Știri
Știri din categoria Economie
Europa riscă să piardă competitivitate dacă UE rămâne blocată în reguli de piață deschisă într-o economie globală tot mai protecționistă, avertizează guvernatorul băncii centrale a Belgiei, Pierre Wunsch, într-o declarație preluată de Ziarul Financiar. Mesajul are o miză directă pentru companii: costurile structurale mai mari și presiunea subvențiilor din SUA și China pot forța UE să aleagă între menținerea producției interne, ambițiile climatice și deschiderea comercială.
Wunsch spune că Europa este „naivă” dacă mai crede că modelul economic liberal poate funcționa neschimbat într-o lume „remodelată” de politicile agresive ale Statelor Unite și Chinei, în condițiile în care regulile pe care UE insistă să le respecte sunt tot mai puțin respectate de alți actori.
„Deschiderea comercială şi regulile stricte funcţionează într-o lume bazată pe reguli. Acea lume nu mai există, iar dacă insişti asupra ei, eşti pur şi simplu naiv.”
În interviul acordat Financial Times, guvernatorul critică faptul că decidenții europeni continuă să promoveze piețe deschise și reguli stricte privind ajutorul de stat (sprijin public pentru companii), într-un context în care „subvențiile masive din China” și „politicile protecționiste din SUA” au schimbat „regulile jocului”.
În acest cadru, Wunsch pune sub semnul întrebării strategia Comisiei Europene de a continua negocierile pentru acorduri de liber schimb cu regiuni precum America Latină, Australia, India și Indonezia, întrebând cum poate UE „respecta regulile” într-o lume în care alții nu le respectă.
Oficialul belgian indică drept punct sensibil industriile energointensive, unde Europa are „costuri structurale mai ridicate”, dar încearcă să păstreze producția internă. În opinia sa, UE evită „alegerile dificile”, iar concluzia este directă:
„Realitatea este că nu mai suntem competitivi.”
Wunsch mai afirmă că Europa a rămas în urmă la capitolul inovație, deși în trecut a reușit să combine liberalizarea comerțului cu restricții severe asupra politicilor industriale.
Potrivit unui studiu recent al băncii centrale belgiene, Wunsch critică strategia economică a UE pentru că evită compromisurile între trei obiective care intră tot mai des în conflict:
În ultimul deceniu, UE a urmărit politici de reducere a emisiilor și neutralitate climatică „până la mijlocul secolului”, însă crizele succesive – pandemia Covid-19, războiul din Ucraina și conflictul recent din Iran – au dus la temperarea acestor planuri, pe fondul încetinirii creșterii economice și al pierderii de competitivitate față de SUA și China.
În același context, ZF notează că directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, estimează că actuala criză ar putea accelera revenirea energiei nucleare, similar cu ce s-a întâmplat după șocurile petroliere din anii ’70.
Recomandate
China își accelerează creșterea în turism, iar avansul călătoriilor inbound și al cheltuielilor străinilor ar putea-o împinge spre poziția de lider global până în 2030 , potrivit unei analize citate de Global Times , pe baza datelor World Travel & Tourism Council (WTTC) . Miza economică este majoră: sectorul de travel & tourism a crescut cu 9,9% în 2025, peste dublul mediei globale de 4,1%. WTTC indică faptul că, dacă ritmul se menține, China ar putea deveni „cea mai mare economie turistică din lume” până la finalul deceniului, o estimare atribuită de WTTC președintei și CEO-ului Gloria Guevara , într-un context relatat de Bloomberg. Consiliul mai arată că impulsul a venit „în mare parte” dintr-o creștere de peste 10% a cheltuielilor turiștilor internaționali. În același timp, contribuția sectorului chinez de travel & tourism este evaluată la 1,8 trilioane de dolari (aprox. 8,3 trilioane lei) la PIB-ul global. Datele care susțin trendul: intrări, cheltuieli, vize Potrivit Biroului Național de Statistică din China, anul trecut China a primit 154,5 milioane de turiști inbound, în creștere cu 17,1% față de anul anterior. Din total, 30,08 milioane de vizitatori străini au intrat fără viză, un avans de 49,5% de la an la an. Cheltuielile totale ale turiștilor inbound au ajuns la 131,1 miliarde de dolari (aprox. 