Știri
Știri din categoria Interviuri
Potrivit Profit.ro, șeful Dacia România, Mihai Bordeanu, a declarat că locul de producție pentru noul model compact nu este încă stabilit și că alternativa fabricării în altă uzină este luată în calcul. Uzina de la Mioveni riscă astfel să piardă un proiect important, ceea ce ar putea afecta atât producția anuală, cât și stabilitatea angajaților pe termen lung.
Motivele sunt complexe. Pe fondul scăderilor abrupte ale înmatriculărilor Dacia în luna ianuarie – peste 60% în România și până la 50% în Germania – oficialul companiei pune declinul pe seama unei distorsiuni provocate de reglementările de la finalul anului trecut. Conform explicațiilor, mulți clienți s-au grăbit să-și înmatriculeze mașinile în decembrie pentru a beneficia de vechiul cadru fiscal, ceea ce a umflat artificial cifrele lunii decembrie și a lăsat ianuarie „descoperit”.
Pe lângă contextul economic, mai intervine și presiunea legislativă privind emisiile. Grupul Renault, din care face parte Dacia, are obiective stricte de reducere a emisiilor CO₂, ceea ce obligă marca românească să vândă mai multe versiuni hibride, GPL sau electrice. Bordeanu a explicat că modelele 4x4 hibride și GPL, precum noul Duster și Bigster, sunt deja foarte căutate de clienți, în ciuda faptului că nu au ajuns încă în showroom-uri. În paralel, Logan primește o versiune nouă cu motor Eco-G și cutie automată, cea mai puternică din istoria modelului, dar care vine cu un preț mai ridicat.
Totuși, în ciuda comenzilor bune pentru motorizările noi, Dacia a început anul cu o producție ajustată. Sindicatele anunțaseră anterior o reducere de 165 de mașini pe zi, dar Bordeanu susține că această adaptare este doar o reacție la cererea de pe piețele externe și că cifra totală de producție pe 2026 va fi comparabilă cu cea din 2025 – în jur de 300.000 – 310.000 de unități. Tot el a infirmat informațiile privind concedieri voluntare masive, precizând că în acest an numărul acestora va fi „semnificativ mai mic” decât în 2025, când au plecat sub 500 de angajați.
Un alt punct esențial este incertitudinea privind viitorul program Rabla, de care depinde stabilitatea vânzărilor pe piața internă. Dacia și-a construit estimările pentru 2026 pe ipoteza că programul va continua la același nivel ca anul trecut, însă orice întârziere sau reducere a fondurilor ar putea afecta grav performanța vânzărilor.
În concluzie, deși compania afirmă că producția de la Mioveni rămâne stabilă „dacă va exista Rabla”, faptul că locul de producție al noului model compact va fi anunțat abia la mijlocul anului lasă deschisă posibilitatea relocării în Maroc sau altă uzină din grupul Renault. Această incertitudine afectează nu doar planurile pe termen lung ale fabricii din Mioveni, ci și lanțul de furnizori locali, angajații și economia regională.
Recomandate
România nu poate concura cu China la costul de producție fără automatizare și o strategie de specializare , iar miza se mută pe domenii unde există resurse locale și valoare adăugată mai mare, potrivit unui interviu citat de HotNews cu omul de afaceri Iulian Stanciu , fostul șef eMAG, după o vizită în China. Stanciu susține că diferența de competitivitate în producția cu forță de muncă intensă este structurală: program de lucru mult mai lung, salarii mai mici și presiune ridicată pe productivitate, ceea ce duce la un cost pe operațiune „de vreo 10 ori mai mic” decât în România. În acest context, el spune că unele tipuri de producție (exemplul dat: asamblarea de jucării) ar fi „imposibil” de făcut competitiv local. De ce contează: presiune pe industria europeană și pe modelul economic local În viziunea lui Stanciu, companiile chineze nu mai rămân doar furnizori pentru branduri occidentale, ci vin direct în Europa cu propriile branduri și, tot mai mult, cu servicii tehnologice (inclusiv modele de inteligență artificială). Consecința pentru România și Europa ar fi o competiție mai dură nu doar pe preț, ci și pe segmente cu valoare adăugată, ceea ce obligă la alegeri strategice, nu la încercarea de a acoperi „toate” domeniile. Unde vede Stanciu șanse reale pentru România Omul de afaceri indică două direcții principale în care România ar putea construi avantaje competitive: Energie : pornește de la ideea unui mix energetic „bun” și în dezvoltare și afirmă că, în „2-3 ani”, România ar putea ajunge chiar exportator net de energie; provocarea ar fi transformarea energiei în produse și servicii cu valoare adăugată mai mare. Tehnologie : pleacă de la ponderea sectorului IT în PIB și argumentează că România ar putea trece de la munca pentru proprietate intelectuală creată în altă parte la mai multă proprietate intelectuală și produse dezvoltate local . Ce lipsește: capital, competențe