Știri
Știri din categoria Externe
Spania ridică miza presiunii politice în UE asupra Israelului, cerând denunțarea Acordului de asociere, un pas care ar putea împinge Uniunea spre o decizie cu efecte de reglementare asupra relațiilor comerciale și instituționale cu statul israelian, potrivit Agerpres.
Propunerea urmează să fie prezentată marți, la Bruxelles, în cadrul reuniunii miniștrilor de externe ai statelor membre, unde pe agendă se află războiul din Orientul Mijlociu. Premierul spaniol Pedro Sanchez a motivat inițiativa prin „încălcările drepturilor omului” pe care le atribuie guvernului condus de Benjamin Netanyahu.
Sanchez a susținut, într-un miting electoral în Andaluzia, că un guvern care „încalcă dreptul internațional” nu poate fi partener al Uniunii Europene. El i-a îndemnat pe ceilalți miniștri de externe să sprijine demersul Spaniei la reuniunea de marți.
În forma prezentată de Sanchez, solicitarea vizează direct Acordul de asociere UE–Israel, cadrul care structurează relația bilaterală. O eventuală decizie la nivelul UE ar însemna o schimbare de linie cu potențiale consecințe asupra cooperării și schimburilor, însă materialul citat nu oferă detalii despre pașii procedurali sau despre susținerea de care ar dispune propunerea în rândul statelor membre.
Premierul spaniol a reiterat și opoziția față de un război pe care îl consideră „ilegal” și o „greșeală imensă”, afirmând că acesta a generat nu doar pierderi de vieți omenești și persoane strămutate, ci și „miliarde de euro” în pierderi economice, fără a avansa o estimare numerică.
Sanchez a afirmat că Spania este un „popor prieten” al Israelului, dar a insistat că această relație nu implică acceptarea unei „încălcări” a dreptului internațional, pe care o leagă de „suferință, durere și moarte”.
Următorul reper este reuniunea de marți de la Bruxelles, unde miniștrii de externe ai UE vor discuta conflictul din Orientul Mijlociu și, potrivit declarațiilor premierului spaniol, ar urma să fie pusă pe masă propunerea Madridului.
Recomandate
Roberta Metsola cere ca adaptarea la schimbările climatice să fie reflectată direct în bugetul UE , pe fondul unei veri cu valuri de căldură, incendii și inundații care au expus vulnerabilități cu efecte economice și energetice, potrivit Mediafax . Președinta Parlamentului European spune că experiențele din această vară au creat în Europa un „sentiment de urgență” privind pregătirea pentru efectele schimbărilor climatice și avertizează că „nu ne putem permite să lăsăm să treacă o iarnă până la venirea unei noi veri”. Metsola a indicat, între altele, secarea râurilor, lipsa de adaptare a locuințelor și impactul disproporționat asupra populațiilor vulnerabile, într-o declarație citată de Politico. Bugetul UE, în centrul discuției despre adaptare Metsola susține că „realitățile din teren” trebuie să se vadă în modul în care Uniunea își construiește finanțarea pe termen lung, ridicând explicit tema adaptării Cadrului Financiar Multianual (bugetul multianual al UE) pentru a răspunde mai bine crizelor climatice. În același context, ea a spus că UE a greșit în trecut tratând economia și mediul ca domenii separate și că ar fi „mai înțelept” să fie recunoscut faptul că „merg mână în mână”. De ce contează: efecte directe în transport și energie Articolul plasează declarațiile în contextul unui sezon de fenomene extreme care a afectat continentul „social, economic și energetic”. Mediafax notează că, în urma evenimentelor meteo din vară, zeci de mii de persoane și-au pierdut viața, iar sute de mii de hectare au fost mistuite de incendiile de vegetație. Pe componenta economică și operațională, scăderea debitelor marilor fluvii europene a lovit transporturile și energia: Rinul, în Germania, a coborât la cel mai scăzut nivel din 1880, ceea ce i-a obligat pe transportatori să își reducă încărcătura cu până la 80%; nivelul scăzut al Dunării a determinat închiderea centralelor nucleare de la Cernavodă și Paks, în Ungaria, potrivit sursei. Ce urmează: tema climei, mai prezentă în „Starea Uniunii” Metsola afirmă că tema climei va fi abordată în discursul despre Starea Uniunii pe care îl va susține președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și anticipează că accentul ar putea fi mai puternic în acest an, pe fondul verii „dezastruoase” invocate de oficialul european. [...]
