Știri
Știri din categoria Externe

Moartea ayatollahului Ali Khamenei într-un atac susținut de SUA și Israel a provocat o reacție dură la Kremlin și a reaprins temerile personale ale lui Vladimir Putin privind propria securitate politică și fizică, potrivit unei analize publicate de Politico. Liderul rus a condamnat rapid operațiunea, descriind-o drept „o crimă comisă cu cinism și în încălcarea normelor morale și a dreptului internațional”, însă declarația sa a evitat să numească direct statele responsabile.
Analiza arată că asasinarea liderului suprem al Iranului a atins două dintre cele mai sensibile puncte ale lui Putin: frica de schimbări de regim orchestrate din exterior și obsesia pentru supraviețuirea politică. Pentru Kremlin, dispariția unui aliat strategic vine într-un moment în care Moscova încearcă să își mențină poziția în războiul din Ucraina și să evite o confruntare directă cu Statele Unite.
Contextul istoric joacă un rol important în modul în care Putin interpretează astfel de evenimente. În cercurile politice ruse, moartea lui Khamenei a fost comparată cu finalul violent al liderului libian Muammar Gaddafi în 2011, după intervenția NATO. Imaginile cu Gaddafi ucis au provocat atunci o reacție extrem de dură la Moscova. Potrivit analistului Alexander Baunov de la Carnegie Russia Eurasia Center, acel moment a reprezentat un punct de cotitură pentru politica rusă, contribuind la ruptura tot mai mare dintre Kremlin și Occident.
În ultimii ani, izolarea personală a lui Putin s-a accentuat. În perioada pandemiei de Covid-19, întâlnirile sale cu oficiali străini sau ruși au fost strict controlate și desfășurate la distanță, alimentând imaginea liderului care guvernează dintr-un „buncăr”, o etichetă popularizată de opozantul rus Alexei Navalnîi.
Moartea lui Khamenei și căderea altor aliați ai Moscovei au amplificat discursul alarmist din cercurile pro-Kremlin. Mai mulți comentatori ruși au sugerat că Washingtonul ar putea încerca tactici similare împotriva Rusiei. Printre vocile cele mai radicale s-au numărat fostul președinte Dmitri Medvedev, propagandistul Vladimir Soloviov și ideologul ultranaționalist Alexander Dugin, care au avertizat că eliminarea liderilor ostili Occidentului ar face parte dintr-o strategie mai amplă.
Totuși, poziția oficială a Kremlinului a fost mult mai prudentă. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a exprimat „dezamăgire profundă” față de eșecul negocierilor dintre SUA și Iran, dar a menționat în același timp aprecierea Moscovei pentru rolul Washingtonului în discuțiile privind pacea în Ucraina.
Pentru Putin, prioritatea rămâne conflictul ucrainean. Potrivit profesorului Sam Greene de la King’s College London, Kremlinul nu va sacrifica negocierile sau avantajele tactice din acest dosar pentru a apăra Iranul. În plus, criza din Orientul Mijlociu poate aduce Moscovei și beneficii indirecte: creșterea prețului petrolului, tensiuni între Europa și Statele Unite și distragerea atenției Washingtonului de la războiul din Ucraina.
Deși Rusia dispune de cel mai mare arsenal nuclear din lume, analistii subliniază că această putere nu oferă protecție împotriva amenințărilor interne. Istoria arată că liderii autoritari care concentrează puterea pentru perioade lungi ajung de regulă să părăsească scena în două moduri: fie înlăturați, fie morți - o realitate care, sugerează analiștii, alimentează temerile permanente ale liderului de la Kremlin.
Recomandate

