Știri
Știri din categoria Externe

Statele Unite ar trebui să obțină „un anumit beneficiu” din partea Groenlandei dacă vor continua să investească masiv în securitatea arctică și apărarea teritoriului, a declarat vicepreședintele american JD Vance, citat de Fox News. Declarația a fost făcută marți, 10 februarie, pe aeroportul internațional Zvartnots din Armenia, unde Vance se afla într-o escală în drum spre Azerbaidjan.
Oficialul american a subliniat că discuțiile despre Groenlanda sunt încă într-o fază incipientă, dar că SUA au lucrat „intens” la acest dosar în ultimele săptămâni. „Groenlanda este extrem de importantă pentru securitatea națională a Statelor Unite. Dacă vom investi resurse și vom fi responsabili cu protejarea acestui teritoriu imens, este rezonabil ca SUA să obțină ceva în schimb”, a spus JD Vance.
Declarațiile vin în contextul intenției exprimate public de președintele Donald Trump de a obține un acord asupra Groenlandei, fie printr-o achiziție, fie printr-un parteneriat strategic consolidat. Trump susține că Groenlanda este vitală pentru apărarea regiunii arctice și pentru proiectul american „Golden Dome”, afirmând că „dacă noi nu acționăm, Rusia sau China o vor face – și asta nu trebuie să se întâmple”.
Administrația Trump a anunțat deja, la finalul lunii ianuarie, că a conturat împreună cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, un cadru preliminar pentru un acord privind Groenlanda și regiunea arctică. Cu toate acestea, premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, a transmis ferm că „suveranitatea nu este negociabilă” și că orice discuție cu NATO sau SUA trebuie să respecte integritatea teritorială a regatului danez.
„Putem negocia pe teme precum securitate, investiții sau economie. Dar suveranitatea nu este pe masă”, a spus Frederiksen într-un comunicat.
Pe teren, Groenlanda, teritoriu autonom sub suveranitate daneză, și-a exprimat deschiderea către dialog. Ministrul de externe al Groenlandei, Vivian Motzfeldt, a declarat că se caută „o soluție diplomatică” și că speră să se ajungă la „un teren comun care să respecte liniile roșii ale Groenlandei”.
Pe fondul tensiunilor tot mai mari în regiunea arctică, unde Rusia și China își extind amprenta militară și economică, poziția strategică a Groenlandei devine tot mai relevantă. Armata daneză a intensificat exercițiile în zonă, iar proteste față de intenția SUA de a „cumpăra” Groenlanda au avut loc recent la Nuuk.
Recomandate

Un fost ambasador NATO critică dur strategia lui Trump în Iran , potrivit Politico , susținând că abordarea bazată pe instinct și nu pe expertiză a dus la escaladarea conflictului și la costuri globale tot mai mari. Într-o analiză semnată de Ivo Daalder , fost ambasador al SUA la NATO, actualul război este prezentat ca un eșec al deciziilor luate fără consultare aprofundată și fără o strategie diplomatică solidă. După patru săptămâni de bombardamente, obiectivele Washingtonului nu au fost atinse, iar Iranul a răspuns prin atacuri asupra statelor din Golf și prin blocarea strâmtorii Hormuz, afectând piețele energetice globale. Autorul susține că administrația Trump a ignorat lecțiile predecesorilor, care au preferat diplomația în locul confruntării directe cu Iranul. În plus, negocierile ar fi fost gestionate de persoane fără experiență diplomatică, precum Jared Kushner și emisarul Steve Witkoff, ceea ce ar fi contribuit la lipsa unor rezultate concrete. Critici principale din analiză: Decizii bazate pe „intuiție”, nu pe analiză strategică Bombardamentele nu au schimbat comportamentul Iranului Planurile de pace propuse conțin cerințe maximaliste, greu de acceptat Lipsa expertizei diplomatice în echipa de negociere Daalder afirmă că planul american în 15 puncte pentru Iran este vag și deconectat de realitatea din teren, fiind respins constant de Teheran. În același timp, el consideră că SUA se confruntă acum cu două opțiuni dificile: escaladarea militară, inclusiv posibilitatea trimiterii de trupe terestre, sau acceptarea unui acord mai slab decât cel posibil înainte de conflict. Contextul mai larg: Conflictul a dus la creșterea tensiunilor în regiunea Golfului Iranul a răspuns prin atacuri asupra aliaților SUA Blocarea strâmtorii Hormuz afectează fluxurile globale de energie Analiza subliniază că, înainte de izbucnirea războiului, existau semnale că Iranul era dispus la concesii privind programul nuclear, însă acestea nu au fost valorificate. În prezent, șansele unui acord sunt reduse, iar neîncrederea dintre părți s-a adâncit. Textul reflectă opinia autorului și nu poziția oficială a autorităților, însă evidențiază dezbaterea tot mai intensă privind eficiența strategiei americane în conflictul cu Iranul. [...]

