Știri
Știri din categoria Externe
Vizita surpriză a secretarului general al NATO la Kiev vine pe fondul intensificării atacurilor ruse și al presiunii pentru o împărțire mai echilibrată a costurilor de sprijin militar, potrivit G4Media. Mark Rutte a ajuns miercuri în capitala Ucrainei, după ce în ultimele săptămâni au avut loc mai multe atacuri aeriene masive ruse, care au vizat în special Kievul.
Sosirea lui Rutte a fost anunțată de compania feroviară ucraineană Ukrzaliznytsia, care a transmis pe rețelele sociale că vizita este „un gest de solidaritate și de sprijin” din partea Alianței Nord-Atlantice. Informația este atribuită de publicație agențiilor AFP și Reuters, citate de Agerpres.
Vizita are loc la o zi după „unul dintre cele mai violente atacuri ale Rusiei”, care a provocat moartea a peste 20 de persoane și rănirea a peste 100 în toată Ucraina, notează The Kyiv Independent, citat de G4Media.
În acest context, miza politică și operațională pentru NATO rămâne menținerea fluxului de sprijin pentru Ucraina, în condițiile în care, potrivit aceleiași surse, președintele SUA, Donald Trump, a redus ajutorul militar pentru Kiev, iar aliații europeni au suportat în mare parte costurile pentru a susține Ucraina.
G4Media amintește că, pe 22 mai, Rutte a reiterat sprijinul pentru Ucraina și a spus că își propune o distribuire mai bună a sprijinului militar între membrii europeni ai alianței, invocând faptul că, în prezent, „doar șase sau șapte aliați poartă greul”.
Declarația a fost făcută la o reuniune a miniștrilor de externe ai NATO, în condițiile în care discuția despre „împărțirea sarcinilor” (burden sharing) – adică repartizarea mai echilibrată a contribuțiilor între aliați – capătă greutate pe măsură ce războiul se prelungește și costurile cresc.
Recomandate
Scăderea încrederii europenilor în SUA ca partener de securitate împinge agenda de reînarmare a UE , inclusiv prin creșterea bugetelor naționale și discuții despre împrumuturi comune, potrivit unui sondaj citat de Mediafax , publicat înaintea summit-urilor G7 și NATO . Sondajul Consiliului European pentru Relații Externe arată că doar 11% dintre europeni văd SUA drept un aliat al Uniunii Europene, un minim istoric, sub nivelul din noiembrie 2024, când 22% dintre cetățeni nu considerau SUA un aliat al Europei. Rezultatele, relatează Reuters, indică o încredere tot mai scăzută în Washington ca partener de securitate. Cercetarea a fost realizată în 15 țări europene (Austria, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit), pe respondenți de peste 18 ani. Majoritatea participanților din toate țările chestionate au spus că se îndoiesc că SUA ar interveni în apărarea lor în cazul unui atac. Presiune pentru cheltuieli mai mari și finanțare comună în Apărare Pe fondul acestor percepții, marea majoritate a europenilor intervievați consideră că guvernele ar trebui să crească cheltuielile naționale pentru Apărare; excepția menționată este Italia, unde peste jumătate dintre cetățeni se declară împotriva unei astfel de creșteri. În paralel, aproape 5 din 10 europeni (47%) susțin ideea împrumuturilor colective ale UE pentru finanțarea inițiativelor de apărare. Cele mai ridicate niveluri de sprijin pentru această opțiune sunt în: Portugalia (59%), Danemarca (56%), Țările de Jos (55%). „Cumpărați european”: reducerea dependenței de echipamentele militare americane Sondajul indică și o orientare către reducerea dependenței de echipamente militare americane, în favoarea alternativelor europene, cu sprijin mai puternic în Danemarca, Țările de Jos și Suedia pentru „achiziționarea de produse europene”. Există însă diferențe între state: Polonia este menționată ca excepție, fiind singura țară în care majoritatea respondenților ar susține creșterea achizițiilor de arme din SUA. În Germania, Italia și Ungaria, opiniile sunt descrise ca fiind semnificativ împărțite pe acest subiect. Factorul politic: percepția despre Trump și relația transatlantică Dincolo de dimensiunea de securitate, marea majoritate a europenilor (cu excepția Bulgariei) consideră că relațiile dintre SUA și Europa s-ar îmbunătăți odată cu plecarea președintelui american Donald Trump de la putere. În același tablou, europenii continuă să susțină Ucraina ca aliat sau partener strategic, dar consensul se reduce când discuția ajunge la trimiterea de trupe de menținere a păcii în Ucraina după război sau la extinderea UE spre est. Energie: opoziție față de reluarea importurilor din Rusia, chiar cu costuri mai mari Pe politica energetică, 44% dintre europeni se opun reluării importurilor de petrol și gaze din Rusia, chiar dacă asta ar însemna costuri mai mari în energie, potrivit datelor citate. [...]
