Știri
Știri din categoria Externe
Teheranul ar putea oferi o garanție scrisă că nu urmărește arma nucleară, o mișcare cu potențial de a influența cadrul de negocieri și reglementare din jurul programului nuclear iranian, potrivit Agerpres.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că Teheranul „ar putea fi pregătit” să semneze o declarație scrisă prin care să se angajeze că nu va încerca să obțină arma nucleară. Informația este transmisă de dpa, preluată de Agerpres.
O astfel de declarație, dacă ar fi formalizată, ar funcționa ca un instrument de angajament politic și ar putea deveni un reper în discuțiile internaționale privind limitarea programului nuclear al Iranului, cu efecte asupra modului în care sunt evaluate riscurile și condițiile impuse Teheranului.
Din materialul disponibil public reiese doar poziția exprimată de Pezeshkian și caracterul condițional al acesteia („ar putea”). Articolul integral este marcat de Agerpres ca având acces restricționat, astfel că nu sunt disponibile detalii despre contextul exact, condițiile propuse sau pașii următori.
Recomandate
Riscul de blocaj în Strâmtoarea Hormuz revine în prim-plan odată cu reluarea negocierilor SUA–Iran, după ce Teheranul a închis din nou tranzitul prin acest coridor maritim, esențial pentru comerțul global cu energie, potrivit Politico . Vicepreședintele JD Vance spune că Washingtonul mizează pe un acord care să „transforme” Orientul Mijlociu, dar armistițiul SUA–Iran rămâne fragil pe fondul escaladării din Liban. Vance, aflat în Elveția, a prezentat negocierile ca pe o încercare de a schimba pe termen lung dinamica regională, indicând Iranul drept „motor” al instabilității. El a susținut că obiectivul este unul „simplu”: diplomație și cooperare pentru „pace și prosperitate”. Hormuz, din nou închis, în timp ce discuțiile sunt amânate Întâlnirea dintre Vance și oficiali iranieni, așteptată inițial să înceapă vineri, a fost amânată temporar după intensificarea luptelor dintre Israel și Hezbollah în Liban. În acest context, Iranul a închis sâmbătă din nou tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz, care fusese redeschisă cu o săptămână înainte ca parte a acordului de încetare a focului SUA–Iran. Politico notează și o escaladare de ton la Washington: într-un interviu la Fox News, președintele Donald Trump a amenințat că va „prelua” strâmtoarea și că va lovi Iranul dacă va fi nevoie. Libanul, test pentru armistițiu și pentru negocieri Vance a spus că s-au înregistrat „progrese suplimentare” în Liban și s-a declarat încrezător că SUA și Israel pot ajunge la o pace durabilă, în pofida unor „dezacorduri” de strategie. Hezbollah, care a lansat atacuri cu rachete asupra Israelului, este de mult timp sprijinit de Iran. Libanul ar urma să fie unul dintre subiectele discutate între Vance și negociatorul-șef al Iranului, președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf. Trump a avut, însă, o abordare mai dură: potrivit aceleiași surse, el a spus că ia în calcul să dea Siriei un rol în luptele împotriva Hezbollah și a transmis public că este „dezamăgit” că Israelul nu reușește să „termine” cu Hezbollah. Într-o postare pe rețelele sociale, Trump a cerut Iranului să își oprească „proxy-urile” din Liban și a amenințat cu noi lovituri asupra Iranului dacă luptele continuă. Miza SUA: limitarea programului nuclear, cu utilizare civilă permisă Un punct de blocaj rămâne cererea SUA ca Iranului să i se interzică dezvoltarea unei arme nucleare. Vance a spus că, dacă liderii iranieni renunță la rolul de factor de instabilitate și la „ambițiile” nucleare pe termen lung, Statele Unite ar fi dispuse să „transforme fundamental” relația cu Iranul. Acordul semnat de Trump săptămâna trecută ar permite Iranului să își folosească programul nuclear în scopuri civile, conform Politico. [...]
