Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump condiționează sprijinul SUA în NATO de „reciprocitate”, sugerând că Washingtonul ar putea să nu vină în ajutorul unor aliați dacă aceștia solicită asistență, pe fondul nemulțumirii că nu i-au susținut operațiunea militară împotriva Iranului, potrivit Economica.
Declarațiile au fost făcute luni, în Biroul Oval, în timpul unui schimb cu presa. Trump a invocat costurile suportate de SUA și a susținut că, atunci când Washingtonul ar cere „un pic de ajutor”, aliații ar refuza.
„Am cheltuit toţi aceşti bani. Iar apoi, când vrem să avem poate un pic de ajutor pentru un lucru mic (…) ei spun nu, preferăm să nu ajutăm.”
În același context, președintele american a adăugat că o astfel de poziție ar putea fi reciprocă, sugerând că SUA ar putea răspunde la fel în situații viitoare.
„Este o prostie să spui asta, pentru că şi noi le putem spune acelaşi lucru, şi chiar am putea să o facem.”
Mesajul ridică semne de întrebare privind predictibilitatea sprijinului american în cadrul NATO, într-un moment în care alianța se bazează pe principiul apărării colective. În plan economic, orice percepție de slăbire a garanțiilor de securitate poate amplifica incertitudinea pentru statele membre, inclusiv prin presiuni pentru creșterea cheltuielilor de apărare și prin reevaluarea riscurilor în regiune.
Trump urmează să participe la summitul celor 32 de state membre NATO, programat în Turcia, în luna iulie. Potrivit materialului, declarațiile sale vin pe fondul nemulțumirii legate de lipsa sprijinului aliaților pentru operațiunea militară americană împotriva Iranului.
Recomandate
Amenințarea lui Trump privind Strâmtoarea Hormuz ridică riscul unui șoc pe piața petrolului , într-un moment în care negocierile SUA–Iran din Elveția sunt deja tensionate, potrivit Libertatea . Președintele SUA, Donald Trump , a sugerat că Statele Unite ar putea „prelua controlul” asupra Strâmtorii Hormuz dacă nu se ajunge la un acord oficial cu Iranul, relatează CNN, citată de publicație. Hormuz este prezentată drept una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul global de petrol, iar orice blocaj sau control militar în zonă ar putea destabiliza piețele energetice și financiare. Reacția Teheranului: „disperare” și avertisment militar Negociatorul-șef al Iranului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a denunțat public „disperarea” Washingtonului și a respins eficiența amenințărilor americane, într-o postare pe platforma X. „Oare nu se gândesc niciodată că, dacă amenințările lor ar fi funcționat cu adevărat, nu ar fi ajuns astăzi la acest nivel de disperare?” În același mesaj, oficialul iranian a susținut că Teheranul nu se va lăsa intimidat la masa tratativelor și a avertizat că forțele armate iraniene sunt în stare de alertă pentru a răspunde la orice provocare în regiunea Golfului Persic. „Nu luăm absolut deloc în serios amenințările americanilor.” „Ar face bine să își măsoare cuvintele cu mare atenție. Forțele noastre armate sunt pregătite să le ofere un răspuns într-un mod complet diferit. Indiferent cât de mult vorbesc ei, noi suntem cei care trecem la acțiune.” Semnal mixt de la Washington: deschidere condiționată, în paralel cu retorica dură Pe fondul escaladării verbale, vicepreședintele SUA, JD Vance, a transmis înaintea reuniunii la nivel înalt cu delegația Iranului că Washingtonul este dispus să „transforme în mod fundamental” relațiile bilaterale cu Teheranul, descriind discuțiile drept fără precedent la acest nivel. „Niciodată până acum conducerea iraniană și cea americană nu s-au mai întâlnit la un nivel atât de înalt.” Potrivit declarațiilor citate, deschiderea SUA vine însă cu condiții: Iranul ar trebui să renunțe la rolul de factor de instabilitate regională și să ofere garanții pe termen lung că nu va dezvolta arme nucleare. De ce contează economic În logica prezentată de publicație, miza imediată este riscul ca o confruntare sau o militarizare a Strâmtorii Hormuz să afecteze fluxurile de petrol și, implicit, prețurile energiei. În acest context, evoluția negocierilor din Elveția și tonul declarațiilor publice rămân elemente-cheie pentru percepția de risc din piețe. [...]
