Știri
Știri din categoria Externe
Premierul ungar Peter Magyar pariază pe revenirea UE la gazul rusesc, pe criteriul prețului, miză care ar putea pune presiune pe direcția actuală a politicii energetice europene după încheierea războiului din Ucraina, potrivit Agerpres.
Într-un interviu acordat cotidianului polonez Rzeczpospolita, Magyar a susținut că, odată ce conflictul se va termina, „întreaga UE se va întoarce la a cumpăra gaz rusesc, pentru că este mai ieftin, iar competitivitatea și geografia o cer”. Declarația vine în contextul în care Uniunea Europeană a urmărit în ultimii ani reducerea dependenței de importurile energetice din Rusia.
Magyar a fost întrebat despre aprovizionarea Ungariei cu gaz și petrol rusești și a argumentat că „geografia nu s-a schimbat”, inclusiv în scenariul unei victorii electorale a partidului său, Tisza. El a spus că mandatul primit de noul guvern este să diversifice sursele de energie „cât de mult posibil”, dar cu condiția ca prețurile materiilor prime să rămână un criteriu central.
Premierul ungar a indicat că gazul lichefiat (GNL – gaz natural răcit până devine lichid, pentru a fi transportat) adus pe ruta Mării Baltice și apoi prin Polonia și Slovacia este „semnificativ mai scump” decât gazul din România, Rusia sau Austria.
El a mai spus că Ungaria „va începe, desigur, negocierile și vrea să coopereze” și a relatat că, la discuțiile de miercuri din Polonia, premierul Donald Tusk ar fi promis că „va face totul pentru a reduce prețul gazului” și pentru a face oferta „cât de competitivă posibil”. În același timp, Magyar a subliniat că rezultatul depinde și de evoluția pieței gazului.
Magyar a confirmat planuri de construire a unor noi interconectori (conducte și conexiuni între rețele naționale) pentru diversificarea aprovizionării. Întrebat dacă Ungaria va înceta să cumpere gaz și petrol rusești „peste trei ani”, în linie cu politica UE, el a răspuns că se așteaptă ca această politică „să se schimbe semnificativ” după încheierea războiului, pe care speră să o vadă „foarte curând”.
Argumentul central invocat de liderul de la Budapesta este competitivitatea economică: Ungaria și Polonia „trebuie să fie competitive”, iar asta ar necesita energie mai ieftină, el descriindu-se drept „foarte pragmatic” în urmărirea simultană a securității aprovizionării și a prețurilor mai mici.
Recomandate
La șase luni de la loviturile SUA și Israel asupra Iranului, diviziunile din diaspora iraniană din Statele Unite se traduc într-o presiune publică neuniformă asupra Washingtonului privind „ce urmează” – de la susținerea unor sancțiuni mai dure până la teama că escaladarea militară adâncește costul uman și instabilitatea regională, potrivit CNN . Comunitatea iraniană din SUA, formată din mai multe valuri de emigrație (de la plecările de după Revoluția din 1979 până la sosiri mai recente, pe fondul represiunii și protestelor), are reacții puternic diferite la conflict. O parte dintre activiștii anti-regim au salutat loviturile americane și israeliene, văzându-le ca pe o posibilă cale spre înlăturarea Republicii Islamice. Alții au avertizat că suferința civililor și riscurile de destabilizare ar putea depăși orice câștig politic. De la speranța „schimbării de regim” la frustrare La începutul războiului, Arezo Rashidian – activistă monarhistă, asociată cu prințul moștenitor Reza Pahlavi – spunea că își dorește atacuri „țintite” asupra bazelor pentru a „dărâma regimul”. La șase luni distanță, ea afirmă că optimismul multor activiști anti-regim s-a transformat, în mare parte, în dezamăgire. „Ne-am dorit cu adevărat schimbare de regim… au trecut șase luni și nu s-a ajuns acolo.” Rashidian mai spune că membri ai familiei și contacte din Iran descriu un climat reînnoit de teamă: oamenii ar evita discuțiile politice sau referirile la protestele din ianuarie, de frica supravegherii și represaliilor. Ea susține că, pe măsură ce luptele s-au mai domolit, „poliția secretă” s-ar remobiliza. Tot ea descrie arestări, execuții și o înăsprire a măsurilor de securitate – afirmații pe care CNN precizează că nu le poate verifica independent. În paralel, publicația amintește că a relatat despre intensificarea aplicării legilor privind hijabul obligatoriu, inclusiv prin avertizări publice adresate femeilor și verificări ale unor afaceri pentru presupuse încălcări ale codului vestimentar. Sancțiuni: așteptări mari, rezultate considerate limitate În acest context, Rashidian spune că susține în continuare sancțiuni mai dure împotriva Teheranului, în speranța că acestea vor „strânge lațul” în jurul regimului. Săptămâna aceasta, Washingtonul a amenințat cu măsuri suplimentare, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent , indicând că ținta ar fi o rețea complexă folosită de Iran pentru a evita sancțiunile existente. Totuși, anunțul așteptat al măsurilor descrise drept „economic D-Day” a lăsat „mulți” dezamăgiți, după ce Washingtonul a decis să amâne impunerea unor măsuri majore noi, concentrându-se în schimb pe extinderea și întărirea aplicării sancțiunilor deja în vigoare. Iranul, la rândul său, a avertizat că poate răspunde prin lovituri extinse asupra unor producători regionali de petrol și asupra unor țări europene și a sugerat inclusiv „militarizarea” programului său nuclear, notează CNN. Rupturi sociale în comunitate și costuri personale Pentru Aria Rostami, un american de origine iraniană în vârstă de 38 de ani, profesionist în domeniul muzeal la New York, conflictul a schimbat fundamental felul în care se raportează la alți iraniano-americani, mai ales după ce a văzut cât de entuziast au susținut unii intervenția militară. „Am fost cu adevărat descurajat de comunitate când erau pe străzi, aclamând războiul.” El spune că diviziunile l-au făcut să privească cu suspiciune sau incertitudine oameni față de care, înainte, simțea o apropiere automată, pentru că nu mai știe „care le sunt politicile” și „ce cred”. Rostami respinge ideea că „Iranul e diferit” și pune sub semnul întrebării logica implicării SUA, invocând experiențele ultimelor două decenii în Irak, Afganistan și Libia. Deși recunoaște că mulți susținători ai războiului sunt acum dezamăgiți, el consideră că au fost alimentate așteptări nerealiste despre ce poate obține intervenția militară. De ce contează Materialul surprinde o realitate cu impact direct asupra modului în care se coagulează sprijinul public pentru următoarele decizii ale Washingtonului: diaspora iraniană din SUA nu transmite un mesaj unitar nici despre obiective (schimbare de regim vs. limitarea escaladării), nici despre instrumente (sancțiuni mai dure vs. prudență față de costurile umane). În lipsa unei convergențe, presiunea politică din comunitate rămâne fragmentată, iar dezbaterea se mută tot mai mult de la „ce s-a obținut” la „ce riscuri mai pot fi acceptate” în etapa următoare. [...]
Lovitura Ucrainei asupra unui bombardier strategic rus la Engels-2 arată că atacurile la distanță lungă încep să creeze probleme operaționale și bugetare Moscovei , potrivit evaluării Institute for the Study of War publicate de Kyiv Post pentru 28 august 2026. În „key takeaways”, ISW notează că forțele ucrainene au lovit un bombardier strategic rus la baza aeriană Engels-2 din regiunea Saratov, un obiectiv din „spatele” Rusiei și considerat puternic apărat. Mesajul principal al analizei este că Ucraina își menține capacitatea de a atinge ținte de valoare ridicată în adâncimea teritoriului rus, ceea ce obligă Moscova să aloce resurse suplimentare pentru apărare și protecția infrastructurii militare. Pe fondul acestor lovituri și al costurilor războiului, ISW indică faptul că dificultățile bugetare ale Rusiei – alimentate de efortul militar, campania ucraineană de lovituri la distanță lungă, sancțiunile internaționale și „managementul economic defectuos” – se traduc în „probleme operaționale concrete”. Publicația nu detaliază în extrasul prezentat natura exactă a acestor probleme, dar le leagă direct de presiunea combinată financiară și militară. Semnale de control intern și escaladare informațională ISW mai apreciază că Ministerul rus al Apărării ar urma să își extindă accesul la date personale și medicale ale cetățenilor, în perspectiva unor mobilizări forțate din rezervă, vehiculate după alegerile pentru Duma de Stat programate pe 20 septembrie. Evaluarea este formulată ca probabilitate („likely”) și se referă la „rumored involuntary reserve call-ups”, fără alte detalii în textul disponibil. În paralel, analiza consemnează un test de lansare a unei rachete balistice intercontinentale (ICBM), descris ca parte a „zăngănitului nuclear” folosit de Kremlin pentru a proiecta forță militară. Un alt element cu miză operațională este războiul electronic: Rusia își promovează sistemul de bruiaj anti- Starlink ca pe o „capacitate revoluționară”, într-un efort de influențare („cognitive warfare”) menit să descurajeze SUA să permită Ucrainei acces la Starlink deasupra teritoriului rus, potrivit ISW. Situația din teren: avansuri limitate și presiune pe rafinării Pe front, ISW consemnează avansuri tactice limitate ale Ucrainei în direcția Kostiantînivka. Totodată, forțele ucrainene ar continua loviturile repetate asupra rafinăriilor rusești pentru a le menține scoase din funcțiune. În același interval, Rusia a lansat peste noapte 164 de drone asupra Ucrainei, potrivit evaluării citate. [...]
