Știri
Știri din categoria Externe
Armata israeliană susține că a interceptat 92% din rachetele balistice iraniene, potrivit G4Media, care citează agenția AFP, în contextul escaladării militare declanșate pe 28 februarie de SUA și Israel.
Conform informațiilor prezentate, Iranul ar fi lansat peste 400 de rachete balistice asupra Israelului de la începutul conflictului, iar armata israeliană afirmă că doar patru au produs „impacturi directe”. Declarația a fost făcută de locotenent-colonelul Nadav Shoshani, purtător de cuvânt al armatei israeliene.
„Am obținut rate de interceptare excelente, cu o rată de succes 92%”, și numai patru impacturi directe, a spus acest purtător de cuvânt, locotenent-colonelul Nadav Shoshani.
Articolul notează că nu este cunoscut câte rachete interceptoare au fost folosite și nici care este nivelul actual al stocurilor pentru sistemele antiaeriene israeliene, după atacurile iraniene efectuate atât cu drone, cât și cu rachete balistice.
În teren, două rachete iraniene au lovit sâmbătă seara orașele Dimona și Arad, în sudul Israelului, rănind peste 100 de persoane și provocând pagube importante în zone rezidențiale. La Dimona se află un centru strategic de cercetare nucleară, situat la aproximativ cinci kilometri de locul impactului, transmite Agerpres, citată de G4Media.
Atacul asupra celor două orașe a fost prezentat ca represalii după bombardamentele americano-israeliene care au lovit complexul iranian de îmbogățire a uraniului de la Natanz. În același timp Israelul operează o apărare antiaeriană „stratificată”, bazată pe sistemele „Cupola de Fier” (Iron Dome), „Praștia lui David” (David’s Sling) și „Săgeata” (Arrow).
Pe partea iraniană, articolul menționează că Teheranul avea înainte de război cel mai mare stoc de rachete balistice din Orientul Mijlociu, însă dimensiunea exactă a arsenalului rămâne incertă: estimările variază de la circa 2.500 (armata israeliană) până la aproximativ 6.000 (alți analiști).
Totodată, G4Media consemnează că vineri două rachete balistice iraniene au fost lansate spre baza americano-britanică Diego Garcia, la circa 4.000 de kilometri de Iran, peste limita de 2.000 de kilometri despre care se credea că nu ar fi depășită de razele de acțiune ale acestor rachete.
Recomandate
Blocarea Strâmtorii Ormuz rămâne principalul risc pentru prețul petrolului , chiar dacă Teheranul spune că o reluare a războiului cu SUA este puțin probabilă, pe fondul unor negocieri care urmăresc un acord mai durabil, potrivit TVR Info . După aproape o lună de lovituri israeliano-americane, ostilitățile ar fi fost „aproape reduse la tăcere” din 8 aprilie, însă discuțiile diplomatice „bat pasul pe loc”. În paralel, Iranul continuă să blocheze Strâmtoarea Ormuz , ceea ce pune presiune pe cotațiile petrolului, în timp ce amenințările reciproce persistă. Un oficial al forțelor navale ale Gardienilor Revoluției, Mohammad Akbarzadeh, a susținut că riscul unui nou război este redus, dar a indicat că forțele iraniene rămân în stare de alertă. Semnale de „revenire la normal”, dar tensiunea militară rămâne Pe plan intern, accesul la internet a fost parțial restabilit în Iran, potrivit ONG-ului NetBlocks, iar traficul aerian a fost reluat complet pe zece aeroporturi. În același timp, Teheranul a acuzat Washingtonul că ar fi încălcat armistițiul în sudul țării și a avertizat că va răspunde la orice „acțiune răuvoitoare”. Comandamentul american pentru Orientul Mijlociu (Centcom) a anunțat că a lovit, în noaptea de luni spre marți, situri de lansare de rachete; Iranul nu a confirmat oficial, însă presa de stat a relatat explozii în orașul portuar Bandar Abbas. Miza economică: petrolul și fondurile înghețate TVR Info notează că miercuri prețul petrolului a scăzut din nou, iar bursele europene au deschis ușor pe plus, pe fondul unui „optimism prudent” legat de posibilitatea unui protocol de acord între SUA și Iran, potrivit unui comentariu al lui Chris Weston (Pepperstone). În plan diplomatic, agenția iraniană Isna a vorbit despre „negocieri global pozitive” după o vizită a unor oficiali iranieni în Qatar, menită să discute accesul la fonduri înghețate în străinătate din cauza sancțiunilor americane. Teheranul cere deblocarea unor active de 24 de miliarde de euro (aprox. 120 miliarde lei), cu punerea la dispoziție a jumătate din sumă imediat după anunțarea protocolului, potrivit Isna. Un alt punct major de divergență rămâne dosarul nuclear: Washingtonul suspectează Iranul că urmărește dezvoltarea armei atomice și cere distrugerea stocului de uraniu înalt îmbogățit, a cărui soartă ar fi necunoscută după lovituri anterioare din iunie 2025. În acest context, International Crisis Group apreciază că, dacă un memorandum ar fi semnat, Donald Trump ar revendica un succes diplomatic, prețul carburantului ar urma să scadă, iar Iranul ar obține un răgaz economic, înainte de eventuale concesii pe tema nucleară. Sursa materialului este Agerpres. [...]
