Știri
Știri din categoria Economie
Companiile care investesc în economia circulară își finanțează tranziția mai ales din surse proprii, pe fondul accesului limitat la bani publici, iar această constrângere riscă să încetinească proiectele cu impact structural, potrivit HotNews, care citează studiul Deloitte „Economia circulară. Percepția și stadiul implementării în România 2025-2026”.
Datele arată că aproximativ opt din zece companii din România (77%) care investesc în tranziția către economia circulară mizează în principal pe utilizarea energiei regenerabile, în timp ce finanțarea proiectelor rămâne o problemă: 84% se bazează pe surse proprii și pe credite bancare, iar accesarea fondurilor europene și a programelor publice este încă limitată.
Interesul pentru măsuri de circularitate rămâne ridicat pe fondul presiunii generate de noi reglementări europene, inclusiv în zona circulației deșeurilor între țări, reducerea cantității de ambalaje, reutilizare și reciclare, precum și reguli de proiectare a produselor cu cerințe de mediu. În paralel, companiile urmăresc și reducerea costurilor operaționale.
În acest context, organizațiile încep să lege economia circulară nu doar de conformare, ci și de eficiența utilizării resurselor, reziliență și competitivitate pe termen lung, potrivit studiului.
Pe lângă energia regenerabilă (77%), companiile indică drept priorități:
Totodată, companiile participante la studiu spun că cele mai ridicate costuri sunt asociate cu retehnologizarea și modernizarea echipamentelor (58%), urmate de implementarea soluțiilor de energie regenerabilă (40%) și activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare (38%). Pe lângă costuri, apare și presiunea legată de rentabilitatea investițiilor și recuperarea cheltuielilor, într-un mediu cu prețuri volatile la energie și resurse.
Deloitte notează că economia circulară începe să fie integrată în deciziile de business ca răspuns la presiuni legate de costuri, resurse și reglementări, însă inițiativele cu impact structural ar avea nevoie de accelerare.
„Companiile se concentrează în primul rând pe măsuri care au impact direct și rapid, însă, pentru a valorifica pe deplin potențialul acestui model, este necesară accelerarea inițiativelor cu impact structural, precum ecodesignul sau transformarea modelelor de business”, a declarat Adrian Teampău, Director, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România.
„Accesul la finanțare și dezvoltarea competențelor interne vor fi esențiale pentru accelerarea acestei tranziții”, a declarat Anca Andrei-Cimbru, Manager, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România.
Studiul a fost realizat pe baza datelor colectate în perioada septembrie 2025 – aprilie 2026, pe un eșantion de 55 de companii din România (afaceri antreprenoriale sau filiale ale corporațiilor multinaționale), din sectoare precum industria producătoare, FMCG, construcții și servicii. Respondenții au fost reprezentanți ai departamentelor de sustenabilitate și ai top managementului.
Deși familiaritatea cu principiile economiei circulare este ridicată în rândul companiilor participante, implementarea rămâne neuniformă între industrii și tipuri de organizații, cu un grad mai ridicat de maturitate în rândul companiilor mari și al celor expuse direct la standarde internaționale.
Recomandate
Scăderea consumului timp de 10 luni la rând ridică semne de întrebare despre cererea internă , după ce fostul ministru al Finanțelor Adrian Câciu a susținut, într-o postare pe Facebook, că România traversează „a zecea lună consecutivă de scădere a consumului”, potrivit Mediafax . Câciu afirmă că această evoluție „nu este firească” și o pune pe seama deciziilor politice ale actualei guvernări, pe care o acuză că a contribuit la deteriorarea nivelului de trai. „A 10-a lună de scădere a consumului! Nu e nimic firesc în asta! E doar ticăloșia din capul unora, bolojeniști, «reformiști», de dreapta, influenceri plătiți, propagandiști care nu vor ca românii să trăiască decent!” În aceeași postare, fostul ministru susține că „românii o duc cu aproximativ 40% mai rău decât în 2024” și avertizează că „va fi complicată revenirea”. Ce indică datele invocate și de ce contează Câciu spune că a atașat un grafic „bazat pe date INS” privind evoluția consumului, care ar arăta trecerea de la creșteri pozitive în prima parte a lui 2025 la scăderi consecutive începând din august 2025. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre indicatorul exact folosit (de exemplu, comerț cu amănuntul sau altă măsură a consumului), afirmația rămâne la nivelul interpretării prezentate de autorul postării. Pentru economie, un consum în scădere pe o perioadă lungă poate semnala o slăbire a cererii interne, cu potențiale efecte în lanț asupra vânzărilor din retail și a veniturilor companiilor orientate către piața locală. [...]
