Știri
Știri din categoria Externe
Propunerile scrise, dar nesemnate, dintre SUA și Iran riscă să transforme memorandumul într-un acord fără forță arată informațiile publicate de CNN, într-un moment în care administrația Trump încearcă să împingă rapid negocierile spre o înțelegere mai amplă privind programul nuclear iranian.
Potrivit mai multor oficiali americani familiarizați cu discuțiile și unei surse regionale citate de publicație, Washingtonul și Teheranul lucrează la propuneri scrise secrete pentru implementarea memorandumului de înțelegere în 14 puncte semnat recent. Documentele ar include detalii despre viitorul programului nuclear al Iranului, însă Iranul nu ar fi semnat nimic suplimentar dincolo de memorandumul inițial, ceea ce ridică semne de întrebare privind soliditatea angajamentelor.
Vicepreședintele JD Vance a sugerat, ca răspuns la o întrebare a CNN, că o parte dintre așa-numitele „acorduri de onoare” („gentleman’s agreements”) invocate de oficiali ai administrației ar exista și în formă scrisă. În același timp, sursele subliniază că propunerile sunt departe de a fi finale, iar lipsa semnăturii Iranului pe documente suplimentare alimentează criticile că administrația ar putea supraevalua concesiile obținute.
„Unele dintre ele sunt scrise, dar, în esență, fie că sunt scrise sau rostite, de aceea am structurat acordul așa cum am făcut-o, pentru că nu avem încredere în cuvinte, avem încredere în acțiuni și în comportament, și vom recompensa comportamentul, nu vom recompensa cuvintele, indiferent dacă sunt scrise pe o foaie de hârtie sau nu”, a spus Vance.
Unghiul sensibil, cu impact de reglementare și de politică externă, este că existența unor propuneri secrete, neasumate formal de cealaltă parte, poate slăbi transparența și controlul politic intern asupra unui potențial acord nuclear. CNN notează că, în trecut, Congresul SUA a adoptat o lege care cere ca orice acord nuclear cu Iranul – inclusiv „înțelegeri secundare” sau acorduri verbale – să fie transmis legislativului.
În acest context, negociatorii americani ar fi decis să publice memorandumul semnat fără să aștepte aprobarea conducerii iraniene pentru propunerile detaliate de implementare, pentru a nu întârzia următoarea fază a negocierilor. Conform unei surse citate, obținerea acordului formal al Iranului pe documentele încă secrete ar fi necesitat timp suplimentar.
Publicația precizează că nu a putut afla multe detalii despre conținutul propunerilor de lucru. Totuși, o sursă regională descrie părțile puse pe hârtie ca documente „de lucru”, pe care ambele părți ar fi de acord să le formalizeze ca pas următor.
Printre elementele menționate de surse se află:
O perioadă de 60 de zile de discuții tehnice ar urma să înceapă joi, potrivit articolului.
Casa Albă a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Olivia Wales, că există discuții despre pașii următori, dar nu există acorduri finalizate dincolo de memorandumul de înțelegere, iar echipa americană speră să ajungă la noi acorduri în discuțiile viitoare.
CNN arată că simpla existență a propunerilor secrete poate oferi muniție criticilor strategiei lui Donald Trump față de Iran, prin asemănarea cu acuzațiile republicane din 2015 privind „înțelegeri secrete” asociate acordului nuclear negociat de administrația Obama (JCPOA).
Expertul în controlul armamentelor Jeffrey Lewis afirmă că păstrarea secretului pare orientată spre evitarea costurilor politice interne pentru ambele părți și susține că nu există un motiv de securitate națională pentru a secretiza informații tehnice care au fost publice sub JCPOA.
„Nu există un motiv de securitate națională pentru a ține secret genul de informații care erau publice sub JCPOA. Diavolul stă în detalii și cineva nu vrea să vedem unul dintre diavoli”, a spus Lewis.
