Știri
Știri din categoria Economie
Comisia Europeană își taie prognoza de creștere și urcă estimarea de inflație pe fondul scumpirii energiei după blocarea Strâmtorii Ormuz și escaladarea conflictului cu Iranul, potrivit Digi24. Mesajul vine de la comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, care vorbește despre un „șoc stagflaționist” și despre spațiu de intervenție mai redus pentru guverne și bănci centrale decât în pandemie.
Într-un interviu acordat CNBC, în marja reuniunii miniștrilor de Finanțe din G7 de la Paris, Dombrovskis a spus că raportul economic de primăvară al Comisiei Europene, așteptat în această săptămână, va include prognoze de creștere mai slabe și estimări mai ridicate pentru inflație.
„Ne confruntăm cu un șoc stagflaționist”, a spus Dombrovskis.
Temerile privind stagflația – combinația dintre creștere economică slabă și inflație ridicată – s-au amplificat pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu și al menținerii blocajului în Strâmtoarea Ormuz. Închiderea rutei maritime prin care tranzitează aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol și gaze a ținut prețul petrolului peste 100 de dolari pe baril.
În acest context, oficialul european avertizează că instrumentele de răspuns sunt mai limitate decât în perioada pandemiei, când statele europene au putut aplica măsuri fiscale ample pentru susținerea economiei.
Dombrovskis a indicat că eventualele măsuri de sprijin ar trebui să fie „temporare și țintite” și să nu ducă la stimularea suplimentară a consumului de combustibili fosili.
Totodată, el a precizat că UE continuă să utilizeze rezervele strategice de petrol pentru a atenua efectele crizei energetice și a menționat îngrijorări legate de posibile penurii în anumite segmente ale pieței energetice.
„Cu cât conflictul se prelungește mai mult, cu atât crește riscul apariției unor blocaje de aprovizionare”, a spus Dombrovskis.
În paralel, mai mulți analiști avertizează că rezervele globale de petrol scad rapid și că stocurile ar putea să nu se refacă înainte de sfârșitul anului 2027. Agenția Internațională a Energiei (IEA) a transmis în ultimul raport lunar că stocurile mondiale de petrol se reduc într-un ritm record și că diminuarea accelerată a rezervelor poate alimenta noi creșteri puternice de prețuri.
Pentru companii și consumatori, combinația dintre energie scumpă și creștere economică mai slabă înseamnă presiune prelungită pe costuri și o probabilitate mai mare ca politicile publice să se concentreze pe intervenții punctuale, nu pe programe largi de stimulare.
Recomandate
Comisia Europeană nu cere, deocamdată, măsuri suplimentare pentru deficitul excesiv al României , dar menține avertismentul că economia rămâne vulnerabilă, cu „dezechilibre excesive”, potrivit Economica . Mesajul are miză directă pentru politica fiscală: România primește un semnal de continuitate în procedura de deficit excesiv , însă presiunea rămâne pe corecția dezechilibrelor macroeconomice. Ce spune Bruxelles-ul despre corecția deficitului În pachetul de primăvară al semestrului european 2026 , Comisia a evaluat statele membre care beneficiază de o perioadă de ajustare bugetară de șapte ani (în loc de patru) în cadrul planurilor pe termen mediu. România este în acest grup, alături de Belgia, Germania, Spania, Franța, Italia, Austria și Finlanda. Executivul european apreciază, în ansamblu, că statele vizate și-au respectat angajamentele „în mod satisfăcător”, pe baza informațiilor din rapoartele anuale de progres, notează Agerpres, citată de publicație. Flexibilitate bugetară: apărare și reziliență energetică, din 2026 Comisia indică posibilitatea unei flexibilități bugetare limitate pentru statele care iau măsuri ce consolidează securitatea energetică și accelerează tranziția de la combustibili fosili, în cadrul clauzei derogatorii naționale pentru cheltuieli din domeniul apărării. La cererea statului membru, domeniul clauzei poate fi extins pentru a include măsuri începute din februarie 2026, care reduc dependența de combustibili fosili importați. În cadrul plafonului existent pentru cheltuieli suplimentare de apărare (1,5% din PIB), Comisia menționează limite dedicate pentru 2026–2028: plafon anual: 0,3% din PIB (pentru 2026–2028); plafon cumulat: 0,6% din PIB (pentru aceeași perioadă), aplicabile specific măsurilor de „reziliență energetică”. Comisia precizează că garanțiile privind sustenabilitatea finanțelor publice rămân în vigoare. Avertismentul care rămâne: România, la „dezechilibre excesive” Separat de evaluarea pe deficit, Comisia a analizat și dezechilibrele macroeconomice pentru statele selectate pentru bilanțuri aprofundate în Raportul privind mecanismul de alertă pentru 2026. Concluziile citate indică faptul că Grecia, Țările de Jos și Suedia nu ar mai avea dezechilibre, în timp ce Italia, Ungaria și Slovacia „continuă să se confrunte cu dezechilibre”. Pentru România, evaluarea rămâne mai severă: țara „continuă să se confrunte cu dezechilibre excesive”, deoarece vulnerabilitățile sunt considerate „grave”. Ce urmează în proces Documentele din pachetul de primăvară al semestrului european 2026 intră acum în discuție la nivelul Eurogrupului și al Consiliului Uniunii Europene, care urmează să dezbată și să aprobe orientările. În același pachet, Comisia invită statele membre să ia măsuri de politică publică într-o listă largă de domenii, de la sustenabilitatea finanțelor publice și investiții în cercetare-dezvoltare până la simplificarea reglementărilor, tranziția energetică și digitalizarea serviciilor publice. [...]