Australia își leagă mai strâns strategia comercială de UE, pe fondul tarifelor SUA , semnalând că urmărește îndeaproape demersurile Canadei de a aprofunda relația cu Bruxelles-ul, potrivit Politico . Ministrul australian al comerțului, Don Farrell , a spus că țara sa este „pe aceeași lungime de undă” cu Ottawa și că „va urmări cu mare interes” ce va face premierul canadian Mark Carney în relația cu Uniunea Europeană, într-o declarație pentru Sydney Morning Herald. Pivotarea Canadei către Europa vine pe fondul deteriorării relațiilor comerciale cu Washingtonul. Carney a afirmat că Ottawa caută o „alianță unică” cu UE, după ce Wall Street Journal a relatat că acesta ar fi luat în calcul ideea ca Canada să devină „membru asociat” al blocului. Farrell a spus că ar fi deschis „tuturor posibilităților” în privința unor noi aranjamente cu UE, fără să detalieze. Comentând politica tarifară a președintelui american Donald Trump, ministrul a adăugat că nu este convins că un președinte democrat ar elimina barierele comerciale, concluzionând că acest context face UE „și mai importantă” pentru Australia. Miza imediată: ratificarea acordului comercial UE–Australia Declarațiile lui Farrell apar în timp ce premierul Anthony Albanese încearcă să treacă prin Parlament propriul acord comercial al Australiei cu UE. Ministrul a avertizat luna trecută că adoptarea nu este garantată: Partidul Laburist are 30 din cele 76 de locuri în Senat, iar coaliția Liberal-Națională (27 de locuri) a amenințat că se va opune acordului, invocând accesul la piața agricolă și politica climatică. De ce contează economic pentru Australia UE are o greutate comercială semnificativă pentru Canberra. Comerțul cu bunuri și servicii dintre UE și Australia a depășit 91 miliarde euro în 2024, ceea ce face din bloc al treilea partener comercial al Australiei la bunuri, după China și Japonia. Comerțul cu bunuri a crescut cu aproape 50% în ultimul deceniu. În forma descrisă, acordul ar permite ca 97,8% din exporturile de bunuri ale Australiei să intre în UE fără taxe vamale după intrarea în vigoare. Cooperare dincolo de comerț: Horizon Europe Interesul Australiei pentru legături mai strânse cu Europa nu este nou: în 2025, Canberra a reluat discuții neobligatorii privind asocierea cu Horizon Europe, programul UE pentru cercetare și inovare, ca pas spre cooperare științifică, nu spre aderare la UE. [...]
Franța și Slovacia au blocat prelungirea sancțiunilor UE împotriva Rusiei , forțând o extindere de avarie de doar o săptămână și readucând în prim-plan vulnerabilitatea deciziilor de politică externă luate prin unanimitate, potrivit Antena 3 . Miza imediată este scoaterea oligarhului ruso-uzbek Alisher Usmanov de pe lista de sancțiuni. Blocajul a apărut luni, cu câteva zile înainte ca sancțiunile să expire. Pentru a evita prăbușirea întregului regim, ambasadorii statelor membre au convenit o soluție temporară: prelungirea cu o săptămână, până la 22 septembrie, interval în care se caută un compromis. „Consultările vor continua, iar alte discuții sunt așteptate la momentul potrivit”, a transmis președinția irlandeză a Consiliului UE . De ce contează: unanimitatea face regimul de sancțiuni fragil Prelungirea sancțiunilor individuale necesită acordul tuturor celor 27 de state membre, iar un singur veto poate bloca decizia. Potrivit Financial Times, dacă nu s-ar fi găsit soluția de prelungire cu o săptămână, lipsa unui acord până la termenul-limită ar fi dus la eliminarea de pe listă și a celorlalte persoane și companii sancționate. UE încearcă să prelungească sancțiunile individuale pentru 12 luni, astfel încât să fie aliniate cu sancțiunile economice împotriva Rusiei, deja prelungite pentru un an de liderii europeni în luna iunie. Miza politică: cazul Usmanov și schimbarea de poziție a Franței Slovacia cere de mai mult timp scoaterea lui Alisher Usmanov de pe lista de sancțiuni, însă intrarea Franței în acest demers i-a surprins pe diplomații europeni, deoarece Parisul nu se alăturase anterior. Un diplomat a descris demersul Franței drept „uimitor”, conform relatării. Oficial, Franța a invocat un motiv de „securitate națională”, fără detalii publice. Un diplomat francez a declarat pentru Euronews că Parisul are „o problemă separată legată de securitatea națională” și că dorește să răspundă pozitiv unor parteneri internaționali care au făcut demersuri în cazul lui Usmanov. Financial Times scrie, citând persoane familiarizate cu negocierile, că poziția Franței ar putea avea legătură cu un posibil acord pentru eliberarea unor cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. Potrivit FT, acordul nu este final și ar depinde de acceptul tuturor statelor membre pentru scoaterea lui Usmanov de pe lista de sancțiuni. Franța a refuzat să comenteze informațiile despre acest posibil schimb sau situația cetățenilor francezi aflați în Azerbaidjan. Nemulțumirea unor diplomați europeni este redată de FT printr-o declarație a unui înalt diplomat european: „Asta ar însemna nu doar o recompensă pentru Rusia, ci și o recompensă pentru încarcerarea unor europeni.” Cine este Usmanov și ce urmează până la 22 septembrie Usmanov a fost sancționat de UE la scurt timp după invazia pe scară largă a Ucrainei, Consiliul UE susținând că are „legături deosebit de apropiate” cu Vladimir Putin și interese în sectoare importante ale economiei ruse. Omul de afaceri respinge acuzațiile și a deschis procese în state europene pentru a contesta sancțiunile. Majoritatea statelor membre continuă să se opună scoaterii lui Usmanov de pe listă. Luxemburgul susține prelungirea sancțiunilor, dar, potrivit FT, a transmis că, dacă Usmanov va fi scos de pe listă, atunci și Mihail Fridman ar trebui să fie tratat similar. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a criticat ideea relaxării sancțiunilor, afirmând că Usmanov și Fridman sunt „exact genul de oameni de afaceri ruși” care ar trebui să facă pași concreți împotriva războiului și cerând partenerilor europeni să nu ofere noi oportunități unor oameni de afaceri apropiați sistemului de la Moscova, în timp ce economia Ucrainei este afectată de atacurile rusești. [...]