Zelenski pune din nou pe masă aderarea la NATO, într-un moment în care Kievul cere garanții suplimentare de securitate , la summitul nordic-baltic de la Tallinn, potrivit Mediafax . Mesajul vine pe fondul continuării războiului declanșat de Rusia și al eforturilor Ucrainei de a se integra mai profund în structurile occidentale. Într-o conferință de presă susținută alături de președintele Estoniei, Alar Karis, Volodimir Zelenski a spus că Europa are nevoie de o Ucraină capabilă să se apere și a insistat că locul țării sale este în Alianța Nord-Atlantică . În material este menționat că informațiile sunt relatate de TVPWorld. Sprijin politic regional, dar fără decizie de aderare Alar Karis și-a exprimat susținerea pentru viitoarea aderare a Ucrainei la NATO, iar liderii statelor nordice și baltice au reafirmat, într-o declarație comună, sprijinul pentru obiectivele euro-atlantice ale Kievului. Summitul are loc într-un context în care statele nordice și baltice sunt prezentate drept unii dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei, pledând pentru menținerea ajutorului acordat Kievului și pentru intensificarea presiunilor asupra Moscovei. Ce cere Zelenski partenerilor occidentali Pe lângă tema NATO, Zelenski le-a cerut partenerilor occidentali: să mențină eforturile diplomatice; să continue asistența militară și financiară; să avanseze procesul de deschidere a tuturor capitolelor de negociere necesare aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. În ansamblu, mesajul de la Tallinn indică faptul că Ucraina încearcă să transforme sprijinul politic regional într-o perspectivă mai concretă de integrare euro-atlantică, în paralel cu continuarea sprijinului financiar și militar din partea aliaților. [...]
Marea Britanie și Ucraina pregătesc o alternativă europeană la Patriot, pe fondul penuriei de interceptori americani , într-o mișcare care poate schimba rapid lanțul de aprovizionare pentru apărarea antiaeriană a Kievului și poate deschide comenzi pentru industria europeană de senzori și ghidaj, potrivit Mediafax . Inițiativa a fost anunțată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski după discuții recente cu premierul britanic Keir Starmer . Zelenski a spus că țările E3 – Franța, Germania și Marea Britanie – vor sprijini Ucraina cu „capacități antibalistice” și că obiectivul este dezvoltarea unui sistem antibalistic european împreună cu Marea Britanie. „Țările E3 [Franța, Germania și Marea Britanie] ne vor ajuta cu capacități antibalistice. (…) sper că vom reuși să dezvoltăm un sistem antibalistic european împreună cu Marea Britanie. Lucrăm la asta. Avem nevoie de el, iar Marea Britanie are nevoie de el.” De ce contează: stocuri critice și dependență de interceptori PAC-3 Demersul vine într-un moment în care Kievul are dificultăți tot mai mari în interceptarea rachetelor balistice rusești, iar stocurile pentru apărarea aeriană sunt la un nivel „critic”, conform articolului. În același context, Zelenski i-a cerut lui Donald Trump să intensifice livrările de interceptori PAC-3 (rachete interceptoare pentru Patriot), descriși ca fiind în cantități limitate. Mediafax notează că Ucraina întâmpină probleme în asigurarea aprovizionării cu rachete de fabricație americană, pe fondul reorientării atenției președintelui american către războiul SUA împotriva Iranului. Cum ar arăta „Patriotul european”: producție în Ucraina, componente-cheie din Europa Potrivit surselor ucrainene citate de The Telegraph (menționat de Mediafax), planul Kievului este ca industria de apărare ucraineană să producă rachetele interceptoare pentru sistemul european, în timp ce firme europene ar urma să furnizeze componentele critice: sisteme radar; sisteme de urmărire; sisteme de ghidare. O sursă citată de The Telegraph susține că Ucraina ar avea rolul de a produce interceptori antibalistici și că aceștia sunt deja testați, însă ar fi nevoie de „sisteme de ghidare” de la aliați pentru a integra capabilitățile într-un „Patriot european”, descris ca „mult mai ieftin” și cu potențial de creștere a producției. Ce urmează și ce rămâne neclar Din informațiile disponibile nu rezultă un calendar, un buget sau un model industrial concret (companii implicate, capacități de producție, locații). Este însă explicită direcția: reducerea dependenței de SUA printr-o soluție europeană, cu Ucraina ca bază de producție pentru interceptori și Europa ca furnizor de tehnologie de detecție și ghidaj. [...]
