Știri
Știri din categoria Economie
Aderarea României la zona euro depinde de corectarea deficitului fiscal, în condițiile în care adoptarea monedei unice este tratată tot mai des ca „următor proiect de țară”, potrivit Economedia. Mesajul-cheie transmis public în ultimele săptămâni de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, este că România nu poate avansa credibil spre euro înainte de echilibrarea finanțelor publice.
În logica BNR, ținta euro vine după finalizarea procesului de aderare la OCDE, însă cu o condiție explicită: reducerea deficitului fiscal, descris drept „major” și dificil de corectat într-un context social cu „aspirații de mai bine”.
„Până atunci, terminat OCDE-ul, echilibrată economia, să ieșim din această dificultate, acest impas. Și anume, deficitul fiscal major e greu de corectat.” — Mugur Isărescu, citat în material
Materialul plasează adoptarea euro în categoria obligațiilor asumate prin tratatele europene, nu a unei opțiuni. Asta mută discuția din zona de calendar politic în zona de politici economice concrete: fără stabilitate macroeconomică, trecerea la euro poate amplifica dezechilibrele, avertizează și analistul Cristian Socol, într-o analiză pentru Mediafax, preluată de Economedia.
Socol insistă că simpla „bifare” a criteriilor nominale (indicatori precum stabilitatea prețurilor sau a dobânzilor) nu este suficientă dacă economia nu are și „convergență reală” (apropiere sustenabilă de nivelul de dezvoltare și competitivitate al zonei euro). În lipsa acesteia, riscul este apariția unor dezechilibre după aderare.
Din punct de vedere instituțional, România are o Comisie Națională de adoptare a monedei euro, înființată prin OUG nr. 24/2018, care a elaborat:
Potrivit lui Socol, pregătirea ar trebui construită pornind de la aceste documente. Materialul nu indică însă un termen-țintă pentru adoptare.
Economedia reamintește că România este între statele membre UE care nu au aderat încă la zona euro și nu au un termen-limită, dar au obligația de a adopta moneda unică după îndeplinirea criteriilor de convergență economică și juridică. Excepția menționată este Danemarca, care are clauză de neparticipare.
În iunie 2024, cele mai recente rapoarte de convergență ale Comisiei Europene și BCE au evaluat șase state cu derogare, inclusiv România. În cazul Bulgariei, un raport ulterior (2025) a constatat îndeplinirea criteriilor, iar țara a intrat în zona euro la 1 ianuarie 2026, conform materialului.
Președintele Nicușor Dan este citat susținând că euro ar trebui să fie un obiectiv strategic, invocând ideea că o economie „mai mare” este mai competitivă și că moneda unică este o formă de integrare mai profundă în economia europeană.
În ansamblu, analiza indică o direcție: înainte ca România să discute realist despre calendarul euro, presiunea se mută pe corecția deficitului fiscal și pe convergența economică, nu pe declarații de intenție.
Recomandate
Instabilitatea politică începe să împingă costul finanțării României spre un scenariu de criză , cu dobânzi ridicate, presiune pe curs și riscul pierderii ratingului „investment grade”, potrivit Adevărul . În acest context, inflația a ajuns la 9,9% în martie 2026 (cel mai ridicat nivel din UE), statul se împrumută la costuri care au urcat brusc spre 7,4%, iar cursul a depășit 5,2 lei/euro pe piața interbancară. Economistul Andrei Caramitru spune că România se află într-o zonă de vulnerabilitate severă din perspectiva finanțării, în condițiile în care „contractul” de credibilitate cu finanțatorii externi (Comisia Europeană, bănci internaționale, agenții