Percepția publică din Israel indică o erodare a încrederii în rezultatele campaniei militare , potrivit unui sondaj citat de Antena 3 : 92% dintre israelieni consideră că Iranul a ieșit victorios din războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie, un semnal cu potențial impact politic intern asupra guvernului Netanyahu și asupra direcției de securitate. Datele provin dintr-un sondaj realizat de Universitatea Ebraică , în cooperare cu Institutul Agam, publicat duminică, informație transmisă de dpa și preluată de Agerpres. În același set de rezultate, 83% dintre respondenți spun că această campanie militară slăbește securitatea pe termen lung a Israelului, iar 86% apreciază că rezultatul războiului este negativ. Un alt indicator relevant pentru presiunea politică internă: aproximativ 73% dintre cei chestionați nu sunt de acord cu afirmația premierului Benjamin Netanyahu că Israelul ar fi obținut „rezultate semnificative” și ar fi înlăturat o „amenințare existențială”. Totodată, 88% afirmă că țara nu și-a atins obiectivele sau le-a atins doar parțial. Efectul asupra premierului Netanyahu Sondajul măsoară și evaluarea conducerii politice: 56% dintre israelieni consideră că Benjamin Netanyahu a gestionat prost campania militară, potrivit aceleiași cercetări. Cum a fost făcut sondajul Cercetarea a fost realizată în perioada 17–20 iunie, pe un eșantion reprezentativ de 3.644 de israelieni cu vârsta de peste 17 ani. Antena 3 nu oferă în material detalii suplimentare despre metodologia completă (de exemplu, marja de eroare), astfel că interpretarea fină a diferențelor între procente rămâne limitată la informațiile publicate. [...]
Amenințarea lui Trump de noi lovituri asupra Iranului ridică riscul de escaladare într-un moment în care Washingtonul negociază cu Teheranul , cu potențiale efecte asupra stabilității regionale și, implicit, asupra piețelor de energie și a apetitului pentru risc, potrivit Agerpres . Donald Trump a transmis pe platforma Truth Social că Iranul „trebuie imediat să împiedice grupările afiliate din Liban, plătite masiv, să cauzeze probleme”, avertizând că, în caz contrar, SUA „vor lovi Iranul din nou foarte puternic”, „așa cum am făcut săptămâna trecută, dacă nu chiar mai puternic”. Mesajul face trimitere la confruntările dintre Hezbollah , aliată a Teheranului, și armata israeliană, în sudul Libanului. Negocieri SUA–Iran–Qatar în Elveția, pe fondul tensiunilor din Liban În paralel, au început discuții tripartite între SUA, Iran și mediatorul Qatar, care vizează atât situația din Liban, cât și chestiunea activelor iraniene înghețate. Televiziunea iraniană a relatat că reuniunea are loc într-un hotel din centrul Elveției, la câteva zile după încheierea unui protocol de acord iraniano-american. Delegația americană este condusă de vicepreședintele JD Vance , care a descris negocierile drept „istorice”. „Ceea ce ne-a cerut președintele să facem este să întoarcem o nouă pagină în scopul transformării relației noastre cu poporul iranian și a întinde o mână către iranieni.” De ce contează: semnal mixt către piețe și companii Combinația dintre amenințarea explicită cu lovituri și desfășurarea negocierilor introduce un semnal mixt: pe de o parte, presiune militară; pe de altă parte, canal diplomatic deschis. În astfel de episoade, investitorii și companiile expuse la regiune urmăresc în special dacă tensiunile se traduc în întreruperi logistice sau într-o deteriorare rapidă a securității, însă materialul citat nu oferă detalii despre eventuale măsuri concrete sau un calendar al discuțiilor. [...]