Progresele în drone și rachete ieftine reduc avantajul militar al marilor puteri , iar asta schimbă calculele de securitate și apărare, inclusiv pentru economiile care depind de rute comerciale și de stabilitatea energetică, potrivit unei analize preluate de Digi24 din The Wall Street Journal . Ideea centrală este că „puterea face dreptate” nu mai funcționează ca în războaiele convenționale: state mai mici sau de rang mediu pot bloca obiective strategice ale unor armate mult mai bine finanțate, folosind tehnologii mai accesibile (drone, rachete de precizie) și mizând pe reziliență internă. În acest context, „tipul de război” bazat pe invazie și ocupație devine tot mai greu de dus până la capăt, chiar și pentru actorii majori. Exemplele care arată limitele „forței brute” În cazul Iranului, textul arată că, deși SUA au consumat o parte importantă din muniția cu rază lungă și au eliminat o parte din conducerea iraniană, nu au obținut o victorie strategică. Teheranul continuă să blocheze Strâmtoarea Ormuz , regimul rămâne la putere și își păstrează capacitatea de a lansa rachete asupra Israelului și statelor din Golf, inclusiv printr-un schimb de salve menționat ca având loc „săptămâna aceasta”. În Ucraina, analiza notează că, deși Donald Trump a întrerupt ajutorul american „în urmă cu mai bine de un an” și a făcut presiuni asupra Kievului să cedeze Donețk, Ucraina nu s-a prăbușit: a menținut linia frontului și a intensificat loviturile asupra teritoriului rus. De ce contează: costuri mai mari, rezultate mai incerte Mesajul comun al acestor conflicte este că superioritatea bugetară și tehnologică nu se mai traduce automat în control rapid al terenului și în schimbări de regim. Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, sintetizează această schimbare într-o declarație citată de publicație: „Tipul de război cu care eram obișnuiți, tipul de război pe care Rusia îl avea în vedere în Ucraina – acela de a invada și ocupa o națiune – nu mai este de conceput.” Șeful Statului Major al Apărării din Țările de Jos, generalul Onno Eichelsheim, argumentează că, dacă un obiectiv nu este atins foarte rapid, se ajunge la impas, din care ieșirea devine dificilă. În același registru, textul subliniază că SUA nici nu au încercat operațiuni terestre în Iran, tocmai din cauza costurilor umane anticipate. Efecte în lanț: Taiwan și reconfigurarea alianțelor China urmărește aceste tendințe în timp ce cântărește opțiunea Taiwanului, iar analiza include și o observație a colonelului în rezervă Zhou Bo, potrivit căreia China produce multe drone, dar nu are experiență reală de utilizare militară comparabilă cu statele care le-au folosit pe câmpul de luptă. Separat, textul indică faptul că puterile de rang mediu (Canada, state europene și democrații asiatice) au început să-și consolideze legăturile militare, economice și de securitate, inclusiv pentru a compensa dependențele față de SUA și China. În această logică, cooperarea între state „de mijloc” devine un instrument de reducere a vulnerabilităților într-o ordine internațională mai fragmentată și mai greu de controlat prin forță. [...]
Teheranul avertizează că un conflict cu SUA ar putea depăși Orientul Mijlociu , în timp ce Qatarul a trimis o delegație la Teheran pentru discuții diplomatice, pe fondul escaladării schimburilor de amenințări dintre Iran și administrația Trump, potrivit News . Mesajul de sfidare a venit după ce Donald Trump a promis că SUA vor lovi Iranul „cu toată forța”. Ebrahim Azizi, președintele Comisiei pentru securitate națională a Parlamentului iranian, a susținut într-o postare pe X că numărul victimelor americane ar fi „deja mult mai mare decât recunoaște Trump” și a avertizat că, „de data aceasta”, războiul „nu se va limita” la regiune. „Nu ne temem să ne luptăm cu învinșii. Numărul victimelor americane este deja mult mai mare decât recunoaște Trump, și va crește. De data aceasta, războiul nu se va limita la această regiune. Vom vedea ce se va întâmpla!” Ținta: infrastructura critică, în centrul retoricii Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a calificat amenințările lui Trump privind vizarea infrastructurii critice iraniene drept „un semn de disperare”, nu „o demonstrație de putere”. În același context, Fox News a relatat anterior că Trump ar fi spus într-un interviu că este pe punctul de a ordona noi atacuri împotriva centralelor electrice și podurilor iraniene. „Infrastructura critică este linia de viață a oamenilor. Amenințarea de a le viza – de la rețelele de transport la industriile de electricitate și apă – nu este o demonstrație de putere, ci un semn de disperare în fața voinței unei națiuni.” Pezeshkian a mai afirmat că Iranul va rămâne „neclintit” în fața presiunilor și amenințărilor, invocând capacitățile interne și „unitatea națională”. Qatar intră