Instabilitatea politică riscă să împingă în sus costurile de finanțare ale României , cu efecte care se văd deja în dobânzile plătite de populație și care ar putea ajunge, în următoarele săptămâni, și în evaluarea ratingului de țară, potrivit declarațiilor fostului președinte Traian Băsescu , citate de Adevărul . Băsescu s-a declarat rezervat în privința șanselor de învestire a Guvernului Veștea , avertizând că prelungirea blocajului politic poate amplifica presiunea pe finanțarea statului și, implicit, pe costurile din economie. Declarațiile au fost făcute miercuri seara, la TVR Info. Dobânzi mai mari la credite și risc de deteriorare a ratingului Fostul șef al statului susține că efectele instabilității se văd deja la nivelul populației, prin scumpirea împrumuturilor, și că o eventuală deteriorare a ratingului ar putea accentua această tendință. „Deja românilor au început să le crească dobânzile la împrumuturi. Deja instabilitatea politică pune sub semnul întrebării și ratingul de țară și, în două-trei săptămâni, vom avea o nouă evaluare. N-aș vrea să ne găsească această nouă evaluare fără Guvern”. Costurile de împrumut ale statului, comparate cu țări „junk” Băsescu a mai afirmat că, din documentele pe care le-a analizat, costurile de finanțare ale României au ajuns la niveluri „alarmante”, iar dobânzile la care se împrumută statul ar fi peste cele ale unor țări încadrate în categoria nerecomandată investițiilor (așa-numita categorie „junk”, adică sub pragul „investment grade”). „Dobânzile la care România se împrumută sunt mai mari decât dobânzile unor țări care sunt în categoria nerecomandată pentru investiții, în categoria junk”. În acest context, fostul președinte a descris situația economică drept „extrem de fragilă” și a cerut clasei politice să prioritizeze formarea unui executiv stabil, pentru a limita riscurile de finanțare și de percepție externă asupra României. [...]
România riscă o presiune și mai mare pe piața muncii după 2032 , când ieșirea la pensie a „decrețeilor” ar urma să contracte și mai mult forța de muncă disponibilă, în condițiile unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă”, potrivit TVR Info . La conferința de la București dedicată deficitului și excedentului de forță de muncă din Europa, Pîslaru a indicat că, pentru grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare din România este de 69%. Ținta națională ar fi de 74,7% în 2030, sub obiectivul UE de 78%, însă ministrul a susținut că „nu există nicio mișcare anume” în această direcție. În interpretarea sa, aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi, iar migrația amplifică tensiunile existente. Un element distinct este decalajul de gen: rata de ocupare este de 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un ecart de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, conform declarațiilor ministrului. Pensionarea „decrețeilor ” și riscul de contracție a pieței muncii Pîslaru a avertizat că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va intra la pensie, ceea ce ar putea reduce și mai mult baza de angajați. În acest context, el a argumentat că „costul inacțiunii” este deja ridicat și că România s-ar putea apropia de „un punct fără întoarcere” dacă nu investește în capitalul uman. Investițiile în capital uman și inovație, condiție pentru creștere Ministrul a legat problema ocupării de ceea ce a numit „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fiind limitată de productivitate. În această logică, el a indicat două direcții esențiale: dezvoltarea capitalului uman (competențe) și inovația (modernizarea tehnologiei). Totodată, a susținut că există măsuri finanțate din fonduri europene, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să conecteze economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. Sărăcia și salariul minim, factor de blocaj pe piața muncii În aceeași intervenție, Pîslaru a adus în discuție nivelul ridicat al sărăciei din România și efectul acesteia asupra pieței muncii. El a afirmat că o parte semnificativă a populației active rămâne „undeva la un milion” de persoane în jurul salariului minim și a salutat lansarea Strategiei Europene Anti-sărăcie. „Trinitatea” finanțării: UE, buget național și privat Pentru perioada următoare, ministrul a pledat pentru un model de finanțare care să nu se bazeze exclusiv pe fonduri europene, ci pe trei surse: fonduri UE, bani naționali și investiții private. În acest cadru, a invocat un potențial buget de aproximativ 200 de miliarde de euro (aprox. 1.000 de miliarde de lei) pentru 2028–2034, dacă resursele ar fi mobilizate în acest „model Trinitate”. El a mai spus că România a ales să aibă aproximativ 21.000 de proiecte în PNRR și că există un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „foarte dispersate”, dificil de gestionat. Context european: deficitul de forță de muncă devine structural Conform organizatorilor conferinței, ELA și EURES, deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune mai mare în sănătate, construcții și ocupații tehnice, potrivit unui raport al Autorității Europene a Muncii. Raportul indică faptul că problema nu mai este doar pe termen scurt, iar răspunsul ar necesita măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională și cooperare transfrontalieră. [...]