China își repoziționează diplomația pe conflictul din Iran, cerând un armistițiu negociat și sugerând că o soluție rapidă este nerealistă , potrivit HotNews . Mesajul, transmis de ministrul chinez de externe Wang Yi la ONU, indică o linie de politică externă care pune accent pe „compromis” și pe menținerea canalelor de negociere, într-un moment în care armistițiul este contestat de una dintre părți. Wang Yi a declarat, marți, că speră ca părțile implicate „să rămână angajate” în eforturile pentru un armistițiu și „să continue pe drumul întâlnirii la mijloc”, astfel încât „pacea să se poată restabili în Orientul Mijlociu cât mai curând posibil”. Declarațiile au fost făcute la sediul Națiunilor Unite din New York, după ce oficialul chinez a prezidat o ședință a Consiliului de Securitate. Armistițiul, sub presiune după acuzații și lovituri În aceeași zi, Teheranul a susținut că Washingtonul a încălcat armistițiul, după ce SUA au efectuat ceea ce au numit „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului. De cealaltă parte, secretarul de stat american Marco Rubio a spus că negocierea unui acord care să pună capăt conflictului va mai „dura câteva zile”, notează Reuters, citată de HotNews. Mesajul-cheie al Beijingului: negocieri, dar fără iluzii de termen scurt Wang Yi a folosit o formulare menită să tempereze așteptările privind o rezolvare imediată a crizei: „Așa cum am mai spus, nu este de ajuns o zi cu frig pentru a se forma un strat de gheață de un metru, iar problemele de lungă durată nu pot fi rezolvate peste noapte.” În același timp, ministrul chinez a argumentat că orice progres, chiar incremental, contează, deoarece poate reduce numărul victimelor civile: „Cu toate acestea, fiecare pas înainte în negocieri aduce mai multă speranță pentru pace, și dacă conflictul se încheie mai devreme chiar și cu o zi, atunci cu atât mai puține victime civile vor fi.” [...]
Negocierile SUA–Iran includ deblocarea a 24 mld. dolari (aprox. 110 mld. lei), o miză cu efect direct asupra pieței energiei , în condițiile în care un posibil acord ar putea duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz și la reducerea presiunii pe prețurile petrolului, potrivit Digi24 . Secretarul de stat american Marco Rubio a spus că un acord cu Iranul ar putea fi încheiat „în câteva zile”, pe fondul discuțiilor de la Doha, unde oficiali iranieni și mediatori qatarezi încearcă să avanseze către o înțelegere. În paralel, Comandamentul Central al SUA a lovit lansatoare de rachete și ambarcațiuni despre care Washingtonul afirmă că încercau să planteze mine în sudul Iranului, lovituri descrise drept „defensive”. Miza economică: Ormuz și banii blocați ai Iranului Negocierile vizează un acord-cadru care ar urma să includă trei elemente majore: programul nuclear iranian, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și deblocarea a aproximativ 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din activele Iranului. Potrivit CNN, jumătate din sumă ar putea fi eliberată imediat după anunțarea acordului. De cealaltă parte, agenția iraniană Tasnim a transmis că, fără eliberarea unei părți din active „încă din primul pas” și fără un mecanism „clar” pentru eliberarea garantată și continuă a tuturor activelor blocate, nu va exista acord. Atacuri în timpul armistițiului și negocieri la Doha Loviturile americane au avut loc în pofida armistițiului în vigoare din 8 aprilie, iar SUA susțin că acțiunea nu indică o prăbușire a armistițiului. Site-ul iranian Tabnak a relatat că patru membri ai Gărzii Revoluționare iraniene au fost uciși în atacurile asupra unor ambarcațiuni din apropierea orașului Bandar Abbas, la Strâmtoarea Ormuz. Rubio, aflat la Jaipur (India), a spus că strâmtoarea trebuie redeschisă „într-un fel sau altul” și că un acord este posibil, dar „nu este iminent”. Declarația sa a fost atribuită de Digi24 agenției Reuters. De ce contează pentru energie și ce urmează Strâmtoarea Ormuz rămâne restricționată de la începutul conflictului din 28 februarie, iar această situație a contribuit la creșterea prețurilor petrolului la nivel mondial. Digi24 notează că aproximativ 20% din petrolul mondial și gazul natural lichefiat tranzitează această rută. În perioada următoare, semnalul relevant pentru piețe rămâne dacă discuțiile de la Doha produc un acord-cadru și, mai ales, dacă redeschiderea Ormuz și deblocarea parțială a activelor Iranului sunt acceptate în termeni operaționali (calendar și mecanism), nu doar ca principiu. [...]
