Știri
Știri din categoria Externe
Franța împinge UE spre „resurse proprii” prin taxe noi, pentru a evita creșterea contribuțiilor naționale – o miză cu impact direct asupra companiilor vizate și asupra negocierilor pentru viitorul buget multianual al Uniunii, potrivit Mediafax.
Parisul cere introducerea unor noi taxe la nivelul UE, ca surse suplimentare de venit („resurse proprii”), în contextul discuțiilor tensionate despre viitorul cadru financiar multianual. Președintele Emmanuel Macron le-a cerut oficialilor francezi să promoveze activ această direcție, pentru finanțarea unui buget comunitar estimat la aproximativ 2.000 de miliarde de euro.
Potrivit unei analize Politico, citată în material, un eșec al negocierilor ar putea împinge Franța spre contribuții mai mari din bugetul național – un scenariu considerat politic sensibil înaintea alegerilor prezidențiale din 2027.
În logica Franței, miza este evitarea unei opțiuni cu două variante nepopulare: fie majorarea contribuțiilor naționale, fie reducerea subvențiilor agricole. Contextul este complicat și de faptul că Franța este descrisă drept una dintre cele mai îndatorate economii din UE.
Inițiativa vine după ce statele membre nu au reușit să cadă de acord asupra unui pachet de venituri propus anterior de Comisia Europeană, care includea taxe pe:
Mai multe guverne au respins propunerile, invocând un impact disproporționat asupra industriilor naționale.
În paralel, Parlamentul European a avansat ideea unor taxe suplimentare pentru companiile crypto, giganții digitali și jocurile de noroc online. Franța și Spania au susținut inițial aceste idei, însă Parisul consideră că nu sunt suficiente.
Separat, Franța testează sprijinul pentru înăsprirea obligațiilor climatice aplicate companiilor aeriene străine, o propunere susținută inițial de Air France-KLM.
Taberele rămân împărțite: Franța și Italia, prin premierul Giorgia Meloni, susțin noile taxe, în timp ce Germania și alte state prudente se opun, invocând riscul unor represalii economice din partea Statelor Unite.
Președintele Consiliului European, António Costa, vizează un acord politic până la summitul din decembrie 2026. Până atunci, Irlanda – care deține președinția rotativă a Consiliului UE – a primit sarcina de a accelera discuțiile privind noile taxe înaintea reuniunii liderilor din octombrie.
Recomandate
Regulamentul UE care va interzice produsele făcute prin muncă forțată devine o pârghie în disputa comercială cu China , după ce tot mai mulți muncitori chinezi îl invocă online ca instrument de presiune asupra angajatorilor, pe fondul tensiunilor dintre Bruxelles și Beijing, potrivit HotNews . UE intră în negocieri comerciale cu China cu un argument suplimentar: nemulțumirea internă legată de orele suplimentare excesive, despre care criticii din afara țării susțin că oferă exportatorilor chinezi un avantaj neloial. Bruxellesul a dat Beijingului termen până în octombrie pentru a aborda dezechilibrele comerciale, în condițiile în care UE a avut anul trecut un deficit comercial cu China de aproape un miliard de euro pe zi . De ce contează: munca forțată devine instrument de politică comercială Regulamentul UE privind munca forțată, adoptat în 2024 și programat să intre în vigoare în decembrie 2027, interzice produsele realizate prin muncă impusă sau involuntară, inclusiv prin ore suplimentare excesive. În contextul cererii interne slabe din China — pusă, între altele, pe seama creșterilor salariale lente și a protecției insuficiente a angajaților — această temă capătă relevanță economică directă: importurile Chinei scad, iar producătorii locali sunt împinși să caute piețe externe, inclusiv în UE. În paralel, regulamentul european a început să „rezoneze” cu muncitori chinezi care critică de ani buni „ cultura 996 ” (program de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână), iar discuția a ajuns vizibilă chiar și pe un internet puternic cenzurat. Rețele sociale, cenzură și sesizări către autoritățile UE Un mesaj publicat pe RedNote (platformă chineză similară Instagram) care susținea sancționarea muncii forțate a strâns rapid aproape 3.000 de