Delegația Iranului a suspendat discuțiile cu SUA în Elveția , după ce președintele american Donald Trump a amenințat cu noi lovituri împotriva Iranului, potrivit Global Times . Mișcarea ridică semne de întrebare asupra implementării memorandumului de înțelegere (MoU) Iran–SUA, care include, între altele, scutiri temporare de sancțiuni pentru exporturile iraniene de petrol și acces la active înghețate. Agenția semi-oficială iraniană Tasnim a relatat, citând o sursă apropiată delegației, că „negocierile s-au oprit în urmă cu câteva minute”. În paralel, Press TV (post de stat iranian) a citat o sursă potrivit căreia delegația a ridicat obiecții direct în fața părții americane și „evaluează condițiile pentru a da un răspuns adecvat” la amenințarea lui Trump. Amenințarea lui Trump și reacția Teheranului Trump a scris pe Truth Social că Iranul trebuie „să-și oprească imediat PROXIES-ii bine plătiți din Liban” și că, în caz contrar, SUA vor lovi Iranul „foarte dur din nou, ca săptămâna trecută, doar mai puternic”. Șeful delegației iraniene, președintele Parlamentului Mohammad Bagher Ghalibaf , a respins amenințarea și a spus că forțele armate ale Iranului sunt pregătite să răspundă. „Ar face bine să fie atenți la comentariile lor... Orice ar spune, noi suntem cei care acționăm.” Ce era pe masă la negocierile din Elveția: petrol, Hormuz și active înghețate Potrivit agenției semi-oficiale Fars, discuțiile din Elveția vizau implementarea Paragrafului 13 din MoU-ul semnat recent, care stabilește condițiile pentru lansarea negocierilor unui acord final. Conform aceleiași relatări, condițiile includ: încetarea războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban; ridicarea blocadei navale americane; redeschiderea Strâmtorii Hormuz ; emiterea de derogări (waivers) pentru exporturile de petrol ale Iranului; eliberarea activelor iraniene înghețate. Hossein Ghorbanzadeh, membru al delegației, a declarat (citat de Fars) că alte prevederi din MoU nu vor fi implementate până la încheierea războiului din Liban. Tot el a spus că un proiect de scutire temporară de sancțiuni pentru exporturile iraniene de petrol și derivate a fost finalizat și ar urma să intre în vigoare în curând. Context regional: armistițiul din Liban, dar fără retragere din „zona de securitate” MoU-ul ar fi fost semnat digital joi, iar ulterior a intrat în vigoare un armistițiu între Liban și Israel, vineri după-amiază, conform materialului. Sâmbătă, premierul israelian Benjamin Netanyahu și ministrul apărării Israel Katz ar fi ordonat armatei încetarea focului în Liban, însă Katz a declarat duminică faptul că armata nu se va retrage din „zona de securitate” pe care o deține în sudul Libanului. În același timp, surse libaneze au raportat continuarea atacurilor israeliene în ultimele zile, în pofida armistițiului, potrivit informațiilor prezentate. De ce contează În forma descrisă, blocarea negocierilor riscă să amâne tocmai elementele cu impact economic direct din MoU — în special scutirea temporară de sancțiuni pentru exporturile de petrol și pașii privind activele înghețate — și să lege din nou progresul diplomatic de evoluțiile militare din Liban și de poziționările publice ale Washingtonului și Teheranului. Materialul nu precizează când ar putea fi reluate discuțiile. [...]
