Știri
Știri din categoria Externe
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol, deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews.
Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz, după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna.
Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită:
„Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”.
De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave.
Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale.
Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul.
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată:
„Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”.
Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews.)
Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării.
Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie.
Recomandate
Semnalele privind o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz pun în joc riscuri și oportunități pentru piața petrolului , însă escaladarea din Liban și atacurile revendicate asupra navelor comerciale mențin prima de risc ridicată, potrivit Mediafax , care citează AP. Președintele SUA Donald Trump spune că un acord ar putea fi anunțat „chiar în această săptămână”, iar Iranul afirmă că discuțiile mediate de Oman au ajuns în „etapa finală”. Miza economică este directă: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile globale de petrol, iar o eventuală reluare a traficului ar putea reduce presiunea asupra piețelor energetice. În același timp, negocierile rămân complicate, deoarece Iranul insistă să păstreze un anumit grad de control asupra căii maritime, în timp ce Washingtonul a respins anterior orice înțelegere care ar întări influența Teheranului asupra acestei rute strategice. Escaladarea din sudul Libanului complică eforturile diplomatice Pe teren, tensiunile cresc după ce armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii satului Mansouri din sudul Libanului, invocând o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, grupare susținută de Iran. Ulterior, Israelul a anunțat că desfășoară „lovituri precise” în sudul Libanului. Ministerul Sănătății libanez a transmis că o persoană a murit și alte 12 au fost rănite într-un atac asupra orașului Tebnine. Escaladarea are loc în timp ce delegații din Israel și Liban s-au întâlnit pentru a doua zi consecutiv la Roma, în negocieri privind aplicarea acordului care prevede retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului în schimbul dezarmării Hezbollah. Potrivit unui oficial american, discuțiile s-au încheiat mai devreme decât era programat din cauza evoluțiilor din teren, însă ar putea continua. Atacuri revendicate asupra petrolierelor și semnale mixte din SUA În Yemen, rebelii houthi, susținuți de Iran, au afirmat că au lansat atacuri cu rachete balistice asupra a două petroliere saudite, unul în Marea Roșie și altul în Golful Aden. Revendicările nu au fost confirmate independent, iar autoritățile saudite nu au comentat. Centrul britanic pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat, în schimb, că o navă din Golful Aden a raportat o explozie în apropiere, însă echipajul este în siguranță. Atacurile vin după ce houthii au anunțat în iulie o blocadă asupra transportului maritim saudit prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă rută importantă pentru comerțul internațional. Separat, Statele Unite au anunțat ridicarea sancțiunilor pentru trei companii cu legături cu Iranul, inclusiv compania aeriană Fly Baghdad Airlines . Un oficial al Departamentului Trezoreriei a precizat că decizia a fost luată în urma unei proceduri de apel și „nu reprezintă o schimbare a politicii” Washingtonului față de Iran. În ansamblu, semnalele despre Ormuz pot tempera o parte din presiunea pe energie, dar succesiunea de incidente din Liban, Golful Persic și Marea Roșie indică o volatilitate care poate reveni rapid în prețuri și în costurile de transport maritim, dacă negocierile se blochează sau apar noi atacuri. [...]
