Știri
Știri din categoria Externe
Posibila implicare a Belarusului în război ar ridica riscul de sancțiuni și costuri economice suplimentare în regiune, pe fondul semnalelor că Minsk ar putea sprijini mai direct Rusia în Ucraina, potrivit Digi24. Liderii occidentali urmăresc dacă Belarusul va rămâne la nivelul sprijinului logistic oferit până acum sau va face un pas care ar declanșa reacții politice și economice mai dure.
Belarus și Rusia au organizat recent exerciții nucleare comune, iar președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că Belarus ar putea deveni o rampă de lansare pentru deschiderea unui nou front în nordul Ucrainei. În 2022, o parte dintre trupele ruse au intrat în Ucraina de pe teritoriul belarus, în primele zile ale invaziei.
Un indicator al presiunii diplomatice este convorbirea telefonică dintre Emmanuel Macron și Aleksandr Lukașenko, prima de la începutul invaziei, în care președintele francez a transmis, printr-un consilier prezidențial citat de Digi24, că a atras atenția asupra riscurilor pentru Belarus dacă se implică în războiul Rusiei.
Serviciul de presă al președinției belaruse a comunicat, succint, că discuția a avut loc „la inițiativa părții franceze” și a vizat „probleme regionale”, precum și relațiile Belarusului cu Uniunea Europeană și Franța.
Miza pentru Minsk nu este doar militară. Lukașenko conduce o țară de aproximativ 9,5 milioane de locuitori și se bazează pe Kremlin pentru energie ieftină, împrumuturi și alte forme de sprijin, ceea ce îi reduce spațiul de manevră în raport cu Moscova.
În același timp, statele occidentale au impus în repetate rânduri sancțiuni Belarusului, inclusiv pentru reprimarea drepturilor omului și pentru faptul că a permis Rusiei să-și folosească teritoriul în invazia Ucrainei. Potrivit materialului, Lukașenko a încercat mai recent să îmbunătățească relațiile cu Occidentul, iar după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar fi eliberat sute de prizonieri politici în cadrul unor acorduri care au dus la ridicarea unor sancțiuni americane.
În paralel, Rusia a avertizat asupra unor noi „lovituri sistemice” asupra Kievului și a îndemnat cetățenii străini, inclusiv personal diplomatic, să părăsească orașul. Pe teren, armata rusă este descrisă ca fiind într-o luptă „grea și costisitoare” pe linia frontului de 1.250 de kilometri.
Kaja Kallas, șefa politicii externe a UE, a acuzat Rusia că, în lipsa progreselor pe câmpul de luptă, recurge la atacuri deliberate asupra centrelor urbane. În plus, Digi24 notează că Ucraina are dificultăți mai mari în a opri rachetele rusești, în condițiile în care rachetele de apărare aeriană fabricate în SUA sunt insuficiente, pe fondul războiului cu Iranul, iar eforturile SUA de a opri luptele sunt în impas.
Atacul de duminică asupra Kievului a inclus racheta balistică hipersonică Oreșnik, iar autoritățile ucrainene au raportat două decese și cel puțin 91 de răniți. Luni, ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiha a dus ambasadori din peste 70 de țări la locurile lovite și a cerut intensificarea presiunii asupra Moscovei și mai mult sprijin pentru apărarea antiaeriană.
În acest context, orice semn că Belarus ar putea facilita o escaladare – inclusiv prin deschiderea unui nou front – ar crește probabilitatea unor măsuri restrictive suplimentare și ar complica perspectiva unei normalizări a relațiilor Minskului cu UE și SUA.
