Știri
Știri din categoria Externe
UE pregătește un cadru care mută o parte din „logistica” deportărilor în afara blocului, prin posibilitatea de a crea centre de returnare în țări terțe și prin accelerarea procedurilor, într-o schimbare de reglementare cu impact direct asupra modului în care statele membre gestionează migrația ilegală, potrivit Antena 3.
Comisia Europeană și Parlamentul European au ajuns la un acord asupra unor reguli controversate care vizează deportarea mai rapidă a migranților fără drept legal de ședere, Antena 3 citând Euronews. Autoritățile de la Bruxelles susțin că „Regulamentul privind returnarea migranților” este esențial pentru creșterea numărului de repatrieri, în condițiile în care, potrivit datelor oficiale menționate, doar 29% dintre migranții fără drept legal de ședere părăsesc efectiv Uniunea Europeană.
„Este un pas foarte important pentru a ne asigura că avem control asupra a ceea ce se întâmplă în UE, asupra celor care vin, dar și asupra celor care trebuie să plece din UE”, a declarat comisarul pentru Afaceri Interne Magnus Brunner.
Elementul central al noii legi este posibilitatea ca statele UE să înființeze „centre de returnare” în afara Uniunii, dacă încheie un acord cu o țară terță. Aceste centre pot funcționa ca puncte de tranzit sau ca locuri în care persoana este obligată să rămână, ceea ce ar reprezenta o schimbare majoră față de regulile actuale.
În prezent, returnarea se face, în majoritatea cazurilor, doar către țara de origine sau către o țară cu care persoana are o legătură dovedită. Conform noului sistem descris, această cerință ar urma să fie eliminată. Minorii neînsoțiți ar fi exceptați, în timp ce familiile cu copii ar putea fi incluse.
Magnus Brunner a indicat că „următorul pas” este intensificarea „diplomației migratorii” cu țări terțe, fără a nominaliza potențiali parteneri.
Unele state membre lucrează deja la identificarea unor țări partenere pentru astfel de centre. Germania, Olanda, Austria, Danemarca și Grecia au format în martie un grup pentru a implementa proiectul, iar Italia derulează deja un sistem similar în Albania, cu două centre care găzduiesc în total mai puțin de o sută de migranți, potrivit informațiilor din articol.
Regulamentul ar mai permite statelor UE să efectueze percheziții în „locul de reședință sau alte spații relevante” ale migranților aflați ilegal, prevedere criticată de ONG-uri și societatea civilă, care o compară cu raidurile agenției americane de imigrație ICE.
„Prevederea este intenționat vagă, pentru a permite o interpretare largă în diferitele state membre. Deschide ușa pentru descinderi în locuințe și, de asemenea, în sediile organizațiilor care ajută migranții și în unități medicale”, a declarat pentru Euronews Eleonora Celoria, de la Asgi.
Totodată, textul include:
Acordul trebuie aprobat oficial de eurodeputați și de statele UE. Conform compromisului citat, unele prevederi ar urma să intre în vigoare la 12 luni după adoptarea regulamentului, deși Consiliul ceruse inițial doi ani. Antena 3 notează că legea „ar putea intra în vigoare chiar de luna viitoare”, însă calendarul exact depinde de pașii finali de aprobare.