Mojtaba Khamenei , fiul liderului suprem ucis Ali Khamenei, ar fi fost ales noul conducător al Iranului , potrivit unor informații citate de Iran International , însă alegerea nu a fost confirmată oficial de presa de stat iraniană și apare într-un context extrem de tensionat, marcat de atacuri aeriene israeliene și de criza politică declanșată după moartea fostului lider. Succesiune în plină criză Conform relatărilor, Adunarea Experților , organismul clerical care are autoritatea de a numi liderul suprem al Iranului, ar fi votat pentru Mojtaba Khamenei . Decizia ar fi fost luată sub presiunea Gărzilor Revoluționare iraniene (IRGC) . Situația a fost complicată de evoluțiile militare recente. Surse citate în presa internațională afirmă că Israelul a lovit clădirea din orașul sfânt Qom în care membrii Adunării Experților se aflau pentru numărarea voturilor , într-o încercare de a perturba procesul de succesiune. Agențiile iraniene au confirmat lovitura asupra clădirii, dar au susținut că aceasta era goală în momentul atacului. Moartea lui Ali Khamenei Criza de succesiune a început după ce Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului timp de 37 de ani, a fost ucis pe 28 februarie 2026 în urma unor lovituri aeriene americane și israeliene asupra Teheranului. Operațiunea militară a fost descrisă de administrația americană drept „ Operation Epic Fury ”. Autoritățile iraniene au confirmat ulterior moartea sa, precum și a unor membri ai familiei și a mai multor comandanți militari. Până la alegerea unui nou lider, conducerea țării a fost asigurată de un consiliu interimar format din: președintele Iranului Masoud Pezeshkian șeful sistemului judiciar Gholam-Hossein Mohseni-Ejei clericul Alireza Arafi , membru al Consiliului Gardienilor Cine este Mojtaba Khamenei Mojtaba Khamenei, în vârstă de aproximativ 55 de ani, este un cleric șiit de rang mediu care, deși nu a ocupat funcții oficiale în stat, a fost considerat mult timp un actor influent în cercul apropiat al tatălui său . Printre elementele care îi definesc profilul: a dezvoltat relații puternice cu Garda Revoluționară încă din timpul războiului Iran–Irak a fost sancționat de Statele Unite în 2019 pentru rolul său informal în conducerea regimului nu deține rangul religios de ayatollah , ceea ce ar putea ridica probleme de legitimitate în tradiția clericală șiită O succesiune controversată Dacă alegerea va fi confirmată oficial, aceasta ar reprezenta prima transmitere aproape dinastică a puterii în istoria Republicii Islamice , sistemul teocratic iranian nefiind conceput pentru a permite o succesiune directă de la tată la fiu. În același timp, contextul militar rămâne volatil. După lovitura asupra clădirii Adunării Experților, instituția ar fi trecut la deliberări și voturi la distanță din motive de securitate , iar ședința finală ar putea fi amânată până după funeraliile lui Ali Khamenei . În paralel, serviciile israeliene au transmis un mesaj simbolic în limba persană pe rețeaua X: „Nu contează cine este ales astăzi; doar poporul iranian își va decide viitorul lider”. [...]

Donald Trump a avertizat asupra celui mai grav scenariu în Iran , la întâlnirea cu cancelarul german Friedrich Merz , prima vizită a unui lider străin la Casa Albă după declanșarea războiului împotriva Teheranului, relatează Digi24 . Discuțiile, desfășurate marți, 3 martie 2026, au fost dominate de conflictul din Orientul Mijlociu, dar au inclus și teme sensibile precum Ucraina, tarifele comerciale și relațiile transatlantice. În conferința comună, Trump a susținut că infrastructura militară a Iranului este „aproape complet distrusă”, afirmând că forțele navale, aeriene și sistemele radar ar fi fost neutralizate. Întrebat despre cel mai negru scenariu, liderul american a spus că riscul major ar fi ca, după înlăturarea actualei conduceri, puterea să fie preluată de „cineva la fel de rău”, făcând referire la fostul lider suprem Ali Khamenei, potrivit BBC . Trump a adăugat că unele dintre persoanele luate în calcul pentru conducerea Iranului „au murit între timp”. Critici la adresa aliaților Întâlnirea a fost marcată și de atacuri verbale la adresa unor parteneri europeni. Trump a criticat dur Spania, după ce Madridul ar fi refuzat utilizarea bazelor militare comune pentru operațiuni împotriva Iranului. El a anunțat că i-a cerut secretarului Trezoreriei să „întrerupă toate relațiile” cu această țară. De asemenea, liderul american l-a ironizat pe premierul britanic Keir Starmer, afirmând că „nu avem de-a face cu un Winston Churchill”, în contextul unor divergențe privind utilizarea unor facilități strategice. Poziția Germaniei Friedrich Merz, aflat la a doua întâlnire cu Trump în calitate de cancelar, a evitat să critice direct operațiunea militară, deși anterior a vorbit despre „riscuri semnificative”. În Biroul Oval, el a insistat asupra necesității de a discuta și războiul din Ucraina, subliniind că Kievul trebuie să-și păstreze teritoriul și garanțiile de securitate. Pe agenda bilaterală s-au aflat și: noile tarife comerciale de 15% impuse de SUA; blocajul acordului comercial dintre SUA și Uniunea Europeană; tensiunile legate de Groenlanda și securitatea în cadrul NATO. Întâlnirea, programată inițial pentru 30 de minute, are loc într-un moment în care relațiile dintre SUA și Europa sunt puse la încercare de conflictul cu Iranul și de divergențele comerciale. Mesajele ferme ale lui Trump indică o continuare a liniei dure față de Teheran, dar și o presiune crescută asupra aliaților pentru aliniere politică și militară. [...]