Aripa de tineret a AfD încearcă să tempereze riscul unui „Dexit” din zona euro și Schengen, într-o mișcare care poate conta pentru predictibilitatea economică și pentru mesajul partidului către mediul de afaceri, potrivit Mediafax . Organizația de tineret Generation Deutschland (GD) se distanțează de linia oficială a formațiunii de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) privind ieșirea Germaniei din zona euro. Liderul GD, Jean-Pascal Hohm, a declarat pentru Bild că organizația nu vrea ieșirea din zona euro, ci „rezolvarea problemelor structurale” ale sistemului euro. GD urmează să își stabilească oficial poziția sâmbătă, la un congres federal la Magdeburg. Un proiect de declarație citat în material susține că euro a consolidat piața unică europeană, dar are „probleme structurale”, iar soluția propusă este un pachet de reforme pentru creșterea stabilității, fără renunțarea la unitatea economică a Europei. Diferența de linie față de conducerea AfD: euro și Schengen Poziția GD intră în contradicție cu mesajul reafirmat de co-lidera AfD, Alice Weidel , care a spus că partidul va încerca să scoată Germania atât din zona euro, cât și din spațiul Schengen dacă ajunge la guvernare. Weidel a susținut că Germania „o ducea mult mai bine înainte de introducerea monedei euro” și că moneda comună a afectat economia țării și averea gospodăriilor. Hohm, care este și membru al conducerii federale AfD, are o poziție diferită și pe Schengen: în timp ce Weidel cere retragerea Germaniei din spațiul de liberă circulație, el susține că țara ar trebui să rămână în Schengen. AfD a fost fondat în 2013 ca partid eurosceptic și, potrivit materialului, a cerut în programul electoral din 2025 ieșirea Germaniei din sistemul euro și revenirea la o monedă națională. Context politic: presiuni pentru interzicerea unor filiale AfD În paralel, presiunile politice asupra AfD cresc. Doi lideri politici germani, Boris Pistorius (SPD) și Cem Özdemir (Verzii), au cerut interzicerea filialelor AfD considerate „etno-naționaliste”, cu o săptămână înaintea alegerilor din Saxonia-Anhalt, unde partidul ar putea ajunge pentru prima dată la putere într-un land. Într-un articol comun publicat în ediția de duminică a Frankfurter Allgemeine Zeitung, cei doi au cerut inițierea procedurilor de interzicere, cu accent pe filialele AfD din Turingia, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Brandenburg, descrise ca având „în mod clar o orientare etno-naționalistă”. Filialele din aceste landuri sunt clasificate de serviciile germane de informații drept mișcări de extremă dreapta „confirmate”, din cauza unor poziții considerate anticonstituționale. [...]