Banca Mondială vede stagnare economică în 2026, ceea ce amplifică presiunea pe buget și pe finanțarea statului , după ce instituția și-a revizuit în jos estimările pentru România, potrivit Economedia . Banca Mondială estimează acum o creștere de 0% a economiei României în 2026, față de un avans de 1,3% prognozat în primăvară, conform celui mai recent raport semianual „Perspectivele Economice Globale” (Global Economic Prospects), publicat joi. Pentru 2027, instituția anticipează o creștere de 1,7% , în scădere față de prognoza din ianuarie, de 1,9% . În 2028, economia românească ar urma să crească cu 2% . De ce contează: spațiul fiscal limitat poate restrânge reacția statului În raport, Banca Mondială indică faptul că, în perioada 2026-2028, politica fiscală este așteptată să susțină în mare măsură creșterea în majoritatea economiilor, însă deficitele fiscale ar urma să rămână ridicate pe fondul presiunilor persistente asupra cheltuielilor (inclusiv apărare) și al unor măsuri temporare precum subvențiile interne și controalele de preț, menite să atenueze impactul scumpirii energiei. În acest context, instituția avertizează că „spațiul fiscal limitat”, inclusiv în România, poate constrânge capacitatea autorităților de a absorbi șocul , potrivit Agerpres, citată de publicație. Context regional: revizuiri negative și datorie publică în creștere Banca Mondială notează că, din ianuarie, cele mai semnificative înrăutățiri ale previziunilor au fost în România, Turcia, Republica Moldova și Ucraina , determinate în principal de șocul prețului materiilor prime , alături de evoluții specifice fiecărei țări. Totodată, raportul menționează că în Europa și Asia Centrală (ECA) nivelul mediu al datoriei publice ar urma să crească la aproximativ 40% din PIB până în 2027 , iar alegerile programate în multe țări adaugă incertitudini asupra perspectivelor fiscale. [...]