Negocierile SUA–Iran pentru programul nuclear încep în Elveția, dar sunt deja sub presiunea armistițiului fragil și a riscului de escaladare în Strâmtoarea Ormuz , potrivit HotNews . Discuțiile sunt programate să înceapă duminică, într-un hotel din Alpii elvețieni, la câteva zile după semnarea unui memorandum de înțelegere menit să oprească ostilitățile, dar care este „deja pus la încercare”. Acordul provizoriu, mediat de Pakistan și semnat miercuri de președinții Donald Trump și Masoud Pezeshkian, prevede un armistițiu de 60 de zile pe durata negocierilor. Totuși, înainte ca discuțiile să înceapă, au apărut semnale contradictorii privind situația din teren: Gardienii Revoluției au susținut sâmbătă că Strâmtoarea Ormuz este închisă, în timp ce armata americană a afirmat că navele comerciale au continuat să circule. Cine participă și unde au loc discuțiile Vicepreședintele american JD Vance a aterizat duminică dimineața devreme la baza aeriană Emmen, lângă Lucerna, conform purtătorului său de cuvânt. Delegația iraniană a ajuns sâmbătă seara, potrivit guvernului elvețian, iar televiziunea de stat iraniană a indicat că aceasta îi include pe: Mohammad Bagher Ghalibaf, negociator-șef și președinte al Parlamentului; Abbas Araghchi, șeful diplomației; Abdolnaser Hemmati, guvernatorul Băncii Centrale. Discuțiile sunt programate la Bürgenstock , un munte care domină lacul Lucerna, într-un hotel de lux. Miza: 60 de zile de negocieri, cu obstacole încă din start Negocierile sunt axate pe programul nuclear iranian și sunt prevăzute să dureze 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii. În paralel, acordul ar fi trebuit să oprească ostilitățile „pe toate fronturile”, însă în Liban luptele au continuat, iar Teheranul a anunțat o nouă închidere a Strâmtorii Ormuz ca măsură de represalii, elemente care pot complica agenda discuțiilor. Au existat deja contacte preliminare: autoritățile de la Berna au anunțat discuții „preparatorii” sâmbătă între diplomați, iar Ministerul iranian de Externe a confirmat discuții „tehnice” duminică între iranieni și americani. „Oul și găina”: încetarea focului în Liban, test pentru acord JD Vance a spus înainte de plecarea din SUA că discuțiile ar urma să dureze „câteva zile”, dar că el nu poate rămâne în Elveția decât „o zi sau două”. El a indicat două puncte principale: dosarul nuclear și încetarea focului în Liban. „Marea problemă este că va apărea cineva care va începe să tragă, iar apoi altcineva va riposta, așa că ne confruntăm, într-un fel, cu problema oului și a găinii, în care trebuie să reușim să oprim tirurile suficient de mult timp pentru ca încetarea focului să se mențină; asta încercăm să facem.” Pe fond, mesajul este că negocierile pornesc cu un risc operațional major: armistițiul de 60 de zile, care ar trebui să ofere spațiu diplomatic, poate fi subminat rapid de incidente pe teren — în Liban și, separat, de tensiunile legate de traficul comercial prin Strâmtoarea Ormuz. [...]
Vicepreședintele SUA JD Vance ar urma să meargă în Elveția „în zilele următoare” pentru negocieri cu Iranul , într-un demers care poate influența direct riscurile geopolitice din regiune și, implicit, stabilitatea fluxurilor energetice, în condițiile în care Teheranul a anunțat în paralel închiderea Strâmtorii Ormuz , potrivit Stirile Pro TV . Vance a spus la Fox News că deplasarea este legată de negocierile programate între SUA și Iran, menite să ducă la „un acord cuprinzător” care să pună capăt definitiv războiului. El a descris pregătirile diplomatice drept un proces complicat, invocând nevoia de coordonare și protocoale. „Știți că există mereu un balet delicat de coordonare și protocoale diplomatice.” Vicepreședintele a adăugat că nu a fost niciodată atras de „protocoalele diplomatice” și că preferă o abordare directă, dar a precizat că încearcă să fie respectuos față de modul în care mediatorii – Qatar și Pakistan – vor să fie organizate discuțiile. Negocierile: calendar schimbat și discuții „tehnice” duminică Conform agendei inițiale, Vance ar fi trebuit să fie în Elveția încă de vineri, însă nu a mai plecat după ce negocierile americano-iraniene stabilite pentru acea zi au fost amânate. Între timp, Ministerul iranian de Externe a anunțat că discuții „tehnice” între SUA și Iran vor avea loc duminică în Elveția, cu participarea reprezentanților din Pakistan și Qatar, țările mediatoare. Negociatorii iranieni au plecat spre Elveția sâmbătă, potrivit presei de stat iraniene. Vance a mai afirmat că emisarii președintelui american Donald Trump – Steve Witkoff și Jared Kushner – se află deja în Elveția pentru a gestiona „unele dintre aspectele tehnice ale negocierilor”. Miza: fereastră de 60 de zile pe programul nuclear, pe fondul tensiunilor din Ormuz Materialul notează că un memorandum de înțelegere încheiat în această săptămână între Teheran și Washington prevede lansarea unor negocieri de 60 de zile axate pe programul nuclear al Iranului. În același timp, Iranul a anunțat sâmbătă că închide din nou Strâmtoarea Ormuz, ca răspuns la atacurile israeliene în Liban. Nu este clar, potrivit informațiilor disponibile, cum va influența această decizie noile negocieri din Elveția. [...]