Recomandate
Vizita Svetlanei Tihanovskaia la Kiev aduce din nou în prim-plan riscul de securitate de la granița cu Belarus , într-un moment în care Ucraina își consolidează frontiera de nord pe fondul temerilor privind posibile atacuri rusești dinspre teritoriul belarus, potrivit Agerpres . Opozanta belarusă în exil a ajuns luni în capitala Ucrainei, în prima sa vizită în această țară de la începutul invaziei ruse la scară largă din 2022. Consilierul său, Dzianis Kutcinski, a descris deplasarea drept un „simbol de solidaritate” și a publicat fotografii cu sosirea acesteia la gara centrală din Kiev. Contextul vizitei este legat de rolul Belarusului în arhitectura militară a Rusiei: de pe teritoriul belarus, Moscova a trimis o parte din trupe în Ucraina în 2022, iar președintele belarus Aleksandr Lukașenko – aflat la putere din 1994 – este prezentat ca unul dintre cei mai apropiați aliați militari și politici ai Kremlinului. Mesajul politic: „libertatea Belarusului și libertatea Ucrainei sunt inseparabile” În debutul vizitei, Tihanovskaia a anunțat pe rețelele de socializare că a mers la mormântul Mariei Zaițeva, o tânără belarusă care a participat la protestele anti-Lukașenko din 2020 și ulterior s-a înrolat în armata ucraineană. Zaițeva a fost ucisă pe front, la 24 de ani, în apropiere de Pokrovsk, în ianuarie 2025. „Maria este un simbol pentru noua generație de belaruși. Persoane care înțeleg că libertatea Belarusului și libertatea Ucrainei sunt inseparabile.” Agerpres notează că, de la invazia rusă, zeci de belaruși s-au alăturat forțelor ucrainene. Presiune diplomatică și semnale militare În ajunul vizitei la Kiev, președintele francez Emmanuel Macron l-a avertizat pe Lukașenko împotriva oricărei implicări suplimentare în războiul dus de Moscova împotriva Ucrainei. În același timp, Rusia și Belarus au desfășurat „cu câteva zile în urmă” exerciții nucleare cu o durată de trei zile, potrivit informațiilor citate. Tihanovskaia a părăsit Belarus după alegerile prezidențiale din 2020, când Lukașenko și-a proclamat victoria în fața ei; scrutinul a fost urmat de proteste ample împotriva presupuselor fraude electorale, reprimate violent, cu mii de arestări. [...]
Un parlamentar suedez cere sancțiuni UE mai dure împotriva rețelelor care alimentează economia gri din Transnistria , argumentând că regiunea funcționează ca un instrument de instabilitate cu „costuri minime și pârghii maxime” pentru Rusia, potrivit G4Media . Björn Söder susține, într-un editorial publicat pentru portalul IPN și preluat în relatarea citată de G4Media, că Moscova a folosit Transnistria nu ca pe un „conflict înghețat”, ci ca pe o „armă încărcată” îndreptată spre flancul estic al Europei. În acest cadru, el leagă direct măsurile recente de „pașaportizare” (acordarea cetățeniei ruse) de o arhitectură juridică ce poate justifica ulterior proiecția de forță. „Pașaportizarea” ca bază legală pentru intervenție Söder indică decretul semnat de Vladimir Putin la 15 mai, privind acordarea accelerată a cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii transnistrene, și îl compară cu un decret din 24 aprilie 2019 aplicat în Donețk și Lugansk, cu „aceleași excepții” și „aceeași arhitectură juridică”. În text este menționat că, până în 2026, aproximativ 220.000 de locuitori ai regiunii transnistrene – circa jumătate din populația regiunii – dețin pașapoarte rusești, pe fondul unor „investiții paralele” ale Rusiei: cetățenie, plăți sociale, cote educaționale, legături economice și prezență militară prin Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR). Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este citat cu ideea că noul decret reprezintă modul Rusiei de a revendica un teritoriu. Totodată, sunt menționate amendamente adoptate la Moscova care ar extinde temeiurile legale pentru desfășurarea forțelor armate ruse în străinătate, pentru protejarea cetățenilor ruși, inclusiv în raport cu acțiuni ale unor instanțe străine sau internaționale. Miza pentru UE: sancțiuni pe lanțurile financiare și logistice Unghiul central al editorialului este că menținerea Transnistriei ca „zonă gri” a servit, timp de decenii, nu doar intereselor Moscovei, ci și unei rețele mai largi de