China extinde războiul listelor negre cu SUA, lovind direct în exporturi și achiziții publice : Beijingul a anunțat sancțiuni și restricții care vizează zeci de companii americane, în special din apărare și aerospațial, într-o mișcare prezentată ca răspuns la măsurile Washingtonului, potrivit Mediafax . Măsurile vin la o lună după vizita președintelui Donald Trump la Beijing, care a urmărit reducerea tensiunilor dintre cele două puteri. Autoritățile chineze le leagă de o „listă neagră” publicată de Departamentul Apărării al SUA, care include entități considerate „companii militare chineze” ce operează direct sau indirect în Statele Unite. Ce restricții introduce China Beijingul a anunțat două seturi de măsuri cu impact operațional și de reglementare pentru companiile vizate: Interdicții la export pentru bunuri cu dublă utilizare (civilă și militară): China a inclus zece companii și entități americane pe o listă căreia îi sunt interzise exporturile de astfel de bunuri. Departamentul Comerțului a precizat că este interzis oricărei organizații sau persoane, din orice țară sau regiune, să transfere sau să furnizeze acestor entități articole cu dublă utilizare originare din China, iar exporturile în curs trebuie oprite imediat. Printre companiile menționate se numără AVEOX și Red Cat . Interdicții în achiziții publice : China a anunțat o interdicție pentru agențiile guvernamentale și autoritățile locale de a cumpăra produse de la 46 de companii americane în cadrul contractelor publice. Ministerul Finanțelor a indicat că interdicția vizează, în mod specific, mai multe entități ale Lockheed Martin și Raytheon , precum și divizia de spațiu, apărare și securitate a Boeing . Contextul: reacție la lista Pentagonului Cu două săptămâni înainte, Pentagonul a publicat o listă actualizată cu zeci de entități considerate „companii militare chineze” care operează în SUA. Pe această listă au fost adăugați, între alții, Alibaba , Baidu și BYD , potrivit Le Figaro, citat de Mediafax. Un purtător de cuvânt al Departamentului Comerțului din China a descris măsurile drept răspuns la „actul inacceptabil” al guvernului SUA de a adăuga noi entități pe așa-numita listă de „companii militare chineze”. De ce contează Prin combinarea restricțiilor la export pentru bunuri cu dublă utilizare cu interdicții în achiziții publice , China ridică miza într-o zonă sensibilă pentru lanțurile de aprovizionare și contractele din apărare și aerospațial. În același timp, anunțul arată că, în pofida contactelor diplomatice recente, disputa se mută tot mai mult în instrumente administrative care pot afecta direct operațiunile companiilor. [...]
SUA și Iran au agreat o foaie de parcurs pentru un acord în 60 de zile , un pas care poate reduce riscul de blocaj în Strâmtoarea Ormuz – rută critică pentru transportul global de energie – dacă înțelegerea se traduce rapid în măsuri operaționale, potrivit Libertatea . Delegațiile celor două țări au încheiat prima rundă de negocieri din Elveția cu „progrese încurajatoare”, mediatorii din Pakistan și Qatar anunțând că părțile au convenit asupra unui calendar care vizează un acord final în termen de 60 de zile. Înțelegerea ar urma să permită „începerea imediată” a unor discuții tehnice suplimentare, care continuă în această săptămână, tot în Elveția. Miza imediată: siguranța tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz Mediatorii au comunicat și stabilirea unei „linii de comunicare” între părți, menită să prevină incidentele și erorile de coordonare care ar putea afecta tranzitul maritim. „A fost stabilită o linie de comunicare între părți (…) pentru a evita incidentele și întreruperile de comunicare, cu scopul de a asigura trecerea în siguranță a navelor comerciale prin strâmtoarea Hormuz.” Pentru piețele energetice și lanțurile logistice, orice mecanism care reduce riscul de escaladare în zonă contează, însă materialul nu oferă detalii despre modul concret de funcționare al acestei linii sau despre garanții de implementare. Componenta regională: o celulă pentru respectarea încetării operațiunilor în Liban În paralel, părțile au convenit înființarea unei „celule de gestionare a conflictelor” legată de respectarea încetării operațiunilor militare în Liban, structură care ar urma să reunească părțile, Republica Libaneză și mediatorii. „Părțile au convenit să înființeze o celulă de gestionare a conflictelor, care să reunească părțile și Republica Libaneză și să fie condusă de mediatori, pentru a asigura respectarea încetării operațiunilor militare din Liban.” Ce urmează și ce rămâne incert Foaia de parcurs anunțată de mediatorii Pakistan și Qatar fixează ținta unui acord final în 60 de zile și mută discuția în zona tehnică, considerată esențială pentru finalizarea înțelegerii. În acest stadiu, rămâne neclar ce puncte concrete sunt deja agreate și ce condiții ar putea bloca negocierea, dincolo de faptul că dialogul continuă în Elveția. [...]