603 miliarde lei), în creștere cu 39,2% față de anul anterior. La finalul lui 2025, numărul țărilor care beneficiau de acces unilateral fără viză în China urcase la 48, conform materialului. WTTC mai indică o proiecție: sosirile totale ale vizitatorilor internaționali în China continentală ar urma să depășească 250 de milioane în 2035, potrivit unei estimări afișate pe site-ul organizației. Efectul politicilor de facilitare și al platformelor de rezervări În perioada sărbătorii Qingming (începutul lui aprilie), rezervările inbound au fost „aproape duble” față de anul anterior, iar rezervările din țările cu regim fără viză au crescut de trei ori mai repede decât cele din țările fără acest avantaj, potrivit datelor Trip.com citate în articol. În top 20 piețe-sursă inbound din perioada respectivă, 15 au fost țări fără viză. Un reprezentant al CYTS Tours Holding Co, citat de publicație, pune creșterea pe seama reducerii barierelor de intrare prin politicile de viză, dar și pe diversificarea ofertei turistice și optimizarea „mediului” pentru inbound. Tehnologia ca diferențiator operațional în experiența turistică Pe lângă factorii de reglementare (vize), articolul descrie și o componentă operațională: integrarea tehnologiei în produse turistice. Sunt menționate expoziții virtuale imersive în muzee, tururi de noapte și experiențe în realitate virtuală (VR) și realitate augmentată (AR), inclusiv utilizarea unor dispozitive precum ochelari AR. Sunt date exemple punctuale: utilizarea tehnologiilor AR/VR într-o zonă scenică din provincia Anhui și proiecții 3D „fără ochelari” în Chongqing, respectiv croaziere de noapte pe Yangtze în zona Yichang, cu proiecții luminoase pe peisaj, pe baza informațiilor atribuite Three Gorges Tourism Group. În ansamblu, datele citate sugerează că, dacă trendul de creștere a inbound și a cheltuielilor se menține, China își consolidează poziția nu doar ca destinație, ci ca motor economic în turism, cu efecte directe asupra veniturilor din servicii și asupra industriei locale de ospitalitate și transport. [...]
Creșterea peste așteptări a PIB-ului Chinei în T1 maschează o vulnerabilitate tot mai mare: dependența de exporturi , într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu începe să afecteze comerțul și costurile de transport, potrivit Economica . Biroul Național de Statistică din China a anunțat că PIB-ul a urcat cu 5% în primul trimestru față de aceeași perioadă a anului trecut, peste estimarea de 4,8% a economiștilor chestionați de AFP. Instituția a descris evoluția drept un „început solid de an”, invocând reziliența economiei. De ce contează: avansul vine mai ales din exporturi, nu din consum În spatele rezultatului peste estimări, indicatorii de cerere internă rămân fragili. Vânzările cu amănuntul – principalul barometru al consumului – au încetinit peste așteptări în martie, crescând cu 1,7% în ritm anual, sub prognoza de 2,4% a unui grup de economiști chestionați de Bloomberg. În același timp, producția industrială a crescut cu 5,7% în martie, peste prognoza Bloomberg (5,3%), dar sub ritmul din ianuarie-februarie (6,3%), semn că impulsul din industrie s-a temperat. Riscurile din exterior se acumulează Textul notează că războiul a perturbat traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz – rută prin care trece o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii – și a afectat comerțul dintre Orientul Mijlociu și China, conform Agerpres. Analiștii citați arată că, pe termen scurt, China a amortizat mai bine șocul energetic decât alte economii asiatice, datorită rezervelor strategice mari de petrol, mixului energetic diversificat și dependenței de cărbune. Totuși, dacă tensiunile persistă, economia chineză ar putea resimți efectele prin încetinirea economiei globale. Semnale mixte pentru restul anului Beijingul vizează o creștere anuală de 4,5%–5% în acest an, cea mai redusă țintă din ultimele decenii, pe fondul problemelor interne: criza prelungită din imobiliare, consumul slab și șomajul ridicat în rândul tinerilor. În plus, datele Autorității vamale chineze citate în material arată că, în martie, ritmul de creștere a exporturilor a încetinit brusc, un indiciu că războiul din Orientul Mijlociu începe să se vadă în comerț. Zichun Huang, analist la Capital Economics, susține că avansul din primul trimestru a fost alimentat de exporturi, construcții și industrie, „nu neapărat de cererea internă”, și anticipează o ușoară încetinire în restul anului, pe măsură ce economia devine „din ce în ce mai dependentă de cererea externă”. La Târgul de la Canton, companii chineze și cumpărători internaționali au semnalat deja presiuni operaționale: scăderea comenzilor și creșterea costurilor de transport. [...]