În paralel, un oficial american de rang înalt a declarat miercuri că „motto-ul” dorit pentru acest demers este „fără înțelegeri secundare, transparență totală”, în timp ce Trump a respins public comparația cu acordul din 2015.
Din informațiile prezentate, miza imediată este dacă propunerile „de lucru” pot fi transformate în angajamente asumate și verificabile, în condițiile în care Iranul nu a semnat documente suplimentare, iar termenul de 60 de zile pentru discuții tehnice poate fi insuficient pentru un acord final.
CNN notează că este posibil ca negociatorii să nu ajungă la o înțelegere definitivă – iar rolul principal al memorandumului ar putea rămâne, în practică, oprirea ostilităților, nu conturarea unui acord nuclear mai amplu.
Recomandate
O schimbare de evaluare la Washington ar putea consolida sprijinul militar pentru Ucraina , pe fondul percepției că Rusia „începe să piardă” în război, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , care citează un interviu al diplomatului american Daniel Fried pentru Kyiv Post . Fried, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice și fost ambasador al SUA în Polonia, susține că Rusia nu mai este doar „blocată” în Ucraina, ci „începe să piardă”, iar această schimbare ar fi fost accelerată de extinderea campaniei ucrainene cu drone de atac la distanță. El nu afirmă însă că Ucraina ar putea alunga rapid Rusia din întreaga țară, ci că „dinamica generală” a războiului s-a modificat. De ce contează: percepția de „cauză pierdută” se erodează Potrivit lui Fried, la Washington au existat, pe rând, două ipoteze dominante care s-au dovedit greșite: în 2022, că Ucraina va „pierde foarte repede”, iar după ce Kievul a rezistat asaltului inițial, că va „pierde încet”. În prezent, el spune că această viziune este depășită de o evaluare diferită, în care Ucraina poate rezista, iar Moscova eșuează în obiectivele sale. Fried afirmă că această conștientizare începe să se impună în capitalele europene și, „într-o oarecare măsură”, chiar și la Washington — un element relevant pentru continuitatea sprijinului occidental, inclusiv în zona de capabilități militare. Efectul politic în SUA: recalibrare în jurul lui Trump În interviul citat, Fried leagă schimbarea de percepție și de administrația Trump, amintind că Donald Trump i-ar fi spus președintelui Volodimir Zelenski, la începutul lui 2025, că Ucraina „nu avea niciun atu”. Acum, spune el, devine tot mai evident că Ucraina are „multe atuuri”, iar această evoluție ar alimenta o recalibrare internă: crește influența oficialilor care susțin Kievul și înțeleg mizele geopolitice, în timp ce vocile care descriau Ucraina drept o cauză pierdută pierd teren. Semnalul G7 și ce include sprijinul promis Fried indică drept semn al acestei recalibrări declarația de la recentul summit G7, unde liderii s-au angajat să ofere sprijin continuu pentru: apărarea aeriană a Ucrainei; capabilități de lovire la distanță; posibilitatea producției de arme (cu mențiunea că formularea a fost „să ia în considerare” aranjamente pentru producția internă). El apreciază declarația drept „destul de bună” și consideră semnificativ faptul că SUA au semnat-o, deși subliniază că nu este „definitivă din toate punctele de vedere”. Negocieri: obstacolul rămâne poziția lui Putin, nu lipsa canalelor Pe tema negocierilor de pace, Fried afirmă că problema principală este poziția „maximalistă” a lui Vladimir Putin, care ar urmări în continuare „victoria totală” și ar crede că o poate obține. În același timp, el sugerează că Moscova și-ar putea schimba calculele dacă Occidentul rămâne ferm, iar Ucraina continuă să impună costuri Rusiei. Ca posibil cadru pentru un acord, Fried avansează ideea unui armistițiu în vigoare, combinat cu măsuri solide de securitate pentru Ucraina. În acest scenariu, Rusia ar putea rămâne în posesia fizică a aproximativ 18–19% din teritoriul ucrainean, dar Occidentul nu ar trebui să recunoască oficial ocupația. „Modelul vest-german” și miza economică pe termen lung Fried compară o astfel de situație cu strategia Germaniei de Vest după al Doilea Război Mondial, când divizarea teritorială a fost tratată ca temporară, iar reunificarea a fost urmărită pe cale diplomatică. În această logică, o Ucraină sigură și susținută de Occident ar putea, în timp, să se redreseze economic rapid — Fried vorbind despre posibilitatea unui „miracol ucrainean”, similar cu redresarea Germaniei de Vest sau transformarea Poloniei la finalul anilor 1990. Evaluarea rămâne una de opinie, dar mesajul central este că schimbarea de percepție în SUA și Europa poate influența direct nivelul și forma sprijinului pentru Ucraina, inclusiv în zona de apărare aeriană, lovituri la distanță și producție de armament. [...]