de rating) ar fi fost „rupt”, iar fluxurile de bani „nu mai intră, ci ies”. În interpretarea sa, apropierea de un deficit de circa 10% a echivalat cu o situație de „quasi-faliment”, iar lipsa unui guvern cu puteri depline amplifică neîncrederea. „Practic, nu mai avem nicio finanțare reală pentru România: banii nu mai intră, ci ies.” De ce contează: riscul de finanțare se poate transmite rapid în economie Caramitru atrage atenția asupra dimensiunii lichidității din lei și a expunerii investitorilor străini pe titlurile de stat în moneda locală, ceea ce ar putea accelera tensiunile dacă sentimentul pieței se deteriorează. „Avem 200 de miliarde investite în titluri de stat plus 100 și ceva de miliarde depozite, 300 de miliarde de lei lichizi. Jumătate din titlurile de stat în lei sunt deținute de investitori internaționali. Dacă aceștia decid că nu vor să mai fie expuși în lei, povestea se termină rapid.” El mai afirmă că rezerva statului este de 60 de miliarde, în timp ce „300 de miliarde lichidități” se pot mișca rapid, sugerând o limitare a capacității de a gestiona o conversie masivă din lei în euro. Scenariul de avarie: intervenție externă și ajustare dură În lipsa unui guvern care să livreze o agendă de reforme, alternativa indicată este intervenția instituțiilor financiare internaționale, care ar veni, potrivit economistului, cu condiții mai dure decât ajustările discutate anterior, inclusiv austeritate. „Până nu rezolvi mult mai agresiv decât ce s-a discutat problema deficitului, probabil că vorbim de sute de mii de oameni care își vor pierde locul de muncă, zeci de mii de firme care se vor închide, exact cum s-a întâmplat în 2008.” Mediul de afaceri: costuri măsurabile și risc de pierdere a ratingului Patronatele și confederațiile de afaceri invocate în articol susțin că instabilitatea politică are deja costuri directe, vizibile în dobânzi, curs, rate la credite și accesarea fondurilor PNRR. Confederația Patronală Concordia avertizează că ratarea planului de reducere a deficitului bugetar ar putea duce la pierderea ratingului „investment grade” (rating recomandat pentru investiții), ceea ce ar majora costurile de finanțare. Concordia indică și un scenariu de costuri suplimentare la dobânzi de peste 100 de miliarde de lei până în 2030, dacă instabilitatea se permanentizează și România ajunge într-o situație similară cu Ungaria. În același mesaj, confederația arată că dobânzile la care se împrumută statul au crescut cu aproape un punct procentual față de februarie, de la 6,4% la 7,31%, iar o deteriorare suplimentară ar însemna costuri mai mari pentru companii și rate mai ridicate pentru populație. Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin, prin președinta Cristina Chiriac, descrie presiunea cumulată din energie, carburanți și scăderea puterii de cumpărare ca un șoc care se transmite în lanț: fie firmele cresc prețurile (alimentând inflația), fie absorb costurile în marje mai mici, reducând investițiile și capacitatea de angajare. Ce urmează, potrivit sursei Mesajul comun al analiștilor și organizațiilor de business este că prelungirea perioadei fără un guvern cu puteri depline crește probabilitatea unor decizii forțate ulterior, cu costuri mai mari decât cele ale unei corecții făcute la timp: dobânzi mai ridicate pentru stat, presiune pe curs, risc de retrogradare și efecte directe în economie prin creditare, investiții și acces la finanțare europeană. În același context, Adevărul notează separat că, pe piața interbancară, cursul a depășit pragul de 5,2 lei pentru un euro. [...]
