RetuRO: preluare, transport către centrele de numărare și sortare, procesare și pregătire pentru livrarea către reciclatori. RetuRO operează nouă centre de numărare și sortare, iar, în medie, aproximativ 70 de camioane cu materiale procesate pleacă zilnic din aceste centre către reciclatori, conform interviului. CEO-ul companiei pune accent pe calitatea materialelor obținute: separarea corectă și contaminarea redusă ar ajuta la păstrarea valorii și la procesarea eficientă, iar materialele colectate prin SGR sunt direcționate către reciclare. Următoarea etapă: consolidare operațională și aliniere la cerințele europene În interviu, Adela Smeu afirmă că România intră în etapa europeană definită de PPWR (regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje) cu avantajul unei infrastructuri deja funcționale și cu experiență operațională acumulată. În acest context, ea indică drept prioritate pentru RetuRO și SGR o etapă de „consolidare operațională” pentru a susține performanța pe termen lung și atingerea țintei de 90% menționată în regulamentul european. Pe partea de reglementare, CEO-ul RetuRO argumentează că predictibilitatea înseamnă o evoluție coerentă și suficient de clară a cadrului, astfel încât actorii implicați să își poată planifica investițiile și operațiunile, deoarece schimbările pot afecta direct logistica, sistemele IT, finanțarea și experiența consumatorilor. „Pentru România, SGR are o valoare și relevanță economică certă.” La finalul interviului, Smeu insistă că economia circulară nu poate fi construită de un singur actor și nici „exclusiv prin reglementare”, iar rezultatele depind de funcționarea coordonată a întregului mecanism — de la producători și comercianți, până la consumatori, operatori logistici, reciclatori și autorități. [...]

„Setea de nemurire” împinge medicina spre o zonă cu riscuri etice și de putere , avertizează chirurgul Cătălin Vasilescu într-un interviu acordat HotNews , pornind de la episodul în care un microfon deschis a surprins o discuție între Vladimir Putin și Xi Jinping despre depășirea limitelor biologice, în timp ce Kim Jong-un era de față. În interviu, Vasilescu folosește deliberat un registru provocator pentru a pune sub semnul întrebării tentația de a trata corpul ca pe un ansamblu de „piese de schimb”, sugerând că ideea înlocuirii repetate a organelor, ca soluție pentru prelungirea vieții, deschide o discuție incomodă despre limite, acces și control. Chirurgul susține că drumul către „nemurire” nu este doar o promisiune științifică, ci și un teren „pavat cu erori și orori”, iar miza reală nu se reduce la progres medical, ci la felul în care dorința de a învinge moartea poate fi instrumentalizată de cei aflați la vârf. Context: cartea „Placebo” și tema „setei de nemurire” Cătălin Vasilescu, profesor universitar și șef al Disciplinei Chirurgie Generală I la Institutul Clinic Fundeni , își dezvoltă aceste idei și în cartea sa, „Placebo”, unde descrie încercări istorice de „a păcăli moartea”. Potrivit interviului, punctul de plecare este convingerea că „setea de nemurire” este o forță care „pune lumea în mișcare”. În același portret profesional, HotNews notează că Vasilescu a avut contribuții în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, iar această experiență îi alimentează perspectiva critică asupra felului în care promisiunile medicale pot fi împinse dincolo de limitele acceptabile. [...]