Serghei Lavrov încearcă să scoată Europa din ecuația negocierilor pentru Ucraina , susținând că liderii europeni nu urmăresc pacea, ci „menținerea regimului Zelenski”, potrivit Digi24 . Mesajul vine în contextul în care Moscova spune că sprijină propunerile președintelui american Donald Trump pentru încheierea războiului și așteaptă detalii de la emisarii SUA despre implementarea unor eventuale acorduri. Lavrov afirmă, într-un articol intitulat „Ucraina, Europa și securitatea globală”, că europenii ar încerca să se impună ca mediatori, dar ar porni de la premisa că Rusia „pierde războiul” și că pot transmite ultimatumuri Moscovei. În același timp, el susține că obiectivul Europei ar fi păstrarea conducerii de la Kiev ca „bază de lansare” pentru continuarea confruntării cu Rusia. Semnalul politic: Moscova mizează pe canalul american În paralel cu atacul la adresa liderilor europeni, Lavrov a spus că Rusia susține propunerile lui Donald Trump de a pune capăt războiului. În material este menționat și că, potrivit Reuters, ministrul rus a declarat că așteaptă să afle de la emisarii lui Trump cum ar urma să fie puse în aplicare acordurile de pace bazate pe propunerile SUA. Tot pe această linie, Kremlinul a anunțat că trimișii americani Steve Witkoff și Jared Kushner , care au condus negocierile mediate de SUA, ar urma să ajungă din nou în Rusia „în curând”. De ce contează: presiune asupra rolului UE în arhitectura de securitate Prin această poziționare, Moscova încearcă să contureze o negociere în care SUA sunt interlocutorul principal, iar statele europene sunt prezentate ca actori interesați și, implicit, nepotriviți pentru mediere. În plan practic, mesajul riscă să adâncească divergențele de abordare între Washington și capitalele europene privind formatul și condițiile unor eventuale discuții de pace. Lavrov a invocat și o întâlnire recentă la sediul Ministerului rus de Externe cu ambasadorii Marii Britanii, Germaniei și Franței, despre care a spus că „nu au adus nimic nou”, dar ar insista să nu fie excluși din proces. Acuzații la adresa Kievului, pe tema limbii ruse În final, Lavrov a susținut că războiul nu se încheie și că Rusia trebuie să facă „tot posibilul” pentru ca „dreptatea să triumfe”, legând acest obiectiv de „drepturile poporului rus”. El a acuzat autoritățile de la Kiev că ar fi încercat de-a lungul anilor să le „anuleze complet”, menționând retragerea statutului de limbă protejată pentru limba rusă în Ucraina. [...]
