COST$956.19+0.97%

România nu poate concura cu China la costul de producție fără automatizare și o strategie de specializare, iar miza se mută pe domenii unde există resurse locale și valoare adăugată mai mare, potrivit unui interviu citat de HotNews cu omul de afaceri Iulian Stanciu, fostul șef eMAG, după o vizită în China.

Stanciu susține că diferența de competitivitate în producția cu forță de muncă intensă este structurală: program de lucru mult mai lung, salarii mai mici și presiune ridicată pe productivitate, ceea ce duce la un cost pe operațiune „de vreo 10 ori mai mic” decât în România. În acest context, el spune că unele tipuri de producție (exemplul dat: asamblarea de jucării) ar fi „imposibil” de făcut competitiv local.

De ce contează: presiune pe industria europeană și pe modelul economic local

În viziunea lui Stanciu, companiile chineze nu mai rămân doar furnizori pentru branduri occidentale, ci vin direct în Europa cu propriile branduri și, tot mai mult, cu servicii tehnologice (inclusiv modele de inteligență artificială). Consecința pentru România și Europa ar fi o competiție mai dură nu doar pe preț, ci și pe segmente cu valoare adăugată, ceea ce obligă la alegeri strategice, nu la încercarea de a acoperi „toate” domeniile.

Unde vede Stanciu șanse reale pentru România

Omul de afaceri indică două direcții principale în care România ar putea construi avantaje competitive:

• Energie: pornește de la ideea unui mix energetic „bun” și în dezvoltare și afirmă că, în „2-3 ani”, România ar putea ajunge chiar exportator net de energie; provocarea ar fi transformarea energiei în produse și servicii cu valoare adăugată mai mare.
• Tehnologie: pleacă de la ponderea sectorului IT în PIB și argumentează că România ar putea trece de la munca pentru proprietate intelectuală creată în altă parte la mai multă proprietate intelectuală și produse dezvoltate local.

Ce lipsește: capital, competențe și un cadru legislativ care să susțină investițiile

Stanciu pune accent pe deficitul de finanțare și infrastructură investițională: mai mult capital privat, fonduri de venture capital (capital de risc) și private equity (fonduri care cumpără participații în companii), plus expertiză managerială și tehnică. El afirmă că România este „pe ultimul loc din Europa” la „stocul disponibil” de capital (formulare din interviu, fără detalii metodologice în fragmentul citat).

Pe partea de politici publice, el leagă dezvoltarea de legislație și de capacitatea industriei de a-și reprezenta interesele prin organizații. În acest context, este menționată asociația ANIS și rolul ei în propuneri pentru dezvoltarea ecosistemului de investitori de tip „angel” (investitori individuali care finanțează start-up-uri la început).

Ce urmează, în logica interviului

Mesajul central este că România ar trebui să-și aleagă câteva pariuri economice unde poate urca pe lanțuri de valoare (de la resurse la produse finite și servicii), iar pentru a contracara avantajul de cost al Asiei, soluția realistă ar fi tehnologizarea, robotizarea și automatizarea acolo unde producția locală are sens economic. Interviul nu oferă un calendar de implementare sau măsuri concrete, ci conturează direcții și condiții necesare.