Știri
Știri din categoria Externe
Parlamentul Rusiei a extins prin lege rolul armatei în operațiuni externe, oferindu-i baza legală pentru a „elibera” cetățeni ruși închiși în străinătate, cu condiția unei aprobări explicite de la președintele Vladimir Putin, potrivit Digi24. Miza principală este una de reglementare: amendamentul creează cadrul juridic pentru intervenții militare punctuale în afara granițelor, sub control prezidențial direct.
Amendamentul, anunțat încă din martie și adoptat miercuri, prevede că astfel de intervenții vor necesita autorizarea lui Putin. Procedural, președintele trebuie mai întâi să aprobe modificarea legii, iar apoi să emită un ordin separat pentru fiecare operațiune militară.
Noua formulare a legii face posibilă intervenția armatei ruse pentru eliberarea unor cetățeni ruși considerați de Moscova drept „deținuți nejustificat” în străinătate, într-un cadru legal. Practic, decizia de a recurge la forță este centralizată la nivelul președintelui, prin mecanismul de autorizare de la caz la caz.
Președintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, a justificat inițiativa printr-o critică la adresa sistemelor judiciare occidentale, susținând că acestea ar fi devenit un instrument de represiune împotriva celor care nu sunt de acord cu decizii ale oficialilor europeni. În acest context, el a spus că Rusia trebuie să facă „tot ce poate” pentru a-și proteja cetățenii din străinătate.
Potrivit dpa, promulgarea noii forme a legii este considerată o formalitate. Agenția apreciază că Putin ar urmări să-și întărească protecția personală, în condițiile în care este urmărit de Tribunalul Penal Internațional de la Haga pentru crime de război în Ucraina.
În același registru, Putin a promulgat anterior o lege care prevede că deciziile instanțelor străine nu vor fi aplicate dacă intră în conflict cu interesele Rusiei. Digi24 notează, ca exemplu, că Moscova nu mai respectă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și nu recunoaște Tribunalul Penal Internațional.
Unii experți ruși independenți din domeniul judiciar consideră, potrivit dpa, că amendamentele ar funcționa mai degrabă ca instrument de descurajare și nu se așteaptă ca noua formă a legii să fie aplicată efectiv în practică. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre criterii, proceduri operaționale sau cazuri vizate, rămâne neclar cum ar arăta concret o astfel de intervenție și în ce condiții ar fi declanșată.
Recomandate
Rusia își extinde prin lege baza „legală” pentru intervenții militare externe , o schimbare cu impact direct de reglementare și de securitate în regiune, potrivit Libertatea . Duma de Stat a aprobat, în lecturile a doua și a treia, un proiect care îi acordă președintelui Vladimir Putin prerogative pentru a desfășura forțe armate pe teritoriul altor state. Motivul oficial invocat în document este apărarea cetățenilor ruși care se confruntă cu acțiuni legale în afara granițelor, conform agenției ruse Interfax, citată de publicație. Ce permite concret noua lege Textul legislativ prevede că armata rusă va putea interveni, la decizia lui Vladimir Putin, pentru „a elibera sau proteja” cetățeni ruși arestați, deținuți ori urmăriți penal de instanțe străine care ar acționa fără implicarea sau acordul Rusiei. Legea se referă și la situații în care procedurile ar fi inițiate de organisme judiciare internaționale a căror autoritate nu este recunoscută de Federația Rusă printr-un tratat semnat sau printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Proiectul a fost adoptat „la unison”: 381 de deputați (84,7%) au votat „pentru”, fără voturi împotrivă și fără abțineri. Mesajul politic: acuzații la adresa Occidentului Președintele Dumei de Stat, Veaceslav Volodin, a justificat măsura acuzând Occidentul că folosește justiția ca pe un „instrument de represiune împotriva celor considerați indezirabili”. Într-un comunicat oficial, Volodin a susținut că statele vestice ar ignora regulile internaționale și s-ar amesteca în afacerile țărilor suverane, motiv pentru care Rusia ar trebui să intervină pentru a-și apăra cetățenii persecutați „ilegal”. Context: avertismente NATO și evaluări ale serviciilor occidentale Inițiativa legislativă apare pe fondul unor alerte repetate ale serviciilor de informații europene și nord-atlantice, care suspectează Moscova că se pregătește pentru o confruntare cu țări membre NATO, notează publicația. În acest context sunt menționate: avertismentul din vara lui 2025 al șefului serviciului secret german (BND) privind riscul unor provocări rusești în statele baltice, după modelul anexării Crimeei; apelul generalului Fabien Mandon, șeful Statului Major General al Franței, ca Europa să se pregătească pentru o confruntare directă cu Rusia în următorii 3-4 ani; evaluarea experților de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) , care vorbesc despre o etapă preliminară („faza zero”) manifestată prin restructurarea districtelor militare rusești, construirea de noi baze la granița cu Finlanda și intensificarea acțiunilor hibride în Europa, inclusiv sabotaj și bruiaje ale semnalelor GPS. În material este menționat și că armata Rusiei numără 1,5 milioane de soldați. [...]