Polonia avertizează că riscul pentru NATO se mută spre sabotaj , nu spre o ofensivă clasică, potrivit Digi24 . Ministerul Afacerilor Externe de la Varșovia susține că Rusia nu are, în acest moment, capacitatea de a lansa o ofensivă de amploare împotriva Alianței, însă ar putea recurge la „provocări” sub pragul unei invazii. MAE polonez afirmă că o eventuală pregătire pentru o invazie ar fi detectabilă, invocând informații din sateliți și amintind că, înainte de invazia din Ucraina, a fost observată o concentrare de „o sută de mii de soldați” în jurul Ucrainei, acumulată de-a lungul lunilor. În același mesaj, diplomația poloneză susține că „ intențiile lui Putin sunt mai grave decât se aștepta Europa de Vest ”, motiv pentru care NATO ar trebui să fie pregătită pentru „orice scenariu”. În evaluarea Varșoviei, Rusia rămâne capabilă de acțiuni de sabotaj sau provocări care nu ating pragul unei invazii propriu-zise. Ce răspuns operațional pregătește NATO pe flancul estic În acest context, NATO urmează să își consolideze apărarea flancului estic printr-o nouă structură care ar permite desfășurarea rapidă a trupelor în Letonia și Estonia în cazul unui război cu Rusia, mai notează publicația. [...]
Reducerea abruptă a finanțării pentru ajutor alimentar obligă ONU să taie programe , într-un moment în care războiul din Orientul Mijlociu împinge milioane de oameni spre foamete și amplifică presiunea prin scumpirea petrolului, potrivit Mediafax . Programul Alimentar Mondial (PAM) al ONU estimează că 363 de milioane de oameni sunt în pericol de foamete acută la nivel global, dintre care 45 de milioane ca urmare a conflictului din Orientul Mijlociu și a creșterii prețului petrolului, conform informațiilor citate de The Guardian. Efect operațional: programe reduse și personal concediat Pe fondul creșterii nevoilor, finanțarea pentru intervențiile PAM a scăzut puternic. În 2025, reducerea a fost de o treime, iar SUA – cel mai mare donator – și-a diminuat contribuția „cu mai puțin de jumătate”, potrivit articolului. Carl Skau , director executiv interimar al PAM, spune că diferența dintre nevoi și fonduri a forțat organizația să reducă anumite programe de sprijin pentru a redirecționa resursele către zonele cu foamete acută. „Luăm de la cei flămânzi pentru a da celor care mor de foame. Aceasta este realitatea.” Într-un alt exemplu, Skau afirmă că PAM a fost nevoit să concedieze personal și să reducă masiv capacitatea de intervenție în Afganistan. „A trebuit să concediem 5.000 de persoane în Afganistan. Asta a însemnat că am trecut de la a sprijini 10 milioane de oameni la doar 2 milioane.” Unde s-a ajuns la „foamete” declarată și ce rol joacă conflictul În 2025 au fost declarate două cazuri de foamete: în Fâșia Gaza și în Sudan. Articolul notează că situația din Gaza s-a îmbunătățit după armistițiul din octombrie, însă Sudanul rămâne, potrivit sursei, scena „celei mai grave crize umanitare” la nivel global, cu focare persistente în Darfur și Kordofanul de Sud. Materialul mai arată că peste 300 de milioane de oameni se confruntau deja cu foamete acută înainte ca SUA și Israelul să înceapă un război cu Iranul în februarie, context în care Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz , urmată de o contra-blocadă americană asupra transportului maritim iranian. De ce contează: risc de deteriorare rapidă a securității alimentare Mesajul central al PAM este că șocurile geopolitice și energetice se suprapun peste o scădere a finanțării, iar rezultatul este o triere dură a intervențiilor: unele programe sunt reduse pentru a susține zonele în care foametea a devenit acută. În lipsa unei reveniri a fondurilor, capacitatea operațională a agenției rămâne sub presiune, cu efect direct asupra numărului de persoane care pot primi sprijin. [...]
