Știri
Știri din categoria Externe
Semnalele de acord SUA–Iran au început să miște piețele, cu o scădere a cotațiilor petrolului vineri dimineață, pe fondul speranțelor că războiul s-ar putea apropia de final, potrivit HotNews, care relatează declarațiile președintelui american Donald Trump și informații despre negocieri mediate de Pakistan.
Trump a spus că Statele Unite sunt „foarte aproape” de un acord cu Iranul și că următoarea întâlnire dintre cele două părți ar putea avea loc în acest weekend. El a indicat și posibilitatea prelungirii armistițiului cu două săptămâni, deși a sugerat că s-ar putea să nu fie necesar, deoarece Teheranul ar dori un acord. Președintele american a adăugat că, dacă înțelegerea ar fi semnată la Islamabad, ar putea merge acolo cu această ocazie.
Câteva ore mai târziu, la Las Vegas, Trump a afirmat că războiul „ar trebui să se încheie destul de curând”, într-o declarație citată de CNBC.
În piață, optimismul legat de un posibil acord a împins cotațiile în jos la deschiderea de vineri: contractele futures pe Brent au coborât la 98,17 dolari pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) la 93,47 dolari pe baril, conform datelor din material.
Totuși, riscul operațional major pentru energie rămâne Strâmtoarea Ormuz, descrisă ca o arteră maritimă pentru o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze, care este „practic închisă”. Iranul a închis în mare parte strâmtoarea pentru navele care nu sunt ale sale, iar Washingtonul a impus în această săptămână un blocaj asupra navelor care intră sau ies din porturile iraniene. Analiștii citați în articol avertizează că blocajul ar putea împiedica aproximativ 2 milioane de barili pe zi de țiței iranian să ajungă la principalul cumpărător, China.
O sursă pakistaneză implicată în mediere a declarat că s-au înregistrat progrese în „diplomația din culise” și că o viitoare întâlnire ar putea duce la semnarea unui acord. Potrivit aceleiași surse, SUA și Iran ar urma să semneze mai întâi un memorandum de înțelegere, urmat de un acord în termen de 60 de zile.
„Acordul detaliat va veni mai târziu. Ambele părți sunt de acord în principiu. Detaliile tehnice vor veni mai târziu.”
O sursă diplomatică a mai spus că șeful armatei pakistaneze, mareșalul Asim Munir, a purtat discuții la Teheran începând de miercuri și a făcut progrese în privința „problemelor spinoase”.
În paralel, a intrat în vigoare un armistițiu de 10 zile între Liban și Israel, iar Trump a îndemnat Hezbollah, aliniată Teheranului, să înceteze focul. El a spus că a vorbit cu premierul israelian Benjamin Netanyahu și cu președintele libanez Joseph Aoun și că intenționează să-i invite la Casa Albă pentru „discuții semnificative” în următoarea săptămână sau două.
Armistițiul a rămas însă fragil: armata libaneză a raportat vineri dimineață că Israelul ar fi încălcat deja înțelegerea prin bombardamente intermitente asupra mai multor sate din sudul Libanului, fără un comentariu imediat din partea armatei israeliene, notează materialul.
Un punct de blocaj rămâne programul nuclear al Iranului. La discuțiile de la Islamabad de weekendul trecut, SUA ar fi propus o suspendare de 20 de ani a tuturor activităților nucleare, în timp ce Teheranul ar fi sugerat o suspendare de trei până la cinci ani, potrivit unor persoane familiarizate cu discuțiile.
Trump a declarat că Iranul s-ar fi oferit să nu dețină arme nucleare pentru mai mult de 20 de ani. Iranul a cerut ridicarea sancțiunilor internaționale, iar Washingtonul a insistat ca orice uraniu puternic îmbogățit să fie îndepărtat din Iran. Două surse iraniene au spus că există semne ale unui compromis privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, Teheranul luând în considerare transportarea unei părți din acesta în afara țării.
În plan politic intern american, materialul mai notează că războiul cu Iranul este nepopular în SUA și i-a creat lui Trump probleme politice înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. În plan economic global, atacul SUA–Israel asupra Iranului, început pe 28 februarie, a declanșat „cel mai grav șoc al prețului petrolului din istorie” și a dus la revizuirea în jos a perspectivelor FMI, cu avertismentul că un conflict prelungit ar putea împinge lumea aproape de recesiune.