Comandamentul militar rus i-ar fi promis lui Vladimir Putin că poate cuceri întregul Donbas până în toamnă , un obiectiv care, dacă ar fi atins, ar repoziționa negocierile de încetare a focului în jurul unor cereri teritoriale mai mari ale Kremlinului, potrivit Digi24 , care citează o relatare Financial Times bazată pe surse. Miza nu este doar o schimbare de ritm pe front, ci și modul în care Moscova ar putea folosi un eventual câștig în Donbas pentru a ridica ștacheta în orice discuție despre armistițiu. În scenariul descris, după preluarea controlului asupra Donbasului, Putin ar intenționa să își intensifice cererile pentru încetarea focului și ar putea să își extindă pretențiile teritoriale. Donbasul, pivot pentru noi pretenții teritoriale Adjunctul șefului serviciului de informații militare ucrainean, Vadim Skibitsky, a declarat pentru Financial Times că un succes în Donbas ar permite Kremlinului să formuleze pretenții suplimentare. Potrivit acestuia, Putin ar putea cere apoi cedarea regiunilor Herson și Zaporijia, pe care Rusia le-a declarat ale sale în 2022, deși o parte semnificativă a acestora rămâne sub controlul Ucrainei. Surse citate de Financial Times susțin că Putin s-ar concentra acum pe cucerirea Donbasului, deși anterior ar fi admis posibilitatea înghețării acțiunilor militare pe linia actuală a frontului. Unul dintre interlocutorii publicației a descris refuzul lui Putin de a accepta o astfel de variantă. Ținte mai largi și mesajul intern: „frontul se prăbușește” Aceleași surse indică faptul că ambițiile lui Putin ar putea depăși Donbasul, mergând până la preluarea controlului asupra întregului teritoriu al Ucrainei de pe malul stâng al Niprului, inclusiv Kievul și Odesa. Un participant la negocieri neoficiale, citat de Financial Times, a susținut că „planul a fost întotdeauna” cucerirea Kievului și a descris, în același context, mesajele care i-ar fi fost transmise lui Putin despre starea frontului ucrainean. „I se spune că ucrainenii sunt la capătul puterilor, frontul se prăbușește și rămân fără oameni”, a declarat unul dintre participanții la negocierile neoficiale, citat de Financial Times. Negocierile de pace, în impas în pofida semnalelor din SUA În acest context, Rusia și Ucraina ar considera puțin probabilă reluarea negocierilor de pace cu medierea SUA, chiar și după încheierea conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit Financial Times. Donald Trump a declarat „ieri și săptămâna trecută” că Rusia și Ucraina sunt aproape de un acord, însă, potrivit materialului citat, nu există confirmări ale acestor afirmații. Sursele Financial Times afirmă că niciuna dintre părți nu vede un sens deosebit în continuarea negocierilor, iar un oficial ucrainean a spus că partea americană nu a obținut progrese din partea Rusiei. Rusia ar fi transmis, de asemenea, că negocierile ulterioare nu ar avea sens fără retragerea trupelor ucrainene din Donbas. Consilierul prezidențial rus Yuri Ușakov a declarat pe 10 mai, potrivit aceleiași relatări, că rezolvarea conflictului va rămâne în impas chiar și după zeci de runde de negocieri dacă Ucraina nu își retrage trupele din Donbas. Un diplomat german de rang înalt, citat de Financial Times, a apreciat că nu se întrevede încă o încetare a războiului și că Rusia încearcă să obțină victoria pe câmpul de luptă, menținând în același timp cereri maximaliste, ceea ce ar contrazice ideea unei disponibilități reale de a negocia. [...]