Documentele indică un lanț de aprobare care a generat obligații bugetare majore , inclusiv costuri de ordinul miliardelor de lei, printr-un mecanism în care decizia finală privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID era concentrată la nivelul premierului, potrivit Mediafax , care citează documente obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului (SGG). Miza economică a acestor documente este dublă: pe de o parte, ele descriu cum România a ajuns să își asume cantități fixe în cadrul mecanismului european de achiziție centralizată; pe de altă parte, arată cum o fereastră de renegociere în 2023 a fost ratată, ceea ce a lăsat statul în condițiile inițiale ale contractului cu Pfizer și a dus la un litigiu la Bruxelles, pierdut de România, cu despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro (aprox. 3,0 miliarde lei), conform aceleiași surse. Cum se lua decizia de cumpărare: 5 zile pentru „opt-out”, dar aprobări în aceeași zi În iunie 2020, Comisia Europeană a creat un mecanism de achiziție centralizată pentru vaccinuri, în care statelor li se alocau cote pro-rata (România: 4,26%). Odată lansată o ofertă, statele aveau la dispoziție cinci zile să refuze (opțiunea de „opt-out”); dacă acceptau, trebuiau să cumpere întreaga cantitate alocată, nu mai puțin. Documentele descriu un traseu instituțional în care informația tehnică era colectată de reprezentantul României în Comitetul European de Vaccinare, ajungea la CNCAV (Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea), iar apoi la Cabinetul premierului. Decizia efectivă de achiziție era consemnată prin rezoluții de tip „Da”/„De acord”, semnate și ștampilate, uneori în aceeași zi, fără a se aștepta expirarea termenului de cinci zile. Ulterior, aprobarea era transmisă prin SGG către CNCAV și mai departe către ministrul Sănătății, în calitate de ordonator de credite, pentru semnarea „formularelor de comandă” către Comisia Europeană. Renegocierea din 2023: două variante, ambele cu impact bugetar, dar fără decizie în termen Un al doilea set de documente, din corespondența din 2023, vizează contractul pentru 39 de milioane de vaccinuri Pfizer, destinat anilor 2022–2023, semnat în mai 2021. În decembrie 2022, pe fondul ameliorării situației epidemiologice, Comisia Europeană a început negocieri cu Pfizer, finalizate la 24 mai 2023 prin „ Amendamentul 5 ”. Conform documentelor citate, statele care acceptau amendamentul primeau cantități mai mici, eșalonate pe patru ani, dar plăteau la jumătate de preț dozele pe care nu le mai doreau. Termenul-limită de acceptare sau refuz era 24 mai 2023; în lipsa acceptării, statele rămâneau obligate la cantitățile inițiale. Într-o informare din 9 mai 2023 către premierul Nicolae Ciucă, ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, a cerut alegerea uneia dintre două opțiuni pentru România, potrivit documentelor: acceptarea Amendamentului 5, cu un „efort bugetar de puțin peste 1 miliard de lei”, din care „aproape 300 de milioane” plătibili în patru ani; refuzul Amendamentului 5, caz în care România ar fi urmat să plătească „imediat aproape 1,9 miliarde de lei”. Documentele arată că premierul a cerut analiză și aviz juridic, însă nu a luat o decizie, iar un răspuns de la Ministerul Finanțelor a venit abia în septembrie, după expirarea termenului. În consecință, România a rămas în condițiile contractului inițial, nu a plătit, iar Pfizer a deschis proces la Bruxelles, pe care statul român l-a pierdut, potrivit relatării. Reacția lui Vlad Voiculescu : decizia la Guvern, implementarea la Ministerul Sănătății Fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu susține că „lanțul de decizie a fost la nivelul Guvernului, nu al Ministerului Sănătății” și că ministrul a fost „complet exclus din circuitul informațional și din cel de decizie”. El descrie un flux în care propunerea venea din zona CNCAV, decizia era consemnată de premier, iar apoi implementarea era făcută în baza acestei decizii. În același context, Voiculescu afirmă că a refuzat să semneze documente despre care spune că nu fusese informat și că a dus subiectul în ședința de guvern prin memorandumuri. De ce contează economic Dincolo de disputa politică, documentele descrise conturează un risc de guvernanță cu efect direct asupra bugetului: decizii rapide de angajare a statului în contracte rigide, urmate de întârzieri în luarea unor decizii de renegociere cu termene-limită, într-un cadru în care costurile alternative erau cuantificate în miliarde de lei. În lipsa unor clarificări suplimentare în documentele citate, rămâne neprecizat ce mecanisme interne de control au funcționat (sau nu) pentru a asigura decizii în termen și asumarea explicită a impactului bugetar. [...]