Recomandate
Camera Reprezentanților a SUA a votat limitarea prerogativelor de război ale lui Donald Trump în Iran , într-un semnal politic care poate complica deciziile rapide ale administrației și aduce conflictul mai aproape de un control formal al Congresului, potrivit Antena 3 . Rezoluția a trecut miercuri cu 215 voturi „pentru” și 208 „împotrivă”, după ce patru republicani — Thomas Massie, Brian Fitzpatrick, Tom Barrett și Warren Davidson — au votat alături de democrați. Inițiativa este prezentată ca un reproș la adresa modului în care Trump a gestionat conflictul cu Iranul și a fost parte dintr-o campanie mai veche a democraților de a forța voturi care să limiteze puterile de război ale președintelui. Ce schimbă votul și de ce contează Măsura adoptată este o „rezoluție concurentă”, care trebuie aprobată de ambele camere ale Congresului, dar nu ajunge la președinte pentru promulgare . Potrivit site-ului Senatului, astfel de rezoluții nu au putere de lege . Totuși, un consilier democrat din Camera Reprezentanților, implicat în demers, a spus pentru CNN că democrații o consideră obligatorie, urmând ca aspectele juridice să fie clarificate ulterior. În plan practic, votul crește presiunea asupra administrației să vină în Congres pentru dezbatere și autorizare, mai ales în condițiile în care Legea privind prerogativele de război limitează menținerea trupelor americane în ostilități active la peste 60 de zile fără aprobarea Congresului. Diviziuni în Partidul Republican și argumentul „costului” războiului O parte dintre republicanii care au susținut rezoluția au invocat atât cadrul legal, cât și nemulțumiri din teritoriu. Tom Barrett a spus că alegătorii sunt frustrați, iar Thomas Massie a legat explicit războiul de scumpiri la pompă și de costuri în agricultură: „Oamenii s-au săturat de asta. S-au săturat de benzină la 5 dolari galonul și motorină la 6 dolari galonul, de îngrășăminte pe care nu ni le permitem pentru câmpurile noastre din Kentucky.” Brian Fitzpatrick și-a justificat votul prin respectarea Legii privind prerogativele de război, cerând ca subiectul să fie adus în Congres, dezbătut și votat. Următorii pași: Senatul și disputa juridică Rezoluția trebuie să treacă și de Senat pentru a avea efectul politic urmărit de inițiatori. În paralel, organismele de control intern ale Pentagonului, Departamentului de Stat și USAID au anunțat o analiză comună a războiului, invocând obligația legală de a investiga operațiuni militare externe care depășesc 60 de zile — un indiciu că, din perspectiva lor, conflictul ar fi trecut de acest prag, începutul fiind datat la 28 februarie. De partea cealaltă, președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, a avertizat că limitarea prerogativelor ar putea afecta negocierile, susținând că „ Operațiunea Epic Fury ” s-a încheiat și că administrația ar fi în procesul de finalizare a unui acord de pace, motiv pentru care consideră rezoluția „prost sincronizată”. [...]