Pagubele din bazele SUA lovite de Iran ridică nota de plată a războiului și expun vulnerabilități operaționale , potrivit Antena 3 , care relatează despre imagini trimise presei de militari americani, sub protecția anonimatului, din mai multe baze din Orientul Mijlociu. Fotografiile publicate de CBS News (informație atribuită în material Agerpres, care citează AFP) arată distrugeri în baze americane din regiune în timpul fazei active a războiului dintre Statele Unite și Iran: un avion distrus, corturi sfâșiate și barăci militare spulberate. Un militar citat de CBS a susținut că „sunt pagube importante” care nu au fost comunicate publicului american și a invocat incapacitatea apărării americane de a opri rachetele balistice lansate de Teheran. Ce spune raportul Pentagonului: clădiri și aeronave afectate în mai multe țări Inspectorul General al Pentagonului a publicat un raport în care se arată că CENTCOM (Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu) a semnalat daune importante la instalațiile americane. Conform detaliilor citate, loviturile iraniene „au avariat sau distrus sute de clădiri și structuri” la baze americane din: Kuweit Bahrain Qatar Emiratele Arabe Unite Arabia Saudită Irak Oman Iordania În același context, sursa citată indică faptul că „zeci de avioane americane au fost distruse sau avariate”. Costuri: 33,4 miliarde de dolari, fără reparațiile infrastructurii Raportul Inspectorului General menționează că la sfârșitul lunii iunie costul războiului în Iran ajunsese la 33,4 miliarde de dolari (aprox. 150 miliarde lei) , însă acest bilanț preliminar nu include costurile de reparare a infrastructurii . Separat, în material este menționată și pierderea a aproape 60 de aeronave și echipamente în valoare de 3,7 miliarde de dolari (aprox. 16,7 miliarde lei) , în opt țări, conform aceluiași raport. Context: escaladare regională și șoc pe piața petrolului Potrivit informațiilor prezentate, SUA și Israelul au lansat războiul împotriva Iranului la 28 februarie, obiectivul declarat fiind împiedicarea Teheranului de a obține armă nucleară, acuzație pe care Republica Islamică a negat-o. Iranul a ripostat cu lovituri în regiune și prin blocarea Strâmtorii Ormuz , rută strategică pentru comerțul cu hidrocarburi, ceea ce, conform materialului, a dus la explozia prețului petrolului. În paralel, influencerul și antreprenorul Mario Nawfal a redistribuit pe X imaginile difuzate de CBS și a citat un militar care a afirmat: „Nu apărăm aceste baze, ci doar privim cum sunt distruse.” Imaginile descrise în material includ, între altele, avarii la Baza Aeriană Prince Sultan (Arabia Saudită) și la Camp Buehring și Camp Arifjan (Kuweit), inclusiv la o clădire dintr-un centru logistic american din regiune. [...]
