Știri
Știri din categoria Economie
Asia este așteptată să genereze circa jumătate din creșterea globală în 2026, potrivit Moneycontrol, care citează proiecțiile Fondului Monetar Internațional (FMI) din actualizarea „World Economic Outlook” publicată în ianuarie 2026. Datele au intrat în atenția publică după ce Elon Musk a distribuit clasamentul pe X și a comentat că „balanța puterii e în schimbare”.
Mutarea centrului de greutate economic spre Asia reiese din contribuțiile estimate la creșterea PIB-ului real global în 2026: China ar urma să aibă o contribuție de 26,6%, iar India de 17,0%. Împreună, cele două economii ar însuma 43,6% din expansiunea globală proiectată, în timp ce Statele Unite sunt pe locul al treilea, cu 9,9%. În același tablou, Indonezia (3,8%) și Turcia (2,2%) completează prezența puternică a Asiei și a vecinătății sale economice în topul contributorilor.
„the balance of power is changing”
În ansamblu, regiunea Asia-Pacific este așteptată să livreze aproximativ jumătate din creșterea economică mondială în 2026, ceea ce întărește ideea unei „gravitații economice” tot mai pronunțate spre Est. Reiese astfel un dezechilibru în favoarea Asiei nu doar prin ritmul de creștere, ci și prin ponderea efectivă în avansul global, într-un an în care economiile dezvoltate rămân relevante, dar nu mai domină contribuția marginală la creștere.
Contextul macro indicat de FMI susține această dinamică: actualizarea din ianuarie 2026 estimează creșterea globală la 3,3% în 2026, ușor revizuită în sus față de estimările din octombrie 2025, potrivit FMI. Fondul leagă reziliența de investițiile continue în inteligență artificială și alte tehnologii, precum și de combinația dintre politici fiscale și monetare și adaptarea sectorului privat.
În acest peisaj dominat de Asia, Nigeria apare ca o excepție notabilă: este singura țară africană din top 10 contributori la creșterea PIB-ului real global în 2026, cu o contribuție proiectată de 1,5%, alături de Brazilia și înaintea Germaniei, conform datelor FMI citate de Moneycontrol. Chiar dacă prezența Nigeriei nu schimbă concluzia principală privind rebalansarea spre Asia, ea sugerează că, pe lângă „motorul” asiatic, anumite economii emergente din afara regiunii pot câștiga vizibilitate în contribuția la creșterea globală, în funcție de reforme și de condițiile macroeconomice interne.
Recomandate
Economia Chinei intră într-o fază de creștere „cu două viteze”, cu exporturile și industria în urcare, dar cu cererea internă în scădere , ceea ce crește presiunea pentru noi intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea, potrivit unei analize publicate de Economica . Datele oficiale arată că, în mai, consumul a slăbit: vânzările cu amănuntul au scăzut cu 0,6%, după un avans de 0,2% în aprilie, conform Biroului Național de Statistică (NBS). Este primul declin lunar din decembrie 2022, în condițiile în care analiștii intervievați de Reuters se așteptau la stagnare. Cererea internă cedează, iar imobiliarele rămân o frână Fragilitatea este vizibilă și în sectorul auto: vânzările din China au continuat să scadă în mai pentru a opta lună consecutiv, semnalând o cerere mai slabă, iar analiștii estimează că presiunile vor continua în acest an. Pe partea investițiilor, în primele cinci luni ale anului, investițiile în active fixe au scăzut cu 4,1%, după un declin de 1,6% în perioada ianuarie–aprilie, peste așteptările economiștilor (recul de 2%). Investițiile imobiliare și-au adâncit scăderea la 16,2% în ianuarie–mai, de la 13,7% în ianuarie–aprilie, pe fondul problemelor prelungite din sectorul imobiliar. Industria și tehnologia trag în sus, pe fondul cererii externe În contrast, producția industrială a crescut cu 4,5% în ritm anual în mai, după 4,1% în aprilie, peste estimarea analiștilor (4,3%). Un sprijin important vine din tehnologie: producția de înaltă tehnologie a urcat cu 15,1% luna trecută, pe fondul investițiilor globale în inteligență artificială și al cererii pentru tehnologie, potrivit analiștilor citați. Economistul Xu Tianchen (Economist Intelligence Unit) descrie aceste rupturi ca fiind între cererea internă și cea externă, între inteligența artificială și industriile tradiționale, precum și între vânzările cu amănuntul și servicii. Ce urmează: risc de încetinire și posibile măsuri de sprijin Xu Tianchen anticipează o încetinire a creșterii economice în trimestrul al doilea la 4,5%, de la 5% în primele trei luni ale anului. În același timp, el consideră că atingerea țintei anuale de creștere de 4,5%–5% „nu va fi dificilă”, însă slăbirea cererii interne ar putea determina intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea. Pe piața muncii, presiunea rămâne ridicată, inclusiv pe fondul numărului mare de absolvenți care intră pe piață în această vară și al temerilor legate de inteligența artificială, deși un studiu la nivel național indică o scădere a ratei șomajului la 5,1% în mai, de la 5,2% în aprilie. Economiștii citați mai arată că exporturile solide ar putea continua să sprijine economia Chinei în acest an. [...]