Angajatorii bulgari cer renunțarea la zilele libere „compensatorii” din weekend, pe motiv că fiecare zi nelucrătoare suplimentară ar costa economia 90–120 milioane euro (aprox. 450–600 milioane lei) , potrivit News . Miza este una de productivitate și volum de muncă într-un an în care calendarul ar adăuga, pe lângă sărbătorile legale, încă trei zile nelucrătoare deoarece unele date cad duminica. Asociația Capitalului Industrial din Bulgaria (AIKB) susține că în 2026 vor exista 12 sărbători legale nelucrătoare, iar 25 mai, 7 septembrie și 28 decembrie, care cad duminica, ar urma să genereze încă trei zile libere suplimentare. În viziunea patronatelor, acest mecanism reduce timpul efectiv de muncă și, implicit, producția economică. Calculul costurilor și argumentul productivității AIKB estimează că fiecare zi nelucrătoare în plus ar însemna pierderi de 90–120 milioane euro , o evaluare „orientativă”, obținută prin împărțirea PIB-ului la aproximativ 250 de zile lucrătoare pe an. Directorul executiv Dobrin Ivanov a precizat că estimarea este aproximativă, dar arată efectul agregat al reducerii timpului de lucru asupra economiei. Organizația cere renunțarea la politica introdusă în 2017, care acordă zile libere compensatorii (de regulă lunea) atunci când sărbătorile legale cad în weekend, argumentând că efectele se văd pe termen lung în performanța economică. AIKB mai afirmă că Bulgaria ar urma să aibă cu aproximativ cinci zile lucrătoare mai puțin în 2026 față de anii anteriori, echivalentul „aproape unei săptămâni de muncă”. În același timp, patronatele invocă un decalaj de productivitate: estimările citate indică faptul că un angajat bulgar produce de aproximativ patru ori mai puțină valoare decât un angajat german, în aceeași perioadă. Efecte diferite pe sectoare și disputa politică Patronatele admit că perioadele extinse de sărbători pot ajuta turismul, dar subliniază că acesta reprezintă aproximativ 8% din PIB , în timp ce industria are circa 27–28% , ceea ce ar face impactul zilelor nelucrătoare suplimentare mai relevant pentru economia per ansamblu. AIKB a comentat și ideea declarării zilei de 20 aprilie drept sărbătoare oficială (legată de Revolta din Aprilie), avertizând asupra creșterii numărului de zile nelucrătoare. Organizația a formulat poziția astfel: „Nu ar trebui făcută o alegere între memoria istorică şi dezvoltarea economică.” Ce urmează O propunere legislativă similară a existat anterior, depusă de partidul Democratic Bulgaria (DSB), care viza eliminarea zilelor libere compensatorii, invocând inclusiv îngrijorări privind deficitul bugetar și cheltuielile publice. Inițiativa a fost însă respinsă în discuțiile tripartite, iar sistemul a rămas neschimbat. În materialul citat nu este menționat un calendar concret pentru reluarea demersului legislativ. [...]