Presiunea economică și blocajul militar împing Kremlinul să pregătească „ieșirea” din război printr-o campanie internă de propagandă care să vândă un compromis drept victorie, potrivit Digi24 . Un document citat în material indică faptul că, pe fondul lipsei de fonduri, al oboselii sociale și al dificultății de a trimite noi soldați pe front fără mobilizare în masă, administrația de la Moscova ia în calcul scenarii de încheiere a conflictului din Ucraina. Investigația Dossier Center , menționată în articol, susține că „mașina de propagandă” ar fi început încă din februarie 2026 să construiască o „imagine a victoriei” – adică narațiuni menite să convingă publicul rus că un acord de pace ar fi necesar, chiar și în condițiile unor pierderi mari și ale lipsei unor rezultate „semnificative”. „Trebuie să știm când să ne oprim. Prea mult înseamnă înfrângere. Continuarea operațiunii militare speciale ar fi o victorie la Pyrrhus.” Ce ar presupune compromisul prezentat intern Prezentarea descrisă în material ar porni de la ideea că prelungirea războiului ar putea forța Rusia să își „reconsidere pozițiile fundamentale”, inclusiv prin: o mobilizare generală; trecerea completă a economiei la „starea de război”. Scenariul de compromis menționat în document este, potrivit articolului, departe de obiectivele declarate inițial și include, între altele, o arhitectură de acorduri SUA–Rusia și SUA–Ucraina. În această variantă, regiunile Donețk și Luhansk ar fi transferate Rusiei, iar divizarea regiunilor Herson și Zaporoje ar fi fixată de-a lungul liniei frontului, în condițiile în care Rusia controlează în prezent aproximativ 75% din aceste regiuni. Documentul mai indică retragerea trupelor ruse din regiunile Sumî și Harkov, menținerea sancțiunilor europene și ridicarea sancțiunilor americane. În același cadru, „denazificarea” ar rămâne doar la nivel simbolic, iar președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar rămâne la putere, conform documentului citat. De ce contează: semnalul de stres economic și riscul de escaladare internă Documentul inventariază explicit riscurile continuării războiului, cu accent pe costurile interne: epuizarea resurselor, necesitatea creșterii impozitelor, amenințarea atacurilor cu drone, atacuri de mare amploare și terorism, criza demografică, emigrarea și riscul de a pierde în fața SUA în plan geopolitic. Materialul precizează că prezentarea „nu are nicio legătură cu negocierile în curs” și ar reflecta mai degrabă așteptările unor oficiali ruși în contextul planificării propagandei. Totuși, scenariul ar fi „în general” aliniat cu cerințele Rusiei în negocierile cu Ucraina, care – potrivit articolului – stagnează. Cum ar urma să fie „vândută” încheierea războiului În logica documentului, un rezultat de compromis ar urma să fie prezentat drept o victorie majoră și o realizare personală a lui Vladimir Putin , cu accent pe ideea confruntării cu „Occidentul colectiv”, nu cu Ucraina. „Putin a învins Occidentul. Am oprit planurile Occidentului de a extinde și prelungi conflictul.” Printre „realizările” care ar urma să fie împinse în mesajele publice se numără câștigurile teritoriale, resursele naturale, o rută terestră către Crimeea și coasta Mării Azov (cu posibilitatea de a înființa noi stațiuni) și integrarea a „milioane de noi cetățeni” în Rusia, potrivit documentului. Controlul narativului: bloggerii pro-război și veteranii Documentul avertizează că, dacă războiul se încheie fără realizări vizibile, unele segmente ale societății ar putea reacționa negativ, iar „comunitatea bloggerilor pro-război” este descrisă drept publicul cel mai problematic. Pentru a-i neutraliza, planul ar include o „recalificare emoțională” a bloggerilor aflați sub control și sprijinirea vocilor moderate din mass-media, în timp ce restul ar urma să fie amenințați cu pedepse pentru „discreditarea armatei”. În paralel, energia veteranilor ar urma să fie canalizată către activități pașnice – de la evenimente memoriale și restaurarea „noilor teritorii” până la aderarea la partide politice sau contracte cu „Corpul African” – iar mass-media ar urma să fie inundată de știri despre integrarea lor, conform documentului. Articolul notează că nu este clar dacă Vladimir Putin va aproba un astfel de plan de revenire la o viață pașnică și că liderul de la Kremlin nu a sugerat un sfârșit iminent al conflictului, deși prezentarea ar fi fost pregătită cu puțin timp înainte ca Putin să recunoască unele probleme ale țării, în principal în economie. [...]