Negocierile de pace rămân blocate de condițiile Moscovei , iar discuțiile „foarte curând” anunțate de Kirilo Budanov par să se limiteze, cel puțin inițial, la aspecte tehnice, fără perspective de acord rapid, potrivit HotNews . Kirilo Budanov, șeful serviciului de informații al apărării din Ucraina și reprezentant al Kievului în negocieri, a spus într-un interviu pentru proiectul de pe YouTube „Moseichuk+” că „toată lumea va vedea că negocierile vor începe foarte curând”, dar că acestea vor viza „în principal aspectele tehnice și pregătirile” pentru un pas ulterior mai important. În același timp, Budanov a indicat că un final al războiului nu este realist pe termen scurt. Întrebat dacă luptele se vor prelungi pe tot parcursul iernii, el a răspuns că este „nerealist” să ne așteptăm ca războiul să se încheie acum. Miza reală: condițiile Rusiei și refuzul Ucrainei de a ceda teritorii Budanov a susținut că un progres ar necesita ca Ucraina și Rusia „să facă simultan un pas una către cealaltă”, adăugând că Kievul este deschis la această idee. Totuși, el a descris poziția Moscovei ca fiind una de blocaj: „Iar în acest moment, Federația Rusă — și vă spun acest lucru ca persoană profund implicată în acest proces — o spune clar: «Poate că am vrea, dar nu».” Potrivit informațiilor prezentate, principala cerere a Rusiei rămâne retragerea Ucrainei din Donbas , zonă pe care trupele ruse nu au reușit să o ocupe integral în timpul invaziei la scară largă. Kievul afirmă că nu va ceda teritoriul pe care îl controlează încă. Context operațional: presiune pe infrastructură înainte de iarnă În paralel cu discuțiile despre negocieri, ambele părți și-au intensificat atacurile asupra infrastructurii logistice, portuare și energetice. În material se menționează și așteptarea ca Rusia să își reia campania împotriva rețelei electrice a Ucrainei pe măsură ce se apropie iarna, ceea ce poate crește presiunea asupra capacității de funcționare a economiei și a serviciilor publice. Discuțiile de pace susținute de SUA nu au produs până acum rezultate concrete, iar ultima rundă de negocieri trilaterale a avut loc în februarie, conform aceleiași surse. [...]
Iranul condiționează reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz , menținând riscul de volatilitate pe piața energiei , după ce Teheranul a anunțat că ar redeschide ruta doar dacă SUA fac „pași concreți” pentru îndeplinirea unei liste de cerințe, potrivit G4Media . Mesajul a fost transmis de Mohsen Rezaei , secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională de la Teheran, într-un context în care comunitatea internațională urmărește cu atenție orice semnal privind revenirea la fluxuri comerciale normale. Iranul spune că pregătește o listă explicită de condiții, la solicitarea mediatorilor internaționali, iar „încheierea războiului din regiune” este menționată între cerințe. În același timp, Teheranul avertizează că redeschiderea nu va veni „automat” și că SUA trebuie să ia măsuri practice înainte ca traficul să revină la normal. Ce condiții pune Teheranul și ce rămâne neclar În material sunt amintite drept cerințe „vehiculate anterior” de Iran: ridicarea blocadei asupra porturilor iraniene, despăgubiri și eliminarea sancțiunilor economice. Publicația notează însă că nu este clar dacă Teheranul își va modifica lista astfel încât să poată fi acceptată de Washington. Evoluția este legată și de eforturile diplomatice ale Qatarului: declarația vine după vizita la Teheran a premierului și ministrului de Externe al Qatarului, care a discutat inclusiv despre viitorul strâmtorii și despre posibilitatea reluării dialogului dintre Iran și SUA. Un posibil „coridor” maritim Iran–Oman, încă în negociere Rezaei a mai spus că Iranul și Omanul ar fi ajuns la un acord privind un posibil coridor pentru transportul maritim prin strâmtoare. Planul ar presupune un traseu împărțit între apele teritoriale ale Omanului și cele ale Iranului, cu utilizarea unui canal central desemnat, dar numai dacă SUA îndeplinesc condițiile Teheranului. Detaliile mecanismului sunt descrise ca fiind încă în negociere. Miza economică este ridicată: înainte de război, prin Strâmtoarea Ormuz trecea aproximativ 20% din petrolul mondial, potrivit articolului. Mesaje opuse de la Washington și Teheran, trafic încă sub nivelul de dinainte de război SUA transmit că strâmtoarea ar fi fost deminată și că este sigură pentru tranzit, iar Casa Albă susține că nu există negocieri cu Iranul „în acest moment” și nici discuții programate. În aceeași linie, comandantul Comandamentului Central al SUA, amiralul Brad Cooper, a declarat că forțele americane au eliminat minele marine din rutele internaționale. Cu toate acestea, traficul maritim rămâne mult sub nivelul de dinaintea războiului: articolul indică faptul că tranzitele ar fi crescut în ultima perioadă, dar transportul comercial funcționează încă „în condiții de criză”. În paralel, Gardienii Revoluției Islamice susțin că Iranul păstrează „controlul decisiv” asupra strâmtorii și acuză oficialii americani că ar prezenta fals situația pentru a influența prețurile energiei. În acest moment, redeschiderea „în mod normal” nu s-a produs, iar Teheranul plasează decizia efectivă în sarcina Washingtonului. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