Consilierul prezidențial Valentin Naumescu avertizează că riscul rusesc rămâne central , potrivit HotNews.ro , într-un interviu publicat marți, 3 februarie 2026, despre reașezarea geopolitică, rolul UE și NATO și limitele autonomiei europene în materie de apărare. Valentin Naumescu, consilier pentru afaceri europene al președintelui Nicușor Dan din noiembrie 2025, susține că actualele transformări nu înseamnă „sfârșitul lumii transatlantice”, dar cer obiective strategice mai clare și o accelerare a deciziilor europene pe securitate. În interviu, el subliniază că securitatea este „tema numărul unu” a politicii externe, inclusiv pentru mandatul actualului președinte. „Sugestia mea ar fi să nu credem că adevărata politică externă și de securitate se face pe rețele sociale, prin postări care, sigur, uneori pot fi mai spumoase.” Naumescu afirmă că direcțiile de politică externă ale României nu s-au schimbat și rămân ancorate în cei „trei piloni fundamentali”: NATO, Uniunea Europeană și parteneriatul strategic cu Statele Unite. În acest cadru, el plasează invazia Rusiei în Ucraina (februarie 2022) drept momentul care a produs „sfârșitul iluziilor” în Europa Occidentală privind relația cu Federația Rusă. În lectura sa, o parte a statelor vest-europene a ignorat ani la rând avertismentele venite de pe flancul estic (Polonia, România, statele baltice) și a continuat să alimenteze indirect capacitatea de război a Rusiei prin contracte mari în zona hidrocarburilor. După 2022, spune el, a început atât o conștientizare politică, cât și o creștere a finanțărilor pentru industria de apărare și apariția unor instrumente noi la nivelul UE. În interviu sunt menționate câteva repere concrete ale acestui efort european, inclusiv inițiative și programe care ar urma să fie operaționalizate în următorii ani: numirea, „pentru prima dată”, a unui comisar european pentru Apărare; programul SAFE , de 150 de miliarde de euro, menționat ca instrument de relansare a industriei de apărare; foaia de parcurs „Defense Readiness 2030” pentru pregătirea apărării până în 2030; programele-fanion „Eastern Flank Watch” și „European Drone Defense Initiative”, descrise ca prioritare și cu țintă de operaționalizare până la finalul lui 2028; summitul din decembrie de la Helsinki al statelor UE de pe flancul estic, legat de integrarea „Eastern Flank Watch” și de includerea concluziilor în declarația finală a Consiliului European din decembrie. Naumescu avertizează, totodată, asupra riscului ca ordinea internațională să alunece „de la forța dreptului la dreptul forței”, idee pe care o leagă de obiectivele urmărite de Vladimir Putin prin invazia din Ucraina. Pe relația cu SUA, consilierul prezidențial spune că, în acest moment, contribuția americană rămâne esențială pentru apărarea Europei. El se declară în mare parte de acord cu mesajul secretarului general al NATO, Mark Rutte , potrivit căruia Europa nu își poate imagina securitatea fără SUA, cel puțin pe termen scurt. În evaluarea sa, europenii nu sunt încă în punctul în care să se poată apăra singuri de amenințarea rusească, iar UE ar avea nevoie de „cel puțin câțiva ani” pentru a ajunge, în jurul anului 2030, la un nivel de pregătire în apărarea convențională, dacă programele anunțate funcționează „perfect”. În schimb, pentru descurajarea nucleară, el afirmă că „Statele Unite vor continua să asigure această umbrelă de securitate”, în timp ce europenilor li se cere să își asume „principala responsabilitate” pentru apărarea convențională. [...]

