Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump spune că SUA ar putea ajunge „în curând” la un acord cu Iranul, iar miza imediată ar fi redeschiderea Strâmtorii Hormuz, un punct-cheie pentru transportul maritim, potrivit G4Media. Președintele american a avertizat însă că, dacă discuțiile eșuează, opțiunea unei noi acțiuni militare „rămâne pe masă”.
Într-un interviu la FoxNews, Trump a afirmat că Teheranul ar fi acceptat să nu dezvolte sau să achiziționeze arme nucleare, prezentând acest punct drept „singura garanție” de care are nevoie pentru o înțelegere.
„Aș prefera o înțelegere ca să putem deschide Strâmtoarea Hormuz imediat după semnare. Singura garanție de care am nevoie este că (Iranul, n.red) nu va avea arme nucleare. Au fost de acord cu asta.”
Trump a descris negocierile ca fiind dificile și de durată, susținând că nu se grăbește, dar a reluat ideea că alternativa ar putea fi escaladarea.
„Încet încet, încet, obținem ceea ce ne dorim, negociatorii sunt foarte duri și durează mult timp, dar nu mă grăbesc. Altfel ne vom întoarce și vom termina lucrurile militar.”
În același context, Trump a spus că preferă o soluție diplomatică și că speră să evite o escaladare militară, dar a adăugat: „Practic, le-am învins armata”, fără alte detalii în materialul citat.
Separat, publicația americană Axios a relatat anterior (citând un oficial de rang înalt din administrația Trump și o sursă familiarizată cu situația) că președintele SUA ar fi cerut mai multe modificări la acordul negociat de emisarii americani și omologii iranieni. Potrivit aceleiași relatări, Trump ar fi insistat și asupra schimbării unor formulări legate de deschiderea Strâmtorii Hormuz pentru transportul maritim.
O eventuală înțelegere care ar permite „deschiderea” Strâmtorii Hormuz ar reduce riscurile pentru transportul maritim într-un coridor strategic, însă declarațiile lui Trump indică și un scenariu de volatilitate ridicată: negocieri prelungite, cu amenințarea explicită a unei opțiuni militare dacă discuțiile se blochează. Materialul nu oferă un calendar sau detalii tehnice ale acordului, astfel că rămâne neclar cât de aproape sunt părțile de o formă finală.
Recomandate
Donald Trump cere întărirea clauzelor despre uraniul îmbogățit înainte de semnarea unui proiect de încetare a focului cu Iranul , ceea ce poate întârzia finalizarea unui Memorandum of Understanding (MoU) și menține incertitudinea asupra unor puncte sensibile, inclusiv accesul la material și redeschiderea Strâmtorii Hormuz , potrivit The Jerusalem Post , care citează o relatare Axios bazată pe surse din administrația americană. Într-o ședință în Situation Room, vineri, Trump ar fi cerut „mai multe amendamente” la proiectul de acord, deși își dorește ca documentul să fie semnat „cât mai curând posibil”. Doi oficiali americani au spus pentru Axios că președintele vrea să „întărească” anumite puncte înainte de semnare, „în special” cele legate de uraniul îmbogățit al Iranului. Un oficial din administrație a descris miza modificărilor ca fiind una de detaliu operațional: „mai multe specificații despre cum obțin SUA materialul și calendarul”. Același oficial a indicat că un acord este așteptat, dar nu a fixat un termen ferm, sugerând o fereastră variabilă: „ar putea fi o săptămână”, „mai puțin” sau „mai mult”, cu speranța „la începutul săptămânii” pentru un rezultat. Hormuz și fondurile înghețate, alte puncte de fricțiune