Știri
Știri din categoria Interviuri
Un general român avertizează că tensiunile globale actuale seamănă cu perioada dinaintea unui război mondial, însă consideră că România este mult mai protejată decât în trecut datorită apartenenței la NATO și Uniunea Europeană. Într-un interviu acordat publicației Adevărul, generalul-maior în rezervă Mihail Ionescu, unul dintre arhitecții integrării României în NATO, analizează contextul geopolitic tensionat din 2026 și explică de ce lumea traversează „convulsiile” unei noi ordini internaționale.
Potrivit acestuia, relația strategică dintre România și Statele Unite nu este rezultatul simpatiei politice, ci al convergenței de interese. Parteneriatul strategic dintre cele două state, început în anii ’90, a stat la baza aderării României la NATO și a permis dezvoltarea cooperării militare, inclusiv prin prezența bazelor americane de la Deveselu și Mihail Kogălniceanu.
Generalul consideră că solicitarea recentă a Washingtonului de a disloca echipamente defensive în România, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, nu indică o răcire a relațiilor bilaterale. În opinia sa, cooperarea militară a continuat constant, chiar dacă schimbările politice din SUA au creat uneori tensiuni în relațiile cu aliații europeni.
Analizând situația globală, Mihail Ionescu spune că lumea se află într-o perioadă de reașezare a raporturilor de putere între marile state, similară momentelor istorice care au precedat conflicte majore. Totuși, el consideră puțin probabil un război mondial clasic, deoarece marile puteri au experiența echilibrului nuclear și sunt interesate să evite un conflict generalizat.
Comparând contextul actual cu anul 1940, când România a pierdut teritorii fără luptă, generalul subliniază că situația este fundamental diferită. Astăzi, România este parte a două alianțe majore – NATO și Uniunea Europeană – și are un parteneriat strategic solid cu Statele Unite. Aceste elemente oferă un nivel de securitate incomparabil cu cel din perioada interbelică.
El atrage însă atenția că securitatea unei țări nu poate fi asigurată exclusiv de armată, ci de o combinație între capacitatea militară, diplomație și unitate politică internă. În opinia sa, consolidarea apărării naționale rămâne esențială, mai ales într-un context în care tehnologiile militare, inteligența artificială și sistemele orbitale ar putea redefini strategiile de război.
Generalul Ionescu mai arată că, în viitor, competiția globală ar putea fi dominată de statele cele mai avansate în inteligență artificială – în special Statele Unite, China și Rusia – iar rezultatul acestei rivalități ar putea determina forma noii ordini mondiale.
În concluzie, deși lumea traversează o perioadă de tensiuni și conflicte regionale, expertul militar consideră că România nu riscă pierderi teritoriale și beneficiază de un cadru de securitate solid, construit prin alianțele occidentale și cooperarea strategică cu Washingtonul.
Recomandate
România nu poate concura cu China la costul de producție fără automatizare și o strategie de specializare , iar miza se mută pe domenii unde există resurse locale și valoare adăugată mai mare, potrivit unui interviu citat de HotNews cu omul de afaceri Iulian Stanciu , fostul șef eMAG, după o vizită în China. Stanciu susține că diferența de competitivitate în producția cu forță de muncă intensă este structurală: program de lucru mult mai lung, salarii mai mici și presiune ridicată pe productivitate, ceea ce duce la un cost pe operațiune „de vreo 10 ori mai mic” decât în România. În acest context, el spune că unele tipuri de producție (exemplul dat: asamblarea de jucării) ar fi „imposibil” de făcut competitiv local. De ce contează: presiune pe industria europeană și pe modelul economic local În viziunea lui Stanciu, companiile chineze nu mai rămân doar furnizori pentru branduri occidentale, ci vin direct în Europa cu propriile branduri și, tot mai mult, cu servicii tehnologice (inclusiv modele de inteligență artificială). Consecința pentru România și Europa ar fi o competiție mai dură nu doar pe preț, ci și pe segmente cu valoare adăugată, ceea ce obligă la alegeri strategice, nu la încercarea de a acoperi „toate” domeniile. Unde vede Stanciu șanse reale pentru România Omul de afaceri indică două direcții principale în care România ar putea construi avantaje competitive: Energie : pornește de la ideea unui mix energetic „bun” și în dezvoltare și afirmă că, în „2-3 ani”, România ar putea ajunge chiar exportator net de energie; provocarea ar fi transformarea energiei în produse și servicii cu valoare adăugată mai mare. Tehnologie : pleacă de la ponderea sectorului IT în PIB și argumentează că România ar putea trece de la munca pentru proprietate intelectuală creată în altă parte la mai multă proprietate intelectuală și produse dezvoltate local . Ce lipsește: capital, competențe și un cadru legislativ care să susțină investițiile Stanciu pune accent pe deficitul de finanțare și infrastructură investițională: mai mult capital privat, fonduri de venture capital (capital de risc) și private equity (fonduri care cumpără participații în companii), plus expertiză managerială și tehnică. El afirmă că România este „pe ultimul loc din Europa” la „stocul disponibil” de capital (formulare din interviu, fără detalii metodologice în fragmentul citat). Pe partea de politici publice, el leagă dezvoltarea de legislație și de capacitatea industriei de a-și reprezenta interesele prin organizații. În acest context, este menționată asociația ANIS și rolul ei în propuneri pentru dezvoltarea ecosistemului de investitori de tip „angel” (investitori individuali care finanțează start-up-uri la început). Ce urmează, în logica interviului Mesajul central este că România ar trebui să-și aleagă câteva pariuri economice unde poate urca pe lanțuri de valoare (de la resurse la produse finite și servicii), iar pentru a contracara avantajul de cost al Asiei, soluția realistă ar fi tehnologizarea, robotizarea și automatizarea acolo unde producția locală are sens economic. Interviul nu oferă un calendar de implementare sau măsuri concrete, ci conturează direcții și condiții necesare. [...]