Un acord pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar putea fi anunțat chiar azi, dar ar repoziționa controlul operațional al traficului maritim în favoarea Iranului , potrivit Daily Mail . Înțelegerea ar prelungi încetarea focului dintre SUA și Iran și ar deschide calea unor discuții privind un acord nuclear, însă ar include o schemă de tranzit care ar direcționa navele ce intră în Golf prin apele iraniene. Strâmtoarea Hormuz este un punct critic pentru piețele energetice, fiind ruta prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale lichefiate (GNL). Orice schimbare de regim de navigație sau de securitate în zonă are efect direct asupra riscului perceput de transportatori și, implicit, asupra costurilor de transport și a prețurilor la energie. Cum ar funcționa aranjamentul temporar Conform publicației, un raport din SUA (Axios) susține că acordul ar putea fi anunțat „cel mai devreme azi”. Două surse regionale citate indică un aranjament temporar de 60 de zile între Oman și Iran, care ar putea fi prelungit. Elementele operaționale descrise includ: traficul spre interiorul Golfului ar urma să se desfășoare prin apele iraniene ; traficul la ieșirea din Golf ar urma să se desfășoare prin apele Omanului ; nu ar fi percepute taxe în perioada de 60 de zile; minele navale ar urma să fie curățate în 30 de zile , pentru a redeschide restul canalului. Fond „voluntar” și costuri de administrare Daily Mail notează că The Telegraph a relatat despre posibilitatea creării unui „fond voluntar” pentru întreținerea căii navigabile, cu state europene care ar acoperi costurile. Contribuțiile ar veni din taxe voluntare plătite de țări din Golf și de unele state europene membre ale Organizației Maritime Internaționale (IMO), pentru finanțarea navigației, protecției mediului, căutare și salvare și alte servicii. Potrivit unei surse ONU citate, propunerea nu a fost încă înaintată celor 176 de state membre ale IMO. Context politic și reacția piețelor Informațiile apar după ce președintele SUA, Donald Trump , a avertizat că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând” sau Iranul va fi lovit „foarte dur”, iar ulterior a spus că a renunțat la un atac planificat pentru a permite reluarea negocierilor. Iranul, la rândul său, a refuzat discuții directe cu SUA și a indicat că lucrează cu Oman ca mediator, adăugând că redeschiderea depinde de ridicarea blocadei navale americane. Publicația mai arată că bursele au urcat la maxime istorice marți, după ce secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a sugerat la CNBC că un acord este iminent, pe fondul unor luni de turbulențe economice alimentate de creșterea prețului petrolului. Ce rămâne neclar Deși scenariul descris ar reduce presiunea imediată asupra fluxurilor energetice, detaliile-cheie rămân incerte: acordul este prezentat ca posibil și „ar putea fi anunțat” azi, iar mecanismele de implementare (inclusiv rolul efectiv al Iranului în controlul traficului) depind de confirmări oficiale și de acceptarea aranjamentelor de către actorii implicați. [...]
Oscilațiile de mesaj ale lui Trump prelungesc incertitudinea pe piața energiei, în timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne miza centrală a războiului cu Iranul , arată o analiză publicată de Al Jazeera . Potrivit publicației, președintele SUA a alternat în mod repetat amenințări cu lovituri „catastrofale” și declarații că un acord de pace este „iminent”, într-un conflict care a ajuns în a 23-a săptămână și care a împins în sus prețurile petrolului după închiderea Strâmtorii Ormuz. Teheranul neagă că ar purta negocieri cu Washingtonul și spune că discută doar cu Oman despre gestionarea Strâmtorii Ormuz, a cărei închidere a provocat scumpiri ale petrolului și turbulențe pe piețele energetice, notează Al Jazeera. În acest context, strategia de „escaladare urmată de retragere” atribuită lui Trump amplifică volatilitatea: ridică tensiunea, „zguduie piețele”, apoi revine asupra ultimatumurilor în ultimul moment, aparent pentru a influența negocierile. Amenințări cu atacuri, urmate de amânări și încetări ale focului Al Jazeera inventariază mai multe episoade, începând din primele săptămâni ale războiului declanșat pe 28 februarie prin atacuri comune SUA–Israel asupra Iranului, în care Trump a amenințat cu lovituri, dar nu a dus până la capăt escaladarea anunțată: Martie: Trump a amenințat că SUA vor lovi centralele electrice ale Iranului dacă Strâmtoarea Ormuz nu este redeschisă; ulterior a amânat loviturile, invocând „progrese” în discuții, apoi a întârziat din nou termenul, susținând că Teheranul ar fi