Știri
Știri din categoria Externe
Iranul susține că a lovit portavionul american USS Abraham Lincoln, dar SUA dezmint categoric, într-un nou episod al escaladării din Golful Persic, potrivit Digi24. Gardienii Revoluției au anunțat duminică lansarea a „patru rachete balistice” asupra navei americane, prezentând atacul drept reacție la operațiunea americano-israeliană în urma căreia liderul suprem iranian, Ali Khamenei, ar fi fost ucis.
Comandamentul Militar american în Orientul Mijlociu (CENTCOM) a respins însă acuzațiile, calificându-le drept „o minciună”. Potrivit armatei SUA, rachetele nu s-au apropiat de portavion, iar USS Abraham Lincoln „continuă să lanseze aeronave” în sprijinul operațiunilor din regiune.
Gardienii Revoluției:
CENTCOM:
USS Abraham Lincoln este un portavion din clasa Nimitz, cu avioane F-35 la bord și escortat de distrugătoare dotate cu rachete de croazieră Tomahawk, precum și, de regulă, de un submarin nuclear. Potrivit imaginilor satelitare verificate de BBC și citate de sursa menționată, nava a fost observată la jumătatea lunii februarie în largul coastelor Omanului, iar la final de ianuarie a fost dislocată în Orientul Mijlociu pentru „promovarea securității și stabilității regionale”.
Incidentul marchează un nou punct de tensiune într-o regiune deja destabilizată de confruntările directe și indirecte dintre Iran și Statele Unite. În lipsa unor dovezi independente privind presupusul atac, situația rămâne una a declarațiilor contradictorii, cu potențial de escaladare rapidă.
Recomandate
Atacurile SUA–Iran pun din nou sub semnul întrebării redeschiderea Strâmtorii Ormuz , un obiectiv declarat al Washingtonului, într-un moment în care negocierile pentru oprirea războiului stagnează, potrivit Agerpres . Armata americană a anunțat că a lansat sâmbătă și duminică un nou val de lovituri „defensive” asupra sudului Iranului, al treilea în ceva mai mult de o săptămână. Țintele au fost sisteme de radar și de control al dronelor în orașul Goruk și pe insula Qeshm, în Strâmtoarea Ormuz, potrivit Comandamentului american pentru Orientul Mijlociu (Centcom), care a comunicat informația pe X. Centcom susține că operațiunile au fost un răspuns la „acțiuni agresive” ale Iranului, inclusiv distrugerea unei drone americane MQ-1 care opera deasupra apelor internaționale. La scurt timp, Gardienii Revoluției iranieni au afirmat că au atacat o bază folosită de armata SUA pentru lovituri asupra teritoriului iranian, fără să precizeze localizarea. Separat, armata din Kuweit a anunțat că s-a confruntat cu un atac cu drone și rachete. Armistițiul din 8 aprilie, din nou contestat Washingtonul și Teheranul s-au acuzat reciproc și joi că au încălcat armistițiul în vigoare din 8 aprilie, după lovituri americane asupra sudului Iranului urmate de un atac asupra Kuweitului. În paralel, informații apărute în presa americană în weekend despre noi exigențe ale Washingtonului față de Teheran au redus așteptările privind un acord rapid, după ce Donald Trump alimentase anterior speranțele unui compromis. Negocierile: propunere de prelungire cu 60 de zile și condiții legate de Ormuz În contextul în care cele două părți păreau să se apropie de un acord, New York Times a relatat sâmbătă că președintele american și-ar fi înăsprit propunerea și ar fi trimis Teheranului o nouă versiune a unui posibil protocol de acord, fără alte detalii. Potrivit Axios, Trump urmărește două priorități: oprirea programului nuclear iranian și reluarea traficului maritim în Strâmtoarea Ormuz. CBS a relatat duminică seară că noua propunere americană ar include: prelungirea armistițiului cu 60 de zile; clauze privind redeschiderea Ormuz; un cadru pentru reluarea negocierilor pe dosarul nuclear. Iranul a transmis că nu va accepta un acord fără garanții privind „drepturile poporului iranian”, prin vocea principalului negociator, Mohammad Bagher Ghalibaf , care este și președintele parlamentului. Teheranul își revendică dreptul la un program nuclear civil și neagă că urmărește arma atomică, în pofida suspiciunilor SUA și ale altor țări. În același timp, Iranul vrea ca dosarul nuclear să fie abordat ulterior, în cazul unui acord, și cere ridicarea imediată a sancțiunilor care îl afectează. [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Hormuz reaprinde riscul pe piața energiei , după ce SUA au lovit ținte militare iraniene, iar Iranul a anunțat un atac de represalii, pe fondul tensiunilor care țin parțial blocată una dintre cele mai importante rute de transport pentru petrol, potrivit Biziday . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat că Iranul a doborât în weekend o dronă americană MQ-1 Predator deasupra apelor internaționale. Ca răspuns, SUA au bombardat radare și sisteme de control al dronelor din Iran. În comunicarea citată, CENTCOM susține că avioanele americane au eliminat apărarea aeriană iraniană, o stație de control la sol și două drone de atac „unidirecționale” (kamikaze), considerate amenințări pentru navele care tranzitează apele regionale. Atacuri și reacții în regiune Luni dimineață, Kuweitul a anunțat că a interceptat mai multe drone de atac, în timp ce Iranul a confirmat lansarea unui atac de represalii, fără să precizeze ținta. Televiziunea de stat iraniană a difuzat ulterior imagini ale lansării unei rachete balistice, cu un autocolant care îl arată pe Donald Trump suprapus peste mesajul „o strâmtoare Hormuz închisă până când ultimul soldat american părăsește regiunea”. Petrolul își schimbă din nou direcția Pe fondul acestor evoluții, prețul petrolului european, care vineri coborâse până la 90 de dolari/baril (aprox. 414 lei), cel mai mic nivel de la începutul lunii martie, a reînceput să crească, însă „treptat”, conform informațiilor din aceeași sursă. Contextul rămâne sensibil deoarece Iranul își menține controlul asupra Strâmtorii Hormuz, ceea ce continuă să perturbe aprovizionarea globală cu energie. Cele două părți au anunțat prelungirea armistițiului cu 60 de zile, dar un acord pentru redeschiderea completă a strâmtorii este încă așteptat. Mesajul lui Trump: „Lăsați-mă să negociez” În paralel, Donald Trump a publicat un mesaj pe rețeaua sa socială, criticând politicieni americani – inclusiv „unii dintre republicanii care nu sunt patrioți” – și cerând să fie lăsat să negocieze cu Iranul fără presiuni publice, susținând că astfel îi este „mult mai greu” să-și facă treaba. Informațiile sunt relatate de Biziday, care citează și AP News ca sursă alternativă. [...]
Donald Trump a cerut rescrierea unor clauze-cheie din proiectul de acord cu Iranul , redeschizând negocierile și împingând semnarea cu câteva zile, potrivit Axios , care citează un oficial de rang înalt din administrație și o a doua sursă informată. Miza imediată este una de reglementare și securitate : Trump vrea să întărească formulările legate de materialul nuclear al Iranului înainte de a-și da acordul final, deși, spun oficiali americani citați de publicație, președintele se așteaptă să finalizeze acordul „curând”. Cererea sa a declanșat o nouă rundă de „du-te-vino” între părți, care ar putea dura mai multe zile. Ce anume vrea Trump să schimbe Conform surselor Axios , Trump a cerut modificări la capitolele privind programul nuclear al Iranului. În forma actuală, memorandumul de înțelegere include un angajament al Iranului că nu va urmări obținerea unei arme nucleare, însă fără concesii specifice dincolo de această promisiune. Documentul prevede și o fereastră de 60 de zile pentru negocieri asupra: angajamentelor nucleare ale Iranului și relaxării sancțiunilor de către SUA, iar primele subiecte ar urma să fie cum este eliminat stocul de uraniu îmbogățit al Iranului și cum este limitată îmbogățirea ulterioară . Un oficial de rang înalt a spus că Trump vrea „mai multe specificații” despre cum ajung SUA să preia materialul și despre calendarul acestei operațiuni, referindu-se la uraniul îmbogățit. Separat, a doua sursă a indicat că Trump vrea ajustări și la formulările privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct sensibil pentru fluxurile energetice și transportul maritim. Unde sunt blocajele și cât ar putea dura Un oficial american a declarat că Trump a fost informat că ar dura aproximativ trei zile până când partea iraniană revine cu un răspuns. În același timp, oficiali iranieni au transmis presei de stat că nici ei nu au aprobat textul final, deși doi oficiali americani au susținut anterior că Teheranul era pregătit să semneze și că decizia depindea de Trump. Mesajele publice: „aproape”, dar nu final După ședința din Situation Room, un oficial de la Casa Albă a spus reporterilor că Trump „va face doar un acord care este bun pentru America, respectă liniile sale roșii și se asigură că Iranul nu poate deține niciodată o armă nucleară”. Un oficial din administrație a descris semnarea ca probabilă, dar cu un calendar încă fluid: „Va exista un acord. Cât de iminent este, vom vedea. Suntem dispuși să așteptăm ca președintele să obțină ce cere. Ar putea fi o săptămână. Ar putea fi mai puțin. Ar putea fi mai mult. La începutul săptămânii, sperăm să avem ceva.” Presa de stat iraniană a relatat că un acord este aproape, dar nu final, și a susținut că Iranul ar urma să primească miliarde din fonduri înghețate; Casa Albă neagă această afirmație, potrivit Axios. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu din partea publicației. [...]