Ministrul norvegian de Externe avertizează că majorarea bugetelor NATO fără producție în plus ridică doar costurile , iar accentul ar trebui mutat pe investiții și cooperare industrială în apărare, într-un context în care Alianța este presată simultan de războiul din Ucraina și de tensiuni politice transatlantice, potrivit Euronews . Espen Barth Eide a spus, într-un interviu pentru Euronews România, că NATO „trebuie să rămână unită” și că relația cu SUA rămâne esențială pentru securitatea europeană, însă Europa trebuie să își asume mai multe responsabilități, inclusiv prin consolidarea capacităților proprii. De ce contează: bani mai mulți nu înseamnă automat securitate mai mare Oficialul norvegian a legat direct discuția despre creșterea cheltuielilor de apărare de o problemă economică și operațională: dacă statele alocă mai multe fonduri, dar industria nu poate livra mai mult echipament, rezultatul este inflație de costuri, nu creștere de capabilități. „Orice economist vă poate spune că dacă crești suma, fără să crești furnizarea, vei avea doar mai multe cheltuieli.” În aceeași logică, Eide a susținut că aliații trebuie să investească mai mult în tehnologiile de apărare și să o facă „împreună”, pentru a obține rezultate mai rapide și mai eficiente. Lecția Ucrainei: adaptare rapidă și producție conectată la front Ministrul norvegian a argumentat că războiul din Ucraina a schimbat modul în care NATO trebuie să privească industria de apărare: echipamentele eficiente la începutul invaziei pot deveni rapid depășite, pe măsură ce adversarii găsesc contramăsuri. El a indicat explicit problema raportului cost-eficiență în fața noilor amenințări, precum dronele ieftine, și a dat exemplul utilizării unor interceptori foarte scumpi împotriva unor ținte mult mai ieftine. „Dacă folosești metoda tradițională, cumperi multe echipamente costisitoare ca să distrugi echipamente ieftine.” În acest cadru, Eide a spus că experiența Ucrainei oferă aliaților un „feedback constant” despre ce funcționează pe front și că sprijinul pentru Kiev are și o dimensiune de autoapărare pe termen lung: „nu doar că ajutăm Ucraina, ne ajutăm pe noi”. Context politic: presiuni asupra coeziunii NATO și mesajul de la B9 Declarațiile vin după ce Donald Trump a criticat din nou NATO, în timp ce avea loc reuniunea B9, potrivit materialului. În interviu, Eide a respins separarea conceptuală între „America” și „Europa” în interiorul Alianței și a insistat asupra angajamentului comun de securitate. „Există un singur NATO și are 32 de membri… Nu există America și Europa, suntem toți angajați față de securitatea comună.” Ministrul a mai spus că statele NATO aflate în proximitatea Rusiei trebuie să coopereze mai strâns și a descris reuniunea B9 extinsă cu statele nordice drept una cu discuții „concrete” și cu un mesaj central de susținere a Ucrainei, în ideea unei „Europe mai puternice, într-un NATO mai puternic”. În paralel, Eide a menționat și semnarea privind granturile Norvegiei pentru România, pe care a descris-o drept „o contribuție semnificativă pentru multe proiecte din România”, fără a oferi în material valori sau detalii suplimentare. [...]
Israel încearcă să influențeze negocierile SUA–Iran pentru a evita un acord care ar relaxa presiunea economică asupra Teheranului , de teama că președintele american Donald Trump ar putea accepta concesii „de ultim moment”, potrivit The Jerusalem Post , care citează surse israeliene vorbind pentru CNN. Oficiali israelieni au transmis că, deși Washingtonul și Ierusalimul rămân aliniați pe obiectivul de a împiedica Iranul să obțină arma nucleară, alte teme considerate critice de Israel – inclusiv programul de rachete balistice și rețeaua de grupări aliate Iranului în regiune – nu ar fi în prim-planul discuțiilor actuale. O sursă citată de CNN susține că aceste subiecte sunt „probabil în afara agendei” și nu apar în schițele diplomatice inițiale. Miza pentru Israel: evitarea unui „acord parțial” care ar reduce sancțiunile Potrivit surselor, una dintre îngrijorările centrale este că un acord incomplet ar putea fi perceput de Israel drept o încheiere „neterminată” a conflictului și ar oferi regimului iranian spațiu de stabilizare prin ridicarea presiunii economice și a sancțiunilor. Un oficial israelian de rang înalt a descris, în declarații pentru CNN, preferința pentru menținerea presiunii și chiar pentru continuarea escaladării: „Avem mâna pe puls. Vom fi fericiți dacă nu va exista niciun acord, vom fi fericiți dacă asediul asupra Hormuzului continuă și vom fi fericiți dacă Iranul mai primește