O a doua sursă citată de Axios a spus că Trump urmărește și modificarea formulărilor privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz, un coridor maritim critic. În același timp, The Jerusalem Post notează că The New York Times a relatat sâmbătă că Trump ar fi fost „îngrijorat” și de părți ale potențialului acord care ar include deblocarea unor fonduri pentru iranieni. În plan practic, discuțiile pot fi încetinite și de ritmul de comunicare cu partea iraniană: oficialul american citat a spus că i s-a transmis lui Trump că va dura câteva zile până va primi răspunsul Iranului, pe motiv că „sunt literalmente în peșteri și nu folosesc e-mail”. Ce se știe despre proiectul de MoU și pașii următori Potrivit unei relatări Axios de joi, MoU-ul propus ar urma să fie valabil 60 de zile și să declanșeze negocieri către un acord final privind programul nuclear al Iranului. Publicația mai scrie că ar exista o înțelegere la nivel tehnic între ministrul iranian de externe Abbas Araghchi, președintele Parlamentului iranian Mohammad-Bagher Ghalibaf, emisarul SUA Steve Witkoff și echipa sa, însă aprobarea politică finală nu ar fi încă obținută de la Trump și de la liderul suprem Mojtaba Khamenei. Separat, o sursă apropiată echipei de negociere a declarat pentru agenția semi-oficială iraniană Tasnim că, dacă textul unui acord va fi finalizat, acesta va fi transmis mediatorilor pakistanezi și apoi anunțat. [...]
Iranul condiționează orice acord cu SUA de garanții explicite privind „drepturile” și interesele sale naționale , ceea ce ridică noi obstacole într-un proces diplomatic cu miză directă pentru stabilitatea regională și pentru securitatea rutelor energetice, potrivit Euronews . Mohammad Bagher Ghalibaf , prezentat drept principalul negociator iranian în discuțiile cu Washingtonul, a transmis într-un mesaj video difuzat de televiziunea de stat că Teheranul privește cu scepticism propunerile administrației americane și nu va face concesii fără „garanții clare”. „Nu avem încredere nici în cuvintele inamicului, nici în promisiunile sale. Nu vom aproba niciun acord până când nu vom fi siguri că drepturile poporului iranian sunt respectate”, a transmis Ghalibaf. Presiune pe negocieri, cu implicații pentru Strâmtoarea Ormuz Declarațiile vin în contextul în care Iranul și SUA continuă schimbul de propuneri pentru un posibil acord menit să pună capăt conflictului și să reducă tensiunile bilaterale. Euronews notează că, potrivit informațiilor publicate de The New York Times și Axios, președintele american Donald Trump ar fi înaintat recent o nouă variantă de acord, considerată de oficialii iranieni mai restrictivă decât propunerile anterioare. În paralel, Trump a reiterat vineri două cerințe majore: Iranul să renunțe definitiv la orice posibilitate de a dezvolta arme nucleare; redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz pentru traficul maritim internațional și eliminarea restricțiilor impuse de Teheran în zonă. Reacția Teheranului și perspectiva unui acord „rapid” Ca răspuns, Mohsen Rezaie, consilier al liderului suprem Mojtaba Khamenei, l-a acuzat pe Trump că subminează procesul diplomatic și a susținut că Teheranul se aștepta la o înăsprire a poziției Washingtonului. Schimbul de replici indică faptul că, în pofida contactelor diplomatice din ultimele săptămâni, diferențele rămân semnificative, iar un acord într-un termen scurt este, deocamdată, incert. [...]
