Știri
Știri din categoria Externe
SUA condiționează sprijinul pentru Ucraina de o contribuție europeană la deminarea Strâmtorii Ormuz, o legătură care mută o parte din costurile și riscurile de securitate maritimă către Europa și poate influența atât fluxurile de petrol, cât și prețurile de asigurare în transportul naval, potrivit news.ro.
La summitul G7 de la Evian-les-Bains, președintele american Donald Trump s-a întâlnit cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski și cu alți șase lideri europeni și s-a declarat pregătit să restabilească sancțiunile impuse petrolului rusesc. Trump l-a felicitat pe Zelenski pentru „performanța” armatei ucrainene și a vorbit despre o „dinamică” favorabilă Ucrainei.
În spatele acestei repoziționări, doi diplomați care au asistat la negocieri au declarat pentru Politico că Trump a făcut presiuni asupra liderilor europeni pentru a susține acordul cu Iranul și pentru a contribui la deminarea Strâmtorii Ormuz. Unul dintre diplomați a spus că, la rândul lor, liderii G7 așteptau ca Trump „să facă concesii Ucrainei”.
Trump a minimalizat public importanța sprijinului european pentru operațiunea de deminare, dar a admis că o contribuție externă ar putea fi utilă.
„Nu cred că vom avea nevoie de mult ajutor”, a declarat Trump, recunoscând însă că n-ar fi „o idee proastă să avem una, două nave din câteva țări”.
Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că desfășurarea unor nave de deminare (vânătoare de mine) urmează să fie „solicitată și dorită de către Statele Unite, apoi de către Iran și Oman”, părți vizate în acord. Totuși, demersul depinde de unda verde a Iranului, ceea ce lasă operațiunea într-o zonă de incertitudine.
Până atunci, două nave franceze vânătoare de mine – Lyre și Andromède – au fost poziționate în Golful Aden și în Marea Arabiei, în apropierea Strâmtorii Ormuz, și sunt „pregătite să se ducă în zonă”, potrivit ministrului francez al Apărării, Catherine Vautrin.
În contextul în care Statele Unite și Iranul urmează să semneze vineri un protocol al unui acord, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz ar urma să revină la nivelul de dinainte de Războiul din Iran. Trump a susținut public această perspectivă într-o postare pe Truth Social.
„Nave din lumea întreagă, porniți-vă motorul! Să curgă petrolul!”, a proclamat Trump.
Totuși, materialul notează că revenirea petrolierelor poate dura, deoarece prezența minelor îi descurajează pe armatori și pe asigurători. Pentru piață, asta înseamnă că normalizarea fluxurilor poate rămâne dependentă de ritmul și credibilitatea operațiunilor de securizare a rutei, nu doar de semnarea unui protocol.
Recomandate
Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]
Declarațiile și gesturile lui Donald Trump la G7 au pus din nou în prim-plan riscul de impredictibilitate în coordonarea deciziilor comune , într-un moment în care liderii celor mai dezvoltate economii discută despre sancțiuni și sprijin militar pentru Ucraina, potrivit Antena 3 . La summitul G7 din Franța, Trump le-a spus celorlalți lideri, după ce a ajuns ultimul la masă: „Eu sunt șeful”, remarcă ce a stârnit râsete, relatează AFP, citată de Agerpres. Președintele american i-a strâns din mers mâna lui Emmanuel Macron și s-a oprit pentru scurt timp în capul mesei înainte să se așeze. În același cadru, Trump s-a plâns că este prea cald în sală, notează materialul, într-un episod care a completat seria de momente informale din jurul reuniunii. De ce contează: semnale despre disponibilitatea SUA de a susține decizii comune Dincolo de episodul de la masă, AFP apreciază că, de la sosirea la Evian, Trump a avut o atitudine „mai degrabă conciliantă”. Publicația amintește că liderul de la Casa Albă nu agreează, în general, reuniunile multilaterale și comunicatele comune, însă de această dată a semnat inclusiv un text privind Ucraina adoptat de participanți și, ulterior, nu l-a contrazis, cum s-a întâmplat în Canada, în timpul primului său mandat. Ce au convenit liderii G7 privind Rusia și Ucraina Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, SUA și Regatul Unit s-au angajat la summit să crească „presiunile asupra economiei de război a Rusiei”, prin sancțiuni care să vizeze în special exporturile de energie din Rusia. Totodată, au convenit să furnizeze Ucrainei mai multe capacități de apărare antiaeriană, sisteme de interceptare și arme cu rază lungă de acțiune. Declarația comună salută și acordul dintre SUA și Iran, „obținut sub conducerea fermă a președintelui Donald Trump”, o formulare despre care AFP notează că ar fi fost pe placul acestuia. Trump a acceptat, de asemenea, să își prelungească vizita în Franța pentru a participa, miercuri seara, ca oaspete al lui Macron, la un dineu la Versailles. [...]