Europa își concentrează cea mai mare parte din PIB în câteva economii mari , iar România rămâne în eșalonul mediu: locul 16, cu un PIB nominal estimat la circa 481 de miliarde de dolari (aprox. 2.200 miliarde lei), într-un continent care ar urma să depășească 32 de trilioane de dolari (aprox. 147.000 miliarde lei) în 2026, potrivit Banking News , pe baza unei analize Visual Capitalist realizate cu date FMI. Datele provin din actualizarea din aprilie 2026 a raportului World Economic Outlook al Fondului Monetar Internațional și indică o realitate structurală: „nucleul dur” al economiei europene rămâne în vest, iar diferențele de scară față de economiile din est sunt încă mari. Concentrarea economică: trei țări, peste 13 trilioane de dolari Germania, Regatul Unit și Franța generează împreună peste 13 trilioane de dolari (aprox. 59.800 miliarde lei) din producția economică a Europei, ceea ce arată cât de mult depinde tabloul continental de câteva centre economice. În topul economiilor europene după PIB nominal, primele poziții sunt ocupate de: Germania: 5,4 trilioane de dolari (aprox. 24.800 miliarde lei) Regatul Unit: 4,3 trilioane de dolari (aprox. 19.800 miliarde lei) Franța: 3,6 trilioane de dolari (aprox. 16.600 miliarde lei) Italia, Rusia și Spania completează primele șase economii ale continentului, conform aceleiași analize. Vestul rămâne nucleul, dar energia și turismul schimbă dinamica regională Analiza notează că forța economiilor vest-europene s-a construit prin industrializare timpurie și diversificare în industrie prelucrătoare, finanțe și servicii. În același registru, statele Benelux (Belgia, Luxemburg și Țările de Jos) cumulează împreună un PIB de peste 2,2 trilioane de dolari (aprox. 10.100 miliarde lei). În est, energia are un rol major în susținerea unor economii mari: Rusia este estimată la 2,7 trilioane de dolari (aprox. 12.400 miliarde lei), iar petrolul și gazele naturale reprezintă peste jumătate din exporturile sale, potrivit materialului. În nord, Norvegia este prezentată ca un alt exemplu de economie susținută de resurse energetice, cu un PIB care se apropie de 600 de miliarde de dolari (aprox. 2.800 miliarde lei), la o populație de aproximativ 5 milioane de locuitori. În paralel, creșterea începe să se mute spre sud: Spania (2,1 trilioane de dolari) și Portugalia (381 de miliarde de dolari) sunt menționate printre economiile cu un ritm estimat de circa 2% în 2026, susținut de revenirea turismului după pandemia de COVID-19, autonomie energetică mai ridicată și investiții publice. România: locul 16 în Europa, în zona economiilor medii România este indicată cu un PIB nominal estimat la aproximativ 481 de miliarde de dolari (aprox. 2.200 miliarde lei) în 2026, poziționare care o plasează pe locul 16 în Europa, „în zona economiilor medii din Europa de Est”, alături de Polonia și Cehia, potrivit sursei. Materialul subliniază și o limitare importantă pentru comparațiile în dolari: o monedă puternică poate influența temporar PIB-ul nominal exprimat în USD, chiar dacă economia nu produce mai mult în termeni reali. (PIB nominal înseamnă valoarea producției anuale exprimată în bani, fără ajustare pentru inflație.) [...]
Rusia riscă o creștere economică mult sub așteptări în 2026, chiar și cu petrol mai scump , pe fondul sancțiunilor occidentale și al atacurilor cu drone asupra infrastructurii energetice, potrivit Profit . Institutul rus TsMAKP, descris ca fiind apropiat guvernului, a redus prognoza de creștere a PIB pentru 2026 la 0,5%–0,7%, de la un interval anterior de 0,9%–1,3%. Motivul invocat este scăderea producției și exporturilor de petrol, principala resursă economică a țării. Avertismentul contrazice scenariul vehiculat de o parte dintre analiști, care mizau pe un impuls pentru economia Rusiei din scumpirea petrolului după conflictul din Orientul Mijlociu și blocarea transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz . „Realitatea este diferită”, notează materialul, care citează News.ro. În evaluarea TsMAKP, prețurile ridicate ale petrolului nu sunt suficiente pentru a compensa efectele combinate ale sancțiunilor și ale perturbărilor interne din sectorul energetic, inclusiv cele generate de atacurile cu drone asupra infrastructurii. [...]