Modelul economic al Chinei împinge economiile avansate spre „dezindustrializare forțată” , pe fondul unui val de exporturi ieftine susținute de stat și al unui surplus comercial record, arată o analiză preluată de Digi24 din The Atlantic . Miza pentru companii și guverne este dublă: presiune directă pe locurile de muncă din industrie în afara Chinei și risc de reacții protecționiste care pot reduce prosperitatea globală. Beijingul ar sprijini producătorii prin subvenții și scutiri de taxe, dar și indirect, prin politici care limitează salariile din fabrici și mențin moneda la un nivel care face exporturile „mult mai ieftine” în mod artificial. Rezultatul, potrivit analizei citate, este un model care favorizează producătorii și „constrânge consumatorii”, inundând piețele internaționale cu bunuri la prețuri foarte mici, de la oțel și panouri solare până la mașini electrice. Impactul asupra industriilor din afara Chinei este prezentat ca fiind deja vizibil. Digi24 notează că, din cauza competiției chineze, Germania ar pierde lunar 10.000 de locuri de muncă în producție, iar Indonezia ar putea pierde „sute de mii” de joburi în industria textilă. Surplus record și presiune pe partenerii comerciali Un indicator central al dezechilibrului este surplusul comercial al Chinei, care ar fi ajuns la 1,2 trilioane de dolari anul trecut (aprox. 5.520 trilioane lei), un nou record, potrivit materialului. Analiza susține că, raportat la economia globală, un asemenea excedent de bunuri fabricate „nu a mai fost atins niciodată” de vreo altă țară. În acest context, sunt menționate și sectoare considerate sensibile pentru economiile avansate — auto, robotică, utilaje grele și semiconductori — unde politica industrială a lui Xi Jinping ar amplifica riscurile pentru securitatea națională, creștere economică și ocupare. Reacții: de la tarife la reguli de reducere a dependenței Materialul amintește că Donald Trump a impus anterior tarife asupra mărfurilor chinezești, însă, „în ultimul timp”, ar fi devenit mai puțin preocupat de amenințarea economică a Chinei, după o vizită la Beijing și un acord de cooperare pentru un „consiliu al comerțului” bilateral. În paralel, unele guverne ar fi început să-și protejeze industriile. În Uniunea Europeană, potrivit articolului, au fost introduse reguli pentru reducerea dependenței de China, prin încurajarea fabricării în Europa a produselor din domeniul energiei verzi. „Suntem într-o situație acum unde comerțul cu China distruge valoarea produselor. Atunci, marea întrebare este: De ce mai facem comerț?” De ce contează: risc de protecționism și costuri economice mai mari Concluzia analizei preluate de Digi24 este că nicio țară nu va putea elimina complet dependența de China, cel mai mare producător al lumii, însă partenerii comerciali pot pune presiune pe un sistem industrial descris drept „umflat” artificial, generator de pierderi și datorii. În același timp, textul avertizează asupra unui efect secundar: dacă partenerii Chinei sunt împinși spre strategii protecționiste, nivelul de prosperitate „pentru toată lumea” ar putea scădea, iar costurile s-ar putea vedea atât în rândul muncitorilor americani, cât și al familiilor chineze, care ar suporta consecințele unui model bazat pe supraproducție și exporturi ieftine. [...]