beneficiari. Înainte de 2022, sunt invocate rețele din Ucraina care ar fi exploatat granițele poroase pentru trafic de arme, vehicule furate și contrabandă, dar și structuri oligarhice din Republica Moldova care ar fi folosit economia nereglementată a enclavei ca „un canal paralel convenabil”, în afara jurisdicției Chișinăului și a cadrului de conformitate al UE. De asemenea, autorul afirmă că anumiți actori europeni din zona financiară, logistică și comercială nu ar fi fost „complet deranjați” de existența unei jurisdicții care „nu punea întrebări”. În acest context, Söder cere UE să aplice „sancțiuni coerente și consecvente” împotriva celor care facilitează sistemul transnistrean, inclusiv atunci când operează prin rețele financiare și logistice europene, avertizând că presiunea care vizează doar actorii ruși, dar lasă intacte rețelele adiacente, nu ar fi o strategie, ci „doar imagine publică”. „Aceasta înseamnă că UE trebuie să aplice sancțiuni coerente și consecvente împotriva celor care facilitează sistemul transnistrean – inclusiv atunci când aceștia operează prin rețele financiare și logistice europene.” Ce urmează, în logica argumentului Autorul mai susține că Republica Moldova ar trebui să închidă canalele prin care economia gri a enclavei s-a conectat istoric la economia și societatea moldoveană, iar aderarea la UE ar fi „pârghia structurală” care face această reformă internă necesară și posibilă. Textul nu oferă un calendar sau măsuri concrete anunțate de UE, ci formulează o recomandare de politică publică și de sancționare. [...]
O posibilă apropiere SUA–China ar putea schimba calculul geopolitic al războiului din Ucraina , inclusiv printr-o presiune mai coordonată asupra Moscovei, potrivit unei analize preluate de Digi24 . Ipoteza este legată de o vizită oficială a lui Xi Jinping în Statele Unite și de eventuale progrese pe dosarul Iran, care ar putea debloca negocieri mai ample între Washington și Beijing. Analistul politic Ihor Reiterovich a declarat, într-un interviu pentru Ukrinform , că discuțiile SUA–China – posibile „în timpul verii” sau în jurul unor momente politice importante din SUA – ar putea deschide „noi perspective interesante” și pentru Ucraina. Înaintea unor potențiale contacte la vârf, un oficial chinez ar fi susținut o soluție diplomatică și ar fi invocat o apropiere de pozițiile europene privind oprirea ostilităților și trecerea la negocieri. China, între SUA și Europa: miza unei repoziționări Reiterovich anticipează că ar putea urma un nou val de vizite ale liderilor europeni la Beijing, pe fondul interesului Chinei de a construi „un joc separat” cu Europa, ca contrapondere la Statele Unite. „Nu m-ar surprinde dacă am asista la un nou val de vizite ale liderilor europeni la Beijing în viitorul apropiat. Xi Jinping înțelege perfect că China poate încerca să construiască un joc separat cu Europa – ca o contrapondere la Statele Unite.” În scenariul în care China și Uniunea Europeană își apropie pozițiile privind încheierea războiului, analistul vede o „fereastră de oportunitate” pentru o presiune comună asupra Rusiei. Fereastra „favorabilă” pentru Rusia ar fi limitată la câteva luni Analistul avertizează însă că, înainte de o eventuală vizită a lui Xi în SUA, Rusia ar putea considera dinamica diplomatică drept temporar avantajoasă, dar efectul ar fi scurt. „Este un avantaj cu o durată foarte scurtă – două-trei luni.” Într-un scenariu de „normalizare” a relațiilor SUA–China și de acorduri pe teme precum Iranul, comerțul și alte dosare globale, Reiterovich spune că este plauzibil ca Donald Trump și Xi Jinping să ajungă să declare împreună necesitatea încetării războiului în Europa. În lectura sa, ambii lideri ar avea de câștigat politic: Trump prin consolidarea imaginii de „pacificator”, Xi prin poziționarea Chinei ca actor global indispensabil în marile crize. În același material este menționată și o evaluare separată: Kurt Volker, cercetător la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene și fost reprezentant special al SUA pentru negocierile privind Ucraina, a spus că nu vede China în rol de mediator între Ucraina și Rusia și că Beijingul nu ar urmări un asemenea rol, deoarece „nu este războiul lor”. [...]