aprecieri înainte să fie șters, iar în comentarii utilizatorii au distribuit informații despre cum pot fi depuse plângeri către autoritățile UE. Pe Douyin (versiunea chineză a TikTok), videoclipuri etichetate „site-ul UE pentru sesizări” și „procedurile UE pentru sesizări” au depășit 200.000 de vizualizări, iar un clip explicativ despre procedura oficială de depunere a plângerilor a adunat 5.442 de aprecieri și 714 distribuiri. Xiao Qiang, fondatorul China Digital Times (publicație cu sediul în SUA care monitorizează cenzura din China), a spus că unele platforme ar limita distribuirea unor astfel de mesaje și a interpretat apariția subiectului ca semn că o parte a publicului nu mai vede automat interesele exportatorilor ca fiind identice cu interesul național și cu cel al muncitorilor. Ce indică datele și cum se vede dinspre Bruxelles Datele oficiale citate arată că în China se lucrează, în medie, peste 48 de ore pe săptămână, peste limita legală de 44 de ore, ceea ce sugerează o aplicare deficitară a protecției muncii. În plus, anul trecut unele companii chineze, inclusiv producătorul de electrocasnice Midea, au anunțat ore obligatorii de încheiere a programului. Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru Reuters că executivul comunitar a primit sesizări informale privind încălcări ale drepturilor muncitorilor, inclusiv legate de ore suplimentare excesive, dar că nu a observat recent o creștere semnificativă a numărului de plângeri. Context: presiune și dinspre SUA O parte dintre utilizatorii chinezi au sugerat și depunerea de plângeri la Washington. În iulie, SUA au impus taxe vamale de până la 12,5% asupra mărfurilor provenite de la 60 de parteneri comerciali, inclusiv UE și China, invocând eșecul acestora de a verifica sau limita utilizarea muncii forțate. În China, tema riscului de reacție externă a fost ridicată și intern: Lu Ming, membru al CPPCC (principalul organism consultativ politic), a cerut în martie consolidarea protecției muncitorilor, avertizând că alte țări ar putea interpreta competitivitatea prețurilor drept rezultat al unei munci excesive și al unei calități slabe a vieții, ceea ce ar putea genera bariere comerciale. [...]
Arestarea preventivă a unei foste șefe din anturajul lui Zelenski reaprinde presiunea anticorupție asupra Kievului , într-un moment în care Ucraina încearcă să-și susțină credibilitatea în fața Uniunii Europene. Potrivit Antena 3 , Irina Mudra , fostă șefă adjunctă a biroului prezidențial, a fost plasată în arest preventiv pentru 60 de zile într-un dosar de spălare de bani. Procurorii ucraineni au anunțat măsura marți, iar informația este atribuită agenției dpa, citată de Agerpres. Ancheta vizează mai mulți suspecți și se concentrează pe o presupusă schemă de spălare a unor sume de ordinul milioanelor de dolari. Ce acuză anchetatorii și care sunt sumele invocate Conform anchetatorilor, grupul investigat ar fi rulat circa 3,3 milioane de dolari (aprox. 15,2 milioane lei) pentru a acoperi cauțiunea fostului ministru al energiei, German Galușcenko, care este cercetat separat pentru corupție. Parchetul anticorupție a stabilit pentru Mudra o cauțiune de aproximativ 455.000 de dolari (aprox. 2,1 milioane lei). Ea a declarat presei locale că nu dispune de această sumă și că ar urma să ceară ajutorul prietenilor pentru a o strânge. Restricții dacă va plăti cauțiunea și contextul politic Dacă va achita cauțiunea, Mudra nu va avea voie să părăsească regiunea Kiev și îi va fi interzis contactul cu martorii sau victimele din dosar. Imagini video au surprins-o fiind scoasă din sala de judecată cu cătușe la mâini, notează publicația. Cazul este prezentat ca un nou semnal de presiune asupra echipei lui Volodimir Zelenski : Antena 3 arată că monitorizarea autorităților anticorupție a dus deja la plecarea fostului șef al administrației prezidențiale, Andrii Iermak. În acest context, Zelenski a promis, inclusiv în fața Uniunii Europene, o luptă fermă împotriva corupției, însă Ucraina rămâne cotată drept una dintre cele mai corupte țări din Europa, în pofida reformelor asumate și a statutului de candidată la aderarea în UE. [...]
