Știri
Știri din categoria Externe
Doar 5% dintre groenlandezi ar alege o cooperare mai strânsă cu SUA, potrivit Digi24, care citează un sondaj publicat de ziarul danez Copenhagen Post și relatat de agenția daneză Ritzau (via EFE).
„Numai 5% dintre groenlandezi ar alege o cooperare mai strânsă cu SUA dacă ar trebui să aleagă între UE şi SUA”, scrie agenţia daneză într-un comentariu asupra acestui sondaj.
Conform datelor sondajului, realizat între 22 și 29 ianuarie pe un eșantion reprezentativ de 610 persoane (dintr-o populație de aproximativ 56.000 de locuitori), 65% dintre respondenți au indicat că ar prefera „consolidarea cooperării cu UE”, iar 29% nu au exprimat o opinie în scenariul unei alegeri între SUA și Uniunea Europeană.
Rezultatele vin pe fondul unor tensiuni transatlantice, după ce președintele american Donald Trump a sugerat că nu exclude folosirea forței pentru a prelua controlul asupra Groenlandei, dacă Danemarca nu ar accepta să o vândă, notează EFE, citată de Agerpres. Trump a invocat argumente de securitate națională, legate de presupuse amenințări din partea Rusiei și Chinei, în contextul importanței strategice a teritoriului și al resurselor minerale, inclusiv pământuri rare.
În material sunt menționate și evoluții ulterioare: la forumul economic de la Davos, Trump ar fi ajuns la un acord preliminar cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, pentru consolidarea securității în zona Groenlandei, retrăgând amenințarea privind folosirea forței. Potrivit sursei, cadrul acordului ar fi interpretat diferit de Trump și Danemarca, iar detaliile sunt încă în negociere.
Principalele rezultate ale sondajului, așa cum sunt prezentate în articol:
Recomandate
Donald Trump amână vizita la Beijing din cauza războiului cu Iranul - relațiile SUA–China intră într-o nouă incertitudine după ce, potrivit Reuters , președintele american a decis să își reprogrameze deplasarea programată pentru finalul lunii martie – începutul lui aprilie 2026, invocând schimbările majore din politica externă generate de conflictul din Orientul Mijlociu. Vizita, care urma să fie prima în China din actualul său mandat, ar putea avea loc abia peste cinci sau șase săptămâni. Decizia vine într-un moment sensibil pentru relațiile dintre cele mai mari două economii ale lumii, în condițiile în care discuțiile bilaterale vizau reducerea tensiunilor comerciale și politice. Printre subiectele aflate pe agendă se numărau tarifele, exporturile de tehnologie, problema Taiwanului, comerțul cu produse agricole și accesul la minerale rare, domenii unde divergențele au fost constante în ultimii ani. Amânarea este legată direct de escaladarea conflictului cu Iranul, care a reconfigurat prioritățile administrației de la Washington. Războiul a dus la creșterea prețului petrolului, a amplificat riscurile pentru transportul maritim prin Strâmtoarea Hormuz și a mutat atenția investitorilor către securitatea energetică. Efectele imediate ale deciziei: blocarea temporară a dialogului la nivel înalt între Washington și Beijing incertitudine sporită pe piețele financiare întârzierea unor posibile acorduri comerciale repoziționarea priorităților strategice ale SUA spre Orientul Mijlociu În paralel, negocierile tehnice continuă la nivel inferior. Discuții recente la Paris între secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng au vizat creșterea exporturilor agricole americane și accesul la resurse strategice controlate de China. Contextul intern din SUA contribuie, de asemenea, la această decizie. O vizită de stat amplă la Beijing ar fi fost percepută ca nepotrivită pe fondul dificultăților economice interne și al pierderilor umane din conflictul din Orientul Mijlociu. În ansamblu, amânarea vizitei subliniază fragilitatea relației SUA–China și arată cum evoluțiile militare dintr-o regiune pot influența direct echilibrul diplomatic global. [...]