Rusia începe să restricționeze vânzările de benzină și motorină pe fondul penuriilor provocate de loviturile ucrainene cu rază lungă asupra infrastructurii petroliere, potrivit evaluării Institute for the Study of War publicate de Kyiv Post . Miza imediată este una operațională și economică: limitarea accesului la carburanți indică presiune asupra lanțului intern de aprovizionare, într-un moment în care atacurile asupra rafinăriilor și depozitelor de combustibil se traduc în „penurii”, conform analizei citate. În acest context, autoritățile ruse și companiile din energie ar fi intensificat măsurile de control al vânzărilor de benzină și motorină. Ce mai reține ISW din ultimele 24 de ore Pe lângă componenta de energie, evaluarea notează câteva evoluții militare și politice, fără a indica schimbări de front: Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski își menține disponibilitatea de a se întâlni cu Vladimir Putin, invitație pe care Kremlinul continuă să o respingă. Rusia ar mai avea „un singur” sistem operațional Oreshnik (rachetă balistică cu rază intermediară), dar ar încerca probabil să producă altele. Nici forțele ucrainene, nici cele ruse nu ar fi avansat recent. Rusia a lansat peste noapte asupra Ucrainei două rachete balistice și 132 de drone. De ce contează restricțiile la carburanți Dincolo de semnalul politic, limitarea vânzărilor de combustibili sugerează o vulnerabilitate practică: dacă loviturile la distanță continuă să afecteze infrastructura de procesare și distribuție, Rusia poate fi împinsă să prioritizeze consumul intern și logistica (inclusiv cea militară) prin măsuri administrative. Evaluarea nu oferă detalii despre amploarea restricțiilor sau despre zonele vizate, astfel că impactul exact asupra pieței interne ruse nu poate fi cuantificat din informațiile disponibile în material. [...]
Uniunea Europeană încearcă să reia un canal diplomatic cu Rusia , după ce un membru al cabinetului președintelui Consiliului European, António Costa, a contactat Kremlinul în ultimele săptămâni, pe fondul discuțiilor tot mai intense despre rolul Europei în eventuale negocieri de pace pentru Ucraina, potrivit Antena 3 . Contactele au fost descrise ca fiind scurte și au avut ca obiect „situația din Ucraina”, un oficial UE invocând necesitatea apărării unor „interese specifice” ale Uniunii și importanța existenței unor canale diplomatice cu Moscova. Oficialul a vorbit sub protecția anonimatului, pe fondul caracterului sensibil al demersului. În același timp, sursa citată precizează că nu a existat o inițiativă „concertată” sau una oficială, susținută de instituțiile UE ori de majoritatea capitalelor europene. În paralel, unii lideri europeni au avut contacte directe cu președintele rus Vladimir Putin în ultimele luni, iar la începutul lunii iunie un grup de ambasadori francezi, britanici și germani s-a întâlnit la Moscova cu un ministru adjunct de externe al Rusiei. Oficialul UE citat a mai spus că António Costa ar fi în „coordonare strânsă” cu liderii europeni privind o posibilă implicare cu Rusia și temele care ar urma discutate „când va veni momentul potrivit”, subliniind însă că UE „nu este un mediator” între Ucraina și Rusia. Presiune pentru un rol european în negocieri și diviziuni între statele membre Discuțiile despre implicarea Europei în negocierile Rusia–Ucraina s-au intensificat după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski le-a cerut liderilor UE, la o reuniune din Cipru luna trecută, să joace un rol mai activ în negocierile de pace dintre Kiev și Moscova. Potrivit unor diplomați familiarizați cu afirmațiile sale, Zelenski a invocat și retragerea parțială a Statelor Unite din aceste eforturi. Tema a alimentat dezbateri între cele 27 de state membre privind cine ar trebui să reprezinte UE: Polonia și țările baltice s-au opus discuțiilor directe, argumentând că acestea ar putea slăbi presiunea asupra Moscovei, în timp ce președintele francez Emmanuel Macron a susținut ideea. Ce urmează Implicarea Europei în negocierile de pace ar urma să fie discutată joi, la reuniunea liderilor UE de la Bruxelles , însă nu este așteptată o decizie privind cine ar conduce eventualele discuții, potrivit a doi diplomați ai UE citați în material. [...]
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN , va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real. Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile. Miza economică: Hormuz, petrolul iranian și un fond de 300 mld. dolari În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri: Ridicarea blocadei navale și reluarea traficului : SUA ar urma să ridice blocada navală și să „restabilească traficul” în maximum 30 de zile la capacitate deplină, proporțional cu volumele de dinainte de război (punctul 4). Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea circulației navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot în 30 de zile, inclusiv prin „neutralizarea minelor” și eliminarea obstacolelor tehnice (punctul 5). Permisiunea de a vinde petrol și produse petrochimice : Trezoreria SUA ar urma să emită derogări (waivere) pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bănci, asigurări, transport) până la ridicarea sancțiunilor (punctul 10). Plan de reabilitare și dezvoltare cu finanțare de cel puțin 300 mld. dolari (aprox. 1.380 mld. lei): SUA și partenerii regionali s-ar angaja să creeze un plan „cuprinzător” pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Iranului, cu mecanism de implementare ce ar urma să fie definit în 60 de zile (punctul 6). Într-un pasaj separat, proiectul notează că Teheranul „ar putea” accesa un fond de dezvoltare de 300 mld. dolari dacă își îndeplinește angajamentele privind programul nuclear în negocierile ulterioare. Sancțiuni și bani blocați: calendarul rămâne de negociat Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU , Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7). Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11). Componenta nucleară: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN. Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9). Ce urmează și care sunt limitele informației Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN. Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final. [...]