În mai puțin de trei ani, SGR a pus pe piață un flux industrial de materiale reciclabile , iar miza economică pentru România este să transforme aceste volume în capacități locale de procesare și valoare adăugată, nu doar în colectare, potrivit unui interviu acordat de Adela Smeu , CEO RetuRO , pentru HotNews . În acest interval, prin Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) au fost colectate peste 12 miliarde de ambalaje de băuturi, echivalentul a aproape 900.000 de tone de materiale direcționate către reciclare. În viziunea CEO-ului RetuRO, oportunitatea pentru economie este „să păstrăm cât mai mult din valoarea acestor materiale în circuitul economic” și să se construiască „capacitate în jurul unor fluxuri care sunt deja stabile”. De ce contează economic: predictibilitatea volumelor poate susține investiții Adela Smeu susține că valoarea infrastructurii circulare apare atunci când materialele colectate sunt tratate ca resurse care reintră în economie, nu ca deșeuri. În acest sens, SGR ar oferi reciclatorilor fluxuri constante de plastic, metal și sticlă, „mai ușor de procesat”, iar pentru companii predictibilitatea volumelor ar putea susține investiții în: capacități de procesare; tehnologie; eficientizarea operațiunilor. În același timp, disponibilitatea materiilor prime secundare (materiale rezultate din reciclare, folosite din nou în producție) devine mai importantă într-un context european în care se urmărește reducerea dependenței de materii prime virgine. Cum funcționează „partea invizibilă” a sistemului După returnarea ambalajului de către consumator, începe lanțul operațional gestionat de RetuRO: preluare, transport către centrele de numărare și sortare, procesare și pregătire pentru livrarea către reciclatori. RetuRO operează nouă centre de numărare și sortare, iar, în medie, aproximativ 70 de camioane cu materiale procesate pleacă zilnic din aceste centre către reciclatori, conform interviului. CEO-ul companiei pune accent pe calitatea materialelor obținute: separarea corectă și contaminarea redusă ar ajuta la păstrarea valorii și la procesarea eficientă, iar materialele colectate prin SGR sunt direcționate către reciclare. Următoarea etapă: consolidare operațională și aliniere la cerințele europene În interviu, Adela Smeu afirmă că România intră în etapa europeană definită de PPWR (regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje) cu avantajul unei infrastructuri deja funcționale și cu experiență operațională acumulată. În acest context, ea indică drept prioritate pentru RetuRO și SGR o etapă de „consolidare operațională” pentru a susține performanța pe termen lung și atingerea țintei de 90% menționată în regulamentul european. Pe partea de reglementare, CEO-ul RetuRO argumentează că predictibilitatea înseamnă o evoluție coerentă și suficient de clară a cadrului, astfel încât actorii implicați să își poată planifica investițiile și operațiunile, deoarece schimbările pot afecta direct logistica, sistemele IT, finanțarea și experiența consumatorilor. „Pentru România, SGR are o valoare și relevanță economică certă.” La finalul interviului, Smeu insistă că economia circulară nu poate fi construită de un singur actor și nici „exclusiv prin reglementare”, iar rezultatele depind de funcționarea coordonată a întregului mecanism — de la producători și comercianți, până la consumatori, operatori logistici, reciclatori și autorități. [...]