Donald Trump le-ar fi spus consilierilor că SUA nu vor relua războiul cu Iranul decât dacă Teheranul ucide militari americani , potrivit The Jerusalem Post , care citează un articol din Wall Street Journal bazat pe declarații ale mai multor oficiali americani. Mesajul indică o linie roșie îngustă pentru escaladare, în condițiile în care armistițiul este pus sub presiune de atacuri recente. Publicația notează că loviturile recente atribuite Teheranului, care au vizat baze americane din Orientul Mijlociu, au crescut presiunea asupra președintelui SUA și au alimentat îndoieli privind rezistența încetării focului. În același timp, ezitarea lui Trump de a transforma loviturile defensive ale SUA într-un război pe scară largă ar sugera, potrivit Wall Street Journal, că administrația ar putea tolera anumite atacuri pentru a evita o escaladare majoră. Diferență de ton între Washington și Ierusalim Relatarea apare la scurt timp după ce premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat pentru CNBC că SUA și Israelul ar relua acțiunile militare împotriva Iranului „dacă va fi nevoie”. În intervenția sa, Netanyahu a descris situația drept un „joc tactic” și a spus că decizia privind escaladarea îi aparține lui Trump. „Iranul știe cu siguranță ce a spus [Trump], că, dacă va fi necesar, va exista o revenire completă la acțiunea militară. Este o decizie a președintelui, Israelul este pregătit, iar forțele SUA sunt pregătite.” Ce înseamnă, practic, „linia roșie” invocată Din informațiile prezentate, pragul pentru reluarea războiului ar fi legat explicit de uciderea de militari americani, nu de atacuri asupra bazelor în sine. Această nuanță contează operațional: sugerează că SUA ar putea continua să răspundă limitat, în regim defensiv, fără a trece automat la o campanie extinsă, atât timp cât nu este depășită condiția menționată în raport. Articolul nu oferă detalii suplimentare despre durata armistițiului sau despre eventuale canale de negociere, iar afirmațiile despre poziția lui Trump sunt atribuite Wall Street Journal, pe baza unor surse oficiale americane. [...]
Serghei Lavrov încearcă să mute responsabilitatea războiului din Ucraina pe administrația Trump , după ce secretarul de stat american Marco Rubio a reafirmat sprijinul Washingtonului pentru Kiev, potrivit Digi24 . Ministrul rus de Externe a susținut că ceea ce Moscova numea anterior „războiul lui Biden” ar fi devenit acum „războiul lui Trump”, interpretând declarațiile lui Rubio ca dovadă că linia SUA rămâne una de sprijin pentru Ucraina. Lavrov a fost citat de agenția de stat RIA, iar informațiile au fost relatate de Reuters. În același context, Lavrov a afirmat că luptele „s-ar fi încheiat deja” dacă Statele Unite ar fi încercat „cu adevărat” să găsească un acord de pace, fără ca materialul să ofere detalii despre ce condiții ar presupune un astfel de acord sau ce propuneri concrete ar fi pe masă. Ce semnal transmite Moscova și de ce contează Mesajul lui Lavrov urmărește să fixeze public ideea continuității politicii americane față de Ucraina, indiferent de schimbarea administrației de la Washington, și să transfere costul politic al războiului către SUA. În plan extern, această linie de comunicare poate fi folosită pentru a justifica prelungirea conflictului și pentru a contracara presiunea internațională privind negocierile. Declarațiile vin după ce Rubio a spus, într-o audiere în Senatul SUA, că vor apărea „destul de curând” informații despre un pachet de ajutor militar de 400 de milioane de dolari pentru Ucraina, aprobat de Congres. Context: sprijinul SUA și diferențele față de Europa, în lectura lui Lavrov Lavrov a mai susținut că poziția exprimată de Rubio ar arăta că „nu există diferențe fundamentale” între abordările Statelor Unite și ale țărilor europene în privința Ucrainei. În relatarea Digi24, această concluzie este prezentată ca parte a reacției Moscovei la mesajele publice ale Washingtonului. Articolul nu indică o schimbare de politică anunțată de SUA, ci reflectă modul în care Rusia încearcă să reîncadreze responsabilitatea politică pentru conflict, pe fondul discuțiilor despre continuarea sprijinului militar pentru Kiev. [...]