Economia globală rămâne ancorată în dolar, iar asta menține presiunea pe finanțarea economiilor emergente , într-un context în care tensiunile geopolitice și reconfigurarea comerțului sporesc incertitudinea, potrivit Adevărul , care citează declarațiile economistului-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, dintr-un interviu Reuters. Gourinchas avertizează că, deși se discută frecvent despre „de-dolarizare”, datele privind tranzacțiile internaționale, împrumuturile denominate în dolari și utilizarea dolarului în comerțul cu mărfuri indică o „stabilitate remarcabilă” a rolului monedei americane. În opinia sa, schimbarea acestui echilibru ar necesita „ani, dacă nu decenii” și depinde de factori precum profunzimea piețelor financiare, încrederea investitorilor și capacitatea instituțională a țărilor emitente. De ce contează: dolarul influențează direct costul banilor pentru economiile emergente Publicația notează că FMI urmărește îndeaproape piețele valutare, deoarece volatilitatea dolarului se transmite în fluxurile comerciale și în costurile de finanțare, în special pentru economiile emergente. Chiar dacă unele state au încercat să-și diversifice rezervele în ultimii ani, aceste mișcări sunt descrise drept marginale raportat la poziția dominantă a dolarului în sistemul financiar global. Pentru economiile emergente, combinația dintre un dolar puternic, costuri ridicate de finanțare și tensiuni geopolitice persistente rămâne un risc major. FMI avertizează, în acest context, că statele cu datorii mari în valută pot fi expuse la presiuni suplimentare dacă volatilitatea se intensifică în lunile următoare. Riscuri pe termen scurt: petrol, armistițiu fragil și rezerve diminuate În interviul acordat Reuters (preluat de Adevărul), Gourinchas spune că eliberările rapide din rezervele strategice de petrol au limitat scumpirea după izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, dar stocurile sunt acum „considerabil diminuate”, ceea ce reduce capacitatea de reacție dacă violențele reîncep. El precizează că aproximativ 3% din oferta globală de petrol a fost scoasă de pe piață, sub estimările inițiale de 10–15%, pe fondul intervențiilor coordonate și al ajustărilor rapide ale rafinăriilor. Un eșec al „fragilului armistițiu” dintre Statele Unite și Iran ar putea amplifica riscurile economice. Comerț și sancțiuni: reconfigurare accelerată, eficiență limitată în timp Pe plan comercial, economistul-șef al FMI observă accelerarea reconfigurării fluxurilor globale, pe fondul tarifelor impuse de administrația Trump, menționând că Uniunea Europeană a finalizat acorduri comerciale cu America Latină și India, multe dintre noile aranjamente neincluzând Statele Unite. Totodată, Gourinchas reiterează limitele sancțiunilor economice, argumentând că acestea oferă influență mai ales pe termen scurt, deoarece statele vizate caută rapid alternative și își diversifică parteneriatele. „Există o viziune potrivit căreia astfel de pârghii sunt esențiale, dar ceea ce vedem este cât de repede încearcă economia globală să găsească modalități de a le ocoli”. Ce urmează: noi prognoze FMI pe 8 iulie FMI va publica pe 8 iulie un nou set de prognoze , iar Gourinchas sugerează că instituția ar putea reveni la un scenariu de bază, după ce în aprilie a prezentat trei scenarii alternative din cauza incertitudinii ridicate. În acest context, el subliniază dificultatea de a construi prognoze credibile pentru 2025 și 2026 în lipsa unor precedente istorice. [...]