Amenințările cu noi lovituri ale SUA asupra Iranului cresc riscul de escaladare în Liban , chiar în timp ce Washingtonul negociază cu Teheranul o posibilă detensionare, inclusiv pe tema activelor iraniene blocate, potrivit Adevărul . Donald Trump a transmis duminică, pe platforma Truth Social , că Statele Unite ar putea lansa noi atacuri împotriva Iranului dacă Teheranul nu își „controlează” aliații din Liban, în contextul confruntărilor dintre gruparea șiită Hezbollah și armata israeliană în sudul Libanului. „Iranul trebuie imediat să împiedice grupările afiliate din Liban, plătite masiv, să cauzeze probleme. În caz contrar, vom lovi Iranul din nou foarte puternic, aşa cum am făcut săptămâna trecută, dacă nu chiar mai puternic”, a transmis Donald Trump. Negocieri SUA–Iran–Qatar în Elveția, pe fondul tensiunilor din Liban Declarațiile vin în timp ce reprezentanți ai Statelor Unite, Iranului și Qatarului participă la o rundă de negocieri în Elveția , axată pe situația din Liban și pe problema activelor iraniene blocate. Televiziunea de stat iraniană a relatat că discuțiile au loc într-un hotel din centrul Elveției, la câteva zile după încheierea unui „protocol de acord” între Washington și Teheran. Presa iraniană a descris reuniunea drept una tripartită, cu subiecte legate de încetarea focului în Liban și activele iraniene blocate. Delegația americană, condusă de JD Vance: „Negocieri istorice” Delegația SUA este condusă de vicepreședintele JD Vance, care a prezentat discuțiile drept un moment de inflexiune în relația cu Iranul. „Ceea ce ne-a cerut preşedintele să facem este să întoarcem o nouă pagină în scopul transformării relaţiei noastre cu poporul iranian şi a întinde o mână către iranieni”, a declarat Vance la începutul reuniunii desfășurate în stațiunea elvețiană Burgenstock. Vance a calificat negocierile drept „istorice”, sugerând că ar putea deschide calea unei noi etape în relațiile dintre Washington și Teheran, deși, în paralel, mesajul lui Trump indică menținerea opțiunii militare dacă situația din Liban se deteriorează. [...]