câteva lovituri.” Coordonare operațională și scenarii de escaladare Sursele citate afirmă că SUA și Israel își coordonează în continuare acțiunile împotriva Iranului, inclusiv planificarea unor posibile lovituri asupra unor ținte precum facilități energetice, infrastructură și conducerea iraniană, în cazul în care discuțiile SUA–Iran eșuează. În același timp, premierul Benjamin Netanyahu ar fi rezervat față de emisarul lui Trump, Steve Witkoff , și față de Jared Kushner, preferând comunicarea directă cu președintele american, potrivit surselor menționate. „Clauza de expirare” și cererile Israelului privind îmbogățirea uraniului Un element discutat în negocieri ar fi o „clauză de expirare” (sunset clause) care ar permite ca anumite restricții să înceteze după o perioadă determinată, ceea ce ar putea redeschide posibilitatea ca Iranul să urmărească din nou unele capabilități nucleare. Sursele spun că Israelul încearcă să blocheze această opțiune prin introducerea a două prevederi suplimentare: interzicerea completă a îmbogățirii uraniului pe durata perioadei acoperite de clauza de expirare; obligarea Iranului să demonteze instalația Fordow și situl Pickaxe Mountain, unde Iranul este suspectat că încearcă să avanseze capabilități nucleare. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a declarat pentru CNN că Trump „ține toate cărțile” în negocieri și că Iranul „știe foarte bine că realitatea actuală nu este sustenabilă”. Ea a susținut, între altele, că Iranul ar pierde „500 de milioane de dolari pe zi” din cauza unei blocade a porturilor iraniene, în cadrul unei operațiuni denumite „Operation Economic Fury”. [...]
Pachetul financiar de 27 mld. dolari (aprox. 124 mld. lei) promis de Macron pentru Africa este criticat ca insuficient pentru economiile îndatorate ale continentului, în lipsa unor măsuri mai directe precum ștergeri de datorii sau pauze la plată, potrivit Reuters . La un summit franco-african organizat la Nairobi, Emmanuel Macron a anunțat investiții noi de 27 mld. dolari și a relansat ideea reformării arhitecturii financiare internaționale printr-un mecanism de „garanție la prima pierdere” (first-loss guarantee) – un instrument prin care o parte acceptă să acopere primele pierderi ale unei investiții, pentru a atrage capital privat. Analiștii citați de publicație spun însă că pachetul nu răspunde nevoilor imediate ale statelor cu datorii ridicate. De ce contează: capital privat în loc de ușurare a datoriei Mecanismul de garantare a riscului este prezentat ca parte a unei strategii mai largi de mobilizare a capitalului privat, pe fondul reorientării cheltuielilor guvernelor bogate de la finanțarea dezvoltării către apărare și alte priorități interne. Un oficial al Ministerului francez de Finanțe a susținut că sistemul de finanțare pentru dezvoltare trebuie să funcționeze „mai bine”, să fie mai coordonat și mai puțin complex pentru țările beneficiare, iar statele și instituțiile financiare internaționale pot garanta împrumuturi contractate de țări mai sărace pentru proiecte. Criticii spun că, chiar dacă unele angajamente ar fi credibile, ele tind să mențină status quo-ul, fără să schimbe substanțial modul în care țările africane sunt finanțate sau povara datoriei lor. Presiune din Africa pentru costuri mai mici și soluții de datorie Lideri africani precum președintele Kenyei, William Ruto , co-președinte al summitului, cer revizuirea modului în care agențiile de rating evaluează riscul, argumentând că riscul Africii este supraestimat, ceea ce împinge în sus costurile de împrumut. Agențiile majore de rating au respins această critică, notează Reuters. În paralel, alte propuneri africane vizează: măsuri de reducere a datoriei pentru țările mai sărace; un mecanism de refinanțare a datoriei, recomandat de un grup de experți africani convocat anul trecut de Africa de Sud. Șase organizații ale societății civile, inclusiv Afrodad și Oxfam France, au cerut Franței să-și folosească influența politică pe subiectul datoriei suverane pentru a susține anulări de datorii pentru țările din Sudul Global care solicită acest lucru. Ce urmează: discuția se mută la G7 Macron, care deține președinția G7, l-a invitat pe Ruto la summitul G7 de luna viitoare, unde mecanismele de garantare a riscului ar urma să fie discutate. În evaluarea criticilor citați, fără instrumente de ușurare a datoriei, inițiativa riscă să rămână mai degrabă un semnal politic și un cadru de atragere a investițiilor, decât un răspuns rapid la presiunea financiară cu care se confruntă mai multe economii africane. [...]