Agenția Internațională pentru Energie Atomică confirmă avarii la instalația nucleară Natanz din Iran , dar precizează că nu sunt așteptate consecințe radiologice, potrivit unui anunț publicat pe platforma X și citat de Associated Press . Evaluarea vine în contextul campaniei militare lansate de Statele Unite și Israel împotriva unor obiective din Iran. Conform comunicatului Agenției, imaginile satelitare recente indică „unele daune” la clădirile de acces ale uzinei subterane de îmbogățire a combustibilului de la Natanz. Instituția subliniază însă că nu a fost detectat un impact suplimentar asupra halelor subterane propriu-zise și că nu se anticipează eliberări radioactive. Ambasadorul Iranului la AIEA, Reza Najafi, a declarat luni că instalația de la Natanz a fost lovită duminică de forțe americane și israeliene, afirmație relatată de Associated Press . Declarațiile au fost făcute la Viena, în marja unei reuniuni de urgență a Consiliului Guvernatorilor. Potrivit unei analize publicate de Critical Threats , atacul asupra Natanz marchează prima lovitură confirmată asupra unui sit nuclear iranian de la începutul actualei campanii militare, lansate pe 28 februarie 2026. Imagini satelitare analizate de experți independenți ar indica două puncte de impact la intrările în complexul subteran. Natanz, situată la aproximativ 220 de kilometri sud de Teheran, a fost principalul centru de îmbogățire a uraniului al Iranului. Instalația fusese deja grav afectată în iunie 2025, în timpul unui conflict de 12 zile între Israel și Iran, când facilități de la suprafață și unele structuri subterane au fost lovite. Noile informații sugerează că atacurile recente au vizat infrastructura periferică, nu sălile de îmbogățire propriu-zise. Directorul general al AIEA, Rafael Grossi , avertizase anterior că, în condiții de conflict, riscul unei contaminări nu poate fi exclus, însă evaluarea actuală indică absența unor efecte radiologice. Lovitura asupra Natanz se înscrie într-o escaladare militară amplă, după eșecul negocierilor nucleare dintre Washington și Teheran, încheiate fără rezultat la finalul lunii februarie. [...]

Benjamin Netanyahu afirmă că ofensiva împotriva Iranului nu va deveni un „război fără sfârșit” , declarând că operațiunea ar putea dura „ceva timp, dar nu ani”, potrivit Știrile ProTV , care citează AFP. Într-un interviu acordat postului american Fox News, premierul israelian a susținut că acțiunea militară desfășurată împreună cu Statele Unite va fi „rapidă și decisivă”, respingând scenariul unui conflict prelungit. „Nu veți avea un război fără sfârșit”, a insistat Netanyahu. Liderul israelian a explicat că obiectivul este „crearea condițiilor necesare pentru ca poporul iranian să își poată lua destinul în propriile mâini și să își formeze un guvern ales democratic”. El a justificat atacurile prin faptul că programele nuclear și de rachete balistice ale Iranului ar fi fost aproape de a deveni „intangibile”, adică imposibil de neutralizat ulterior. Netanyahu a amintit că, după războiul de 12 zile și bombardamentele israeliano-americane din iunie 2025, Iranul ar fi început construirea unor noi situri și buncăre subterane menite să protejeze infrastructura strategică. În opinia sa, dacă nu s-ar fi intervenit acum, „în viitor nu s-ar mai fi putut lua nicio măsură”. Declarațiile vin în contextul intensificării loviturilor aeriene și al tensiunilor regionale crescute, în timp ce comunitatea internațională urmărește dacă operațiunea militară se va limita la obiective punctuale sau va escalada într-un conflict de durată. [...]