Donald Trump susține că Iranul acceptă majoritatea unui plan de pace în 15 puncte , potrivit The Jerusalem Post , declarațiile fiind făcute pe 29 martie 2026, la bordul Air Force One, în timpul unui briefing de presă; liderul american afirmă că propunerea, transmisă Teheranului prin Pakistan, ar fi primit deja un răspuns pozitiv în mare parte, deși negocierile continuă atât direct, cât și prin intermediari, iar Washingtonul intenționează să adauge noi cerințe suplimentare în cadrul discuțiilor. Trump a declarat că este „destul de sigur” că un acord ar putea fi încheiat în perioada următoare, chiar dacă a admis incertitudinile inerente negocierilor cu Iranul, subliniind că evoluția situației rămâne imprevizibilă. În paralel, liderul american a insistat că Statele Unite se află „într-o poziție foarte bună” în aceste discuții. În ceea ce privește contextul militar, Trump a reiterat afirmații controversate privind situația din Iran, susținând că schimbarea de regim ar fi deja un fapt după eliminarea vechii conduceri și că actualii lideri ar fi „mai rezonabili”. El a făcut referire și la Mojtaba Khamenei, despre care a spus că ar fi în viață, dar grav afectat în urma atacurilor recente. Elemente-cheie din declarațiile lui Donald Trump: Iranul ar fi acceptat „majoritatea punctelor” din planul american Negocierile se desfășoară atât direct, cât și indirect Un acord ar putea fi semnat „în curând”, dar nu este garantat SUA analizează în continuare opțiuni militare, inclusiv alternative la trupe terestre Trump a mai susținut că armata americană ar fi neutralizat în mare parte capacitățile aeriene, navale și de rachete ale Iranului, sugerând că o intervenție terestră ar putea deveni inutilă. În acest context, el a afirmat că Washingtonul este „înaintea calendarului” în ceea ce privește obiectivele sale strategice din regiune, în timp ce negocierile pentru încetarea conflictului continuă. [...]

Donald Trump spune că vrea să „pună mâna pe petrolul din Iran” , potrivit Mediafax , care citează un interviu acordat de președintele SUA publicației Financial Times. Trump a afirmat că Washingtonul ar putea prelua controlul asupra centrului de export iranian de pe insula Kharg. Trump a comparat această posibilă acțiune cu abordarea SUA în Venezuela, unde a vorbit despre intenția de a controla industria petrolieră „pe termen nelimitat”, după răpirea președintelui Nicolas Maduro în luna ianuarie, conform aceleiași relatări. „Să fiu sincer cu tine, ceea ce îmi place cel mai mult este să pun mâna pe petrolul din Iran, dar unii oameni proști din SUA spun: ‹de ce faci asta?› Dar sunt oameni proști”, a spus el. În discuția cu Financial Times, Trump a lăsat deschisă opțiunea unei operațiuni pe insula Kharg, un punct-cheie pentru exporturile de petrol ale Iranului. „Poate că vom ocupa Insula Kharg, poate că nu. Avem multe opțiuni”, a declarat el, adăugând că o astfel de mișcare ar presupune și o prezență pe insulă „pentru o perioadă”. Întrebat despre capacitatea de apărare a Iranului pe insula Kharg, Trump a susținut că aceasta ar fi redusă și că SUA ar putea cuceri insula „foarte ușor”, potrivit articolului citat. Declarațiile vin pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu, cu implicații directe pentru piața petrolului și pentru riscul geopolitic asociat rutelor și infrastructurii de export din regiune. [...]

Pakistanul se oferă să găzduiască discuții între SUA și Iran , într-un moment tensionat în Orientul Mijlociu, potrivit Mediafax . Anunțul a fost făcut de ministrul de externe Ishaq Dar, care a precizat că întâlnirile ar putea avea loc „în zilele următoare”, fără a clarifica dacă acestea vor fi directe sau intermediate. Inițiativa vine pe fondul unui conflict regional care durează de aproximativ o lună și care a determinat mobilizarea diplomatică a mai multor state. În capitala Pakistanului, Islamabad, au avut deja loc consultări între oficiali de rang înalt din Turcia, Egipt și Arabia Saudită, axate pe identificarea unor soluții pentru detensionarea situației. Ministrul pakistanez a subliniat că atât Washingtonul, cât și Teheranul și-au exprimat încrederea în rolul de mediator al Pakistanului. Sprijinul pentru această inițiativă a fost confirmat și de miniștrii de externe ai celor trei state implicate în discuțiile de la Islamabad, care urmează să se reunească din nou luni pentru continuarea negocierilor. De ce Pakistanul? Pakistanul încearcă să se poziționeze ca un actor de echilibru în regiune, având relații funcționale cu ambele părți: relații strategice cu SUA, în special în domeniul securității; legături stabile cu Iranul, inclusiv pe plan economic și regional. Oficialii pakistanezi au indicat că această inițiativă publică este rezultatul unor săptămâni de negocieri discrete, desfășurate în culise, ceea ce sugerează un efort diplomatic mai amplu decât cel anunțat oficial. Ce urmează Deocamdată, nu există reacții oficiale din partea Statelor Unite sau Iranului privind participarea concretă la aceste discuții. Totuși, contextul tensionat și implicarea mai multor actori regionali indică o posibilă deschidere către dialog, chiar dacă formatul și rezultatele rămân incerte. În lipsa unor detalii suplimentare, anunțul Pakistanului marchează mai degrabă începutul unui posibil proces diplomatic decât o soluție imediată, într-un conflict care continuă să genereze instabilitate în regiune. [...]