Instabilitatea politică începe să împingă costul finanțării României spre un scenariu de criză , cu dobânzi ridicate, presiune pe curs și riscul pierderii ratingului „investment grade”, potrivit Adevărul . În acest context, inflația a ajuns la 9,9% în martie 2026 (cel mai ridicat nivel din UE), statul se împrumută la costuri care au urcat brusc spre 7,4%, iar cursul a depășit 5,2 lei/euro pe piața interbancară. Economistul Andrei Caramitru spune că România se află într-o zonă de vulnerabilitate severă din perspectiva finanțării, în condițiile în care „contractul” de credibilitate cu finanțatorii externi (Comisia Europeană, bănci internaționale, agenții de rating) ar fi fost „rupt”, iar fluxurile de bani „nu mai intră, ci ies”. În interpretarea sa, apropierea de un deficit de circa 10% a echivalat cu o situație de „quasi-faliment”, iar lipsa unui guvern cu puteri depline amplifică neîncrederea. „Practic, nu mai avem nicio finanțare reală pentru România: banii nu mai intră, ci ies.” De ce contează: riscul de finanțare se poate transmite rapid în economie Caramitru atrage atenția asupra dimensiunii lichidității din lei și a expunerii investitorilor străini pe titlurile de stat în moneda locală, ceea ce ar putea accelera tensiunile dacă sentimentul pieței se deteriorează. „Avem 200 de miliarde investite în titluri de stat plus 100 și ceva de miliarde depozite, 300 de miliarde de lei lichizi. Jumătate din titlurile de stat în lei sunt deținute de investitori internaționali. Dacă aceștia decid că nu vor să mai fie expuși în lei, povestea se termină rapid.” El mai afirmă că rezerva statului este de 60 de miliarde, în timp ce „300 de miliarde lichidități” se pot mișca rapid, sugerând o limitare a capacității de a gestiona o conversie masivă din lei în euro. Scenariul de avarie: intervenție externă și ajustare dură În lipsa unui guvern care să livreze o agendă de reforme, alternativa indicată este intervenția instituțiilor financiare internaționale, care ar veni, potrivit economistului, cu condiții mai dure decât ajustările discutate anterior, inclusiv austeritate. „Până nu rezolvi mult mai agresiv decât ce s-a discutat problema deficitului, probabil că vorbim de sute de mii de oameni care își vor pierde locul de muncă, zeci de mii de firme care se vor închide, exact cum s-a întâmplat în 2008.” Mediul de afaceri: costuri măsurabile și risc de pierdere a ratingului Patronatele și confederațiile de afaceri invocate în articol susțin că instabilitatea politică are deja costuri directe, vizibile în dobânzi, curs, rate la credite și accesarea fondurilor PNRR. Confederația Patronală Concordia avertizează că ratarea planului de reducere a deficitului bugetar ar putea duce la pierderea ratingului „investment grade” (rating recomandat pentru investiții), ceea ce ar majora costurile de finanțare. Concordia indică și un scenariu de costuri suplimentare la dobânzi de peste 100 de miliarde de lei până în 2030, dacă instabilitatea se permanentizează și România ajunge într-o situație similară cu Ungaria. În același mesaj, confederația arată că dobânzile la care se împrumută statul au crescut cu aproape un punct procentual față de februarie, de la 6,4% la 7,31%, iar o deteriorare suplimentară ar însemna costuri mai mari pentru companii și rate mai ridicate pentru populație. Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin, prin președinta Cristina Chiriac, descrie presiunea cumulată din energie, carburanți și scăderea puterii de cumpărare ca un șoc care se transmite în lanț: fie firmele cresc prețurile (alimentând inflația), fie absorb costurile în marje mai mici, reducând investițiile și capacitatea de angajare. Ce urmează, potrivit sursei Mesajul comun al analiștilor și organizațiilor de business este că prelungirea perioadei fără un guvern cu puteri depline crește probabilitatea unor decizii forțate ulterior, cu costuri mai mari decât cele ale unei corecții făcute la timp: dobânzi mai ridicate pentru stat, presiune pe curs, risc de retrogradare și efecte directe în economie prin creditare, investiții și acces la finanțare europeană. În același context, Adevărul notează separat că, pe piața interbancară, cursul a depășit pragul de 5,2 lei pentru un euro. [...]