în jocul diplomatic, dar fără detalii despre mandat În paralel, o delegație din Qatar a sosit la Teheran pentru consultări privind relațiile bilaterale, evoluțiile regionale și eforturile diplomatice legate de conflictul cu Statele Unite, potrivit postului public iranian IRIB, citat de News. Televiziunea de stat a Iranului a prezentat vizita ca parte a unui proces diplomatic menit să pună capăt a ceea ce a numit „războiul impus de SUA” împotriva Iranului. IRIB nu a oferit detalii despre componența delegației, cine o conduce sau durata vizitei, ceea ce limitează evaluarea mizei concrete a discuțiilor. Contextul escaladării: armistițiu fragil și atacuri reciproce Tensiunile se suprapun peste un armistițiu convenit în aprilie între Washington și Teheran, urmat de o escaladare descrisă ca una dintre cele mai semnificative de la acel moment. Potrivit informațiilor prezentate, schimburile de atacuri au fost declanșate de prăbușirea unui elicopter american în apropierea Strâmtorii Hormuz , incident pus de Washington pe seama unei drone iraniene. SUA au răspuns atacând 20 de ținte iraniene din jurul strâmtorii, iar Iranul a lansat ulterior atacuri cu rachete și drone asupra bazelor americane din Iordania, Kuweit și Bahrain, fără victime sau pagube semnificative raportate la instalații. În acest cadru, Trump a declarat că Iranul „a întârziat prea mult” încheierea unui acord și că „va trebui să plătească prețul”, afirmând ulterior că SUA vor lovi Iranul „foarte dur”. Teheranul a anunțat, la rândul său, că va reevalua relațiile diplomatice cu SUA, invocând încălcări repetate ale armistițiului. [...]
Noile lovituri ale SUA în Iran cresc riscul de prelungire a crizei energetice din Golf , într-un moment în care oficiali americani avertizează deja că petrolul ar putea rămâne scump cel puțin până în iulie, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Antena 3 . Armata americană a anunțat că a lansat „atacuri suplimentare de autoapărare” împotriva mai multor ținte din Iran, la indicațiile „Comandantului Suprem”, într-o postare a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) pe platforma X. Potrivit mesajului, loviturile au început la ora 17:15 ET (00:15, ora României) și sunt prezentate drept răspuns la „agresiunea nejustificată și continuă a Iranului”. În paralel, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a spus că SUA vor bombarda „instalații-cheie” din Iran și a indicat că operațiunile ar putea continua și în zilele următoare, în funcție de evoluția situației și de perspectiva unui acord. Declarațiile vin după ce Donald Trump afirmase că Iranul „a întârziat prea mult negocierile” și că SUA îl vor „ataca foarte dur”. Petrolul și Strâmtoarea Ormuz: miza economică imediată În același flux de informații, este citat un avertisment al Departamentului de Energie al SUA, preluat de CNN, potrivit căruia prețurile petrolului ar urma să rămână ridicate cel puțin până în iulie, deoarece Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată. Administrația pentru Informații Energetice (EIA) estimează o medie de aproximativ 105 dolari/baril pentru Brent în iunie și iulie, peste nivelurile „actuale” menționate de circa 91 dolari și peste nivelul de dinainte de război, de aproximativ 70 dolari. EIA își bazează previziunile pe așteptarea că livrările de petrol „vor rămâne limitate”, iar producția și stocurile vor scădea în următoarele săptămâni. Riposta Iranului și extinderea tensiunilor în regiune Mass-media oficială iraniană a relatat lansări de rachete asupra unor ținte și baze asociate cu SUA în regiune, inclusiv o lovitură asupra bazei Al-Harir din Erbil, în nordul Irakului. Totodată, au fost raportate explozii în apropierea localităților Minab și Sirik, în sudul Iranului, în zona Strâmtorii Ormuz, potrivit CNN. Presa iraniană a mai transmis că au fost activate sisteme de apărare antiaeriană în Asaluyeh, un centru energetic important cu rafinării și complexe petrochimice, dar a adăugat că „până în prezent” nu a avut loc un atac inamic asupra acestuia. Separat, Corpul Gardienilor Revoluției (IRGC) a susținut că a lansat rachete și drone către ținte americane din regiune. În Golf, bazele americane din Kuweit, Bahrain, Emiratele Arabe Unite și Qatar au fost puse în alertă maximă, conform informațiilor din material. Ce urmează, pe datele disponibile Din informațiile prezentate, escaladarea militară se suprapune peste o presiune deja vizibilă pe piața petrolului, alimentată de blocajul Strâmtorii Ormuz. În lipsa unor detalii suplimentare despre durata operațiunilor și despre stadiul negocierilor, rămâne de urmărit dacă loviturile anunțate de CENTCOM se transformă într-o campanie prelungită și dacă apar efecte directe asupra infrastructurii energetice din regiune, dincolo de alertele și activările de apărare raportate până acum. [...]