Cheltuielile turiștilor străini în România au trecut de 5 miliarde de euro în 2025, dar piața rămâne mică în regiune , iar diferența față de Polonia, Cehia și Ungaria indică un potențial economic încă nevalorificat, potrivit unei analize Economedia , bazată pe date Eurostat citate de Colliers . România a ajuns la un nivel de aproape 2,8 ori mai mare decât în 2016, ceea ce echivalează cu o creștere medie anuală de aproximativ 12% în ultimul deceniu – cel mai rapid ritm din Uniunea Europeană. În 2025 s-a consemnat totuși o scădere de aproape 4% față de anul anterior, însă începutul lui 2026 a revenit pe plus: cheltuielile vizitatorilor străini au crescut cu peste 8% în primul trimestru, comparativ cu aceeași perioadă din 2025. Cine aduce banii: SUA urcă pe primul loc Cei mai importanți contributori la cheltuielile turiștilor străini au fost vizitatorii din Statele Unite, Germania, Marea Britanie și Italia. Împreună, aceștia au cheltuit aproape 2 miliarde de euro, adică aproximativ 40% din total. În 2025, pentru prima dată, turiștii americani au fost cei mai mari cheltuitori în România: SUA: 554 milioane de euro Germania: 546 milioane de euro Marea Britanie: 518 milioane de euro Italia: 463 milioane de euro Colliers notează și o schimbare de profil: crește contribuția turiștilor din afara piețelor europene tradiționale, iar turiștii japonezi au avut una dintre cele mai puternice evoluții din ultimul deceniu, cu cheltuieli de 13 ori mai mari decât în 2016 (de la o bază mai redusă). România crește mai repede, dar rămâne în urma vecinilor Deși România a avut cel mai rapid ritm de creștere din UE în ultimul deceniu, nivelul absolut rămâne modest în comparație cu piețele regionale. Între 2016 și 2025, Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia au avansat cu ritmuri medii anuale de aproximativ 3%-5%, sub România, însă porneau de la baze mai mari. În termeni de volum: România depășește doar ușor Bulgaria; Ungaria și Cehia atrag anual aproximativ 8-9 miliarde de euro din turism internațional; Polonia ajunge la aproape 14 miliarde de euro. Miza pentru hoteluri: proiecte noi și orientare spre segmentul superior Creșterea turismului internațional se suprapune cu o nouă etapă de dezvoltare a pieței hoteliere. Colliers estimează că România ar putea adăuga peste 5.000 de camere de hotel până la finalul deceniului, dacă proiectele anunțate vor fi livrate conform planurilor, ceea ce ar însemna o creștere de aproximativ 5% a stocului total. Accentul este mai puternic pe zona de 4 și 5 stele, unde sunt concentrate multe dintre proiecte. România are în prezent aproximativ 42.000 de camere în hoteluri de 4 și 5 stele, iar o parte dintre noile dezvoltări ar urma să aducă branduri aflate la prima prezență locală, precum The Hoxton, Hyatt, Kempinski, Hotel Indigo, AC Hotels by Marriott, The Crest Collection sau The Julius. Ce urmează: potențial există, dar depinde de investiții și promovare Analiza Colliers sugerează că turismul internațional poate deveni un motor mai important pentru industria hotelieră, mai ales dacă cererea locală ar fi afectată de presiuni economice, inflație și prudența consumatorilor. Pentru a reduce decalajul față de Polonia, Cehia și Ungaria, miza rămâne transformarea interesului pentru destinații „accesibile și mai puțin aglomerate” în fluxuri constante, prin investiții în infrastructura turistică (nu doar hotelieră) și o promovare mai coerentă pe piețele externe. [...]
BNR estimează că 68.700 de companii românești sunt vulnerabile la scumpirea energiei , iar băncile au o expunere de 40 de miliarde de lei prin creditele acordate acestui grup, potrivit unei analize citate de HotNews . Concluzia Băncii Naționale este că riscul major pentru economie nu vine din legături directe cu Orientul Mijlociu, ci din canalul indirect: prețurile la combustibili și gaze, care se propagă în costuri și, mai departe, în riscul de credit. Unde se vede riscul: costuri energetice mari, în afara sectorului energetic BNR a identificat firmele la care achizițiile de combustibili și gaze depășesc 10% din cheltuielile de exploatare materiale, fără ca acestea să fie chiar furnizori de energie. Din 246.000 de companii care au făcut astfel de achiziții (30% din firmele active), 68.700 sunt considerate „vulnerabile”, adică 8% din totalul firmelor active în anul analizat. Deși sunt doar 8% ca număr, greutatea lor economică este mult mai mare: cifră de afaceri cumulată: 339,2 