Christine Lagarde respinge scenariul de stagflație în zona euro , argumentând că mixul actual de politici și dinamica pieței muncii diferă fundamental de anii ’70, chiar dacă riscurile de inflație ridicată și încetinire economică s-au accentuat, potrivit Economica . Șefa Băncii Centrale Europene (BCE) a spus că termenul „stagflație” nu descrie corect situația curentă din Europa. În opinia sa, în anii ’70 inflația era persistentă, iar șomajul se afla la un nivel ridicat, în timp ce cadrul monetar și fiscal era „fără legătură” cu cel de acum. „În anii ’70, inflaţia continua, continua, continua într-un ritm sustenabil şi solid, iar şomajul era la un nivel ridicat. Cadrul monetar şi fiscal nu avea nicio legătură cu ceea ce avem în prezent.” În același timp, Lagarde a recunoscut deteriorarea balanței de riscuri: riscurile de creștere a inflației și cele de scădere a economiei „s-au intensificat”, iar prelungirea războiului și menținerea prețurilor ridicate la energie ar amplifica impactul atât asupra inflației, cât și asupra activității economice. BCE a transmis și că așteptările inflaționiste pe termen lung rămân „bine ancorate”, deși pe termen scurt s-au modificat semnificativ, iar Consiliul guvernatorilor nu se angajează anticipat la o traiectorie a dobânzii. Proiecțiile BCE: creștere modestă, nu stagnare Lagarde a indicat că proiecțiile BCE din martie nu arată o economie în stagnare: instituția estima o creștere a PIB-ului zonei euro de 0,9% în 2026, 1,3% în 2027 și 1,4% în 2028. Ea a subliniat că avansul este mai redus, dar că zona euro nu se află „în stagnare” și „în niciun caz în recesiune”, deși a admis că pot fi imaginate scenarii mai negative. În paralel, unii analiști avertizează că șocul prețului energiei ar putea șterge 0,5 puncte procentuale din creșterea economică a zonei euro. Datele Eurostat : avans marginal în T1 2026 Datele Eurostat citate arată o creștere de 0,1% a PIB-ului în zona euro (20 de state) și în UE în primul trimestru din 2026 față de trimestrul anterior, după +0,2% în trimestrul patru din 2025. Față de primul trimestru din 2025, PIB-ul ajustat sezonier a crescut cu 0,8% în zona euro și cu 1% în UE în T1 2026, după +1,3% (zona euro) și +1,4% (UE) în trimestrul precedent. [...]
Statele UE pot compensa rapid o parte mai mare din costurile energetice ale firmelor , după ce Comisia Europeană a adoptat un cadru temporar de ajutoare de stat valabil până la finalul anului, potrivit Economedia . Măsura vizează sectoarele considerate cele mai expuse la efectele crizei din Orientul Mijlociu, în condițiile scumpirilor bruște la energie. Noul cadru, denumit METSAF , este „temporar” și „țintit”, iar Comisia subliniază că va monitoriza în continuare ajutoarele de stat pentru a limita riscul de denaturare a concurenței pe piața internă. „Recentele creşteri bruşte ale preţurilor la energie necesită un răspuns imediat. METSAF permite soluţii uşor de aplicat care vor susţine dezvoltarea continuă a principalelor sectoare din UE, cum ar fi agricultura, pescuitul şi transporturile, prin atenuarea efectelor crizei”, a declarat comisarul european pentru concurenţă, Teresa Ribera. Cine poate primi sprijin și în ce limite Cadrul este construit pentru câteva sectoare: agricultura, pescuitul, transporturile și industriile mari consumatoare de energie. Pentru companiile din agricultură, pescuit, transport terestru (rutier, feroviar și pe căile navigabile interioare) și transport maritim pe distanțe scurte în interiorul UE, statele membre vor putea compensa până la 70% din costurile suplimentare suportate din cauza creșterii prețurilor la combustibil și îngrășăminte. În paralel, un mecanism simplificat permite acordarea de ajutoare forfetare, cu formalități minime, plafonate la 50.000 euro per beneficiar (aprox. 250.000 lei). Reguli mai permisive pentru marii consumatori de energie Statele membre pot majora și sprijinul pentru industriile mari consumatoare de energie, în anumite condiții. Pentru companiile eligibile în regimurile temporare de reducere a prețurilor energiei electrice (secțiunea 4.5 din CISAF), intensitatea ajutorului poate crește de la 50% la până la 70% din costul energiei electrice aferent consumului eligibil, putând fi acoperit până la 50% din consumul total al beneficiarului. Comisia precizează că, în acest caz, nu va fi necesară nicio creștere suplimentară a eforturilor de decarbonizare . Context: o nouă relaxare a regulilor în perioadă de criză În ultimele săptămâni, mai multe state membre au anunțat măsuri pentru a sprijini companiile și consumatorii afectați de costurile mai mari ale energiei, de la reduceri ale taxelor pe combustibil (Germania, Spania) la măsuri mai țintite (Franța, Belgia). Potrivit sursei, relaxarea regulilor privind ajutoarele de stat este o practică folosită de UE în perioade de criză, cu precedente în pandemie și la începutul războiului din Ucraina. [...]