Un scenariu de conservare în Munții Făgăraș ar putea aduce aproape 100 de milioane de euro până în 2030 (aprox. 500 de milioane de lei) în economia locală, prin cheltuieli ale turiștilor în cazare, ghidaj și servicii conexe, potrivit Știrile Pro TV . Estimarea este condiționată de protejarea zonei și includerea ei într-un sistem de conservare, spune István Szabó, director în cadrul Fundației Conservation Carpathia (FCC). Banii ar proveni din consumul direct al vizitatorilor – „cazări, ecoturism, ghizi locali, produse locale și serviciile conexe”, conform lui Szabó, care indică drept bază un studiu de impact al ecoturismului asupra economiei locale realizat de Roland Berger. Miza economică, în această logică, este schimbarea sursei de venit: de la exploatarea lemnului la servicii turistice care lasă o parte mai mare din cheltuieli în comunitate. De ce contează: alternativă la un model economic dependent de lemn FCC urmărește crearea în Munții Făgăraș a unui parc național de mari dimensiuni, proiect descris în material ca „Yellowstone-ul Europei”. Potrivit fundației, inițiativa întâmpină opoziție din partea comunităților locale și a industriei forestiere, pe fondul temerilor că declararea parcului ar opri exploatarea lemnului – activitate care „susține mii de locuri de muncă în prezent” – și ar bloca proiecte de infrastructură, precum pârtii de schi și drumuri. În contrapondere, fundația susține că ecoturismul poate funcționa ca alternativă economică, cu câștiguri directe pentru localnici din: cazare; servicii de ghid; vânzarea de produse tradiționale; servicii conexe pentru turiști. Modelul invocat: Bavaria și efectul de acceptare în timp Ca exemplu, FCC indică Parcul Național Pădurea Bavareză din Germania, prezentat drept „motor economic regional”. Szabó spune că, deși ideea nu a fost inițial populară, acceptarea ar fi crescut de la 20% la peste 80%, iar „impactul total al parcului” ar fi ajuns la peste 500 de milioane de euro anual. În același context, el compară cheltuielile turiștilor: în Bavaria ar ajunge anual peste 1,3 milioane de vizitatori, cu o cheltuială medie de aproximativ 80 de euro pe sejur, iar în Munții Făgăraș cheltuiala medie „depășește deja 50 de euro per turist”, cu potențial de creștere. Cum ar ajunge banii în comunitate și ce activități sunt deja în derulare Un element central al modelului descris este proporția cheltuielilor care rămâne local: Szabó afirmă că peste 60% din banii cheltuiți de turiști s-ar întoarce direct la localnici și producători. În prezent, organizația spune că lucrează cu 40 de producători locali și o rețea de 10 puncte gastronomice locale, iar peste 80% dintre angajații implicați în activitățile din zonă ar proveni din localitățile de la poalele Munților Făgăraș. Materialul subliniază și ideea că ecoturismul „nu necesită investiții foarte mari, construite de la zero”, ci mai degrabă „accesibilizarea resurselor naturale”. Ce înseamnă, practic, ecoturismul în această abordare În descrierea din material, ecoturismul se diferențiază de turismul de masă prin accentul pe protejarea naturii și pe beneficii directe pentru comunități. Sunt menționate ca exemple: trasee ghidate (drumeții organizate cu ghizi locali); observarea faunei; gastronomie tradițională; cazare în pensiuni mici, adaptate arhitecturii locale; educație montană. Ce urmează: condiția-cheie rămâne statutul de protecție Estimarea de „aproape 100 de milioane de euro până în 2030” este prezentată ca dependentă de protejarea zonei și includerea într-un sistem de conservare. În lipsa acestor pași, materialul nu oferă un calendar sau o decizie concretă care să garanteze materializarea veniturilor, iar tensiunea cu actorii care depind de exploatarea lemnului rămâne un factor major de risc pentru implementare. [...]