Președintele iranian Masoud Pezeshkian ar fi înaintat o demisie care poate amplifica blocajul decizional de la vârful puterii din Iran, într-un moment în care instituțiile militare și de securitate sunt acuzate că au preluat controlul asupra unor zone-cheie ale guvernării, potrivit G4Media . Informația este atribuită unei surse citate de Iran International și nu a fost confirmată oficial. Conform aceleiași relatări, Pezeshkian ar fi transmis Biroului Liderului Suprem o scrisoare oficială de demisie, în care ar fi susținut că președintele și guvernul au fost „excluși” din procesele decizionale majore ale țării. În acest context, el ar fi indicat că vidul de putere ar fi permis facțiunilor radicale din cadrul Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) să preia controlul asupra „afacerilor țării”. În scrisoare, Pezeshkian ar fi argumentat că, în aceste condiții, nu mai poate conduce guvernul și nu își mai poate îndeplini responsabilitățile legale, motiv pentru care ar fi cerut o demisie imediată. Ce urmează și de ce contează Nu este clar dacă Mojtaba Khamenei va accepta demisia, însă conținutul scrisorii ar indica „o ruptură profundă și fără precedent” la nivelul conducerii, potrivit sursei citate. Episodul ar veni după luni de tensiuni între guvern și instituțiile militare și de securitate ale Republicii Islamice. Iran International a relatat anterior că IRGC ar fi restricționat treptat o parte din puterile prezidențiale și ar fi preluat efectiv controlul asupra unor componente importante ale guvernului. În lipsa unei confirmări oficiale, rămâne de urmărit dacă demisia va fi acceptată și ce mecanism politic va fi activat pentru gestionarea unei eventuale tranziții la vârful executivului. [...]
Donald Trump spune că SUA ar putea ajunge „în curând” la un acord cu Iranul, iar miza imediată ar fi redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru transportul maritim, potrivit G4Media . Președintele american a avertizat însă că, dacă discuțiile eșuează, opțiunea unei noi acțiuni militare „rămâne pe masă”. Într-un interviu la FoxNews, Trump a afirmat că Teheranul ar fi acceptat să nu dezvolte sau să achiziționeze arme nucleare, prezentând acest punct drept „singura garanție” de care are nevoie pentru o înțelegere. „Aș prefera o înțelegere ca să putem deschide Strâmtoarea Hormuz imediat după semnare. Singura garanție de care am nevoie este că (Iranul, n.red) nu va avea arme nucleare. Au fost de acord cu asta.” Trump a descris negocierile ca fiind dificile și de durată, susținând că nu se grăbește, dar a reluat ideea că alternativa ar putea fi escaladarea. „Încet încet, încet, obținem ceea ce ne dorim, negociatorii sunt foarte duri și durează mult timp, dar nu mă grăbesc. Altfel ne vom întoarce și vom termina lucrurile militar.” Ce se știe despre stadiul discuțiilor În același context, Trump a spus că preferă o soluție diplomatică și că speră să evite o escaladare militară, dar a adăugat: „Practic, le-am învins armata”, fără alte detalii în materialul citat. Separat, publicația americană Axios a relatat anterior (citând un oficial de rang înalt din administrația Trump și o sursă familiarizată cu situația) că președintele SUA ar fi cerut mai multe modificări la acordul negociat de emisarii americani și omologii iranieni. Potrivit aceleiași relatări, Trump ar fi insistat și asupra schimbării unor formulări legate de deschiderea Strâmtorii Hormuz pentru transportul maritim. De ce contează O eventuală înțelegere care ar permite „deschiderea” Strâmtorii Hormuz ar reduce riscurile pentru transportul maritim într-un coridor strategic, însă declarațiile lui Trump indică și un scenariu de volatilitate ridicată: negocieri prelungite, cu amenințarea explicită a unei opțiuni militare dacă discuțiile se blochează. Materialul nu oferă un calendar sau detalii tehnice ale acordului, astfel că rămâne neclar cât de aproape sunt părțile de o formă finală. [...]