Afirmația lui Trump privind un angajament nuclear al Iranului ridică miza negocierilor și a riscului de escaladare , într-un context în care războiul și blocajele maritime deja apasă pe economia globală prin scumpirea petrolului, potrivit news.ro . Într-un interviu difuzat sâmbătă de Fox News, Donald Trump a spus că a primit asigurări din partea Teheranului că nu va obține arme nucleare „nici prin fabricare, nici prin achiziționare”. Declarația vine în timp ce Washington și Teheran negociază un memorandum de înțelegere pentru a pune capăt războiului declanșat pe 28 februarie, după ofensiva israeliano-americană împotriva Iranului. „Singura garanţie de care am nevoie este că nu vor exista arme nucleare. Au fost de acord cu asta, iar asta a fost foarte interesant”, a declarat Trump. Negocieri cu text revizuit și cereri mai dure În ultimele zile, cele două părți păreau să se apropie de un acord, însă The New York Times a relatat că Trump și-a înăsprit propunerea și a trimis o versiune revizuită către Teheran. Publicația americană nu a detaliat modificările. Potrivit Axios, președintele SUA ar urmări o poziție mai fermă a Washingtonului pe mai multe teme pe care le consideră importante, inclusiv soarta materialelor nucleare iraniene. Trump a mai spus că „nu se grăbește” și că negocierile ar avansa „încet, dar sigur”, avertizând că, dacă SUA nu obțin ceea ce își doresc, „lucrurile vor evolua diferit”. Presiune militară și tensiuni pe rutele energetice Pe fondul discuțiilor, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat că Statele Unite sunt „mai mult decât capabile” să intre în război împotriva Iranului dacă negocierile eșuează. În paralel, conflictul are o dimensiune economică și operațională majoră prin perturbarea fluxurilor de energie. Un punct central de dispută rămâne Strâmtoarea Ormuz, rută strategică pentru comerțul global cu hidrocarburi, pe care Iranul ar fi „sigilat-o practic” de la începutul războiului, în timp ce SUA au impus o blocadă porturilor iraniene. Washingtonul și-a exprimat opoziția față de menținerea controlului iranian asupra acestei treceri maritime. Centcom a anunțat că a oprit o navă de marfă sub pavilion gambian care încerca să ajungă într-un port iranian, lovind camera motoarelor cu o rachetă. Separat, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a susținut că a doborât o dronă americană MQ1 care s-ar fi pregătit să intre în apele teritoriale iraniene; armata americană nu a răspuns inițial. Miza economică: petrol, active înghețate și termene Războiul „a curmat mii de vieți” și „zguduie economia globală” prin creșterea prețurilor petrolului, notează news.ro. În negocieri, Teheranul cere și eliberarea a miliarde de dolari din active iraniene înghețate de SUA. Televiziunea de stat iraniană a susținut sâmbătă, citând o transcriere neoficială, că memorandumul discutat ar prevedea eliberarea a 12 miliarde de dolari în termen de 60 de zile (informație prezentată ca relatare a televiziunii iraniene, fără confirmare independentă în textul citat). Iranul cere, de asemenea, încetarea luptelor din Liban, unde Hezbollah și Israelul se confruntă din 2 martie, în pofida unui armistițiu anunțat ca fiind în vigoare din 17 aprilie, dar nerespectat. Duminică, armata israeliană a anunțat pe X extinderea operațiunii terestre în alte zone după traversarea râului Litani. În lipsa unor detalii publice despre textul revizuit și despre garanțiile invocate de Trump, rămâne neclar cât din „angajamentul” descris este formalizat în documente și ce mecanisme de verificare ar urma să fie acceptate de părți. [...]