Recomandate
Adoptarea celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni UE contra Rusiei este blocată de Grecia , care cere relaxarea planurilor privind restricțiile la livrările și transportul de gaz natural lichefiat (GNL) rusesc, potrivit HotNews . Ambasadorii statelor membre urmează să se întâlnească miercuri, în încercarea de a ajunge la un compromis. Miza imediată este adoptarea unui nou pachet de sancțiuni care vizează, în special, sectorul bancar rusesc, într-un moment descris de diplomați drept unul de vulnerabilitate pentru sistemul financiar de la Moscova. De ce contează: sancțiuni mai dure pe finanțe, dar cu o „frână” pe energie Pachetul urmărește să crească presiunea asupra Rusiei prin limitarea canalelor financiare rămase funcționale după sancțiunile din 2022. Deși marile bănci rusești au fost deconectate atunci de la SWIFT (sistem global securizat de mesaje pentru plăți), companiile ruse au continuat să susțină fluxuri comerciale și financiare prin bănci mai mici sau regionale și prin rețele de criptomonede, potrivit informațiilor citate. În paralel, Comisia Europeană încearcă să închidă „lacunele” care mai permit afaceri rusești și să reducă veniturile considerate vitale din energie. Tocmai aici apare blocajul: Grecia solicită atenuarea planurilor privind restricțiile legate de GNL rusesc. Poziția Greciei și rolul său în transportul de GNL Atena a argumentat săptămâna trecută că o viitoare interdicție privind transportul de GNL rusesc ar muta cota de piață în afara Europei și nu ar reduce veniturile Rusiei. Grecia este descrisă ca un actor dominant pe piața europeană a transportatorilor de GNL și unul dintre cei mai mari la nivel mondial, concurând cu Japonia, China și Statele Unite. Această poziție explică de ce discuția despre restricții pe transportul de GNL are implicații economice directe pentru interesele maritime grecești și, implicit, pentru consensul politic în UE. Ce include pachetul: extinderea listelor, cu accent pe bănci Conform detaliilor prezentate, noul pachet ar include aproximativ 215 persoane fizice și juridice, dintre care 94 sunt instituții financiare. Aproape 90 dintre acestea sunt bănci, ceea ce ar ridica numărul total al băncilor sancționate la peste 100 — mai mult de jumătate din cele 213 instituții de credit rusești conectate la rețeaua internațională. Un raport al unui serviciu de informații al unui stat european, consultat de Reuters, a avertizat în iunie că Rusia riscă o criză bancară „explozivă” și că un nou pachet care vizează băncile ar putea declanșa un șoc economic. Autoritățile ruse au respins avertismentele privind o criză iminentă. Ce urmează Întâlnirea de miercuri a ambasadorilor UE este gândită ca o etapă de negociere pentru a depăși obiecțiile Greciei și a permite adoptarea pachetului. În lipsa unui compromis, pachetul riscă să rămână blocat, semnalând — în pofida așteptărilor unor diplomați că plecarea lui Viktor Orbán din Ungaria ar reduce fricțiunile — că unitatea UE pe sancțiuni poate fi vulnerabilă atunci când măsurile ating interese economice sensibile, în special în energie și transport. [...]
Administrația SUA semnalează că nu va folosi pârghia politică pentru a opri extrădarea fraților Tate , ceea ce lasă procedura să curgă strict pe traseul juridic prevăzut de tratatul SUA–Regatul Unit, potrivit G4Media . Secretarul de stat Marco Rubio a spus că autoritățile americane „nu au un rol” în acest moment în privința extrădării lui Andrew și Tristan Tate în Marea Britanie și că nu va comenta un proces aflat în derulare. Declarația a fost făcută în timpul unei vizite în Filipine. De ce contează: tratatul de extrădare, nu decizia politică, rămâne cadrul de lucru Dosarul are și o dimensiune de reglementare: documente depuse la dosar arată că, potrivit legislației americane, secretarul de stat are competența de a împiedica extrădarea. Totuși, poziția exprimată de Rubio indică faptul că administrația nu intenționează să recurgă la această prerogativă. În același sens, publicația The Independent este citată cu declarația unui oficial de rang înalt al administrației Trump, sub protecția anonimatului, potrivit căruia SUA intenționează să respecte tratatul de extrădare cu Regatul Unit și în cazul fraților Tate. „Nu există niciun rol pentru noi în acest moment, sau poate niciodată, în această privință. Nu voi comenta un proces care își urmează cursul legal.” Situația juridică și acuzațiile din Marea Britanie Andrew și Tristan Tate sunt reținuți la Miami, după ce au fost arestați la sfârșitul săptămânii trecute, notează G4Media, citând Mediafax. Conform documentelor judiciare desecretizate, autoritățile britanice îi acuză pe cei doi de infracțiuni precum viol, agresiune și trafic de persoane, fapte care ar fi fost comise în perioada 2010–2017. În articol sunt menționate acuzații distincte: o femeie îl acuză pe Tristan Tate de viol și agresiune în contextul unei relații începute în 2012, iar două femei îl acuză pe Andrew Tate de viol și agresiune, fapte care ar fi avut loc în 2014 și 2015. Sunt menționate și alte acuzații, inclusiv pentru trafic de persoane, vătămare corporală și controlarea prostituției în scopul obținerii de beneficii materiale, în dosare care vizează alte presupuse victime. Ce urmează în procedură Îndeplinirea condițiilor legale pentru extrădare urmează să fie analizată de un judecător federal american, iar următoarea audiere este programată pentru 27 iulie. În cazul unor apeluri, procedura de extrădare ar putea dura mai mulți ani. Avocatul celor doi, Joseph McBride, susține că dosarul are motivații politice și afirmă că acuzațiile sunt nefondate, în timp ce Andrew și Tristan Tate au respins în mod constant acuzațiile, potrivit articolului. [...]