Rusia ar putea fi unul dintre câștigătorii indirecți ai războiului dintre Iran și SUA, prin creșterea prețurilor la energie și presiunea asupra pieței gazelor , potrivit unei analize POLITICO . Malte Humpert, de la Institutul Arctic, susține că evoluția situației din Strâmtoarea Ormuz este esențială pentru piața energetică globală. Dacă blocajele persistă câteva săptămâni, în special în perioada de vară, exporturile rusești ar putea crește semnificativ. În contextul întreruperilor de aprovizionare, cumpărători precum India, Pakistan sau China ar putea apela mai mult la petrolul rusesc, inclusiv la încărcături sancționate. În același timp, Europa s-ar putea confrunta cu dileme strategice. Din 2027, UE intenționează să interzică importurile de GNL rusesc, însă instabilitatea din Orientul Mijlociu ar putea alimenta dezbateri privind securitatea aprovizionării, în condițiile în care Moscova furnizează încă 16-17 milioane de tone de gaz anual către piața europeană. Pe plan militar, președintele ucrainean Volodimir Zelenski avertizează că un conflict prelungit ar putea afecta livrările de sisteme de apărare aeriană către Ucraina. Rachetele Patriot, esențiale pentru interceptarea atacurilor rusești, ar putea fi redirecționate către Orientul Mijlociu, dacă SUA își epuizează stocurile. O analiză Bloomberg evidențiază și o problemă de eficiență: drone iraniene de aproximativ 20.000 de dolari sunt doborâte cu rachete Patriot de circa 4 milioane de dolari. Ritmul actual de utilizare ar putea duce la epuizarea rapidă a interceptorilor, în timp ce Iranul dispune de un număr mare de drone Shahed. Se estimează că doar în primele zile ale conflictului au fost lansate peste 1.200 de proiectile. Dacă ambele părți își consumă rapid stocurile, conflictul ar putea ajunge într-un impas. Între timp, Moscova ar beneficia de efectele economice colaterale ale crizei, fără a fi implicată direct pe front. [...]

Asasinarea ayatollahului Ali Khamenei a fost precedată de o operațiune de spionaj întinsă pe ani de zile , care a inclus piratarea camerelor de trafic din Teheran, sabotarea comunicațiilor și utilizarea unei surse umane din interior, potrivit unei analize publicate de Digi24 , care citează Financial Times. Liderul suprem iranian, în vârstă de 86 de ani, a fost ucis sâmbătă dimineață într-un atac aerian israelian asupra complexului său din apropierea străzii Pasteur, la Teheran. O supraveghere construită în timp Conform surselor citate, aproape toate camerele rutiere din capitala Iranului ar fi fost compromise, imaginile fiind criptate și transmise către servere din Israel. Pe baza acestor date, serviciile israeliene au construit un „model de viață” al gărzilor și oficialilor iranieni: rutele zilnice și orele de serviciu; persoanele protejate; obiceiuri logistice și puncte vulnerabile. În paralel, ar fi fost întrerupte componente ale mai multor turnuri de telefonie mobilă din zonă, împiedicând eventuale avertizări către echipa de protecție a lui Khamenei. Confirmare din două surse Potrivit informațiilor prezentate, doctrina militară israeliană impune confirmarea independentă a țintei de către doi ofițeri superiori. În acest caz, datele tehnice obținute prin interceptări și supraveghere au fost completate de o sursă umană furnizată de CIA, care ar fi confirmat desfășurarea întâlnirii la ora stabilită. Abia după această verificare, avioanele israeliene ar fi lansat până la 30 de muniții de precizie. Decizie politică și calcul strategic Oficiali citați de Financial Times susțin că eliminarea lui Khamenei a fost o decizie politică, nu doar una tehnologică. Momentul a fost considerat oportun, întrucât liderul iranian nu se afla în buncărele sale, considerate inaccesibile armamentului utilizat. Atacul vine pe fondul tensiunilor accentuate dintre Iran, Israel și Statele Unite, dar și al negocierilor nucleare care urmau să continue în această săptămână. Succesul operațiunii este pus în legătură cu două momente-cheie: prioritizarea Iranului ca țintă strategică de către Mossad încă din 2001 și schimbarea de paradigmă după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, când Israelul ar fi renunțat la rezervele privind eliminarea liderilor de stat inamici. Operațiunea marchează un punct de cotitură major în conflictul din Orientul Mijlociu, cu implicații politice și militare care rămân dificil de anticipat. [...]