UE menține sancțiunile-cheie asupra Iranului, condiționând relaxarea de un acord nuclear formal , o poziție care prelungește incertitudinea de reglementare pentru companiile cu expunere pe comerț și finanțare în relația cu Teheranul, potrivit Al Jazeera . Explicația a fost oferită de corespondentul Al Jazeera Dominic Kane: Uniunea Europeană nu va ridica sancțiunile considerate „cruciale” până când nu va exista un acord nuclear „formal” cu Iranul. Mesajul indică faptul că, în lipsa unui astfel de acord, cadrul actual de restricții rămâne în vigoare. Ce înseamnă pentru regimul de sancțiuni Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas , a precizat, de asemenea, că sancțiunile legate de drepturile omului vor continua „indiferent” de evoluțiile privind dosarul nuclear. Cu alte cuvinte, chiar și în scenariul unui acord nuclear, o parte din sancțiuni ar rămâne active, menținând constrângeri pentru anumite tipuri de tranzacții și relații comerciale. În material nu sunt detaliate sancțiunile vizate sau un calendar al negocierilor; singura condiție explicită menționată este atingerea unui acord nuclear formal. [...]
Iranul își înăsprește linia de negociere cu SUA , după ce liderul suprem Mojtaba Khamenei a transmis că Teheranul nu va accepta „cererile excesive” ale Washingtonului în eventuale discuții viitoare, potrivit The Jerusalem Post . Într-o serie de postări pe X (fostul Twitter), Khamenei a susținut că a aprobat Memorandumul de Înțelegere (MoU) doar în baza unor promisiuni făcute de președintele iranian Masoud Pezeshkian și de echipa de negociere. MoU este un document-cadru care consemnează principii și angajamente între părți, fără a fi neapărat un tratat final. Aprobarea MoU, condiționată de garanții interne Khamenei afirmă că, „din principiu”, a avut o poziție diferită, dar a acceptat documentul după ce Pezeshkian – în calitate de șef al Consiliului Suprem de Securitate Națională – și-ar fi asumat explicit responsabilitatea pentru „protejarea drepturilor națiunii iraniene” și a „Frontului Rezistenței”. „Eu, din principiu, am avut o altă opinie; însă, din angajamentul pe care președintele [...] l-a luat față de mine [...] privind protejarea drepturilor națiunii iraniene și a Frontului Rezistenței [...] mi-am dat permisiunea.” Mesaj către Washington: negocierile nu înseamnă acceptare În aceeași serie de mesaje, liderul suprem iranian a susținut că președintele american Donald Trump ar fi împins pentru MoU „din disperare”, folosind „tot felul de pârghii” pentru a ajunge la acest rezultat. Khamenei a mai spus că Iranul va aștepta să vadă efectele înțelegerii, dar a insistat că simplul fapt al negocierilor față în față nu echivalează cu acceptarea poziției americane. Publicația notează că informația este în curs de actualizare. [...]
SUA și Iran intră într-o „fereastră” de 60 de zile pentru un acord care ar putea redesena regimul de sancțiuni și riscurile regionale , după semnarea unui memorandum de înțelegere care deschide negocieri tehnice între cele două părți, potrivit Digi24 . Vicepreședintele SUA, JD Vance , spune că perioada a „început oficial”, iar Washingtonul condiționează orice relaxare de sancțiuni de angajamente verificabile privind programul nuclear și comportamentul regional al Teheranului. JD Vance a explicat că numărătoarea celor 60 de zile pornește „de astăzi”, invocând inclusiv diferența de fus orar în raport cu momentul semnării. El a indicat că SUA sunt pregătite să înceapă discuțiile tehnice cu Iranul, dar o dată exactă pentru debutul negocierilor nu era încă stabilită la momentul declarațiilor. Condițiile Washingtonului: nuclear, verificare și „relaxare” de sancțiuni În declarațiile citate, Vance a legat explicit perspectiva unei relaxări a sancțiunilor de două elemente: renunțarea la refacerea programului de arme nucleare și mecanisme de verificare. El a detaliat și componenta tehnică a negocierilor, inclusiv discuții despre „cum să distrugem uraniul puternic îmbogățit” și alte aspecte practice care ar necesita analiză aprofundată. În paralel, vicepreședintele a spus că SUA vor ca Iranul „să nu finanțeze instabilitatea sau terorismul în regiune”. Unde ar urma să aibă loc discuțiile și ce obstacole sunt invocate Vance a afirmat că intenționează să călătorească în Elveția „probabil cândva în acest weekend” pentru negocierile tehnice, însă a subliniat că planul se poate schimba, inclusiv din cauza dificultăților pentru negociatorii iranieni de a părăsi țara. Totodată, el a descris formatul drept unul complex, care ar implica atât „lideri politici” din ambele state, cât și echipe „la fața locului” pentru avansarea discuțiilor tehnice. Miza de reglementare: acordul ar urma să ajungă la Consiliul de Securitate al ONU Un element-cheie din arhitectura înțelegerii este că acordul final ar urma să fie ratificat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU, conform informațiilor din articol. Asta ar ridica nivelul de angajament internațional, dar ar introduce și o etapă suplimentară, cu potențial de blocaj politic, înainte ca eventualele schimbări (inclusiv pe zona de sancțiuni) să devină efective. [...]