Ucraina semnalează reluarea canalelor diplomatice cu echipa lui Trump , după ce președintele Volodimir Zelenski a discutat cu doi emisari ai liderului american, într-o mișcare care poate influența direcția negocierilor privind încetarea războiului, potrivit Mediafax . Zelenski a anunțat miercuri că a avut o convorbire cu Steve Witkoff și Jared Kushner, descriind discuția drept „bună și importantă” și precizând că tema a fost „impulsionarea procesului diplomatic” pentru încheierea războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. „Pacea este necesară – o pace cu demnitate, iar Ucraina este pregătită de mult timp pentru aceasta.” Ce urmează: contactele continuă, dar fără detalii despre propuneri Președintele ucrainean susține că echipele celor două părți vor rămâne în contact pentru a pune în aplicare aspectele discutate în timpul convorbirii. În același timp, Zelenski nu a oferit detalii despre propunerile aflate pe masă și nici despre un calendar sau pași concreți ai negocierilor, limitându-se la ideea că dialogul va continua. Mesaj politic către Washington Zelenski le-a mulțumit celor doi emisari pentru „implicarea personală” în promovarea unei soluții de pace și a transmis aprecieri președintelui Donald Trump și „poporului american” pentru sprijinul acordat Ucrainei. „Suntem recunoscători președintelui Trump și poporului american pentru sprijinul lor neclintit.” În ansamblu, mesajul indică o încercare de a menține deschisă o linie de comunicare cu cercul apropiat al lui Trump, într-un moment în care diplomația legată de războiul din Ucraina rămâne în prim-plan, însă fără elemente publice suficiente pentru a evalua dacă discuțiile se pot traduce rapid într-un format de negociere. [...]
Ideea unei intervenții militare siriene în Liban ar putea destabiliza atât Libanul, cât și tranziția fragilă a Siriei , avertizează analiști citați de Al Jazeera , după ce președintele SUA Donald Trump a reluat la Casa Albă sugestia ca Siria să „facă ceva cu Hezbollah”. Trump a făcut declarațiile marți, la Washington, alături de președintele libanez Joseph Aoun, susținând că noul președinte sirian Ahmed al-Sharaa „ar dori să intervină” și că o astfel de mișcare „ar fi foarte eficientă”. Propunerea apare în contextul presiunilor SUA și Israelului asupra guvernului libanez pentru dezarmarea Hezbollah, grupare susținută de Iran. În ziua următoare, secretarul de stat Marco Rubio a temperat public perspectiva unei intervenții, spunând că Washingtonul încurajează autoritățile siriene să se concentreze pe „provocările interne” ale construirii unui stat. Rubio a indicat însă o direcție alternativă: securizarea frontierei cu Libanul pentru a limita circulația armelor și încercările de destabilizare. De ce ar fi „contraproductivă” o intrare a Siriei în Liban Bassel Doueik, cercetător pe teme politice și de securitate, spune că o intervenție militară în Liban pentru a sprijini dezarmarea Hezbollah ar fi „strategic contraproductivă” pentru noile autorități de la Damasc. Argumentul central: ar submina relația cu statul libanez și ar putea întări narațiunea internă a Hezbollah, care ar prezenta acțiunea ca „agresiune străină”, reîncadrând conflictul drept „rezistență” pentru suveranitatea Libanului. Riscul nu este doar politic. Nanar Hawach, analist senior pentru Siria la International Crisis Group, avertizează că o revenire militară siriană ar redeschide o rană istorică în memoria politică libaneză, după decenii de control sirian, și ar provoca rezistență inclusiv din partea comunităților anti-Hezbollah. La nivel regional, ar pune sub semnul întrebării ruptura Siriei de vechile tipare de ingerință și ar putea transforma din nou Siria într-un teatru al conflictelor regionale. Vulnerabilități interne în Siria și „rețeta pentru dezastru” O altă consecință invocată este impactul asupra securității interne a Siriei, care se confruntă cu amenințări din partea rămășițelor fostului regim și a grupărilor afiliate ISIL (ISIS). Samy Akil, analist sirian de securitate, afirmă că, dincolo de presiunea politică a lui Trump, comunitatea americană de informații și apărare ar vedea o astfel de mișcare drept o „rețetă pentru dezastru”. Akil consideră improbabil ca trupele siriene