cerut asta. Aprilie: pe 7 aprilie, Trump a lansat un ultimatum legat de Ormuz și a avertizat că „o întreagă civilizație va muri”, dar, cu două ore înainte de termen, a renunțat și a anunțat un armistițiu de două săptămâni, intermediat de Islamabad; pe 21 aprilie, în ultimele ore ale armistițiului, a anunțat o încetare a focului pe termen nedefinit, invocând mediatorii pakistanezi. Mai: pe 17 mai a amenințat că „nu va mai rămâne nimic” din Iran dacă nu acceptă un acord; a doua zi a spus că amână, „poate pentru totdeauna”, invocând discuții „foarte mari” cu Iranul; până pe 27 mai, loviturile SUA au fost reluate după eșecul negocierilor. Iunie: pe 11 iunie a amenințat că SUA vor prelua „control total” asupra industriilor iraniene de petrol și gaze, dar a anulat atacurile după ce a susținut că există un „progres” în negocieri; pe 17 iunie, SUA și Iran au semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu armistițiu și un termen de 60 de zile pentru negocieri, însă înțelegerea s-a prăbușit rapid din cauza diferențelor privind conținutul MoU, în special controlul asupra Strâmtorii Ormuz, iar atacurile reciproce au reînceput și s-au extins. Iulie–august: pe 27 iulie, Trump a oprit loviturile, afirmând că s-au agreat „parametrii unui acord”, dar a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”; luni (săptămâna curentă), a vorbit din nou despre „ultima șansă” a Iranului, înainte de „decapitare”, fără ca SUA să fi urmat încă această amenințare. „Acord iminent”, deși războiul continuă În paralel, analiza arată că Trump a susținut în mod repetat că Iranul este „disperat” să încheie un acord sau că pacea este „aproape”, chiar și în perioade în care Teheranul nega existența negocierilor. Printre exemplele enumerate: declarații din martie despre faptul că operațiunea ar fi „aproape completă”, urmate în aceeași zi de formulări contradictorii („completă și abia la început”); afirmații din 23 martie că s-ar fi ajuns la „aproape toate punctele de acord”, în timp ce Iranul respingea ideea negocierilor; mesaje repetate în aprilie că „suntem foarte aproape de un acord” și că Iranul ar fi „acceptat totul”; o declarație din 23 mai că înțelegerea este „în mare parte negociată” și mai trebuie finalizată; iar în august, reiterarea ideii că Iranul are „o ultimă șansă” să accepte un acord. Al Jazeera notează că, în pofida acestor anunțuri, nu s-a materializat un acord de pace durabil , iar conflictul a rămas legat de aceeași problemă operațională cu impact global: controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz , punct critic pentru transporturile de petrol. În lipsa unei confirmări a negocierilor directe de către Teheran, riscul de noi episoade de escaladare și retragere rămâne ridicat, cu efecte imediate asupra piețelor energetice. [...]
Evitarea unei controverse publice de către noul șef al diplomației britanice riscă să devină un factor de fricțiune în relația Londra–Washington , într-un moment în care cele două părți au pe agendă dosare sensibile precum Strâmtoarea Ormuz , Ucraina și Gaza, potrivit G4Media . Noul ministru de externe al Marii Britanii, Ed Miliband , s-a întâlnit miercuri la Washington cu secretarul de stat american Marco Rubio . În timpul strângerii de mână și al fotografiilor, jurnaliștii l-au întrebat dacă își menține afirmația din 2016 despre Donald Trump, pe care îl descrisese drept „un idiot, un rasist și un misogin”. Miliband nu a răspuns la întrebare și a spus doar că „așteptăm cu nerăbdare întrevederea”, relatează dpa, preluată de Agerpres. Ce era pe agenda discuțiilor Întrevederea Miliband–Rubio urma să vizeze, conform informațiilor citate, trei teme majore: eforturile de redeschidere a Strâmtorii Ormuz; războiul din Ucraina; situația din Fâșia Gaza. De ce contează episodul pentru relația bilaterală În același context, ambasadorul SUA la Londra, Warren Stephens, a declarat recent că speră ca șeful diplomației britanice „și-a schimbat între timp părerea” despre Trump și a spus că va colabora cu Miliband în noul său rol, în pofida unor dezacorduri pe teme de mediu. Miliband a fost anterior ministru al energiei, poziție din care a promovat politici de „emisii nete zero” (reducerea emisiilor astfel încât bilanțul final să fie zero) și tranziția către surse regenerabile. În opoziție, Trump este prezentat ca susținător al combustibililor fosili, inclusiv al petrolului din Marea Nordului, și critic al „morilor de vânt”. Potrivit unor surse ale presei citate în material, Casa Albă ar fi fost îngrijorată de decizia premierului britanic Andy Burnham de a-l numi pe Miliband la conducerea Foreign Office. [...]