și un cadru legislativ care să susțină investițiile Stanciu pune accent pe deficitul de finanțare și infrastructură investițională: mai mult capital privat, fonduri de venture capital (capital de risc) și private equity (fonduri care cumpără participații în companii), plus expertiză managerială și tehnică. El afirmă că România este „pe ultimul loc din Europa” la „stocul disponibil” de capital (formulare din interviu, fără detalii metodologice în fragmentul citat). Pe partea de politici publice, el leagă dezvoltarea de legislație și de capacitatea industriei de a-și reprezenta interesele prin organizații. În acest context, este menționată asociația ANIS și rolul ei în propuneri pentru dezvoltarea ecosistemului de investitori de tip „angel” (investitori individuali care finanțează start-up-uri la început). Ce urmează, în logica interviului Mesajul central este că România ar trebui să-și aleagă câteva pariuri economice unde poate urca pe lanțuri de valoare (de la resurse la produse finite și servicii), iar pentru a contracara avantajul de cost al Asiei, soluția realistă ar fi tehnologizarea, robotizarea și automatizarea acolo unde producția locală are sens economic. Interviul nu oferă un calendar de implementare sau măsuri concrete, ci conturează direcții și condiții necesare. [...]
În mai puțin de trei ani, SGR a pus pe piață un flux industrial de materiale reciclabile , iar miza economică pentru România este să transforme aceste volume în capacități locale de procesare și valoare adăugată, nu doar în colectare, potrivit unui interviu acordat de Adela Smeu , CEO RetuRO , pentru HotNews . În acest interval, prin Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) au fost colectate peste 12 miliarde de ambalaje de băuturi, echivalentul a aproape 900.000 de tone de materiale direcționate către reciclare. În viziunea CEO-ului RetuRO, oportunitatea pentru economie este „să păstrăm cât mai mult din valoarea acestor materiale în circuitul economic” și să se construiască „capacitate în jurul unor fluxuri care sunt deja stabile”. De ce contează economic: predictibilitatea volumelor poate susține investiții Adela Smeu susține că valoarea infrastructurii circulare apare atunci când materialele colectate sunt tratate ca resurse care reintră în economie, nu ca deșeuri. În acest sens, SGR ar oferi reciclatorilor fluxuri constante de plastic, metal și sticlă, „mai ușor de procesat”, iar pentru companii predictibilitatea volumelor ar putea susține investiții în: capacități de procesare; tehnologie; eficientizarea operațiunilor. În același timp, disponibilitatea materiilor prime secundare (materiale rezultate din reciclare, folosite din nou în producție) devine mai importantă într-un context european în care se urmărește reducerea dependenței de materii prime virgine. Cum funcționează „partea invizibilă” a sistemului După returnarea ambalajului de către consumator, începe lanțul operațional gestionat de RetuRO: preluare, transport către centrele de numărare și sortare, procesare și pregătire pentru livrarea către reciclatori. RetuRO operează nouă centre de numărare și sortare, iar, în medie, aproximativ 70 de camioane cu materiale procesate pleacă zilnic din aceste centre către reciclatori, conform interviului. CEO-ul companiei pune accent pe calitatea materialelor obținute: separarea corectă și contaminarea redusă ar ajuta la păstrarea valorii și la procesarea eficientă, iar materialele colectate prin SGR sunt direcționate către reciclare. Următoarea etapă: consolidare operațională și aliniere la cerințele europene În interviu, Adela Smeu afirmă că România intră în etapa europeană definită de PPWR (regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje) cu avantajul unei infrastructuri deja funcționale și cu experiență operațională acumulată. În acest context, ea indică drept prioritate pentru RetuRO și SGR o etapă de „consolidare operațională” pentru a susține performanța pe termen lung și atingerea țintei de 90% menționată în regulamentul european. Pe partea de reglementare, CEO-ul RetuRO argumentează că predictibilitatea înseamnă o evoluție coerentă și suficient de clară a cadrului, astfel încât actorii implicați să își poată planifica investițiile și operațiunile, deoarece schimbările pot afecta direct logistica, sistemele IT, finanțarea și experiența consumatorilor. „Pentru România, SGR are o valoare și relevanță economică certă.” La finalul interviului, Smeu insistă că economia circulară nu poate fi construită de un singur actor și nici „exclusiv prin reglementare”, iar rezultatele depind de funcționarea coordonată a întregului mecanism — de la producători și comercianți, până la consumatori, operatori logistici, reciclatori și autorități. [...]