Iran ar folosi negocierile cu SUA ca să câștige timp pentru programul nuclear , iar prelungirea discuțiilor riscă să mențină incertitudinea de securitate într-un punct-cheie pentru comerțul global, Strâmtoarea Hormuz , potrivit unei analize de opinie din The Jerusalem Post . Textul susține că Teheranul practică „arta non-acordului”: mimează progresul, invocă neclarități și cere timp suplimentar, în timp ce evită o decizie tranșantă. Autoarea citează o declarație a Ministerului iranian de Externe, care afirmă că există concluzii pe o parte importantă a subiectelor, dar că nimeni nu poate pretinde că semnarea unui acord este iminentă, acuzând în același timp Washingtonul de „oscilație instituționalizată” și schimbări de poziție care ar perturba negocierile. Ce ar fi „liniile roșii” ale SUA, în această interpretare Analiza listează câteva puncte prezentate drept ne-negociabile din partea administrației americane conduse de președintele Donald Trump : Iranul ar trebui să accepte să nu dezvolte niciodată arme nucleare și să nu păstreze uraniu îmbogățit la 60% sau material stocat care nu a fost încă îmbogățit. Strâmtoarea Hormuz ar trebui „deschisă” cu acces liber pentru toate navele, fără plăți, ca rută de comerț internațional. Minele din Strâmtoarea Hormuz ar trebui îndepărtate, iar blocada navală americană nu ar fi ridicată până la asigurarea trecerii în siguranță. Pe acest fundal, autoarea contestă ideea că partea americană ar fi ambiguă și argumentează că „blocajele” invocate ar fi, de fapt, instrumente de întârziere. De ce contează: costul prelungirii incertitudinii Miza operațională și economică sugerată de text se leagă de Strâmtoarea Hormuz, un culoar maritim critic pentru fluxurile energetice și comerțul internațional. În această cheie, tergiversarea negocierilor ar prelungi riscul de tensiuni și perturbări într-o zonă unde libertatea de navigație și siguranța rutelor sunt esențiale pentru piețe. Concluzia autorului: renunțarea la negocieri și „forța brută” Articolul de opinie merge mai departe și susține că singura cale de a obține rezultatele dorite ar fi abandonarea negocierilor, pe motiv că acestea „nu vor da roade”, urmată de „supra-puterea” regimului prin forță. În aceeași logică, prelungirea discuțiilor ar oferi timp suficient Iranului pentru a-și avansa ambițiile nucleare. Textul nu oferă date independente care să confirme intențiile sau stadiul programului nuclear iranian, iar afirmațiile sunt prezentate în registru argumentativ, specific unei rubrici de opinie. [...]
Atacul iranian asupra bazei americane Ali Al Salem din Kuweit riscă să prelungească tensiunile care au alimentat criza energetică globală , într-un moment în care un memorandum de pace anunțat cu 24 de ore înainte ar fi trebuit să stabilizeze regiunea și rutele maritime prin care trece o parte importantă din petrolul mondial, potrivit Adevărul , care citează Bloomberg. Iranul ar fi lansat o rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune asupra bazei Ali Al Salem, descrisă ca un hub militar major pentru forțele SUA în regiune. Deși apărarea antiaeriană a Kuweitului a interceptat proiectilul, resturile au căzut în perimetrul bazei, rănind cinci persoane (militari americani și contractori civili). Sursele medicale citate indică răni minore, fără risc vital. Pagube materiale: drone MQ-9 Reaper distruse și avariate Potrivit surselor militare și de informații menționate în articol, Teheranul ar fi folosit o rachetă de tip Fateh-110 , cu combustibil solid, capabilă să transporte o încărcătură explozivă de aproximativ 500 de kilograme. Impactul resturilor ar fi produs pagube semnificative pe pista bazei, inclusiv asupra flotei de drone: o dronă MQ-9 Reaper ar fi fost „complet pulverizată”; un al doilea aparat de același tip ar fi suferit avarii structurale și electronice majore. Bloomberg indică o valoare de achiziție de aproximativ 30 de milioane de dolari (aprox. 138 milioane lei) pentru un sistem MQ-9 Reaper, ceea ce ar ridica pierderile materiale ale incidentului la peste 60 de milioane de dolari (aprox. 276 milioane lei). De ce contează: acordul de pace și rutele petroliere, sub presiune Atacul intervine în contextul unui memorandum de înțelegere strategic anunțat cu 24 de ore înainte de președintele american Donald Trump pe platforma Truth Social, document care urmărea oprirea fazei active a războiului. Pilonul central al planului ar fi fost prelungirea cu 60 de zile a armistițiului regional instituit pe 7 aprilie, pentru a crea spațiu de negociere pe două dosare cu impact economic direct: criza nucleară și securitatea transportului maritim. Articolul notează că, după declanșarea conflictului pe 28 februarie, Teheranul ar fi blocat rute maritime vitale, ceea ce a generat o criză energetică mondială; prin aceste rute ar trece aproximativ 20% din petrolul global. În arhitectura acordului, Iranul ar fi urmat să curețe rutele de mine marine în 30 de zile, în schimbul ridicării blocadei navale impuse de SUA la jumătatea lunii aprilie asupra porturilor iraniene. Ce urmează: opțiuni de represalii și fereastră diplomatică mai îngustă În paralel, Pentagonul ar fi transmis, la conferința Dialogului Shangri-La de la Singapore, că SUA au rezerve strategice vaste și sunt pregătite să reia atacuri „globale masive” asupra Iranului dacă diplomația eșuează. După atacul din Kuweit, comandanții militari americani ar evalua opțiuni pentru un răspuns de represalii, iar strategia lui Donald Trump de a aștepta confirmarea semnării propunerii de pace de către liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, ar fi pusă sub o presiune majoră, pe fondul îngustării spațiului de negociere. [...]