să intre în Liban; iar dacă s-ar întâmpla, ar fi doar în cadrul unui acord regional. El rezumă costul operațional al unei astfel de decizii printr-o formulare tranșantă: „Să intri în Liban e ușor, să ieși din Liban e întotdeauna foarte dificil.” Contextul: acordul-cadru și presiunea militară din sudul Libanului Declarațiile lui Trump vin în momentul în care armata libaneză a început marți să se desfășoare în „zone-pilot”, conform unui acord-cadru intermediat de SUA și semnat luna trecută de Liban și Israel. Acordul prevede o retragere treptată a Israelului și desfășurarea de trupe libaneze pentru a împiedica Hezbollah să își refacă prezența în sud. În paralel, conflictul Israel–Hezbollah, început în octombrie 2023, a cunoscut două escaladări majore menționate în analiză: în septembrie 2024 și la începutul lunii martie din acest an, după declanșarea războiului SUA–Israel cu Iranul. Ce alternative sunt considerate mai realiste În locul unei intervenții pe teren în Liban, analiștii citați indică măsuri mai plauzibile și mai acceptabile politic, centrate pe controlul frontierei. Souhaib Jawhar, fellow (cercetător asociat) non-rezident la Badil Policy Institute din Beirut, spune că scenariul realist este ca Siria să rămână pe propriul teritoriu și să acționeze prin: întărirea prezenței armatei siriene pe partea siriană a graniței; control mai strict al trecerilor ilegale; închiderea sau distrugerea tunelurilor folosite pentru contrabandă; creșterea schimbului de informații de securitate cu armata libaneză. În aceeași logică, Rubio a sugerat că Siria poate acționa împotriva Hezbollah fără trupe în Liban, prin securizarea frontierei și limitarea fluxului de arme. În ansamblu, analiza indică faptul că presiunea publică pentru o intervenție militară ar funcționa mai degrabă ca instrument de negociere și intimidare regională decât ca plan operațional realist, din cauza costurilor politice și de securitate pentru Damasc și Beirut. [...]
Washingtonul își reîntărește mesajul de încheiere a războiului din Ucraina , pe fondul semnalelor că Moscova își înăsprește poziția privind teritoriile ocupate, potrivit Euronews . Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , urmează să se întâlnească joi, în Filipine, cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, într-un contact care ar putea lămuri dacă s-a schimbat abordarea Washingtonului față de conflict. Întâlnirea este „bătută în cuie”, spune Lavrov, iar miza declarată este să se clarifice ce anume crede Moscova că s-a modificat în poziția americană. În context, Euronews notează că Rusia a interpretat o perioadă îndelungată — inclusiv pe fondul acțiunilor și declarațiilor președintelui Donald Trump — că poate acționa în Ucraina fără constrângeri, pe măsură ce interesul și sprijinul SUA pentru Kiev ar fi scăzut. Rubio a indicat însă explicit că Washingtonul își dorește încheierea războiului, inclusiv din perspectiva relației bilaterale SUA–Rusia, afectată de conflict. „Ne-am dori să vedem acel război luând sfârșit. Credem că ar fi bine pentru Rusia dacă acel război s-ar încheia.” (Marco Rubio, secretar de stat al SUA) Poziția Moscovei: „zone tampon” permanente în Sumî și Harkov În paralel, Bloomberg relatează că Rusia nu ar mai vrea să cedeze teritoriile ocupate din regiunile ucrainene Sumî și Harkov în cadrul unui eventual acord de pace, potrivit unei analize citate de Euronews și publicate de Bloomberg . În viziunea lui Vladimir Putin, aceste teritorii ar urma să fie păstrate ca „zone tampon” permanente între Rusia și Ucraina. Această schimbare ar veni după ce Putin ar fi ajuns la concluzia că înțelegerile discutate cu Donald Trump la summitul de la Anchorage din august anul trecut „nu mai sunt valabile”, în contextul întâlnirii menționate de Euronews și detaliate într-un material separat despre summitul de la Anchorage . Ce urmează: testul „întrebărilor directe” la întâlnirea Rubio–Lavrov Lavrov a sugerat că discuția cu Rubio va fi folosită pentru a obține răspunsuri directe, inclusiv pe tema predicțiilor lui Trump despre apropierea unei soluții pentru conflict. „Este mai bine să pui întrebări direct și să obții răspunsuri.” (Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei) [...]