Negocierile SUA–Iran riscă să legitimeze actuala putere de la Teheran, în pofida semnalelor publice despre „schimbare de regim” , iar această ambiguitate poate influența direct condițiile unui eventual acord și costurile politice ale lui, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Textul pornește de la discursul lui Donald Trump din noaptea de 28 februarie, când a anunțat lovituri militare împotriva Iranului și a transmis un mesaj direct către iranieni, sugerând că „ora libertății” lor ar fi „aproape” și îndemnându-i să preia guvernarea după încheierea bombardamentelor. Autorul notează că o astfel de formulare a fost ieșită din tiparul obișnuit al președinților americani și a creat așteptarea unei rupturi politice la Teheran. De ce contează: „regim nou” în discurs, represiune veche în fapte Analiza susține că, în ciuda unor declarații recente ale lui Trump, nu există indicii că în Iran ar fi avut loc o schimbare reală de regim. La summitul G7, întrebat dacă uciderea propriilor cetățeni de către regimul iranian îi afectează disponibilitatea de a urmări un acord, Trump a răspuns într-o formulare pe care autorul o consideră neobișnuită, vorbind despre „primul și al doilea regim” și sugerând că represiunea ar fi fost „mult mai severă” înainte decât „acum”. În contrapunct, sunt invocate raportări despre intensificarea execuțiilor după 28 februarie: pe 2 iunie, contul Amnesty International de pe X/Twitter a publicat o grilă cu 41 de persoane descrise ca protestatari executați din motive politice de la începutul războiului, în urma unor procese-spectacol în instanțe revoluționare; pe 8 iunie, Center for Human Rights in Iran a raportat execuții „într-un ritm fără precedent în ultimele decenii” și o grevă a foamei săptămânală în 56 de închisori; pe 16 iunie, Iran International a relatat încă două execuții, ale unor persoane arestate la protestele din ianuarie și acuzate de „război împotriva lui Dumnezeu”, însoțite de publicarea unor „mărturisiri” obținute forțat. Autorul rezumă această discrepanță prin ideea că, dacă execuțiile continuă și se accelerează, prezentarea situației ca fiind mai „blândă” sau ca aparținând unui „regim” diferit devine greu de susținut. Actorul-cheie invocat: Mohammad Bagher Ghalibaf Un punct central al articolului este rolul lui Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, descris ca figură proeminentă în negocieri. Analiza îl prezintă drept un exponent al aparatului de represiune, cu un traseu legat de reprimarea protestelor din 1999, de Mișcarea Verde din 2009 și de protestele din ianuarie 2026, despre care autorul afirmă că au fost reprimate violent. Concluzia editorială este că menținerea la putere a unor astfel de persoane ar contrazice mesajul inițial transmis iranienilor pe 28 februarie și ar transforma eventualul acord într-o continuitate a abordărilor anterioare: folosirea populației ca pârghie de negociere, fără o schimbare politică reală la Teheran. Ce urmează, potrivit analizei Textul avansează două explicații posibile pentru declarațiile publice ale lui Trump: fie sunt o manevră diplomatică pentru a facilita un acord, fie președintele ar fi fost convins că a avut loc o „schimbare de regim” de facto, prin eliminarea unor lideri militari, ceea ce ar fi modificat structura de putere. Autorul nu oferă dovezi concludente pentru niciuna dintre variante și tratează această incertitudine ca element de risc: dacă negocierile se încheie cu actualii lideri consolidându-și poziția, atunci promisiunea de „ultimă șansă” pentru iranieni rămâne, în esență, neîndeplinită. [...]