Publicarea de către Rusia a unor imagini cu avarii la petrolierul LNG „Arctic Metagaz” readuce în prim-plan riscul operațional pentru transportul de gaze pe rutele din Mediterană , într-un context în care incidentul rămâne neclar și neconfirmat independent, potrivit Kyiv Post . Autoritățile ruse au difuzat fotografii cu nava „Arctic Metagaz”, despre care Moscova susține că ar fi fost lovită la începutul lunii martie de drone ucrainene de suprafață și subacvatice, în Marea Mediterană. Conform declarațiilor atribuite de RIA Novosti Comitetului de Investigații al Rusiei , examinarea ar fi identificat „urme de incendiu”, „distrugerea completă a sistemelor de control” și avarii la două dintre tancurile de stocare a gazului natural lichefiat (LNG). Nava, descrisă ca fiind puternic sancționată și „probabil” parte a așa-numitei „flote din umbră” a Rusiei, transporta LNG rusesc când, pe 3 martie, Rusia a susținut că a fost atacată și scufundată, acuzând Ucraina. Ministerul rus al Apărării a afirmat că la bord a avut loc o explozie urmată de incendiu; echipajul – 30 de cetățeni ruși – ar fi fost salvat ulterior, iar doi marinari ar fi fost răniți. Avertizări maritime și implicații pentru trafic La momentul incidentului, Transport Malta a transmis că nava era „în derivă” și „fără comandă” în apropierea apelor dintre Malta și insula Lampedusa, potrivit alertelor maritime citate de publicație. Autoritatea malteză a emis avertizări către navele din zonă, pe fondul derivării petrolierului în ape internaționale, în proximitatea rutelor de transport din Mediterana centrală. Ce rămâne neconfirmat Circumstanțele incidentului nu au putut fi verificate independent, iar succesiunea evenimentelor care a dus la abandonarea navei nu este stabilită complet, notează publicația. Kievul nu a comentat public acuzațiile, în timp ce oficiali ruși au descris cazul drept „terorism internațional” și „piraterie maritimă” și au invocat, totodată, o posibilă implicare sau neglijență a unor state membre UE. [...]
Sancțiunile au împins Rusia să caute capital și clienți în Arctica, dar diferențele de interese au forțat China să-și tempereze ambițiile , arată o analiză publicată de Digi24 . Deși Moscova și Beijingul afișează o „prietenie fără limite”, Arctica rămâne un punct sensibil: Rusia vrea control decizional exclusiv al statelor arctice, în timp ce China susține acces mai larg la exploatarea regiunii. Pentru Rusia, miza este direct economică și strategică. Potrivit datelor oficiale citate, activitatea economică din regiunea arctică reprezintă 6% din PIB-ul Rusiei și 10% din exporturi. După 2022, cooperarea cu celelalte state arctice a devenit dificilă, pe fondul sancțiunilor, iar Moscova are probleme să investească singură în infrastructura necesară, notează The Insider. De ce contează: Arctica devine o relație „tranzacțională”, nu un bloc comun Analiza descrie o relație în care nevoia a înlocuit încrederea. Rusia are nevoie de investitori și piețe de export pentru resursele arctice, dar, în același timp, încearcă să evite dependența excesivă de un singur partener, inclusiv de China, într-o zonă considerată vitală pentru economia sa. În acest context, este menționat proiectul uzinei de gaze naturale lichefiate Yamal din Siberia, pe care Rusia și China ar fi urmat să îl dezvolte împreună, pe fondul deciziei Uniunii Europene de a renunța la importurile rusești de GNL până în 2027. Cercetători citați în articol indică limitele unei Rusii puternic sancționate în a susține singură proiecte de infrastructură și comerț. Separat, analiza arată că atacurile Ucrainei asupra terminalelor petroliere rusești au blocat aproximativ 40% din exporturile de petrol ale Rusiei, reducând capacitatea Moscovei de a profita de creșterile de preț asociate crizei din Golful Persic. De ce China a făcut „un pas înapoi” în Arctica Pe partea chineză, articolul susține că Beijingul a trecut printr-o