Germania respinge implicarea militară în securizarea Strâmtorii Hormuz , într-un moment în care administrația americană încearcă să convingă aliații să contribuie la redeschiderea uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Potrivit Biziday , ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a respins categoric solicitarea lansată de președintele SUA, Donald Trump, afirmând că Berlinul nu va trimite fregate în zonă și că „acesta nu este războiul nostru”. Oficialul german a criticat direct ideea ca statele europene să intervină militar într-o criză declanșată de alți actori. „Ce așteaptă Donald Trump de la o mână, două de fregate europene acolo, în Strâmtoarea Hormuz? Să facă ceea ce puternica marină a SUA nu poate face?”, a declarat Pistorius la Berlin. Guvernul german a subliniat, prin purtătorul său de cuvânt, că nici Statele Unite și nici Israelul nu au consultat Europa înainte de declanșarea conflictului, iar Washingtonul a spus inițial că sprijinul european nu este necesar. Reacții prudente în Europa Mai multe state europene au reacționat cu reținere sau au respins direct ideea implicării militare: Italia – ministrul de Externe Antonio Tajani consideră improbabilă extinderea misiunilor navale ale UE până în Strâmtoarea Hormuz, deoarece acestea sunt concepute în principal pentru operațiuni defensive și antipiraterie. Grecia – a semnalat că nu intenționează să participe la operațiuni militare în zonă. Franța – a respins solicitarea americană, menținând o poziție defensivă, deși portavionul Charles de Gaulle se deplasează spre estul Mediteranei pentru protejarea intereselor europene. Marea Britanie – premierul Keir Starmer a exclus implicarea într-un conflict mai larg, dar analizează măsuri defensive, precum trimiterea de drone sau avioane pentru detectarea minelor maritime. În paralel, șefa diplomației europene, Kaja Kallas , a insistat asupra unei soluții diplomatice pentru redeschiderea strâmtorii și a discutat cu secretarul general al ONU, António Guterres, despre posibilitatea unui mecanism internațional similar acordului care a permis exportul cerealelor din Ucraina prin Marea Neagră în 2022. Rezerve și în rândul aliaților din Asia-Pacific Reticența față de solicitarea Washingtonului nu se limitează la Europa. Japonia a transmis că nu are în plan trimiterea de nave militare în Orientul Mijlociu. Coreea de Sud analizează situația și se consultă cu aliații. Australia a respins explicit ideea participării navale în Strâmtoarea Hormuz. Miza globală a crizei Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează această zonă , iar blocada impusă de Iran a împins deja prețul petrolului la aproximativ 105 dolari pe baril , cu aproape 45% peste nivelul de la începutul conflictului. Donald Trump a avertizat că lipsa sprijinului pentru redeschiderea rutei maritime ar putea afecta relațiile din cadrul NATO și a sugerat că statele care depind de petrolul din Golf ar trebui să contribuie militar la securizarea transporturilor. În ciuda presiunilor americane, reacțiile aliaților indică deocamdată o preferință clară pentru măsuri defensive și soluții diplomatice , nu pentru o implicare directă într-o operațiune militară în Golful Persic. [...]