„Setea de nemurire” împinge medicina spre o zonă cu riscuri etice și de putere , avertizează chirurgul Cătălin Vasilescu într-un interviu acordat HotNews , pornind de la episodul în care un microfon deschis a surprins o discuție între Vladimir Putin și Xi Jinping despre depășirea limitelor biologice, în timp ce Kim Jong-un era de față. În interviu, Vasilescu folosește deliberat un registru provocator pentru a pune sub semnul întrebării tentația de a trata corpul ca pe un ansamblu de „piese de schimb”, sugerând că ideea înlocuirii repetate a organelor, ca soluție pentru prelungirea vieții, deschide o discuție incomodă despre limite, acces și control. Chirurgul susține că drumul către „nemurire” nu este doar o promisiune științifică, ci și un teren „pavat cu erori și orori”, iar miza reală nu se reduce la progres medical, ci la felul în care dorința de a învinge moartea poate fi instrumentalizată de cei aflați la vârf. Context: cartea „Placebo” și tema „setei de nemurire” Cătălin Vasilescu, profesor universitar și șef al Disciplinei Chirurgie Generală I la Institutul Clinic Fundeni , își dezvoltă aceste idei și în cartea sa, „Placebo”, unde descrie încercări istorice de „a păcăli moartea”. Potrivit interviului, punctul de plecare este convingerea că „setea de nemurire” este o forță care „pune lumea în mișcare”. În același portret profesional, HotNews notează că Vasilescu a avut contribuții în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, iar această experiență îi alimentează perspectiva critică asupra felului în care promisiunile medicale pot fi împinse dincolo de limitele acceptabile. [...]
Carnețelele președintelui Nicușor Dan funcționează ca un instrument de lucru cu informații sensibile , iar accesul la ele rămâne practic limitat la cercul său apropiat, potrivit detaliilor oferite de șeful statului în materialul publicat de Adevărul . Miza, dincolo de elementul de culise, este una operațională: cum își gestionează președintele agenda și notițele într-un format analogic, care poate include „chestiuni mai secrete, de serviciu”. Într-un interviu acordat pentru Observator , Nicușor Dan a explicat că în carnețele notează „un amestec între chestiuni personale și unele mai secrete, de serviciu”. Președintele a arătat agenda pe care o folosește în prezent și a indicat ritmul în care o completează. Trei agende pe an și un ritm de lucru constant Șeful statului spune că agenda pe care o folosește acum a fost începută pe 18 martie 2026 și este „aproape de final”, ceea ce, în estimarea sa, înseamnă că are nevoie de aproximativ trei agende pe an. În același context, a menționat că în carnețel mai desenează și copiii. Cum a ajuns să primească un „stoc” de carnețele la Cotroceni Nicușor Dan a relatat și cum a primit mai multe carnețele după ce a cumpărat unul: firma de la care îl achiziționase i-ar fi trimis „o cutie la Cotroceni”, ca gest de apreciere pentru faptul că le folosește frecvent. „Mi-am cumpărat una și apoi firma de unde mi-am cumpărat-o mi-a trimis o cutie la Cotroceni. Mi-a spus foarte frumos: «Am văzut că le folosiți. Cadou din partea noastră»”.” [...]