miliarde de lei (13% din totalul agregat); 21% din activele tuturor companiilor; 19% din salariați . Structura capitalului în acest grup arată că majoritatea sunt firme cu capital privat autohton (65.200, adică 95% din total), însă firmele cu capital străin (4,5% ca număr) generează 29,1% din cifra de afaceri a grupului, iar cele deținute de stat (0,5% ca număr) generează 11,5%. Domeniile cele mai expuse și propagarea prin lanțurile comerciale Ca distribuție sectorială, cele mai multe firme vulnerabile sunt în: servicii (55%), construcții (13%), agricultură (12,4%). Raportat la propriul sector, ponderea cea mai mare a firmelor vulnerabile este în agricultură (31,2%), urmată de industria extractivă (28%) și utilități (13%). După cifra de afaceri generată în sector, utilitățile apar drept cele mai expuse (37,6%), urmate de agricultură (36,3%) și servicii (27,3%). BNR arată și cum se transmite șocul prin relațiile dintre firme. În 2024, companiile vulnerabile au livrat bunuri și servicii de 296,3 miliarde de lei (15% din totalul livrărilor naționale), iar în amonte au cumpărat de 248,2 miliarde de lei (15,1% din achizițiile naționale), cu ponderi importante în comerț, construcții, energie și gaze, transport și industria prelucrătoare. Efectul asupra băncilor: expunere indirectă de 40 mld. lei Sectorul bancar românesc nu are, potrivit BNR, expunere directă relevantă la regiune: nu există bănci cu acționari majoritari sau semnificativi din Orientul Mijlociu, iar relațiile bilanțiere cu contrapartide din zonă au rămas reduse. În decembrie 2025, soldul creditelor și avansurilor către contrapartide din Orientul Mijlociu era de 309 milioane de lei (0,04% din active), iar depozitele acestora însumau circa 833 milioane de lei (0,11% din datorii). Miza este însă portofoliul intern: în martie 2026, expunerile băncilor față de firmele vulnerabile la prețul combustibililor și gazelor ajungeau la 40 de miliarde de lei , adică 18% din portofoliul corporativ , cu un stoc de credit în creștere anuală de 8%. BNR notează că, deși situația financiară a acestor firme nu indică vulnerabilități semnificative, o prelungire a conflictului ar putea afecta bilanțurile băncilor. Calitatea creditelor către acest grup este, în medie, mai bună decât piața: rata creditelor neperformante (NPL) este de 4,7%, cu 0,9 puncte procentuale sub media portofoliului corporativ, deși pe un trend ușor ascendent din a doua parte a lui 2023. Separat, pentru firmele cu comerț exterior semnificativ cu Orientul Mijlociu (peste 10% din cifra de afaceri), stocul de credite era de 2,6 miliarde de lei în martie 2026, dar cu o rată NPL de 22,3%, nivel ridicat explicat, potrivit analizei, de un număr foarte redus de companii. Expunerea directă a economiei: export net, dar concentrat pe câteva piețe și produse Pe canalul comercial direct, România este per ansamblu exportator net către regiune. Între septembrie 2024 și septembrie 2025, 1.455 de firme au exportat bunuri de aproximativ 13 miliarde de lei, iar 1.352 de firme au importat bunuri de 3,6 miliarde de lei. La export, principalele destinații sunt Arabia Saudită (27%), Israel (23%) și Iordania (15%), iar la importuri România cumpără în principal din Arabia Saudită (37%), Israel (34%) și Emiratele Arabe Unite (circa 13%). Exporturile sunt dominate de produse agricole (inclusiv grâu, orz și porumb), în timp ce importurile sunt mult mai concentrate: 40% sunt uleiuri petroliere. Acționariatul din Orientul Mijlociu: impact agregat redus, dar cu datorie externă Un alt canal direct este acționariatul: în România activau 8.629 de companii deținute în proporție de peste 50% de acționari din Orientul Mijlociu, dintre care peste jumătate provin din Israel. Contribuția lor agregată rămâne sub 1% din cifra de afaceri și din valoarea adăugată brută (2022–2024), însă aceste companii au o datorie externă pe termen lung de circa 6,5 miliarde de lei, echivalentă cu 20% din totalul datoriei externe pe termen lung la nivelul companiilor nefinanciare, cu creditori menționați inclusiv din Iordania, Elveția, Germania și Țările de Jos. Ce contează mai departe BNR indică drept factor decisiv durata conflictului: riscul principal se transmite prin prețurile la energie și mărfuri, prin lanțurile comerciale interne conectate cu mari consumatori de energie și prin posibile șocuri pe piețele financiare globale, care pot amplifica presiunile și prin economiile partenere ale României. [...]