Viitorul șef al Forțelor Spațiale SUA vrea să blocheze „închirierea” armelor din spațiu către privați , într-un semnal cu impact direct asupra modului în care companiile ar putea participa la programe militare în următorii ani, potrivit Ars Technica . Într-o audiere de nominalizare în Senat, lt. gen. Doug Schiess , propus pentru funcția de Chief of Space Operations (șeful Forțelor Spațiale), a susținut că există zone unde „leasingul” (închirierea) de capabilități comerciale are sens – precum comunicațiile prin satelit sau „space domain awareness” (monitorizarea și înțelegerea situației operaționale din spațiu) – dar a tras o linie fermă când vine vorba de sisteme cu rol de armă. Mesajul: dacă o capabilitate poate lovi sau distruge echipamente și poate pune oameni în pericol, ea trebuie să fie deținută și controlată integral de Forțele Spațiale. Ce se schimbă pentru companiile din industria spațială Discuția nu e una teoretică. În ultimii ani, granița dintre infrastructura comercială și cea militară s-a estompat, iar sateliții privați sunt deja integrați în exerciții militare americane, inclusiv pentru manevre „ofensive” și „defensive” în orbita joasă. În acest context, întrebarea devine cine are voie să opereze – și în ce regim – capabilități care pot fi folosite ca arme. Poziția exprimată de Schiess indică o direcție de politică publică: contractarea serviciilor comerciale rămâne acceptabilă pentru funcții de sprijin, însă „privatizarea” efectivă a armelor din spațiu (prin modele de tip abonament sau închiriere) este tratată ca un risc de control și responsabilitate. Baza de reglementare: NDAA și „nu închiriem F-15” Contextul imediat este o prevedere din National Defense Authorization Act (NDAA) de anul trecut, care a introdus o interdicție pentru Pentagon de a pune în teren o capacitate de interceptare antirachetă „privatizată” sau pe bază de abonament. Dacă un astfel de sistem va fi dezvoltat, el trebuie să fie deținut și operat de armata SUA, nu de actori privați. În audiere, senatorul Jack Reed (democrat, Rhode Island), liderul democraților din Comisia pentru Forțele Armate, a comparat explicit situația cu echipamentele militare clasice: „Nu închiriem puști M4. Nu închiriem F-15.” Schiess a fost de acord cu această logică pentru sistemele care ar putea produce efecte distructive, indicând că acestea trebuie „complet deținute” și „controlate” de Space Force. Miza financiară: bugetul Space Force crește accelerat Discuția despre controlul asupra armelor din spațiu vine într-un moment de expansiune bugetară. Administrația Trump a cerut 71,1 miliarde de dolari (aprox. 325 miliarde lei) pentru Forțele Spațiale în anul fiscal 2027, ceea ce ar însemna o creștere de aproape 80% față de bugetul total din 2026, de aproximativ 40 miliarde de dolari (aprox. 184 miliarde lei). Potrivit articolului, legislatorii par pregătiți să aprobe un buget între 50 și 60 miliarde de dolari (aprox. 230–276 miliarde lei). Pentru industrie, această dinamică sugerează oportunități mari de contractare, dar și o delimitare mai strictă a zonelor unde modelul „serviciu comercial” poate fi folosit fără a transfera controlul asupra unor capabilități cu rol de armă. De ce apare acum tema „privateerilor” în spațiu Ars Technica plasează dezbaterea într-un cadru mai larg: în istoria SUA, „privateering” (folosirea navelor private autorizate de stat prin „letters of marque and reprisal”) a existat, iar Constituția permite în mod explicit astfel de instrumente. În prezent însă, privateering-ul este interzis de dreptul internațional, iar SUA nu a mai folosit această practică din Războiul din 1812. Totuși, ideea revine periodic în dezbaterea politică – inclusiv prin inițiative legislative recente pentru utilizarea „letters of marque” în alte domenii, cum ar fi războiul cibernetic. În spațiu, unde activele comerciale pot deveni ținte militare, întrebarea „cine are dreptul să atace” capătă o încărcătură practică, nu doar istorică. În linia trasată de viitorul șef al Forțelor Spațiale, răspunsul pentru armele din spațiu tinde să fie unul restrictiv: nu prin „pirați” autorizați sau sisteme închiriate, ci prin proprietate și comandă militară directă. [...]