Apelul lui Donald Trump pentru trimiterea unor forțe militare internaționale care să securizeze Strâmtoarea Ormuz este primit cu reticență sau refuz de mai mulți aliați ai SUA , inclusiv din Europa și din regiunea Indo-Pacific. Informația este relatată de Biziday , care citează reacțiile oficiale ale mai multor guverne după solicitarea Washingtonului. Președintele american avertizase anterior că „viitorul NATO ar putea fi foarte rău” dacă aliații nu contribuie la redeschiderea acestei rute maritime strategice, blocată în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. Reacții rezervate din partea Europei Șefa diplomației europene, Kaja Kallas , a declarat că securizarea Strâmtorii Ormuz nu intră în mod direct în atribuțiile NATO, subliniind că nu există state membre ale alianței în acea zonă . Totuși, statele Uniunii Europene urmează să discute ce măsuri pot lua pentru menținerea deschisă a rutei maritime, având în vedere importanța acesteia pentru aprovizionarea cu energie a Europei. Mai multe state europene s-au arătat reticente față de ideea unei intervenții navale directe: Marea Britanie analizează opțiuni defensive, precum trimiterea de avioane sau drone pentru detectarea minelor maritime, dar premierul Keir Starmer a respins implicarea militară navală directă. Franța a refuzat explicit solicitarea Washingtonului, afirmând că nu dorește escaladarea conflictului, deși portavionul Charles de Gaulle se deplasează spre estul Mediteranei pentru protejarea intereselor europene. Germania a exprimat scepticism cu privire la eficiența extinderii misiunii navale europene în Strâmtoarea Ormuz. Refuz și din partea unor aliați din Pacific Nici aliații SUA din regiunea Asia-Pacific nu s-au arătat dispuși să participe la operațiuni militare în zonă. Japonia a declarat că nu intenționează să trimită nave militare în Orientul Mijlociu în acest moment. Coreea de Sud monitorizează situația și consultă aliații înainte de a lua o decizie. Australia a respins explicit trimiterea de nave în strâmtoare. Importanța strategică a Strâmtorii Ormuz Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute energetice din lume. Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează această zonă , iar blocada instituită de Iran a dus deja la creșterea prețului petrolului la aproximativ 105 dolari pe baril , cu circa 45% peste nivelul de la începutul conflictului. Trump a sugerat că aproximativ șapte state ar trebui să participe la operațiunea de securizare , menționând în special țări care depind puternic de petrolul din Golf, precum Japonia, Coreea de Sud sau Marea Britanie. În același timp, liderul american a cerut și implicarea Chinei , avertizând că ar putea amâna o întâlnire planificată cu președintele Xi Jinping dacă Beijingul nu contribuie la redeschiderea rutei maritime. [...]
Războiul dintre Israel, SUA și Iran continuă să escaladeze, cu atacuri, interceptări și temeri legate de apărarea antirachetă. A 16-a zi de conflict a adus noi atacuri în Orientul Mijlociu , inclusiv lovituri asupra unor ținte din Iran, lansări de rachete către statele din Golf și incidente în Irak, unde ambasada SUA din Bagdad a fost din nou vizată. În același timp, oficiali israelieni au avertizat că stocurile de interceptori pentru sistemele de apărare antirachetă au ajuns la niveluri critice , după săptămâni de atacuri cu rachete și drone din partea Iranului și a aliaților săi. Conform unor informații citate de presa americană, Washingtonul știa de luni de zile că Israelul ar putea avea probleme în menținerea capacității de interceptare într-un conflict prelungit. În paralel, tensiunile se extind în întreaga regiune. Arabia Saudită și Qatar au anunțat că au interceptat mai multe drone și rachete balistice lansate de Iran , iar explozii au fost auzite inclusiv în Bahrain. În Dubai , autoritățile au explicat zgomotele puternice din zona Marina drept rezultatul unor interceptări ale apărării aeriene. Conflictul are și consecințe în Irak. Ambasada Statelor Unite din Bagdad a fost ținta unui atac cu drone, la scurt timp după lovituri aeriene atribuite Washingtonului împotriva unei grupări armate pro-iraniene. Într-un cartier din capitala irakiană, o rachetă a lovit o locuință folosită de Brigăzile Hezbollah, iar trei combatanți au murit. Printre victime s-ar afla și un comandant al grupării. Pe plan diplomatic, președintele american Donald Trump a respins ideea unui armistițiu propus de Iran , afirmând că „condițiile nu sunt încă suficient de bune”. În paralel, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a cerut altor state să evite acțiuni care ar putea extinde conflictul. Tot în această perioadă, Iranul a prezentat un nou tip de muniție folosit în conflict, racheta balistică Sejil , cu o rază de acțiune estimată între 2.000 și 2.500 de kilometri. Armata israeliană estimează că ofensiva ar putea continua cel puțin încă trei săptămâni , susținând că există „mii de ținte” rămase de lovit în Iran. În paralel, guvernul de la Ierusalim a aprobat un pachet de aproximativ 827 de milioane de dolari pentru achiziții militare urgente, menite să refacă stocurile de armament și muniții. [...]