Disputa simbolică SUA–Canada se adâncește după ce premierul canadian Mark Carney a reacționat public la un decret semnat de președintele american Donald Trump privind redenumirea Lacului Ontario, potrivit Agerpres . Carney a transmis, într-un mesaj în limba franceză pe contul său de X, că lacul „se numește Lacul Ontario – astăzi și pentru totdeauna”, după ce Trump a semnat un decret care, potrivit acestuia, îi schimbă numele în „Lacul America”, notează AFP. În mesajul său, premierul canadian a legat episodul de o schimbare mai amplă pe care o vede în Statele Unite, enumerând „relațiile lor comerciale, politica lor externă, monumentele lor naționale, hidronimele lor” (hidronimele sunt denumiri geografice ale apelor). Carney a invocat și argumentul istoric, afirmând că numele Lacului Ontario, situat la granița americano-canadiană, „datează de mai bine de 400 de ani, cu mult înainte de Confederația Canadiană și de Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii”. [...]
O lege irlandeză din 1634 blochează în practică acțiunile colective europene împotriva Big Tech , pentru că interzice finanțarea litigiilor de către terți și face aproape imposibilă susținerea costurilor în procese complexe, potrivit Antena 3 , care citează Politico. Miza este una de reglementare, cu efect economic direct: fără bani pentru litigii, dreptul consumatorilor la despăgubiri rămâne, în multe cazuri, doar teoretic. În UE, drepturile pentru acțiuni colective au fost consolidate prin Directiva din 2020 privind „acțiunile în reprezentare ”, apărută în contextul scandalului „Dieselgate”. În SUA, astfel de procese au dus la despăgubiri de miliarde de dolari, inclusiv în cazul Volkswagen, care a plătit 9,5 miliarde de dolari (aprox. 43,7 miliarde lei) consumatorilor americani, notează materialul. De ce contează Irlanda pentru procesele împotriva Big Tech Problema, arată Politico, este că multe dintre marile companii tehnologice au sediile europene în Irlanda, iar legislația locală interzice ca un terț să finanțeze un proces dacă nu este implicat direct sau nu are un „interes legitim”. În același timp, directiva UE permite inițierea acțiunilor colective doar de organizații non-profit, care depind adesea de finanțare externă pentru a acoperi costurile ridicate ale litigiilor. Irlanda este prezentată ca singura țară din UE cu o asemenea restricție, bazată pe concepte juridice introduse în legislația irlandeză în 1634. Efectul practic: activiștii și organizațiile de drepturi au dificultăți majore în a strânge fonduri pentru procese de amploare împotriva Big Tech. Costurile litigiilor și blocajul de finanțare Până acum, în Irlanda a fost introdusă o singură acțiune colectivă de acest tip: Irish Council for Civil Liberties a deschis anul trecut un proces împotriva Microsoft, vizând sistemul de publicitate online. Organizația a finanțat cazul din bugetul propriu, alimentat din donații și granturi filantropice. Johnny Ryan, director în cadrul organizației, spune că un astfel de litigiu costă „cel puțin un milion de euro” (aprox. 5 milioane lei) doar în primă instanță și că, fără posibilitatea de a strânge fonduri, nu pot fi deschise mai multe procese. „Un litigiu complex de acest tip în Irlanda costă cel puțin un milion de euro doar în primă instanță. Nu putem deschide mai multe procese dacă statul nu ne permite să strângem fondurile necesare.” Avocatul irlandez Gerard Rudden susține că firmele Big Tech au resurse „practic nelimitate” pentru litigii, iar interdicția de finanțare face „pur și simplu imposibilă” o acțiune colectivă europeană deschisă în Irlanda împotriva unor companii precum Meta, Google sau Microsoft, din cauza costurilor. Ce ar putea urma: reanalizarea regulilor și presiunea UE