Ucraina a confirmat o serie de lovituri coordonate, cu rază lungă, asupra infrastructurii energetice și a unor noduri de comandă rusești , într-o operațiune care vizează direct capacitatea Rusiei de a-și alimenta și coordona efortul militar, potrivit Kyiv Post . Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a transmis că atacurile au avut loc în noaptea spre 31 mai și au vizat simultan rafinării, o stație de pompare a țițeiului, un depozit de combustibil, dar și puncte de comandă, centre de control pentru drone și o facilitate de asamblare a dronelor. Ținta economică: combustibilul și logistica internă a Rusiei Lovitura principală, descrisă ca fiind cea mai relevantă din punct de vedere logistic, a vizat rafinăria Saratov (regiunea Volga), o subsidiară a Rosneft , companie energetică de stat. Conform informațiilor citate, rafinăria are o capacitate de procesare de aproximativ 7 milioane de tone de țiței pe an și este un furnizor important de combustibil pentru logistica militară rusă. Statul Major ucrainean a precizat că atacul a declanșat un incendiu structural „masiv”, în mai multe puncte, pe teritoriul rafinăriei, iar amploarea pagubelor este încă evaluată. Publicația notează că surse independente de tip OSINT (informații din surse deschise) și imagini locale indicau anterior lovirea unei unități de izomerizare, însă confirmarea oficială se limitează la faptul că evaluarea daunelor este în curs. În plus, Ucraina a anunțat lovirea stației liniare de producție și dispecerizare Lazarevo, din regiunea Kirov, descrisă drept un nod logistic pentru pomparea țițeiului prin conducta magistrală Surgut–Gorki–Polotsk. În regiunea Rostov, a fost lovită „puternic” o facilitate majoră de stocare a combustibililor și lubrifianților, iar exploziile au declanșat un incendiu și au dus la evacuarea de urgență a cartierelor rezidențiale din apropiere, potrivit aceleiași informări. Ținta operațională: comandă, război electronic și infrastructură de drone Pe lângă componenta energetică, Ucraina spune că a vizat direct capacități care influențează operațiunile de pe front: puncte de comandă, centre de control pentru drone și o unitate de producție. Conform Statului Major: în regiunea Kursk a fost lovit un punct de comandă și observație în localitatea Begoshcha; au fost atacate centre active de control UAV (vehicule aeriene fără pilot) în Kalynove (regiunea Donețk) și Grafovka (regiunea Belgorod); a fost distrus un atelier specializat de asamblare a dronelor în orașul Donețk aflat sub ocupație; au fost raportate lovituri asupra concentrărilor de trupe și tehnică în Blahodatne și în zone industriale din Donețk. În evaluarea prezentată, combinarea loviturilor asupra rafinării și depozitelor de combustibil cu atacuri asupra infrastructurii de comandă și drone urmărește să reducă atât resursele energetice disponibile, cât și capacitatea Rusiei de a coordona operațiuni pe linia frontului. [...]