Un analist spune că Donald Trump caută un acord cu Iranul pentru a evita o umilire , pe fondul escaladării militare din Golf, potrivit Știrile ProTV . Statele Unite au adus în regiune mii de militari și o navă amfibie modernă, USS Tripoli, care a ajuns în Marea Arabiei cu 2.500 de pușcași marini la bord. În plus, alți 1.000 de militari americani au sosit în Orientul Mijlociu, iar jurnaliști americani susțin că Pentagonul pregătește planuri pentru raiduri terestre în Iran. „Trump vrea un acord cu Iranul, dar nu știe cum să-l obțină. Tot spune că iranienii sunt disperați. Eu cred că el este disperat după un acord care să nu-l arate umilit. Cred că presiunea este pe umerii președintelui Trump pentru a găsi o cale de a ieși din război. E o presiune tot mai mare din partea piețelor și a susținătorilor săi americani. Și cred că dacă va trimite trupe în Iran va adânci criza în care se află.” Teheranul a transmis avertismente publice în cazul unei operațiuni la sol. Președintele parlamentului iranian a spus că „soldații americani vor fi întâmpinați cu foc” dacă vor intra pe teritoriul Iranului, iar un purtător de cuvânt al armatei iraniene, Ebrahim Zolfaghari, a amenințat cu „capturarea umilitoare” și „dispariția agresorilor” în cazul unei acțiuni militare. În paralel, tensiunile regionale rămân ridicate: Israelul a anunțat interceptarea unei a doua rachete balistice lansate din Yemen și a transmis că este pregătit pentru un război pe mai multe fronturi. Pe ruta Mării Roșii și a strâmtorii Bab al-Mandeb persistă riscuri pentru transportul maritim, iar organismul de securitate maritimă al Uniunii Europene a avertizat navele să evite apele teritoriale yemenite din cauza posibilității unor atacuri. [...]

Kievul cere integrare deplină în NATO , argumentând că Ucraina îndeplinește deja o parte din misiunea Alianței, potrivit Digi24 , care relatează despre un comentariu semnat de Alyona Getmanchuk , șefa Misiunii Ucrainei la NATO, publicat de The Telegraph și preluat de Kyiv Post. Getmanchuk susține că Ucraina a devenit un „pilon central” al securității europene prin rezistența în fața Rusiei, însă rămâne în afara structurilor decizionale ale NATO. În opinia sa, relația cu Alianța este „paradoxală” – apropiată ca geografie și cooperare, dar blocată la nivel instituțional, deși dialogul și coordonarea s-au intensificat. „Imposibilitatea aderării Ucrainei la NATO într-un viitor previzibil este doar un construct politic. Nimic mai mult, nimic mai puțin.” Oficialul ucrainean afirmă că acest blocaj nu ar avea la bază limitări obiective, ci decizii politice influențate, cel puțin parțial, de Rusia și de ceea ce ea numește „fantasmele imperiale” ale Kremlinului. În acest context, respinge narativele potrivit cărora extinderea NATO ar fi „provocat” Rusia, amintind că Moscova a atacat Ucraina într-un moment în care Kievul nu ar fi urmărit aderarea la Alianță. Getmanchuk mai argumentează că teza conform căreia aderarea Ucrainei ar declanșa un război nu se susține, deoarece Rusia și-a intensificat deja agresiunea indiferent de statutul Ucrainei. Totodată, ea afirmă că, dacă Rusia ar fi preocupată în principal de securitate, ar avea interesul ca Ucraina să fie în NATO, unde acțiunile ar fi „mai previzibile și coordonate” în cadrul Alianței. În comentariu, șefa Misiunii Ucrainei la NATO susține că Ucraina acționează deja ca apărător în prima linie al Europei și că, prin menținerea Rusiei pe front, ar implementa efectiv Conceptul Strategic al NATO, fără să aibă o perspectivă de aderare. Ea invocă drept atuuri dimensiunea armatei, experiența de luptă și inovația tehnologică, inclusiv în domeniul dronelor, susținând că acestea ar putea consolida capacitatea operațională a Alianței. Mesajul se încheie cu un apel la schimbarea modului în care este perceput rolul Ucrainei: de la beneficiar de asistență de securitate la potențial furnizor de securitate, sintetizat în formula că Ucraina „a fost scutul Europei” și ar trebui să devină „sabia” acesteia, respectiv a NATO. [...]