Scăderea consumului timp de 10 luni la rând ridică semne de întrebare despre cererea internă , după ce fostul ministru al Finanțelor Adrian Câciu a susținut, într-o postare pe Facebook, că România traversează „a zecea lună consecutivă de scădere a consumului”, potrivit Mediafax . Câciu afirmă că această evoluție „nu este firească” și o pune pe seama deciziilor politice ale actualei guvernări, pe care o acuză că a contribuit la deteriorarea nivelului de trai. „A 10-a lună de scădere a consumului! Nu e nimic firesc în asta! E doar ticăloșia din capul unora, bolojeniști, «reformiști», de dreapta, influenceri plătiți, propagandiști care nu vor ca românii să trăiască decent!” În aceeași postare, fostul ministru susține că „românii o duc cu aproximativ 40% mai rău decât în 2024” și avertizează că „va fi complicată revenirea”. Ce indică datele invocate și de ce contează Câciu spune că a atașat un grafic „bazat pe date INS” privind evoluția consumului, care ar arăta trecerea de la creșteri pozitive în prima parte a lui 2025 la scăderi consecutive începând din august 2025. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre indicatorul exact folosit (de exemplu, comerț cu amănuntul sau altă măsură a consumului), afirmația rămâne la nivelul interpretării prezentate de autorul postării. Pentru economie, un consum în scădere pe o perioadă lungă poate semnala o slăbire a cererii interne, cu potențiale efecte în lanț asupra vânzărilor din retail și a veniturilor companiilor orientate către piața locală. [...]
Economia globală rămâne ancorată în dolar, iar asta menține presiunea pe finanțarea economiilor emergente , într-un context în care tensiunile geopolitice și reconfigurarea comerțului sporesc incertitudinea, potrivit Adevărul , care citează declarațiile economistului-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, dintr-un interviu Reuters. Gourinchas avertizează că, deși se discută frecvent despre „de-dolarizare”, datele privind tranzacțiile internaționale, împrumuturile denominate în dolari și utilizarea dolarului în comerțul cu mărfuri indică o „stabilitate remarcabilă” a rolului monedei americane. În opinia sa, schimbarea acestui echilibru ar necesita „ani, dacă nu decenii” și depinde de factori precum profunzimea piețelor financiare, încrederea investitorilor și capacitatea instituțională a țărilor emitente. De ce contează: dolarul influențează direct costul banilor pentru economiile emergente Publicația notează că FMI urmărește îndeaproape piețele valutare, deoarece volatilitatea dolarului se transmite în fluxurile comerciale și în costurile de finanțare, în special pentru economiile emergente. Chiar dacă unele state au încercat să-și diversifice rezervele în ultimii ani, aceste mișcări sunt descrise drept marginale raportat la poziția dominantă a dolarului în sistemul financiar global. Pentru economiile emergente, combinația dintre un dolar puternic, costuri ridicate de finanțare și tensiuni geopolitice persistente rămâne un risc major. FMI avertizează, în acest context, că statele cu datorii mari în valută pot fi expuse la presiuni suplimentare dacă volatilitatea se intensifică în lunile următoare. Riscuri pe termen scurt: petrol, armistițiu fragil și rezerve diminuate În interviul acordat Reuters (preluat de Adevărul), Gourinchas spune că eliberările rapide din rezervele strategice de petrol au limitat scumpirea după izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, dar stocurile sunt acum „considerabil diminuate”, ceea ce reduce capacitatea de reacție