Scumpirea îngrășămintelor cu 30%–40% ar putea împinge prețurile alimentelor în sus cu 3%–6% , pe fondul riscurilor de escaladare a războiului din Orientul Mijlociu și al presiunilor din energie, potrivit Economedia , care citează declarații ale directorului general al FMI, Kristalina Georgieva . Miza economică, dincolo de șocul petrolului, este transmiterea rapidă a scumpirilor către bunuri de bază: FMI urmărește impactul conflictului asupra lanțurilor de aprovizionare, iar majorarea deja vizibilă a prețurilor la îngrășăminte ar urma să se reflecte în costurile alimentelor. Georgieva a avertizat că, în acest context, „vom vedea o creștere a inflației și apoi, inevitabil, o dezancorare a așteptărilor inflaționiste”. Scenariile FMI: petrolul, variabila care poate împinge economia globală spre „aproape recesiune” Șefa FMI a spus că efectele ar deveni „mult mai grave” dacă războiul ar duce anul viitor cotațiile țițeiului spre aproximativ 125 de dolari/baril. În același timp, oficialul a atras atenția că un set de condiții – inclusiv prelungirea conflictului, petrol în jur sau peste 100 de dolari/baril și presiuni inflaționiste mai puternice – a activat deja „scenariul sever” al instituției. FMI a prezentat în aprilie trei scenarii pentru economia mondială, în funcție de evoluția războiului: Scenariul de referință (optimist) : război de scurtă durată în Iran; creștere globală de 3,1% în 2026 (cu 0,2 puncte procentuale sub estimarea din ianuarie); preț mediu al petrolului de 82 dolari/baril în acest an. Scenariul negativ : conflict mai îndelungat; petrol la aprox. 100 dolari/baril anul acesta și 75 dolari/baril în 2027; creștere globală de 2,5% în 2026 . Scenariul sever : conflictul se adâncește și se extinde, cu perturbări majore pe piețe și înăsprirea condițiilor financiare; creștere globală de 2% , ceea ce FMI descrie ca fiind „aproape o recesiune globală”. Georgieva a mai spus că, pe măsură ce războiul continuă, scenariul de referință devine tot mai puțin probabil: „Scenariul de referință, cu fiecare zi care trece, rămâne tot mai mult în urmă, în oglinda retrovizoare”. Blocajul din Strâmtoarea Ormuz și riscul de contracție, începând cu Asia La aceeași conferință, președintele Chevron, Mike Wirth, a avertizat că întreaga lume este afectată de un deficit de aprovizionare cu petrol, după închiderea Strâmtorii Ormuz. Potrivit lui Wirth, economiile ar urma să înceapă să se contracte, mai întâi în Asia, pe măsură ce cererea se ajustează la oferta redusă cât timp strâmtoarea rămâne închisă. În ansamblu, mesajul FMI este că șocul energetic riscă să se transforme într-un val mai larg de scumpiri, inclusiv la alimente, iar măsurile care mențin cererea ridicată de petrol pot amplifica presiunile. În acest sens, Georgieva a avertizat autoritățile să nu „arunce benzină în foc”, într-un moment în care lanțurile de aprovizionare sunt deja sub stres. [...]
Europa riscă să piardă competitivitate dacă UE rămâne blocată în reguli de piață deschisă într-o economie globală tot mai protecționistă , avertizează guvernatorul băncii centrale a Belgiei, Pierre Wunsch , într-o declarație preluată de Ziarul Financiar . Mesajul are o miză directă pentru companii: costurile structurale mai mari și presiunea subvențiilor din SUA și China pot forța UE să aleagă între menținerea producției interne, ambițiile climatice și deschiderea comercială. Wunsch spune că Europa este „naivă” dacă mai crede că modelul economic liberal poate funcționa neschimbat într-o lume „remodelată” de politicile agresive ale Statelor Unite și Chinei, în condițiile în care regulile pe care UE insistă să le respecte sunt tot mai puțin respectate de alți actori. „Deschiderea comercială şi regulile stricte funcţionează într-o lume bazată pe reguli. Acea lume nu mai există, iar dacă insişti asupra ei, eşti pur şi simplu naiv.” De ce se schimbă presiunea asupra modelului european În interviul acordat Financial Times, guvernatorul critică faptul că decidenții europeni continuă să promoveze piețe deschise și reguli stricte privind ajutorul de stat (sprijin public pentru companii), într-un context în care „subvențiile masive din China” și „politicile protecționiste din SUA” au schimbat „regulile jocului”. În acest cadru, Wunsch pune sub semnul întrebării strategia Comisiei Europene de a continua negocierile pentru acorduri de liber schimb cu regiuni precum America Latină, Australia, India și Indonezia, întrebând cum poate UE „respecta regulile” într-o lume în care alții nu le respectă. Unde se vede cel mai rapid impactul economic: industriile energointensive Oficialul belgian indică drept punct sensibil industriile energointensive, unde Europa are „costuri structurale mai ridicate”, dar încearcă să păstreze producția internă. În opinia sa, UE evită „alegerile dificile”, iar concluzia este directă: „Realitatea este că nu mai suntem competitivi.” Wunsch mai afirmă că Europa a rămas în urmă la capitolul inovație, deși în trecut a reușit să combine liberalizarea comerțului cu restricții severe asupra politicilor industriale. Compromisul pe care Bruxelles îl amână Potrivit unui studiu recent al băncii centrale belgiene, Wunsch critică strategia economică a UE pentru că evită compromisurile între trei obiective care intră tot mai des în conflict: ambițiile climatice; competitivitatea; deschiderea comercială. În ultimul deceniu, UE a urmărit politici de reducere a emisiilor și neutralitate climatică „până la mijlocul secolului”, însă crizele succesive – pandemia Covid-19, războiul din Ucraina și conflictul recent din Iran – au dus la temperarea acestor planuri, pe fondul încetinirii creșterii economice și al pierderii de competitivitate față de SUA și China. În același context, ZF notează că directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, estimează că actuala criză ar putea accelera revenirea energiei nucleare, similar cu ce s-a întâmplat după șocurile petroliere din anii ’70. [...]