Uniunea Europeană alocă 100 milioane euro (aprox. 500 milioane lei) armatei libaneze pentru a întări capacitatea statului de a-și impune monopolul asupra armelor , într-un demers menit să reducă influența Hezbollah, potrivit The Jerusalem Post . Decizia a fost agreată de Consiliul UE și este prezentată ca o măsură de sprijin pentru „consolidarea capacităților de apărare” ale Forțelor Armate Libaneze. În comunicatul citat, șefa diplomației europene, Kaja Kallas , susține că finanțarea ar urma să ajute statul libanez să-și reafirme „monopolul asupra armelor” și să dezarmeze actori non-statali precum Hezbollah. „Cea mai bună cale de a reduce amenințarea reprezentată de Hezbollah este să întărim statul libanez, să-i consolidăm instituțiile și să-i restabilim monopolul asupra folosirii forței.” Ce înseamnă finanțarea, în termeni operaționali și de influență Măsura este descrisă ca având obiective multiple: întărirea forțelor armate, „împuternicirea instituțiilor” și diminuarea influenței Hezbollah în țară. Articolul notează că această tranșă ridică sprijinul total al UE pentru Liban la 182 milioane euro (aprox. 910 milioane lei) până în prezent. Context: armistițiul propus și pozițiile părților În paralel, materialul relatează că SUA au anunțat miercuri că Libanul și Israelul ar fi fost de acord să implementeze un armistițiu, condiționat de încetarea focului de către Hezbollah și retragerea luptătorilor din sudul Libanului, în apropierea frontierei. Joi, Hezbollah a respins planul de încetare a focului, acuzând Israelul pentru continuarea loviturilor în sudul Libanului și afirmând că nu se va retrage din zonă. Liderul Hezbollah, Naim Qassem, a calificat negocierile drept „rușinoase” și a descris declarația de la Washington ca „o foaie de parcurs pentru anihilarea unei părți a poporului libanez și înrobirea restului”, potrivit articolului. De cealaltă parte, un oficial israelian citat în material a spus că Hezbollah nu este parte a negocierilor și că Israelul, Libanul și SUA lucrează la implementarea unui armistițiu „pe baza înțelegerii” că Hezbollah va fi dezarmat, iar sudul Libanului va fi demilitarizat. [...]
Kuweitul a calificat atacul cu drone asupra aeroportului internațional drept „agresiune iraniană odioasă” , după ce o lovitură asupra unui terminal a provocat un mort, zeci de răniți și pagube materiale importante, potrivit Al Jazeera . Ministerul Apărării din Kuweit a transmis că atacul a vizat aeroportul internațional al țării. Conform informațiilor prezentate, drone iraniene au lovit un terminal miercuri, iar impactul a dus la „daune materiale semnificative”. Dincolo de bilanțul uman, incidentul ridică un risc operațional imediat pentru infrastructura critică a statului: un aeroport internațional este un nod esențial pentru transportul de pasageri și marfă, iar avarierea unui terminal poate afecta fluxurile și capacitatea de operare, chiar dacă sursa nu precizează dacă traficul a fost întrerupt sau în ce măsură. Materialul nu oferă detalii suplimentare despre măsuri de securitate, eventuale restricții de zbor sau reacții din partea Iranului. [...]
Mesajul lui Marco Rubio despre Tiananmen riscă să complice climatul politic al relației SUA–China , chiar înainte ca Washingtonul și Beijingul să încerce să mențină o „stabilitate strategică”, potrivit News . Declarația vine în ajunul comemorării reprimării din 4 iunie 1989 din Piața Tiananmen și la câteva zile după o vizită de stat a președintelui american Donald Trump în China. Rubio a denunțat cenzura și a transmis că sacrificiul celor care au cerut drepturi și libertăți va fi, în timp, recunoscut. În comunicatul citat, șeful diplomației americane a afirmat: „Nicio cenzură nu poate șterge trecutul.” Totodată, Rubio a susținut că cei care „s-au sacrificat” pentru libertatea de exprimare și întrunire pașnică „vor obține într-o bună zi câștig de cauză” și a adăugat: „Noi ne amintim de ei și aducem un omagiu moștenirii lor.” Context: comemorarea din 4 iunie și sensibilitatea Beijingului Pe 4 iunie 1989, autoritățile chineze au reprimat în sânge manifestațiile în favoarea democrației din Piața Tiananmen, la Beijing. Potrivit materialului, omagiul american „cu siguranță va irita Beijingul”, în condițiile în care subiectul rămâne unul extrem de sensibil în China. De ce contează acum: „stabilitatea strategică”, pusă sub presiune Mesajul intervine într-un moment în care, „în pofida diferendelor”, cele două puteri pledează pentru o „stabilitate strategică” în relația bilaterală. În acest context, reluarea publică a temei Tiananmen la nivel de secretar de stat poate adăuga tensiune politică într-o relație deja marcată de dispute, chiar dacă liderii au avut recent contacte la nivel înalt, conform informațiilor din articol. [...]