Sancțiunile americane și pierderea petrolului venezuelean împing Cuba spre colaps , iar singura ieșire realistă pentru Havana ar fi un acord cu Washingtonul care să poată fi prezentat de Donald Trump drept o victorie politică, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Pe fond, miza este una economică și operațională: blocada și sancțiunile au adus economia Cubei „aproape de marginea prăpastiei”, iar dispariția petrolului venezuelean importat la preț avantajos a agravat rapid criza. În acest context, analiza susține că prelungirea confruntării cu SUA crește riscul unui „colaps umanitar” și al unei intervenții militare. Presiunea Washingtonului: schimbare de regim sau negociere rapidă După capturarea lui Nicolas Maduro la Caracas de către forțe speciale americane, Trump a transmis că „următoarea țintă este Cuba”, iar administrația sa a livrat semnale diferite despre pașii următori. Unii oficiali americani au declarat pentru Wall Street Journal că urmăresc schimbarea regimului de la Havana până la finalul lui 2026, în timp ce alți diplomați au discutat cu lideri din comunitățile cubaneze din Miami și din Spania despre identificarea unei figuri care să preia conducerea, pe modelul succesiunii din Venezuela. În paralel, Washingtonul a trecut la sancțiuni secundare – adică măsuri care vizează și companii din afara SUA – împotriva firmelor străine care fac afaceri cu întreprinderi de stat cubaneze din sectoare considerate strategice, precum minerit, energie și finanțe. Ce ar cere SUA într-un acord cu Havana Potrivit analizei citate, un posibil acord „s-a conturat deja de luni de zile”, iar lista de cerințe include atât măsuri politice, cât și condiții cu impact direct asupra arhitecturii de securitate a insulei și asupra relațiilor externe: introducerea de reforme și măsuri pentru protejarea libertății de exprimare și de asociere; eliberarea prizonierilor politici, inclusiv a unor deținuți de marcă reținuți după protestele naționale începute în iulie 2021 ; reducerea legăturilor Cubei cu serviciile de securitate și informații din Rusia și China, inclusiv închiderea stațiilor de ascultare de pe teritoriul Cubei; cooperare pentru stabilirea unei structuri de compensare a firmelor private americane expropriate în 1959–1960. În acest tablou, vizita directorului CIA, John Ratcliffe, la Havana – la o zi după ce ministrul cubanez al energiei a spus că insula nu mai are rezerve de petrol – este prezentată ca un semnal că „timpul este limitat” și că amenințările privind ocuparea insulei ar trebui tratate cu seriozitate. De ce e greu de aplicat: patru centre de putere și interese divergente Analiza descrie conducerea Cubei ca fiind fragmentată în cel puțin patru centre de putere care se suprapun: familia Castro și apropiații, conglomeratul militar-economic GAESA , serviciile de securitate și Partidul Comunist împreună cu birocrația de stat. GAESA, care controlează aproximativ 40% din PIB-ul țării, ar avea de pierdut dintr-o deschidere reală către investiții private, în timp ce serviciile de securitate ar dori menținerea legăturilor cu Beijing și Moscova. În plus, Raul Castro – ajuns la aproape 95 de ani – ar vedea orice acord care i-ar reduce influența drept o amenințare existențială la adresa proiectului politic pe care l-a susținut împreună cu Fidel Castro. Ce urmează: fereastră îngustă pentru o tranziție controlată Concluzia analizei este că schimbarea în Cuba pare inevitabilă, însă direcția depinde de rapiditatea cu care Havana acceptă o negociere: fie o transformare treptată, pe care autoritățile o pot influența, fie un scenariu haotic, inclusiv prin intervenție externă. În mod „ironic”, notează analiza, SUA ar fi singurul actor care poate finanța „cu adevărat” refacerea Cubei, ceea ce face ca un acord cu Washingtonul să fie, practic, singura opțiune pentru evitarea dezastrului. [...]