Partidul Comunist din Cuba a aprobat un pachet de măsuri de piață care deschide economia către inițiativă privată și capital străin , într-o schimbare de direcție cu potențial de rescriere a regulilor de funcționare pentru companii și finanțe pe insulă, potrivit Al Jazeera . Pachetul, descris drept unul „de urgență”, a fost înaintat Adunării Naționale, unde este „aproape sigur” că va fi adoptat. Miza economică este crearea rapidă de spațiu pentru producție, investiții și finanțare într-o economie afectată de presiuni externe, dar și de blocaje interne, după cum a recunoscut președintele Miguel Díaz-Canel într-un discurs televizat către Comitetul Central al partidului. Ce schimbări ar aduce pachetul: firme private, investiții și bănci Conform planului, autoritățile ar urma să extindă oportunitățile pentru întreprinderi private și să introducă măsuri pentru atragerea de investiții străine suplimentare, inclusiv de la cubanezii din diaspora. Pachetul ar putea deschide și alte segmente până acum dominate de stat, între care: dezvoltări imobiliare private pe insulă; transformarea unor companii de stat în afaceri comerciale private, cu acțiuni și participații (equity); intrarea băncilor private într-un sector financiar dominat anterior de stat. De ce acum: presiune externă, dar și „birocrație” internă Díaz-Canel a spus că situația economică gravă nu poate fi pusă doar pe seama presiunilor externe. El a invocat „lentoarea, birocrația și normele” care îi împiedică pe cei care vor să producă, precum și decizii amânate. „Situația cere schimbări urgente și necesare.” Contextul extern rămâne însă relevant: SUA mențin de decenii un embargo comercial asupra Cubei, iar din ianuarie presiunea ar fi crescut, inclusiv prin blocarea livrărilor de combustibil către insulă de către administrația președintelui Donald Trump, notează publicația. Reacții și implicații politice: UE, „hardlineri” și semnale din SUA În aceeași zi, Uniunea Europeană a adoptat o rezoluție care cere sancțiuni împotriva lui Díaz-Canel și a conducerii Grupo de Administracion Empresarial SA , un conglomerat de afaceri operat de armata cubaneză. Rezoluția condamnă ceea ce descrie drept „represiune sistematică” și cere „schimbări economice și politice profunde”. Pe plan intern, Díaz-Canel a anticipat opoziție din partea aripii dure a partidului, afirmând că unele reforme „nu vor avea consens absolut”, dar „nu pot fi amânate”. Fostul lider Raúl Castro, inculpat de SUA în mai, ar fi susținut și el planul. Dinspre Washington, oficiali ai administrației Trump – inclusiv secretarul de stat Marco Rubio – au afirmat în repetate rânduri că reformele economice ar putea reduce presiunea asupra Cubei, însă SUA nu au reacționat imediat la ultimele decizii. Întrebat dacă SUA își vor îndrepta atenția către Cuba, vicepreședintele JD Vance a spus că Washingtonul discută cu guvernul cubanez despre „cum ar putea să-și schimbe felul de a acționa” pentru o relație mai bună, dacă ia „decizii inteligente”. [...]
Primăria Capitalei a încasat peste 16,2 milioane de lei din abonamentele de parcare doar în luna mai , dublu față de februarie, pe fondul creșterii cererilor după eliminarea gratuității pentru mașinile hibrid, potrivit Știrile Pro TV . Pentru bugetul local, schimbarea se traduce într-un salt rapid al veniturilor recurente din parcarea publică. Primăria Municipiului București (PMB) spune că în mai au fost depuse 139.738 de cereri de abonamente, față de circa 70.000 în februarie, iar încasările au urcat de la 8 milioane de lei la peste 16,2 milioane de lei. „S-au dublat cererile pentru abonamente de parcare! În luna mai, de când a fost eliminată gratuitatea pentru maşinile hibrid, am avut 139.738 de cereri de abonamente (...) Asta înseamnă încasări de peste 16,2 milioane de lei în luna mai.” Ce tipuri de abonamente au generat cererile Din totalul cererilor din luna mai, PMB indică următoarea structură: 127.287 abonamente de zi; 6.150 abonamente de zonă unică; 6.301 abonamente de riveran. Extinderea parcărilor administrate și ce urmează Numărul locurilor de parcare administrate de Compania Municipală Parking a ajuns la 48.409, de la 43.230 la începutul anului. În perioada următoare, ar urma să fie amenajate și date în folosință încă aproximativ 5.000 de locuri, „în funcție de finalizarea lucrărilor și proiectelor aflate în desfășurare”. Tarife și reguli de utilizare Pentru locurile marcate cu albastru, tarifele sunt: 5 lei/oră; 30 lei/zi; 500 lei/lună. Plata permite parcarea pe orice loc albastru disponibil din București. Pentru riverani, prețurile sunt de 50 lei/lună sau 500 lei/an, cu condiții de eligibilitate (mașină înmatriculată în București, domiciliu/reședință în București și parcaj public cu plată la adresă sau în proximitate). Parcarea se plătește în intervalul 08:00–20:00, prin SMS la 7576, prin aplicațiile Parking București, AmParcat și Qport, cu cardul la parcometre sau numerar la automatele SelfPay din magazinele din proximitate. [...]