Oana Ilaș, director adjunct BT retail banking, a fost inclusă în topul celor mai puternice 100 de femei din business , recunoaștere pentru rolul său în transformarea digitală a Băncii Transilvania. Oana Ilaș coordonează segmentul de business pentru persoane fizice și private banking, fiind responsabilă de dezvoltarea și managementul produselor retail, inclusiv proiectele digitale și de analiză a datelor. Cu o experiență de peste 20 de ani în cadrul BT, Oana Ilaș a avut un impact semnificativ în accelerarea transformării digitale a băncii și în consolidarea poziției de lider în serviciile de carduri. Este membru al Consiliului de Administrație al Biroului de Credit BT, precum și al altor companii din Grupul Financiar Banca Transilvania. De asemenea, deține funcția de Președinte al Comitetului Executiv al Visa România. Într-un interviu acordat Business Magazin, Oana Ilaș a discutat despre schimbările aduse de transformarea digitală și noile modele de leadership. Ea subliniază importanța inovației, autonomiei și asumării responsabilității în cadrul echipelor. „Astăzi, miza este complet diferită. Construim ecosisteme digitale care integrează banca în viața de zi cu zi a oamenilor. Rolul nostru nu mai este doar acela de furnizor de servicii financiare, ci de infrastructură care simplifică decizii și creează continuitate în experiența utilizatorilor.” Oana Ilaș a identificat câteva reguli vechi din business care nu mai sunt relevante în contextul actual. Ea consideră că stabilitatea nu mai vine din control rigid și ierarhie puternică, ci din cultura organizațională, claritate strategică și aliniere. De asemenea, subliniază importanța unei echipe care înțelege „de ce-ul” și are libertatea să acționeze. Printre prioritățile sale pentru viitor se numără: Rigoare profesională și disciplină de execuție : Ideile bune contează doar atunci când sunt implementate impecabil. Capacitatea de a învăța rapid și de a integra tehnologie : Ritmul schimbării cere flexibilitate intelectuală și curiozitate. Maturitate emoțională și busolă etică solidă : Caracterul este un avantaj competitiv. Oana Ilaș vede o mare oportunitate de creștere în rolul băncilor ca orchestratori de ecosisteme, integrând servicii financiare în platforme dedicate diverselor comunități și industrii. Aceasta ar putea duce la o creștere sustenabilă, nu doar prin creditare, ci prin construirea de parteneriate și educație financiară. [...]
Un general român avertizează că tensiunile globale actuale seamănă cu perioada dinaintea unui război mondial , însă consideră că România este mult mai protejată decât în trecut datorită apartenenței la NATO și Uniunea Europeană. Într-un interviu acordat publicației Adevărul , generalul-maior în rezervă Mihail Ionescu , unul dintre arhitecții integrării României în NATO, analizează contextul geopolitic tensionat din 2026 și explică de ce lumea traversează „convulsiile” unei noi ordini internaționale. Potrivit acestuia, relația strategică dintre România și Statele Unite nu este rezultatul simpatiei politice, ci al convergenței de interese. Parteneriatul strategic dintre cele două state, început în anii ’90, a stat la baza aderării României la NATO și a permis dezvoltarea cooperării militare, inclusiv prin prezența bazelor americane de la Deveselu și Mihail Kogălniceanu. Generalul consideră că solicitarea recentă a Washingtonului de a disloca echipamente defensive în România, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, nu indică o răcire a relațiilor bilaterale. În opinia sa, cooperarea militară a continuat constant, chiar dacă schimbările politice din SUA au creat uneori tensiuni în relațiile cu aliații europeni. Analizând situația globală, Mihail Ionescu spune că lumea se află într-o perioadă de reașezare a raporturilor de putere între marile state, similară momentelor istorice care au precedat conflicte majore. Totuși, el consideră puțin probabil un război mondial clasic, deoarece marile puteri au experiența echilibrului nuclear și sunt interesate să evite un conflict generalizat. Comparând contextul actual cu anul 1940, când România a pierdut teritorii fără luptă, generalul subliniază că situația este fundamental diferită. Astăzi, România este parte a două alianțe majore – NATO și Uniunea Europeană – și are un parteneriat strategic solid cu Statele Unite. Aceste elemente oferă un nivel de securitate incomparabil cu cel din perioada interbelică. El atrage însă atenția că securitatea unei țări nu poate fi asigurată exclusiv de armată, ci de o combinație între capacitatea militară, diplomație și unitate politică internă. În opinia sa, consolidarea apărării naționale rămâne esențială, mai ales într-un context în care tehnologiile militare, inteligența artificială și sistemele orbitale ar putea redefini strategiile de război. Generalul Ionescu mai arată că, în viitor, competiția globală ar putea fi dominată de statele cele mai avansate în inteligență artificială – în special Statele Unite, China și Rusia – iar rezultatul acestei rivalități ar putea determina forma noii ordini mondiale. În concluzie, deși lumea traversează o perioadă de tensiuni și conflicte regionale, expertul militar consideră că România nu riscă pierderi teritoriale și beneficiază de un cadru de securitate solid, construit prin alianțele occidentale și cooperarea strategică cu Washingtonul. [...]