Oana Ilaș, director adjunct BT retail banking, a fost inclusă în topul celor mai puternice 100 de femei din business , recunoaștere pentru rolul său în transformarea digitală a Băncii Transilvania. Oana Ilaș coordonează segmentul de business pentru persoane fizice și private banking, fiind responsabilă de dezvoltarea și managementul produselor retail, inclusiv proiectele digitale și de analiză a datelor. Cu o experiență de peste 20 de ani în cadrul BT, Oana Ilaș a avut un impact semnificativ în accelerarea transformării digitale a băncii și în consolidarea poziției de lider în serviciile de carduri. Este membru al Consiliului de Administrație al Biroului de Credit BT, precum și al altor companii din Grupul Financiar Banca Transilvania. De asemenea, deține funcția de Președinte al Comitetului Executiv al Visa România. Într-un interviu acordat Business Magazin, Oana Ilaș a discutat despre schimbările aduse de transformarea digitală și noile modele de leadership. Ea subliniază importanța inovației, autonomiei și asumării responsabilității în cadrul echipelor. „Astăzi, miza este complet diferită. Construim ecosisteme digitale care integrează banca în viața de zi cu zi a oamenilor. Rolul nostru nu mai este doar acela de furnizor de servicii financiare, ci de infrastructură care simplifică decizii și creează continuitate în experiența utilizatorilor.” Oana Ilaș a identificat câteva reguli vechi din business care nu mai sunt relevante în contextul actual. Ea consideră că stabilitatea nu mai vine din control rigid și ierarhie puternică, ci din cultura organizațională, claritate strategică și aliniere. De asemenea, subliniază importanța unei echipe care înțelege „de ce-ul” și are libertatea să acționeze. Printre prioritățile sale pentru viitor se numără: Rigoare profesională și disciplină de execuție : Ideile bune contează doar atunci când sunt implementate impecabil. Capacitatea de a învăța rapid și de a integra tehnologie : Ritmul schimbării cere flexibilitate intelectuală și curiozitate. Maturitate emoțională și busolă etică solidă : Caracterul este un avantaj competitiv. Oana Ilaș vede o mare oportunitate de creștere în rolul băncilor ca orchestratori de ecosisteme, integrând servicii financiare în platforme dedicate diverselor comunități și industrii. Aceasta ar putea duce la o creștere sustenabilă, nu doar prin creditare, ci prin construirea de parteneriate și educație financiară. [...]

Un general român avertizează că tensiunile globale actuale seamănă cu perioada dinaintea unui război mondial , însă consideră că România este mult mai protejată decât în trecut datorită apartenenței la NATO și Uniunea Europeană. Într-un interviu acordat publicației Adevărul , generalul-maior în rezervă Mihail Ionescu , unul dintre arhitecții integrării României în NATO, analizează contextul geopolitic tensionat din 2026 și explică de ce lumea traversează „convulsiile” unei noi ordini internaționale. Potrivit acestuia, relația strategică dintre România și Statele Unite nu este rezultatul simpatiei politice, ci al convergenței de interese. Parteneriatul strategic dintre cele două state, început în anii ’90, a stat la baza aderării României la NATO și a permis dezvoltarea cooperării militare, inclusiv prin prezența bazelor americane de la Deveselu și Mihail Kogălniceanu. Generalul consideră că solicitarea recentă a Washingtonului de a disloca echipamente defensive în România, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, nu indică o răcire a relațiilor bilaterale. În opinia sa, cooperarea militară a continuat constant, chiar dacă schimbările politice din SUA au creat uneori tensiuni în relațiile cu aliații europeni. Analizând situația globală, Mihail Ionescu spune că lumea se află într-o perioadă de reașezare a raporturilor de putere între marile state, similară momentelor istorice care au precedat conflicte majore. Totuși, el consideră puțin probabil un război mondial clasic, deoarece marile puteri au experiența echilibrului nuclear și sunt interesate să evite un conflict generalizat. Comparând contextul actual cu anul 1940, când România a pierdut teritorii fără luptă, generalul subliniază că situația este fundamental diferită. Astăzi, România este parte a două alianțe majore – NATO și Uniunea Europeană – și are un parteneriat strategic solid cu Statele Unite. Aceste elemente oferă un nivel de securitate incomparabil cu cel din perioada interbelică. El atrage însă atenția că securitatea unei țări nu poate fi asigurată exclusiv de armată, ci de o combinație între capacitatea militară, diplomație și unitate politică internă. În opinia sa, consolidarea apărării naționale rămâne esențială, mai ales într-un context în care tehnologiile militare, inteligența artificială și sistemele orbitale ar putea redefini strategiile de război. Generalul Ionescu mai arată că, în viitor, competiția globală ar putea fi dominată de statele cele mai avansate în inteligență artificială – în special Statele Unite, China și Rusia – iar rezultatul acestei rivalități ar putea determina forma noii ordini mondiale. În concluzie, deși lumea traversează o perioadă de tensiuni și conflicte regionale, expertul militar consideră că România nu riscă pierderi teritoriale și beneficiază de un cadru de securitate solid, construit prin alianțele occidentale și cooperarea strategică cu Washingtonul. [...]