dacă violențele reîncep. El precizează că aproximativ 3% din oferta globală de petrol a fost scoasă de pe piață, sub estimările inițiale de 10–15%, pe fondul intervențiilor coordonate și al ajustărilor rapide ale rafinăriilor. Un eșec al „fragilului armistițiu” dintre Statele Unite și Iran ar putea amplifica riscurile economice. Comerț și sancțiuni: reconfigurare accelerată, eficiență limitată în timp Pe plan comercial, economistul-șef al FMI observă accelerarea reconfigurării fluxurilor globale, pe fondul tarifelor impuse de administrația Trump, menționând că Uniunea Europeană a finalizat acorduri comerciale cu America Latină și India, multe dintre noile aranjamente neincluzând Statele Unite. Totodată, Gourinchas reiterează limitele sancțiunilor economice, argumentând că acestea oferă influență mai ales pe termen scurt, deoarece statele vizate caută rapid alternative și își diversifică parteneriatele. „Există o viziune potrivit căreia astfel de pârghii sunt esențiale, dar ceea ce vedem este cât de repede încearcă economia globală să găsească modalități de a le ocoli”. Ce urmează: noi prognoze FMI pe 8 iulie FMI va publica pe 8 iulie un nou set de prognoze , iar Gourinchas sugerează că instituția ar putea reveni la un scenariu de bază, după ce în aprilie a prezentat trei scenarii alternative din cauza incertitudinii ridicate. În acest context, el subliniază dificultatea de a construi prognoze credibile pentru 2025 și 2026 în lipsa unor precedente istorice. [...]
Un scenariu de conservare în Munții Făgăraș ar putea aduce aproape 100 de milioane de euro până în 2030 (aprox. 500 de milioane de lei) în economia locală, prin cheltuieli ale turiștilor în cazare, ghidaj și servicii conexe, potrivit Știrile Pro TV . Estimarea este condiționată de protejarea zonei și includerea ei într-un sistem de conservare, spune István Szabó, director în cadrul Fundației Conservation Carpathia (FCC). Banii ar proveni din consumul direct al vizitatorilor – „cazări, ecoturism, ghizi locali, produse locale și serviciile conexe”, conform lui Szabó, care indică drept bază un studiu de impact al ecoturismului asupra economiei locale realizat de Roland Berger. Miza economică, în această logică, este schimbarea sursei de venit: de la exploatarea lemnului la servicii turistice care lasă o parte mai mare din cheltuieli în comunitate. De ce contează: alternativă la un model economic dependent de lemn FCC urmărește crearea în Munții Făgăraș a unui parc național de mari dimensiuni, proiect descris în material ca „Yellowstone-ul Europei”. Potrivit fundației, inițiativa întâmpină opoziție din partea comunităților locale și a industriei forestiere, pe fondul temerilor că declararea parcului ar opri exploatarea lemnului – activitate care „susține mii de locuri de muncă în prezent” – și ar bloca proiecte de infrastructură, precum pârtii de schi și drumuri. În contrapondere, fundația susține că ecoturismul poate funcționa ca alternativă economică, cu câștiguri directe pentru localnici din: cazare; servicii de ghid; vânzarea de produse tradiționale; servicii conexe pentru turiști. Modelul invocat: Bavaria și efectul de acceptare în timp Ca exemplu, FCC indică Parcul Național Pădurea Bavareză din Germania, prezentat drept „motor economic regional”. Szabó spune că, deși ideea nu a fost inițial populară, acceptarea ar fi crescut de la 20% la peste 80%, iar „impactul total al parcului” ar fi ajuns la peste 500 de milioane de euro anual. În același context, el compară cheltuielile turiștilor: în Bavaria ar ajunge anual peste 1,3 milioane de vizitatori, cu o cheltuială medie de aproximativ 80 de euro pe sejur, iar în Munții Făgăraș cheltuiala medie „depășește deja 50 de euro per turist”, cu potențial de creștere. Cum ar ajunge banii în comunitate și ce activități sunt deja în derulare Un element central al modelului descris este proporția cheltuielilor care rămâne local: Szabó afirmă că peste 60% din banii cheltuiți de turiști s-ar întoarce direct la localnici și producători. În prezent, organizația spune că lucrează cu 40 de producători locali și o rețea de 10 puncte gastronomice locale, iar peste 