Angajatorii bulgari cer renunțarea la zilele libere „compensatorii” din weekend, pe motiv că fiecare zi nelucrătoare suplimentară ar costa economia 90–120 milioane euro (aprox. 450–600 milioane lei) , potrivit News . Miza este una de productivitate și volum de muncă într-un an în care calendarul ar adăuga, pe lângă sărbătorile legale, încă trei zile nelucrătoare deoarece unele date cad duminica. Asociația Capitalului Industrial din Bulgaria (AIKB) susține că în 2026 vor exista 12 sărbători legale nelucrătoare, iar 25 mai, 7 septembrie și 28 decembrie, care cad duminica, ar urma să genereze încă trei zile libere suplimentare. În viziunea patronatelor, acest mecanism reduce timpul efectiv de muncă și, implicit, producția economică. Calculul costurilor și argumentul productivității AIKB estimează că fiecare zi nelucrătoare în plus ar însemna pierderi de 90–120 milioane euro , o evaluare „orientativă”, obținută prin împărțirea PIB-ului la aproximativ 250 de zile lucrătoare pe an. Directorul executiv Dobrin Ivanov a precizat că estimarea este aproximativă, dar arată efectul agregat al reducerii timpului de lucru asupra economiei. Organizația cere renunțarea la politica introdusă în 2017, care acordă zile libere compensatorii (de regulă lunea) atunci când sărbătorile legale cad în weekend, argumentând că efectele se văd pe termen lung în performanța economică. AIKB mai afirmă că Bulgaria ar urma să aibă cu aproximativ cinci zile lucrătoare mai puțin în 2026 față de anii anteriori, echivalentul „aproape unei săptămâni de muncă”. În același timp, patronatele invocă un decalaj de productivitate: estimările citate indică faptul că un angajat bulgar produce de aproximativ patru ori mai puțină valoare decât un angajat german, în aceeași perioadă. Efecte diferite pe sectoare și disputa politică Patronatele admit că perioadele extinse de sărbători pot ajuta turismul, dar subliniază că acesta reprezintă aproximativ 8% din PIB , în timp ce industria are circa 27–28% , ceea ce ar face impactul zilelor nelucrătoare suplimentare mai relevant pentru economia per ansamblu. AIKB a comentat și ideea declarării zilei de 20 aprilie drept sărbătoare oficială (legată de Revolta din Aprilie), avertizând asupra creșterii numărului de zile nelucrătoare. Organizația a formulat poziția astfel: „Nu ar trebui făcută o alegere între memoria istorică şi dezvoltarea economică.” Ce urmează O propunere legislativă similară a existat anterior, depusă de partidul Democratic Bulgaria (DSB), care viza eliminarea zilelor libere compensatorii, invocând inclusiv îngrijorări privind deficitul bugetar și cheltuielile publice. Inițiativa a fost însă respinsă în discuțiile tripartite, iar sistemul a rămas neschimbat. În materialul citat nu este menționat un calendar concret pentru reluarea demersului legislativ. [...]