Un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Întreprinderi, Comerț și Ocuparea Forței de Muncă din Irlanda a declarat (sub rezerva anonimatului) că Law Reform Commission urmează să publice în cursul acestui an un raport privind posibile modificări. O eventuală schimbare ar trebui decisă de Ministerul irlandez al Justiției. Ministrul irlandez al justiției, Jim O’Callaghan, s-a declarat „foarte reticent” față de introducerea finanțării litigiilor de către terți, invocând riscul „transformării justiției într-o marfă” și posibilitatea ca finanțatorii să ia o parte semnificativă din despăgubiri — un model asociat cu numărul mare de acțiuni colective din SUA. În paralel, Comisia Europeană spune că este în „contact strâns” cu statele membre, inclusiv Irlanda, și evaluează aplicarea directivei. Comisia amintește că, atunci când un stat interzice finanțarea de către terți, trebuie să se asigure că cheltuielile de judecată nu devin un obstacol pentru entitățile autorizate să introducă acțiuni colective. Guvernul irlandez a plafonat la 25 de euro (aprox. 125 lei) taxa pe care un consumator o poate plăti pentru a se alătura unei acțiuni colective și, „în săptămânile următoare”, ar urma să elimine taxele Înaltei Curți (de regulă de câteva sute de euro, în funcție de documente) pentru organizațiile non-profit autorizate, potrivit aceleiași surse. [...]
Israelul le-a transmis SUA că programul-pilot din sudul Libanului „a eșuat”, acuzând armata libaneză că nu acționează împotriva infrastructurii Hezbollah , potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost trimis pe canale de securitate, iar miza imediată este blocarea extinderii programului către alte zone-pilot, pe fondul nemulțumirii Israelului față de modul în care Beirutul își aplică angajamentele. Publicația notează că programul a început să fie implementat după semnarea unui memorandum de înțelegere între Beirut și Ierusalim, însă Israelul a furnizat Washingtonului informații despre activitățile armatei libaneze și a susținut că operațiunile acesteia împotriva infrastructurii și operativilor Hezbollah sunt insuficiente. Ce reproșează Israelul armatei libaneze Potrivit unor oficiali de securitate citați, armata libaneză nu ar distruge infrastructura „teroristă” pe baza coordonatelor furnizate de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF), deși ar cere în continuare coordonate suplimentare. În evaluările prezentate, șeful Statului Major al armatei libaneze, Rudolf Haykal, ar continua să coopereze cu Hezbollah, ar evita confruntarea cu comandanții organizației în sudul Libanului și ar fi ineficient în percheziții, identificarea infrastructurii și găsirea armelor. De ce contează: extinderea programului, pusă în așteptare Un oficial de securitate citat de publicație afirmă că „nu există fricțiune reală” între armata libaneză și Hezbollah și că organizația nu ar permite colectarea armelor sau distrugerea infrastructurii sale. În același registru, oficialul susține că armata libaneză ar fi „mai concentrată pe coordonare” decât pe aplicarea efectivă a măsurilor, ceea ce explică, în această versiune, de ce Israelul „nu se grăbește” să accepte noi zone-pilot. Context regional invocat în evaluări În același material se menționează o evaluare potrivit căreia Iranul, care ar fi oferit anterior sprijin semnificativ Hezbollah, este în prezent concentrat pe „propriile lupte pentru supraviețuire” și nu se grăbește să vină în ajutorul organizației. Publicația nu oferă detalii suplimentare despre baza acestei evaluări. În lipsa unor rezultate considerate credibile de partea israeliană, semnalul transmis SUA indică faptul că următorul pas — extinderea programului-pilot — rămâne incert și condiționat de schimbări operaționale în teren. [...]