Dominanța SUA în „războiul economic” se erodează , potrivit unei analize Financial Times , pe fondul apariției unor reacții tot mai eficiente din partea statelor vizate de sancțiuni și presiuni comerciale. Articolul susține că instrumentele clasice folosite de Washington – sancțiuni, tarife și controlul asupra dolarului – nu mai au aceeași eficiență ca în trecut. Țări precum China și Iran au demonstrat că pot răspunde cu propriile „arme economice”, de la restricții asupra materiilor prime strategice până la blocaje în puncte-cheie ale comerțului global. Un exemplu relevant este reacția Chinei la restricțiile americane, prin limitarea exporturilor de metale rare, esențiale pentru industrii precum cea auto sau de apărare. De asemenea, Iranul a arătat că poate influența fluxurile energetice globale prin amenințări asupra Strâmtorii Hormuz, un punct vital pentru transportul petrolului. Principalele concluzii ale analizei: monopolul SUA asupra sancțiunilor nu mai există statele vizate își dezvoltă rute comerciale alternative presiunea economică produce tot mai des efecte inverse sancțiunile duc la adaptare și autonomie economică „războiul economic” riscă să escaladeze în conflicte militare În ultimii ani, mai multe exemple arată limitele sancțiunilor: Rusia și-a reorientat comerțul către Asia, China și-a accelerat producția internă de tehnologii, iar alte state au găsit metode de a evita sistemele financiare dominate de dolar. Analiza subliniază că, într-o lume tot mai multipolară, utilizarea frecventă a sancțiunilor reduce eficiența acestora. În loc să izoleze complet adversarii, acestea îi determină să devină mai independenți și să creeze noi alianțe economice. Un efect colateral este și creșterea riscului de conflict: în loc să prevină escaladarea, sancțiunile pot deveni o etapă intermediară înaintea confruntărilor directe. În acest context, influența economică globală nu mai este concentrată într-un singur pol, iar competiția dintre marile puteri se mută din ce în ce mai mult în zona infrastructurilor comerciale, resurselor și tehnologiei. [...]
Canada și statele nordice își întăresc cooperarea în Arctica , potrivit Euronews , pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai mari și al interesului crescut al marilor puteri pentru această regiune strategică. Decizia a fost luată la Oslo, unde liderii din Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Canada au convenit să își aprofundeze colaborarea în domenii esențiale precum apărarea, energia, comerțul și accesul la resurse. În declarația comună, aceștia au subliniat importanța respectării dreptului internațional într-un context global marcat de conflicte și instabilitate. Direcțiile principale ale cooperării: consolidarea securității și apărării în regiunea arctică dezvoltarea energiei cu emisii reduse de carbon cooperare tehnologică și economică acces coordonat la resurse minerale Inițiativa vine pe fondul creșterii tensiunilor dintre Rusia și Occident, amplificate de războiul din Ucraina, dar și al interesului manifestat de Statele Unite pentru Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei. Liderii reuniți au indicat Rusia drept principala amenințare în regiune, cu posibile riscuri viitoare și din partea Chinei. În paralel, NATO își intensifică prezența militară în zonă. Aproximativ 32.000 de militari din 14 state participă la exerciții în condiții extreme în Norvegia și Finlanda, iar Alianța a lansat recent misiunea „Arctic Sentry” pentru a întări securitatea regională. Premierul canadian Mark Carney a subliniat că provocările din Arctica sunt tot mai complexe, incluzând atât aspecte militare, cât și tehnologice, într-un context în care regiunea nu mai este ferită de rivalitățile globale. Astfel, Arctica devine un punct tot mai important pe harta geopolitică, unde interesele economice, militare și strategice se intersectează, iar cooperarea între aliați este văzută ca un răspuns la aceste presiuni. [...]