„Setea de nemurire” împinge medicina spre o zonă cu riscuri etice și de putere , avertizează chirurgul Cătălin Vasilescu într-un interviu acordat HotNews , pornind de la episodul în care un microfon deschis a surprins o discuție între Vladimir Putin și Xi Jinping despre depășirea limitelor biologice, în timp ce Kim Jong-un era de față. În interviu, Vasilescu folosește deliberat un registru provocator pentru a pune sub semnul întrebării tentația de a trata corpul ca pe un ansamblu de „piese de schimb”, sugerând că ideea înlocuirii repetate a organelor, ca soluție pentru prelungirea vieții, deschide o discuție incomodă despre limite, acces și control. Chirurgul susține că drumul către „nemurire” nu este doar o promisiune științifică, ci și un teren „pavat cu erori și orori”, iar miza reală nu se reduce la progres medical, ci la felul în care dorința de a învinge moartea poate fi instrumentalizată de cei aflați la vârf. Context: cartea „Placebo” și tema „setei de nemurire” Cătălin Vasilescu, profesor universitar și șef al Disciplinei Chirurgie Generală I la Institutul Clinic Fundeni , își dezvoltă aceste idei și în cartea sa, „Placebo”, unde descrie încercări istorice de „a păcăli moartea”. Potrivit interviului, punctul de plecare este convingerea că „setea de nemurire” este o forță care „pune lumea în mișcare”. În același portret profesional, HotNews notează că Vasilescu a avut contribuții în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, iar această experiență îi alimentează perspectiva critică asupra felului în care promisiunile medicale pot fi împinse dincolo de limitele acceptabile. [...]
Carnețelele președintelui Nicușor Dan funcționează ca un instrument de lucru cu informații sensibile , iar accesul la ele rămâne practic limitat la cercul său apropiat, potrivit detaliilor oferite de șeful statului în materialul publicat de Adevărul . Miza, dincolo de elementul de culise, este una operațională: cum își gestionează președintele agenda și notițele într-un format analogic, care poate include „chestiuni mai secrete, de serviciu”. Într-un interviu acordat pentru Observator , Nicușor Dan a explicat că în carnețele notează „un amestec între chestiuni personale și unele mai secrete, de serviciu”. Președintele a arătat agenda pe care o folosește în prezent și a indicat ritmul în care o completează. Trei agende pe an și un ritm de lucru constant Șeful statului spune că agenda pe care o folosește acum a fost începută pe 18 martie 2026 și este „aproape de final”, ceea ce, în estimarea sa, înseamnă că are nevoie de aproximativ trei agende pe an. În același context, a menționat că în carnețel mai desenează și copiii. Cum a ajuns să primească un „stoc” de carnețele la Cotroceni Nicușor Dan a relatat și cum a primit mai multe carnețele după ce a cumpărat unul: firma de la care îl achiziționase i-ar fi trimis „o cutie la Cotroceni”, ca gest de apreciere pentru faptul că le folosește frecvent. „Mi-am cumpărat una și apoi firma de unde mi-am cumpărat-o mi-a trimis o cutie la Cotroceni. Mi-a spus foarte frumos: «Am văzut că le folosiți. Cadou din partea noastră»”.” [...]
Decizia privind participarea României la Consiliul pentru Pace, creat de președintele american Donald Trump, reprezintă un test diplomatic important pentru București. Potrivit Euronews , fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, avertizează că o decizie pripită ar putea avea consecințe negative asupra relațiilor cu partenerii strategici ai României. Contextul deciziei Cristian Diaconescu a declarat, în cadrul emisiunii „Vocile care contează” de la Euronews România, importanța unei analize detaliate înainte de a lua o decizie. El a menționat că și alte țări, precum China, se confruntă cu aceeași dilemă. Diaconescu a atras atenția asupra necesității de a evita antagonizarea ireversibilă a unui partener strategic. „Problema esențială și trebuie să faci posibilul câteodată din această perspectivă, este să nu iei o decizie prin care să-ți antagonizezi uneori ireductibil un partener strategic sau altul. Da, nu este simplu”, a declarat Cristian Diaconescu. Analiza propunerii Administrația prezidențială a României a anunțat că propunerea va fi analizată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării ( CSAT ), având în vedere angajamentele internaționale ale României. Președintele Nicușor Dan a demarat un proces de evaluare a Cartei Board of Peace, pentru a stabili compatibilitatea cu obligațiile existente ale României. Printre aspectele analizate se numără: Compatibilitatea cu angajamentele României față de ONU, OSCE și UE. Impactul financiar, având în vedere că statutul de membru permanent necesită o contribuție de cel puțin un miliard de dolari. Implicațiile asupra politicii externe și a relațiilor diplomatice. Implicațiile financiare și diplomatice Propunerea lui Donald Trump include cerința ca țările care doresc un loc permanent în Consiliul pentru Pace să contribuie financiar substanțial. Această condiție ridică întrebări cu privire la resursele financiare ale României și la prioritățile sale bugetare. Ședința CSAT, în care se va discuta această ofertă, trebuie organizată până la finalul lunii martie, conform legislației în vigoare. Decizia finală va trebui să țină cont de poziția României în politica externă și de implicarea sa în planurile internaționale de pace. Impactul asupra relațiilor diplomatice Participarea României la Consiliul pentru Pace ar putea avea consecințe semnificative asupra relațiilor diplomatice ale țării. În contextul în care Consiliul este gândit să abordeze conflicte majore, precum cele din Ucraina și Venezuela, România trebuie să evalueze cu atenție cum această inițiativă se aliniază cu interesele sale strategice. În concluzie, decizia României de a participa sau nu la Consiliul pentru Pace va fi esențială pentru viitorul său diplomatic. O abordare prudentă și bine fundamentată este crucială pentru a asigura menținerea unor relații internaționale stabile și benefice. [...]