etapă în care implicarea sa în Arctica a fost percepută drept „prea agresivă”, inclusiv după ce China s-a autodefinit „stat aproape arctic” și a promovat ideea unui „ Drum Polar al Mătăsii ”. După extinderea prezenței (inclusiv statut de observator în Consiliul Arctic și stații de cercetare în mai multe țări), China ar fi recurs la o „retragere tactică”, potrivit unei surse academice citate. Diferența de viziune rămâne însă structurală: Beijingul vede Arctica drept o regiune ce ar trebui să poată fi exploatată de mai multe state, în timp ce Moscova insistă ca politica regională să fie decisă de statele arctice. În plus, oficiali ruși ar fi perceput „Drumul Polar al Mătăsii” ca pe un proiect în care Rusia riscă să devină doar un coridor de tranzit între China și Europa. Cooperare militară limitată și suspiciuni reciproce Deși există exemple de cooperare economică și militară, analiza notează că limitele parteneriatului sunt mai vizibile în zona militară: cooperarea ar fi concentrată în Marea Bering și mult mai puțin prezentă în Marea Baltică sau în apele din jurul Groenlandei. În același timp, Moscova ar continua să se teamă de spionaj chinezesc în Arctica, potrivit unui raport bazat pe un document al serviciilor de securitate ruse, menționat în articol. Ce urmează Pe termen scurt, Rusia rămâne „poarta” Chinei spre Arctica, inclusiv din motive operaționale: capacitatea de navigație pe Ruta Mării Nordului este afectată de limitele flotei ruse de spărgătoare de gheață și de sancțiuni, iar China are interese tehnologice și strategice în regiune (inclusiv pentru dezvoltarea unor drone capabile să opereze la temperaturi foarte joase). Pe termen mai lung, concluzia analizei este că relația rămâne una de conveniență: cooperarea este reală, dar susținută de interese care se suprapun „momentan”, nu de o aliniere completă a obiectivelor în Arctica. [...]
Vladimir Putin a promulgat o lege care îi permite să trimită armata în alte țări , invocând „protejarea” cetățenilor ruși aflați în vizorul unor jurisdicții pe care Moscova nu le recunoaște, potrivit Libertatea . Miza este una de reglementare și securitate: actul creează o bază „legală” internă pentru intervenții externe, într-un moment în care serviciile de informații europene și nord-atlantice avertizează asupra riscului unui atac rusesc asupra unui stat NATO. Legea, relatată de Interfax și Ukrainska Pravda, se referă la „protejarea” cetățenilor ruși „arestați sau urmăriți penal” de „organisme judiciare străine sau internaționale nerecunoscute de Rusia”. În astfel de situații, Putin își arogă posibilitatea „legală” de a „desfășura forțele armate ale Federației Ruse”. Actul normativ a fost publicat luni în Monitorul Oficial al Rusiei și, conform materialului, urmează să intre în vigoare în următoarele zece zile. Adoptare rapidă și vot fără opoziție Putin a promulgat legea la 12 zile după adoptarea ei în Duma de Stat (camera inferioară a Parlamentului rus). Proiectul a fost votat în unanimitate: 381 de deputați (84,7%) au votat „pentru”, fără voturi împotrivă și fără abțineri, potrivit informațiilor citate. De ce contează: protecție internă pentru liderul rus și risc de escaladare Libertatea notează că legea ar fi menită „în primul rând” să îl protejeze pe Putin în fața instanțelor internaționale, în condițiile în care Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele liderului rus pentru crime de război în Ucraina. În același timp, inițiativa apare pe fondul alertelor repetate ale serviciilor de informații europene și nord-atlantice, care suspectează Moscova că se pregătește pentru un atac împotriva unei țări membre NATO. În acest context, materialul indică faptul că țările baltice – Estonia, Letonia și Lituania, membre UE și NATO – „par a fi țintele vizate”, sub pretextul că ar „umili” minoritățile ruse, o justificare folosită anterior și în cazul agresiunii militare ruse din Ucraina. [...]