80% dintre angajații implicați în activitățile din zonă ar proveni din localitățile de la poalele Munților Făgăraș. Materialul subliniază și ideea că ecoturismul „nu necesită investiții foarte mari, construite de la zero”, ci mai degrabă „accesibilizarea resurselor naturale”. Ce înseamnă, practic, ecoturismul în această abordare În descrierea din material, ecoturismul se diferențiază de turismul de masă prin accentul pe protejarea naturii și pe beneficii directe pentru comunități. Sunt menționate ca exemple: trasee ghidate (drumeții organizate cu ghizi locali); observarea faunei; gastronomie tradițională; cazare în pensiuni mici, adaptate arhitecturii locale; educație montană. Ce urmează: condiția-cheie rămâne statutul de protecție Estimarea de „aproape 100 de milioane de euro până în 2030” este prezentată ca dependentă de protejarea zonei și includerea într-un sistem de conservare. În lipsa acestor pași, materialul nu oferă un calendar sau o decizie concretă care să garanteze materializarea veniturilor, iar tensiunea cu actorii care depind de exploatarea lemnului rămâne un factor major de risc pentru implementare. [...]
Partidul Comunist din Cuba a aprobat un pachet de măsuri de piață care deschide economia către inițiativă privată și capital străin , într-o schimbare de direcție cu potențial de rescriere a regulilor de funcționare pentru companii și finanțe pe insulă, potrivit Al Jazeera . Pachetul, descris drept unul „de urgență”, a fost înaintat Adunării Naționale, unde este „aproape sigur” că va fi adoptat. Miza economică este crearea rapidă de spațiu pentru producție, investiții și finanțare într-o economie afectată de presiuni externe, dar și de blocaje interne, după cum a recunoscut președintele Miguel Díaz-Canel într-un discurs televizat către Comitetul Central al partidului. Ce schimbări ar aduce pachetul: firme private, investiții și bănci Conform planului, autoritățile ar urma să extindă oportunitățile pentru întreprinderi private și să introducă măsuri pentru atragerea de investiții străine suplimentare, inclusiv de la cubanezii din diaspora. Pachetul ar putea deschide și alte segmente până acum dominate de stat, între care: dezvoltări imobiliare private pe insulă; transformarea unor companii de stat în afaceri comerciale private, cu acțiuni și participații (equity); intrarea băncilor private într-un sector financiar dominat anterior de stat. De ce acum: presiune externă, dar și „birocrație” internă Díaz-Canel a spus că situația economică gravă nu poate fi pusă doar pe seama presiunilor externe. El a invocat „lentoarea, birocrația și normele” care îi împiedică pe cei care vor să producă, precum și decizii amânate. „Situația cere schimbări urgente și necesare.” Contextul extern rămâne însă relevant: SUA mențin de decenii un embargo comercial asupra Cubei, iar din ianuarie presiunea ar fi crescut, inclusiv prin blocarea livrărilor de combustibil către insulă de către administrația președintelui Donald Trump, notează publicația. Reacții și implicații politice: UE, „hardlineri” și semnale din SUA În aceeași zi, Uniunea Europeană a adoptat o rezoluție care cere sancțiuni împotriva lui Díaz-Canel și a conducerii Grupo de Administracion Empresarial SA , un conglomerat de afaceri operat de armata cubaneză. Rezoluția condamnă ceea ce descrie drept „represiune sistematică” și cere „schimbări economice și politice profunde”. Pe plan intern, Díaz-Canel a anticipat opoziție din partea aripii dure a partidului, afirmând că unele reforme „nu vor avea consens absolut”, dar „nu pot fi amânate”. Fostul lider Raúl Castro, inculpat de SUA în mai, ar fi susținut și el planul. Dinspre Washington, oficiali ai administrației Trump – inclusiv secretarul de stat Marco Rubio – au afirmat în repetate rânduri că reformele economice ar putea reduce presiunea asupra Cubei, însă SUA nu au reacționat imediat la ultimele decizii. Întrebat dacă SUA își vor îndrepta atenția către Cuba, vicepreședintele JD Vance a spus că Washingtonul discută cu guvernul cubanez despre „cum ar putea să-și schimbe felul de a acționa” pentru o relație mai bună, dacă ia „decizii inteligente”. [...]