Memorandumul provizoriu SUA–Iran a mutat centrul de greutate al crizei din Strâmtoarea Hormuz și a redus, cel puțin temporar, șansele unei misiuni maritime europene , cu efect direct asupra modului în care Europa își poate proteja interesele energetice și de transport într-un punct-cheie pentru comerțul global, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, prezentat de Washington drept un cadru pentru încetarea ostilităților și redeschiderea strâmtorii, a transformat summitul G7 de la Évian dintr-un test de coordonare occidentală într-o scenă pentru o inițiativă diplomatică în principal americană. Înainte și în timpul reuniunii, lideri europeni discutaseră despre o posibilă implicare navală – de la deminare la escortarea navelor și sprijin pentru „libertatea de navigație” –, pe fondul riscurilor economice: prețuri la petrol, costuri de transport, prime de asigurare și inflație. De ce contează: redeschiderea „pe hârtie” nu e suficientă pentru piață Analiza ridică problema centrală rămasă nerezolvată: dacă Strâmtoarea Hormuz poate fi redeschisă „sigur și durabil” într-un mod acceptabil pentru operatorii comerciali, asigurători, statele din Golf și guvernele europene. Chiar dacă un anunț diplomatic reduce tensiunea, companiile de shipping și asigurătorii se uită la indicatori concreți: trafic real, risc rezidual de mine, comportamentul unităților navale iraniene, existența escortelor și apariția unor amenințări noi. Un consilier al Departamentului de Stat al SUA, prezentat doar cu prenumele Willian, susține că „situația este în mare parte rezolvată” și că o pistă europeană de tip misiune maritimă a fost depășită de evenimente. El argumentează că minele au fost doar o parte a problemei, iar miza ar fi capacitatea Iranului de a impune restricții prin mijloace navale, în special prin activele Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). De la deminare la „mediu permisiv”: ce ar presupune o misiune europeană Connor McLemore, analist de cercetare operațională și membru al ProbabilityManagement.org, spune că o eventuală operațiune ar depinde, înainte de orice, de un „mediu permisiv” de securitate – adică încetarea ostilităților și condiții care să permită desfășurarea în siguranță. În practică, cooperarea guvernelor relevante ar face intervenția „mai sigură, mai rapidă și mai puțin controversată politic”. În scenariul descris, o misiune europeană ar tinde să înceapă cu verificarea și cartografierea unor culoare de tranzit sigure, nu cu „curățarea” integrală a strâmtorii. Sunt menționate capabilități europene în domeniul contramăsurilor împotriva minelor (Franța, Regatul Unit, Belgia, Olanda), dar și faptul că astfel de operațiuni sunt lente și cer resurse specializate: nave specializate de vânătoare/distrugere a minelor și sisteme fără echipaj (subacvatice și de suprafață); sonare, vehicule operate de la distanță și echipe de neutralizare a munițiilor explozive; sprijin de comandă-control și logistică, plus protecție/escortă, deoarece aceste nave sunt lente și vulnerabile. McLemore subliniază că deminarea nu elimină complet riscul, ci îl reduce până la un nivel considerat acceptabil de guverne și actori comerciali, iar condițiile locale (adâncime, curenți, trafic intens, „clutter” pe fundul mării și riscul reluării atacurilor) pot complica detectarea. Europa, între costul inacțiunii și riscul de a intra târziu Consilierul american este tranșant în privința Europei, afirmând că „a stat pe margine” și că o operațiune de deminare lansată după încetarea focului ar fi „stânjenitoare diplomatic” și „inutilă operațional”. Analiza notează însă că această evaluare minimizează expunerea economică europeană: pentru capitalele europene, Hormuz nu este doar o chestiune militară, ci una de energie, inflație, transport și ordine juridică maritimă. În același timp, memorandumul SUA–Iran este descris ca incomplet și fragil. Președintele SUA, Donald Trump, îl prezintă în termeni puternici, dar avertizează că acțiunea militară ar putea fi reluată dacă Iranul nu respectă înțelegerea. Willian indică și incertitudini de calendar privind redeschiderea completă, sugerând că așteptarea unei deschideri „100% până vineri” este improbabilă. În concluzie, acordul a redus urgența unei misiuni navale europene, dar nu a eliminat incertitudinea comercială și de securitate. Pentru Europa, miza imediată se mută spre verificarea faptului că redeschiderea este efectivă și credibilă pentru piață și că accesul prin Hormuz nu devine un „privilegiu negociat”, ci rămâne un principiu al navigației internaționale. [...]
