Comisia Europeană blochează finanțarea UE pentru proiecte de energie curată cu invertoare chinezești - dezvoltatorii se așteaptă la întârzieri de 6-12 luni și costuri mai mari

UE taie finanțarea pentru proiecte cu invertoare chinezești, iar costurile și termenele se schimbă : potrivit Antena 3 , Bruxelles-ul interzice folosirea finanțării europene în proiecte de energie curată care includ invertoare solare și de stocare din „țări cu risc ridicat”, în principal China, o decizie care obligă dezvoltatorii să treacă pe alternative europene și riscă să împingă în sus costurile și, în timp, facturile la energie. Măsura vine într-un moment în care energia solară are o pondere importantă în mixul UE: sistemele solare generează 13,4% din electricitatea Uniunii. Invertoarele sunt componentele care transformă curentul continuu produs de panouri în curent alternativ utilizabil în locuințe și companii, iar dependența de importuri este ridicată: 61% dintre invertoarele importate în UE vin direct din China, iar 80% dintre sistemele solare nou instalate ar folosi invertoare fabricate acolo. Interdicția se aplică proiectelor aflate în dezvoltare și instalațiilor viitoare și este legată de riscuri de securitate națională și cibernetică. În text este citat Christoph Podewils, secretar general al European Solar Manufacturing Company, care explică faptul că invertoarele moderne sunt conectate la internet pentru actualizări de software și mentenanță, ceea ce deschide posibilitatea unor actualizări „malițioase” care ar putea afecta rețeaua electrică. El susține că, în cazul companiilor chineze, intervine și riscul ca guvernul de la Beijing să poată impune instrucțiuni, ceea ce ar permite Chinei să controleze indirect o capacitate mare de invertoare. Ce se schimbă pentru proiectele finanțate din bani europeni Comisia Europeană le interzice instituțiilor financiare precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare să finanțeze proiecte care folosesc componente chinezești. Înghețarea finanțărilor intră în vigoare imediat, astfel că proiectele care depind de fonduri europene trebuie să oprească achizițiile și să înlocuiască echipamentele chinezești. Efectele operaționale descrise în material includ: amânări ale termenelor cu șase până la douăsprezece luni, pe fondul așteptării pentru invertoare fabricate în Europa; afectarea a „sute de proiecte”, în condițiile în care aproximativ 20% dintre instalațiile solare din UE primesc sprijin de la BEI; rescrierea contractelor de achiziție și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare. Ca exemplu, este menționat portofoliul Solaria Utility din Spania: un program de 1,7 miliarde de euro pentru construirea a 100 de centrale solare în Spania, Italia și Portugalia. Costuri mai mari și verificări suplimentare în lanțul de aprovizionare Dezvoltatorii sunt împinși către furnizori europeni sau „parteneri de încredere”, precum Japonia și Statele Unite. Sunt menționați ca furnizori-cheie SMA Solar Technology (Germania), Fronius International (Austria), Fimer (Italia) și Victron Energy (Olanda), însă tranziția rapidă poate crea blocaje logistice. În plus, companiile ar urma să ceară furnizorilor certificări că nici componentele interne (inclusiv plăci de circuite și semiconductori) nu provin din China, iar verificările vamale sunt așteptate să aducă întârzieri administrative suplimentare. La nivel de costuri, articolul indică: o creștere de aproximativ 2% a costurilor de achiziție, deoarece alternativele europene și cele ale aliaților sunt mai scumpe și capacitatea de producție nu poate fi extinsă rapid; un avantaj de preț pentru producătorii chinezi, care pot oferi produse cu 20–30% mai ieftine decât competitorii europeni; o dependență structurală: China controlează circa 98% din lanțul de aprovizionare cu componente pentru sisteme solare și baterii, ceea ce menține presiunea pe costuri chiar și când UE schimbă furnizorii finali. Ce ar putea simți consumatorii și ce urmează Materialul notează că dezvoltatorii ar urma să absoarbă inițial costurile mai mari și întârzierile, dar o parte ar putea fi transferată în timp către consumatori, prin creșteri moderate ale prețurilor la electricitate. Totodată, ritmul de implementare a noilor capacități regenerabile ieftine ar putea încetini temporar. Pe termen mediu, între 2027 și 2030, producătorii europeni ar urma să își extindă producția locală în cadrul Actului privind industria cu zero emisii nete ( Net-Zero Industry Act ). Consecința anticipată este o rețea mai sigură, dar cu prețuri „structural” ceva mai ridicate, pe fondul costurilor interne de producție mai mari. În același timp, scăderea facturilor ar putea veni mai târziu decât se estima în Strategia UE pentru energie solară, care miza pe o ușurare în 2025–2026 și pe o scădere de 4–25% a prețurilor angro la electricitate până în 2030. [...]