Un vot pe 29 august poate închide vânătoarea comercială de balene din Islanda , dacă țara reia drumul către aderarea la UE și, implicit, către reguli care interzic uciderea cetaceelor, potrivit Politico . Miza este una de reglementare, cu efect direct asupra unei industrii deja contestate și descrise ca neprofitabile în ultimul deceniu. Kristján Loftsson , principalul acționar al Hvalur hf . și figura centrală a vânătorii de balene din Islanda, conduce singura flotă comercială activă din țară. Compania operează intermitent din 1947 și, în sezonul de vară, cele două nave ale sale, Hvalur 8 și Hvalur 9, au vânat balene cu înotătoare (fin whales), depășind 50 de capturi până acum, arată publicația. De ce contează referendumul: regulile UE ar elimina practic vânătoarea Pe 29 august, islandezii votează dacă repornesc negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Un vot „da” ar redeschide calea către apartenența la bloc și către aplicarea Directivei Habitate a UE, care interzice capturarea sau uciderea tuturor cetaceelor (categorie ce include balenele, delfinii și marsuinii). Pentru Loftsson, aderarea ar însemna „aproape sigur” sfârșitul vânătorii, în condițiile în care chiar și politicieni din tabăra „nu” admit că o derogare ar fi improbabilă. Sondajele descrise de Politico indică o cursă strânsă, cu „da” ușor în față. O activitate economic marginală, dar cu încărcătură politică În plan economic, vânătoarea de balene nu pare să aibă o bază solidă. Un raport guvernamental a constatat că operațiunile Hvalur au generat o pierdere de aproximativ 3 miliarde de coroane islandeze (echivalentul a 21 milioane euro, aprox. 105 milioane lei) în perioada 2011–2021, conform documentelor citate în articol. În plus, consumul intern este redus: „islandezii, în general, nu mănâncă carne de balenă”, iar practica este controversată inclusiv în interiorul țării. Hvalur a oprit vânzările către Japonia, invocând lipsa profitabilității, și a analizat inclusiv posibilitatea de a vinde carnea ca materie primă pentru hrană destinată porcilor și vitelor. Totuși, tema a devenit un simbol în dezbaterea despre controlul resurselor maritime. Politico notează că pescuitul rămâne un pilon al economiei, reprezentând aproape o zecime din PIB, iar o parte a opoziției față de UE leagă vânătoarea de balene de ideea păstrării politicilor naționale în apele islandeze. Adaptare de business: suplimente cu fier din carne de balenă În fața presiunilor și a lipsei de profit, Loftsson caută noi utilizări comerciale pentru carne: Hvalur vrea să macine carnea de balenă cu înotătoare și să o vândă ca supliment cu fier, sub formă de capsule de 500 mg, primul lot fiind așteptat anul viitor. El își justifică pariul prin amploarea anemiei la nivel global și prin faptul că suplimentele sintetice ar fi greu de digerat, potrivit declarațiilor din articol. Ce urmează Dacă referendumul va duce la reluarea negocierilor de aderare, vânătoarea comercială de balene intră într-o zonă de risc structural: nu doar din cauza presiunii publice, ci printr-un posibil angajament de aliniere la legislația UE care interzice explicit uciderea cetaceelor. În acest scenariu, soluțiile comerciale alternative ale Hvalur ar putea deveni secundare față de o schimbare de regim de reglementare care ar închide activitatea de bază. [...]