Acordul SUA–Iran intră în faza de negociere cu „garanții” cerute la Teheran , după ce liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei , a transmis că a aprobat memorandumul de înțelegere semnat cu Washingtonul, deși inițial s-a opus, potrivit Digi24 . Mesajul, publicat de presa de stat iraniană și citat de BBC, indică faptul că acceptarea acordului este condiționată de protejarea intereselor Iranului și ale „Axei Rezistenței”, într-un moment în care miza economică a discuțiilor rămâne ridicarea sancțiunilor. Memorandumul deschide o perioadă de 60 de zile de negocieri între Statele Unite și Iran pentru un acord final privind programul nuclear iranian, ridicarea sancțiunilor și viitorul relațiilor bilaterale. În paralel, documentul prevede redeschiderea traficului comercial prin Strâmtoarea Ormuz și ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene — elemente cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și energetice din regiune. Ce a spus Khamenei și de ce contează pentru negocieri În mesajul său, Khamenei susține că nu și-a schimbat „poziția de principiu” față de negocieri, dar că a acceptat demersul după ce președintele Masoud Pezeshkian i-ar fi oferit garanții privind apărarea intereselor naționale și a promis că Iranul nu va accepta cereri „excesive” din partea Washingtonului. „Eu, din principiu, aveam o opinie diferită; totuși (...) mi-am dat acordul.” „El [Pezeshkian] a declarat, de asemenea, în mod explicit că, dacă partea americană va încerca să formuleze cereri excesive, nu li se va supune.” Khamenei mai afirmă că negocierile directe care urmează „nu vor însemna acceptarea poziției inamicului”, sugerând că Teheranul încearcă să limiteze costul politic intern al dialogului cu SUA, în timp ce urmărește beneficii concrete, inclusiv pe zona sancțiunilor. Ce se schimbă pe mare: ridicarea blocadei și monitorizarea militară Tot joi, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat ridicarea blocadei navale asupra traficului maritim către și dinspre porturile iraniene. Potrivit autorităților americane, operațiunile de aplicare a blocadei au încetat, însă navele militare americane vor rămâne în regiune pentru a monitoriza respectarea prevederilor acordului. Context politic la Teheran: reacții împărțite În timp ce președintele Masoud Pezeshkian a salutat memorandumul și l-a descris drept un „document istoric”, reacțiile din Iran rămân divizate. O parte a oficialilor, presa de stat și personalități apropiate establishmentului îl prezintă drept o victorie diplomatică, în timp ce reprezentanții aripii dure a regimului și o parte a opoziției iraniene din diaspora rămân critici față de acord. În perioada de 60 de zile anunțată pentru negocieri, principalul test va fi dacă discuțiile pot avansa spre un acord final fără ca una dintre părți să invoce „cereri excesive” sau încălcări ale memorandumului, într-un dosar în care sancțiunile și securitatea regională sunt strâns legate de fluxurile comerciale și energetice. [...]