Consilierul prezidențial Valentin Naumescu avertizează că riscul rusesc rămâne central , potrivit HotNews.ro , într-un interviu publicat marți, 3 februarie 2026, despre reașezarea geopolitică, rolul UE și NATO și limitele autonomiei europene în materie de apărare. Valentin Naumescu, consilier pentru afaceri europene al președintelui Nicușor Dan din noiembrie 2025, susține că actualele transformări nu înseamnă „sfârșitul lumii transatlantice”, dar cer obiective strategice mai clare și o accelerare a deciziilor europene pe securitate. În interviu, el subliniază că securitatea este „tema numărul unu” a politicii externe, inclusiv pentru mandatul actualului președinte. „Sugestia mea ar fi să nu credem că adevărata politică externă și de securitate se face pe rețele sociale, prin postări care, sigur, uneori pot fi mai spumoase.” Naumescu afirmă că direcțiile de politică externă ale României nu s-au schimbat și rămân ancorate în cei „trei piloni fundamentali”: NATO, Uniunea Europeană și parteneriatul strategic cu Statele Unite. În acest cadru, el plasează invazia Rusiei în Ucraina (februarie 2022) drept momentul care a produs „sfârșitul iluziilor” în Europa Occidentală privind relația cu Federația Rusă. În lectura sa, o parte a statelor vest-europene a ignorat ani la rând avertismentele venite de pe flancul estic (Polonia, România, statele baltice) și a continuat să alimenteze indirect capacitatea de război a Rusiei prin contracte mari în zona hidrocarburilor. După 2022, spune el, a început atât o conștientizare politică, cât și o creștere a finanțărilor pentru industria de apărare și apariția unor instrumente noi la nivelul UE. În interviu sunt menționate câteva repere concrete ale acestui efort european, inclusiv inițiative și programe care ar urma să fie operaționalizate în următorii ani: numirea, „pentru prima dată”, a unui comisar european pentru Apărare; programul SAFE , de 150 de miliarde de euro, menționat ca instrument de relansare a industriei de apărare; foaia de parcurs „Defense Readiness 2030” pentru pregătirea apărării până în 2030; programele-fanion „Eastern Flank Watch” și „European Drone Defense Initiative”, descrise ca prioritare și cu țintă de operaționalizare până la finalul lui 2028; summitul din decembrie de la Helsinki al statelor UE de pe flancul estic, legat de integrarea „Eastern Flank Watch” și de includerea concluziilor în declarația finală a Consiliului European din decembrie. Naumescu avertizează, totodată, asupra riscului ca ordinea internațională să alunece „de la forța dreptului la dreptul forței”, idee pe care o leagă de obiectivele urmărite de Vladimir Putin prin invazia din Ucraina. Pe relația cu SUA, consilierul prezidențial spune că, în acest moment, contribuția americană rămâne esențială pentru apărarea Europei. El se declară în mare parte de acord cu mesajul secretarului general al NATO, Mark Rutte , potrivit căruia Europa nu își poate imagina securitatea fără SUA, cel puțin pe termen scurt. În evaluarea sa, europenii nu sunt încă în punctul în care să se poată apăra singuri de amenințarea rusească, iar UE ar avea nevoie de „cel puțin câțiva ani” pentru a ajunge, în jurul anului 2030, la un nivel de pregătire în apărarea convențională, dacă programele anunțate funcționează „perfect”. În schimb, pentru descurajarea nucleară, el afirmă că „Statele Unite vor continua să asigure această umbrelă de securitate”, în timp ce europenilor li se cere să își asume „principala responsabilitate” pentru apărarea convențională. [...]