Decizia SUA de a scoate Venezuela de pe „lista neagră” antidrog, după peste 20 de ani, schimbă cadrul de cooperare și condiționalitate în regiune , iar Washingtonul transmite că ar putea aplica aceeași logică și Columbiei, în funcție de rezultate, potrivit Agerpres . Președintele american Donald Trump a afirmat că SUA au retras Venezuela de pe lista țărilor care „nu au reușit să combată în mod evident” traficul ilegal de droguri, pentru prima dată din 2005. În declarația citată, Trump a spus că măsura vine pe fondul cooperării cu guvernul interimar de la Caracas, cooperare care „dă roade”, inclusiv în cazul eliminării liderului bandei „Tren de Aragua”, cunoscut ca „Nino Guerrero”. În decizia prezidențială publicată de Departamentul de Stat , Trump a condiționat menținerea schimbării de „progrese continue și măsurabile” ale guvernului interimar în desființarea grupurilor „narcoteroriste” și în stoparea traficului de droguri prin Venezuela. Semnal pentru Columbia: posibilă ridicare a statutului, dar cu condiții Trump a indicat că ar putea lua în considerare retragerea Columbiei de pe aceeași listă, după alegerea președintelui Abelardo De La Espriella. Potrivit declarației, criteriul ar fi ca, „în cursul anului următor”, Columbia să înregistreze progrese în „eradicarea agresivă” a culturilor de coca și în destructurarea rețelelor „narcoteroriste”. Contextul menționat este că anul trecut Trump a inclus Columbia pe listă, invocând lipsa de rezultate în combaterea producției de cocaină, pe fondul unor schimburi de acuzații cu președintele de atunci, Gustavo Petro. Agerpres notează că Trump l-a susținut pe De La Espriella, care a preluat funcția în august și a promis măsuri dure în materie de securitate. Ce rămâne neschimbat: statutul de „hub” de tranzit/producție Chiar și după această decizie, SUA continuă să considere Venezuela și Columbia drept „importante centre de tranzit” sau „mari producătoare” de droguri, alături de o listă mai largă de state, între care Afganistan, Bahamas, Belize, Bolivia, Myanmar, China, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Jamaica, Laos, Mexic, Nicaragua, Pakistan, Panama și Peru. [...]
Summitul Trump–Xi din 23 septembrie are șanse limitate să reducă presiunea economică și riscurile din lanțurile de aprovizionare , pentru că rivalitatea SUA–China a devenit structurală, iar diplomația „de lider la lider” nu mai poate produce o schimbare de fond, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Miza pentru companii și piețe este că Washingtonul și Beijingul rămân blocate într-o competiție strategică în care „presiunea economică” și folosirea lanțurilor de aprovizionare ca instrument geopolitic au devenit elemente permanente. În acest cadru, chiar și întâlnirile la cel mai înalt nivel pot, în cel mai bun caz, să gestioneze tensiunile pe termen scurt, nu să reseteze relația . De ce nu mai funcționează „marea înțelegere” Analiza pleacă de la ideea că succesul unor momente diplomatice din secolul XX a creat așteptarea că lideri puternici pot rezolva rivalități majore prin negocieri directe. În cazul SUA–China, însă, summitul din mai de la Beijing nu a produs „nicio descoperire diplomatică decisivă”, deși ar fi putut contribui la o stabilitate fragilă și la reducerea riscului unei escaladări imediate. Publicația notează că limitările sunt duble: diferențe structurale între cele două state (interese, ideologii, sisteme politice); limite personale și politice ale celor doi lideri: Xi ar vedea compromisurile ca potențiale semne de slăbiciune, iar Trump ar avea un stil imprevizibil, oscilând între apropiere personală și retorică agresivă. În aceste condiții, reapariția speranțelor înaintea summitului de la Washington, programat să înceapă pe 23 septembrie, ar trebui temperată, pentru că aceleași constrângeri care au limitat rezultatele întâlnirii din mai rămân valabile. Lanțurile de aprovizionare, instrument de presiune între superputeri Un punct central al analizei este că rivalitatea a intrat într-o fază în care ambiguitatea, presiunea economică și controlul asupra sectoarelor și resurselor critice sunt folosite pentru a obține avantaj. Fiecare parte încearcă să exploateze pârghiile pe care le are în economie și în lanțurile de aprovizionare pentru a exercita presiune asupra celeilalte, ceea ce menține incertitudinea pentru mediul de afaceri. „Factorul încrederii” și limitele diplomației personale Textul compară contextul actual cu episoade istorice în care dialogul SUA–China a avansat atunci când a existat suficientă convergență strategică și când liderii au reușit să construiască încredere. În prezent, chiar dacă există uneori o aparență de camaraderie, Trump și Xi nu par să aibă baza comună necesară pentru o relație personală de încredere care să ajute la rezolvarea problemelor de fond. În plus, analiza susține că, înaintea summitului din mai, ar fi existat puține pregătiri diplomatice capabile să fixeze o agendă coerentă, iar Beijingul ar avea motive să creadă că poziția americană poate fluctua în funcție de instinctele lui Trump și de dinamica întâlnirii. Ce se poate obține realist din summitul din 23 septembrie Concluzia prezentată este că, atâta timp cât Trump și Xi conduc cele două țări, summiturile lor pot livra cel mult managementul rivalității . În scenariul negativ, dezamăgirile și neînțelegerile de după astfel de întâlniri pot amplifica tensiunile, într-o relație în care instrumentele economice și lanțurile de aprovizionare rămân parte din confruntarea strategică. [...]