Loviturile succesive asupra conducerii Hamas și reluarea confruntărilor din Liban readuc Israelul într-un conflict pe două fronturi, fără o strategie finală evidentă , potrivit unei analize din The Jerusalem Post , care notează că succesele tactice nu se traduc automat în rezultate strategice. Armata israeliană (IDF) a lovit marți în Gaza un lider Hamas identificat drept Mohammed Odeh , descris de biroul premierului Benjamin Netanyahu drept noul șef al aripii militare și „unul dintre arhitecții” atacului din 7 octombrie. Conform aceleiași declarații, Odeh ar fi fost numit în urmă cu aproximativ o săptămână pentru a-l înlocui pe Ezzedine al-Haddad, eliminat într-o lovitură israeliană cu două săptămâni înainte. „La ordinul prim-ministrului Benjamin Netanyahu și al ministrului apărării Israel Katz, IDF a lovit Mohammed Odeh în Gaza, noul lider al aripii militare a organizației teroriste Hamas și unul dintre arhitecții masacrului din 7 octombrie”, a transmis biroul premierului israelian, citat de publicație. Ținte eliminate, dar efectul asupra Hamas rămâne incert Analiza sugerează că eliminarea rapidă a unor lideri Hamas ar putea indica probleme de securitate internă în jurul conducerii organizației, în contrast cu dificultatea de a-i viza în trecut pe lideri precum Yahya Sinwar, Marwan Issa și Mohammed Dief. Autorul compară situația cu 2004, când Israel i-a ucis pe Ahmed Yassin și Abdul Aziz Rantisi într-o lună de asasinate țintite, o practică atunci mai controversată, dar care astăzi este tratată ca „normalitate”. Totuși, rămâne neclar dacă aceste lovituri vor declanșa o nouă rundă de confruntări sau vor slăbi decisiv Hamas. Deși organizația ar fi pierdut „majoritatea” comandanților de brigadă și batalion în circa 961 de zile de război și o parte importantă din conducere, ea „nu s-a prăbușit” și continuă să controleze aproximativ jumătate din Gaza, unde trăiesc circa 2 milioane de civili, menționează analiza. Frontul din Liban: drone FPV și presiune operațională prelungită În paralel, Netanyahu a promis că va „zdrobi” Hezbollah, însă analiza notează că gruparea continuă să amenințe Israelul în pofida pierderilor suferite. Un risc operațional recent este utilizarea dronelor mici cu muniții, descrise ca drone FPV (drone controlate în timp real, cu cameră video), conectate prin fibră optică pentru a evita unele măsuri de bruiaj și apărare. Trupele ar fi recurs inclusiv la plase pentru a le opri, o tactică folosită și în războiul din Ucraina, potrivit materialului. Autorul mai arată că, după aproximativ 960 de zile de confruntare cu Hezbollah, Israelul se află din nou într-o „zonă de securitate” în sudul Libanului și a distrus sate șiite, într-o tactică despre care spune că ar fi fost „împrumutată” din Gaza, dar fără ca o strategie de ieșire sau de neutralizare durabilă a amenințării să fie conturată. De ce contează: costul unui „două fronturi” fără rezultat strategic Concluzia analizei este că Israelul intră din nou într-un conflict multifront, în care câștigurile punctuale nu rezolvă problema de fond. În nord, școlile ar fi fost din nou închise, iar amenințarea dronelor este descrisă ca una care „nu se va opri” imediat. În acest context, întrebarea centrală rămâne ce urmează în Liban și Gaza și dacă strategia se va schimba, pe fondul presiunii publice pentru un rezultat care să depășească nivelul operațiunilor tactice. [...]