Rusia transmite că nu își retrage ambasadorul din România și pregătește o ripostă diplomatică după expulzarea unui diplomat rus de către București, potrivit HotNews . Mesajul indică o escaladare controlată a tensiunilor la nivel de relații bilaterale, cu potențiale efecte operaționale asupra canalelor de comunicare și activității misiunilor diplomatice. Aleksei Fadeev , director adjunct în Ministerul rus de Externe, a declarat într-o conferință de presă că Moscova „respinge pretențiile” părții române și că nu vede motive „să imite gesturile teatrale ale altora”, precizând că nu intenționează să își recheme ambasadorul de la București pentru consultări. În același timp, oficialul rus a avertizat că expulzarea diplomatului rus „va primi cu siguranță un răspuns adecvat”, fără a detalia măsurile, dar indicând că reacția va veni „în forma și în termenele” pe care MAE rus le va considera „corespunzătoare și optime”. Contextul: expulzarea diplomatului și incidentul dronelor Ministerul Afacerilor Externe de la București a anunțat pe 27 iulie expulzarea unui diplomat al Federației Ruse, după ce, în decurs de trei zile, Forțele Aeriene Române au doborât în spațiul aerian național trei drone despre care autoritățile române au spus că sunt de origine rusă. În urma deciziei, ambasadorul Federației Ruse a fost convocat la MAE pentru a i se transmite un protest. Separat, România și-a rechemat ambasadorul de la Moscova la București pentru consultări. Ce urmează: risc de măsuri „în oglindă” și presiune pe relația bilaterală Din declarațiile părții ruse reiese că Moscova nu va face, cel puțin deocamdată, pasul simbolic al retragerii ambasadorului pentru consultări, dar își rezervă dreptul la o reacție diplomatică. În practică, astfel de răspunsuri se traduc frecvent în măsuri „în oglindă” (de tip expulzări reciproce sau restricții), care pot afecta funcționarea curentă a reprezentanțelor și contactele oficiale. Pe 28 iulie, ambasada Rusiei la București a distribuit online declarații ale purtătoarei de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, care a respins acuzațiile României privind încălcarea spațiului aerian de către drone rusești și a susținut că Bucureștiul ar încerca să acopere consecințele sprijinului pentru Kiev, inclusiv prin referiri la impactul asupra situației „sociale și economice” din România. [...]
Atacul cu drone asupra unei nave comerciale deținute de germani în largul Odessei ridică riscul operațional pentru transportul maritim din Marea Neagră , după ce cargoul a fost scos din funcțiune și lovit din nou în timpul evacuării echipajului, potrivit Kyiv Post . Nava vizată este vrachierul „Emil”, sub pavilion Liberia, atacat pe 5 august la circa 39 de kilometri de Odesa, conform Deutsche Welle, citată de publicație. În urma loviturilor, mai multe sisteme tehnice au fost avariate, a izbucnit un incendiu la bord, iar nava a rămas fără capacitatea de manevră. În timpul evacuării echipajului, format din 11 membri, o altă dronă rusească ar fi lovit din nou nava, potrivit aceleiași relatări. Ce se știe despre navă și proprietate „Emil” este asociată cu compania de shipping Johann M. K. Blumenthal GmbH & Co. KG, cu sediul în Hamburg. Baze de date maritime o descriu ca pe o navă de aproape 292 de metri, cu un deadweight (capacitate de încărcare) de aproximativ 175.000 de tone. Tot în zonă a fost avariată și o a doua navă comercială, „Mera Queen”, sub pavilion Guineea-Bissau, care transporta cereale. Reacția Moscovei și implicații pentru lanțurile logistice Moscova a recunoscut atacarea unor nave comerciale în apropiere de Odesa, susținând că acestea ar fi transportat echipamente militare pentru Ucraina, însă nu a prezentat dovezi verificabile public pentru această afirmație. Atacul maritim a avut loc la câteva ore după un baraj masiv de rachete și drone asupra Kievului și regiunii înconjurătoare, care a afectat afaceri civile și infrastructură logistică. În rândul facilităților distruse sau avariate se numără depozite și centre de distribuție care aparțin sau aprovizionează companii mari, inclusiv branduri germane precum Puma și Liqui Moly, alături de retaileri și companii logistice ucrainene. Liqui Moly a confirmat că un depozit cu produse ale companiei a fost distrus, cu pagube estimate „în milioane”, fără răniți, și că lucrează la refacerea lanțului de aprovizionare. [...]
